BusinessMagazin

Tag: computere

  • DECLIN pe piaţa PC-urilor: Vânzările au scăzut cu 10,9%, pentru cel de-al cincilea trimestru consecutiv

     Datele au fost estimate de compania de cercetare de piaţă Gartner, care a precizat că vânzările de PC-uri au scăzut în toate regiunile în perioada analizată, transmite Bloomberg.

    IDC, o altă companie importantă de cercetare, estimează că vânzările de computere personale au coborât cu 11,4% în trimestrul al doilea.

    Analistul Loren Loverde de la IDC consideră că obiectivul asumat al industriei, ca fiecare persoană să deţină un PC, nu mai este realistic.

    “În prezent gândim mai consevator, anticipând că fiecare persoană va deţine o tabletă, iar fiecare familie un PC”, notează el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Douăzeci de ani cu Wired

    Cred că era prin 1988 când am văzut prima oară o revistă de tehnologie IT. Întâmplarea a fost că revista care mi-a căzut în mâini să fie tocmai BYTE, etalonul suprem în domeniu (cum aveam să aflu câţiva ani mai târziu). Am fost totodată uimit şi speriat: nu înţelegeam nimic. Eu lucram pe un calculator care împreună cu perifericele cântărea cel puţin o tonă, în vreme ce în revistă nu se vorbea decât de computere care stăteau lejer pe un birou. Eram complet deconectaţi de restul lumii.

    Sigur că după revoluţie a apărut o imensă “foame” de informaţie din domeniul noilor tehnologii informatice. Şi folosesc la modul propriu cuvântul “tehnologie”: oamenii voiau să ştie cum funcţionează procesoarele şi sistemele de operare, să afle despre tendinţele din lumea limbajelor de programare, despre programele cele mai performante din diverse domenii şi, foarte curând, despre internet. Eram cu ani buni în urmă şi sunt mândru că am contribuit după puterile mele la reducerea decalajului prin revistele la care am lucrat începând din 1992. Ceea ce era de neimaginat în 1988 s-a întâmplat în 1995: a apărut ediţia românească a revistei BYTE. Iar eu eram redactorul-şef.

    Am avut în aceşti ani şansa să simt pe viu evoluţia interesului publicului: pe măsură ce PC-urile deveneau mai accesibile, interesul s-a mutat de la tehnologie la bricolaj: de la overclocking până la asamblarea unui întreg computer din componente. Apoi, când PC-urile au devenit un produs de larg consum, interesul s-a mutat spre partea de achiziţie, cu teste de performanţe, comparaţii etc. În cele din urmă, interesul a dispărut cu totul: computerul a devenit egalul frigiderului sau al maşinii de spălat. Nici măcar BYTE n-a făcut faţă acestei evoluţii şi în 1998 a dispărut, urmată de cea mai mare parte a revistelor de specialitate. Nu e trist, pentru că e firesc: exact la fel s-a întâmplat cu electronica în urmă cu câteva decenii.

    Chiar şi interesul meu a evoluat. Sunt, desigur, interesat de tehnologiile tangente cu meseria mea, însă mă interesează mai mult implicaţiile noilor tehnologii în societate, cultură şi, în cele din urmă, în viaţa de zi cu zi. Mă lovisem de referinţe la revista Wired, dar n-am avut ocazia să pun mâna pe ea. Am găsit-o întâmplător la un stand de presă în Amsterdam şi a fost dragoste la prima vedere. Vorbesc aici de obiectul fizic, pentru că este poate cea mai extravagantă tipăritură pe care am văzut-o – exact cum şi-o imaginau fondatorii: “O revistă care pare că ţi-a fost trimisă din viitor”. În interior nu apare nicio poză înfăţişând computere, telefoane sau alte produse. Pagini luxuriant ilustrate alternează cu zeci de pagini conţinând doar text.

    De fapt, nu este o revistă de sau despre tehnologie. Ideea de la care s-a pornit a fost în aparenţă simplă: cum ar fi văzut oare Marshall McLuhan evoluţia unui nou mediu de comunicare. Şi iată că, într-o vreme când presa scrisă piere, Wired împlineşte 20 de ani şi o duce tot mai bine.
    Totul a început la Amsterdam, unde un american pe nume Louis Rossetto şi prietena sa Jane Metcalfe lucrau la o firmă de traduceri şi colaborau la o revistă de specialitate. Rossetto a intuit că urmează o revoluţie tehnologică de amploare, aşa că a plănuit împreună cu Jane o revistă care să documenteze “cultura digitală” pe care o va genera.

    Au plecat înapoi în SUA să o pună în practică şi au creat împreună cu graficianul John Plunkett şi alţi prieteni un prototip. Dar n-au reuşit să convingă niciun investitor până când, în cele din urmă, s-au întâlnit cu Nicholas Negroponte, care a studiat proiectul şi le-a pus o întrebare scurtă: câţi bani vă trebuie? De aici lucrurile au început să se precipite şi în jurul proiectului au început să se adune nume grele, printre care John Perry Barlow, Kevin Kelly, Stewart Brand, Bruce Sterling, William Gibson.

    Primul număr a apărut în ianuarie 1993 şi a fost distribuit clandestin la MacWorld. A devenit celebră aproape instantaneu în rândul aşa-zişilor “digerati” din Vale şi apoi în lumea întreagă. Am adunat aproape un raft de Wired şi de fiecare dată când scot la întâmplare un număr găsesc un subiect care mai apoi s-a dovedit important. Este istoria vie a vremurilor noastre.

  • Moartea unei părţi importante a evoluţiei

    Aşadar, era PC-urilor se încheie, spun practic mai mulţi specialişti citaţi de presa internaţională, în ciuda speranţelor producătorilor care se aşteptau la o revenire a industriei la un moment dat, mizând în special pe colţurile mai sărace ale lumii unde nivelul de informatizare şi acces la tehnologie este foarte scăzut. Anul trecut s-au vândut în toată lumea puţin peste 341 de milioane de computere, cifră estimată să coboare în 2013 la 315,2 milioane de unităţi, potrivit datelor Gartner care includ aici vânzările de PC-uri, dar şi de laptopuri, acestea din urmă fiind încă pe creştere. În schimb, ultraportabilele cu vânzări destul de modeste anul trecut sunt estimate să ajungă la 93,3 de milioane de unităţi în toată lumea în 2017, de zece ori mai mult prin comparaţie cu 2012, conform aceleiaşi companii de cercetare.

    MAI MULT DECÂT ATÂT, anul viitor diferenţa de vânzări dintre tablete şi computere va fi foarte mică, de câteva zeci de milioane, în condiţiile în care anul trecut distanţa era mai mare de 200 de milioane de bucăţi, iar estimările arată că este foarte probabil ca în 2015, consumatorii din toată lumea să cumpere mai multe tablete decât PC-uri şi laptopuri.

    Tendinţa era însă destul de previzibilă. Tot mai mulţi oameni înlocuiesc computerul de acasă cu tableta pe care o pot purta oriunde şi care le acoperă activităţile pentru care au nevoie de un calculator. Computerul rămâne în locuinţă, dar este înlocuit din ce în ce mai rar, spre deloc, pe măsură ce utilizatorii îl folosesc tot mai puţin în favoarea tabletelor şi telefoanelor mobile inteligente, după cum spune Carolina Milanesi, vicepreşedinte de cercetare al Gartner.

    La fel se întâmplă şi în companii. Peste tot în lume, computerele de birou folosite în instituţii şi companii sunt înlocuite mai rar decât în trecut, fie pentru că nu sunt necesare capacităţi tehnice mai avansate, fie pentru că executivii amână momentul unui upgrade la laptopuri, după cum comentează Joe Wilcox de la Betanews. În plus, există o altă tendinţă care trebuie luată în considerare, anume faptul că angajaţii din multe corporaţii au voie, şi chiar fac acest lucru, să vină cu propriile computere portabile la serviciu.

    Peste două treimi dintre companiile americane cu peste 2.000 de angajaţi permit deja acest lucru, iar ponderea este estimată să se apropie de 90% în acest an, potrivit studiilor din domeniu.
    PERSPECTIVELE SUMBRE PENTRU VIITORUL PC-URILOR AU LA BAZĂ INCLUSIV FAPTUL CĂ DECLINUL VÂNZĂRILOR ÎN ŢĂRILE EMERGENTE ESTE CHIAR MAI ACCENTUAT DECÂT AU PREZIS INIŢIAL ANALIŞTII. „În zonele emergente, consumatorii încep prin a achiziţiona telefoane mobile şi apoi tablete înainte de a investi într-un computer„, spunea recent Megha Saini, analist în cadrul companiei de cercetare de piaţă IDC. „Presiunile asupra pieţei de PC-uri cresc semnificativ. Computerele sunt înlocuite din ce în ce mai rar, ceea ce va pune o presiune în plus pe vânzări.„

    Dincolo de toate acestea, modul în care sunt folosite aceste dispozitive este poate chiar mai important pentru determinarea tendinţei pe care o urmează computerele. În anii ’80, PC-urile erau singurele care puteau oferi acces la informaţie unui public foarte larg. Acum, acelaşi acces îl au consumatorii de pe o varietate de echipamente, de la ultraportabile şi până la tablete sau chiar telefoane mobile. Mai mult, acestea din urmă se pot dovedi chiar mai ieftine decât un computer, iar diferenţa este că internetul este accesibil oriunde, iar la pachet vine şi un număr impresionant de aplicaţii.

    Din toată această ecuaţie, cei mai şifonaţi sunt producătorii de PC-uri care au de pierdut de pe urma acestei tendinţe şi care trebuie să se reorienteze pentru a rămâne în competiţie, dar mai ales producătorul de sisteme de operare Microsoft care a pierdut supremaţia în faţa sistemului Android al Google, prezent deja pe foarte multe dispozitive mobile, şi care pierde teren şi faţă de Apple la acest capitol. Totuşi, exact ei ar fi trebuit să intuiască această evoluţie şi să încerce să o corecteze pe parcurs. Unii spun chiar că ei ar fi de vină pentru ce se întâmplă. În trecut, când Microsoft lansa o nouă versiune a sistemului Windows, vânzările de computere creşteau brusc pentru că utilizatorii care voiau să folosească noul sistem aveau nevoie de o configuraţie mai performantă de PC.

    În timp, odată cu avansul tehnologic al computerelor, acest lucru a încetat să se mai întâm-ple. Mai mult, dacă în urmă cu două decenii computerul devenea depăşit chiar şi în doar câteva luni, iar perioada de achiziţie a unuia nou sau de îmbunătăţire a celui vechi era mai mică, acum un computer cumpărat chiar şi în 2005 îşi face foarte bine treaba sau are cel mult nevoie de una- două componente mai performante. De la sine înţeles că producătorii n-au vrut să se întâmple aşa, iar situaţia de acum ţine de conjunctură, dar acum se consideră victimele evoluţiei tehnologice. Evoluţie pe care tocmai ei au creat-o.

  • Declin RECORD pentru vânzările de PC-uri la nivel mondial

     Lansarea unui nou sistem de operare Microsoft, Windows 8, nu a generat entuziasmul la care sperau producătorii de PC-uri, potrivit Bloomberg.

    Compania de cercetare de piaţă IDC estima o scădere de numai 7,7% a pieţei PC-urilor pentru primele trei luni ale acestui an.

    Declinul de 14% înregistrat pe baza măsurătorilor companiei este cel mai abrupt din 1994, primul an când IDC a publicat date privind piaţa computerelor personale.

    Toţi producătorii de PC-uri au înregistrat scăderi, cu excepţia companiei chineze Lenovo, al doilea mare producător de pe piaţă, care a înregistrat stagnare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SUPERCOMPUTERE- DE LA JOCURI LA CERCETARE

    Supercalculatoarele au în acelaşi timp un scop bine definit: sunt mijloace pe care oamenii de ştiinţă le folosesc în diverse domenii ale cercetării, precum analiza genomului uman sau a evoluţiei bolilor incurabile, studiul teoriei Big-Bang, studii de biofizică, energie nucleară, ale cosmosului şi multe altele.

    Însă puţini ştiu probabil că supercomputerele momentului nu ar fi ajuns atât de performante fără aportul produselor destinate consumatorului de rând, cele pe care le găsim în laptopurile sau PC-urile personale.

    IN CADRUL UNUI MIC INTERVIU REALIZAT CU CEVA TIMP ÎN URMĂ am discutat cu o seamă de reprezentanţi ai Nvidia, printre care şi Luciano Alibrandi, director of public relations EMEAI, depre Titan, actualmente cel mai puternic supercomputer din lume. Am aflat mai multe despre acesta, dar şi despre cum au ajuns supercomputerele în punctul în care sunt astăzi şi despre direcţiile în care vor merge în viitor.

    Dacă am fi vorbit de supercomputere acum 3-4 ani, am fi observat că arhitectura lor hardware se baza exclusiv pe procesoare (CPU – central processing unit). În prezent însă lucrurile stau puţin altfel, supercomputerele folosind combinaţii de CPU şi unităţi de procesare grafică, aşa numitele GPU. Aceasta deoarece majoritatea aplicaţiilor rulate pe un supercalculator au la bază simularea grafică, ce necesită realizarea unui număr extrem de mare de acţiuni în paralel.

    Tocmai de aceea, supercalculatoarele precum Titan, dar şi altele, lansate în ultimii ani, folosesc o astfel de arhitectură mixtă, în care CPU-urile sunt folosite pentru controlul şi organizarea sarcinilor, însă mare parte din procesarea pură are loc la nivelul procesoarelor grafice. Iar sporul de performanţă oferit de această nouă abordare este imens.

    Desigur, supercomputerele actuale nu se bazează exclusiv pe acceleratoare Nvidia, existând şi o serie de modele ce folosesc GPU-uri dezvoltate de cei de la AMD.

    TRANZIŢIA ÎNTRE CELE DOUĂ ABORDĂRI NU A FOST ÎNSĂ DELOC SIMPLĂ, deoarece a necesitat şi transformarea programelor concepute pentru execuţia secvenţială, serială la nivel de CPU, în programe executate în paralel. Cei de la Nvidia au încercat să vină în ajutorul programatorilor, obligaţi să îşi schimbe fundamental modul în care concepeau programele, dezvoltând limbajul CUDA, destinat tocmai programării acceleratoarelor grafice. În plus, au învestit foarte mult în educaţie la nivel mondial, creând aşa-numitele CUDA Research Centers, menite să sprijine atât programatorii, cât şi cercetătorii.

    În România nu există momentan un astfel de centru, cele mai apropiate fiind în Polonia şi în spaţiul fostei Iugoslavii, însă ştim că în cadrul anumitor universităţi din ţară studenţii învaţă CUDA.
    Cert este că programarea paralelă pare a fi un domeniu de viitor, un domeniu în care există încă o mare cerere de specialişti la nivel internaţional.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Piaţa computerelor, încotro?

    Estimarea îi aparţine lui Tiberiu Dobre, country manager al diviziei de imprimante şi sisteme personale al HP România, care nu oferă însă o fereastră de timp pentru realizarea acestui obiectiv.

    Vânzările de computere s-au prăbuşit în România în 2009 din cauza crizei economice, declinul fiind de 65%, până la 430.000 de unităţi, însă în următorii ani au revenit pe pantă ascendentă.

  • IBM: Peste 5 ani computerele vor percepe lumea la fel ca oamenii

    Astfel, în curând un utilizator care doreşte să cumpere îmbrăcăminte de pe internet va putea simţi materialul numai prin atingerea ecranului. Senzorii computerelor se apropie rapid de nivelul de complexitate necesar pentru a interpreta prin atingere caracteristicile unui obiect. Totodată, IBM crede că peste 5 ani un smartphone va putea imita prin vibraţie caracteristicile unei suprafeţe – utilizatorul va atinge ecranul din sticlă, dar va percepe materialul respectiv, spre exemplu o rochie afişată pe display. Cercetătorii IBM lucraeză deja la aplicaţii pentru utilizarea în domeniul retail sau în sectorul sănătăţii a tehnologiilor bazate pe atingere, pe senzori infraroşii sau pe puncte de presiune. IBM anticipează că peste 5 ani computerele vor putea interpreta imaginile mai bine decât oamenii, analizând culorile, texturile şi alte caracteristici pentru a aduna informaţii. În domeniul medical, computerul va “vedea” mai multe detalii şi informaţii decât doctorii în planşele rezultate în urma testelor de rezonanţă, precum radiografiile.

    Mai multe pe zf.ro

  • Viaţa şi aventurile marilor companii de software

    In anii ’50-’60 situaţia era însă cu totul diferită: producătorii de hardware – în principiu IBM (“Albă ca Zăpada”) cu 70% din piaţă, urmat de UNIVAC, Burroughs, NCR, Control Data Corporation, General Electric, RCA şi Honeywell (“cei şapte pitici”, deveniţi apoi “the BUNCH”, după retragerea GE şi RCA) – vindeau sau închiriau, în anii de început ai industriei, maşini automate de calcul fără niciun fel de software.

    În acele vremuri de pionierat, clienţii trebuiau să îşi implementeze singuri programele necesare, ceea ce era o muncă extrem de laborioasă, ineficientă şi repetitivă. Vorbim nu doar de aplicaţiile în sine pentru calcule matematice, salarizare, contabilitate sau alte procese economice, ci şi de toate bibliotecile utilitare necesare, de pildă pentru lucrul cu sistemele de intrare-ieşire (benzi magnetice sau cartele perforate) ori pentru lucrul cu memoria. Dacă adăugăm la asta şi faptul că toate aplicaţiile şi bibliotecile trebuiau scrise în limbaj maşină şi pasate computerului prin intermediul cartelelor perforate, avem o imagine bună asupra complexităţii dezvoltării de programe în perioada romantică a industriei.

    Cine erau atunci clienţii care îşi permiteau să sprijine şi să subvenţioneze o industrie atât de pretenţioasă şi de prohibitivă? Nu mulţi, cu siguranţă. Resursa hardware era scumpă, programatorii erau puţini, opţiunile de educaţie în domeniu, în afară de cele oferite de creatorul tehnologiei (IBM), ca şi inexistente.

    Sprijinul guvernului american a fost hotărâtor. Văzând în industria ce se năştea potenţialul câştigării unui avantaj tehnologic în războiul rece împotriva Uniunii Sovietice, guvernul american a investit miliarde de dolari în proiecte precum sistemul de apărare a spaţiului aerian SAGE (realizat cu IBM pentru hardware şi MIT pentru software), în alte câteva sute de programe militare ori în programul spaţial NASA. Rezultatele concrete ale acestor programe au fost primele sisteme real-time, primele limbaje de programare de nivel înalt, primele compilatoare, sisteme de operare şi de baze de date. Grupurile de utilizatori precum SHARE (fondat în 1955) prin circulaţia liberă şi dezinvoltă a programelor şi aplicaţiilor lor (modelând în bună măsură comunitatea open source de mai târziu) au contribuit şi ele la reducerea redundanţei şi la creşterea productivităţii muncii de programare.

    Cu impulsul dat de bunele rezultate ale proiectelor publice au apărut şi primele proiecte software private. Primul exemplu de acest fel a fost sistemul de rezervări aeriene SABRE al American Airlines, proiect realizat de IBM. Succesul SABRE a adus companiei aeriene, pentru câţiva ani buni, un semnificativ avantaj competitiv şi a dovedit astfel utilitatea economică ridicată a industriei software care se năştea. Exemplul companiilor aeriene a fost urmat curând de domeniul bancar.

    Un efect secundar esenţial al programelor guvernului american şi al grupurilor de utilizatori a fost educarea în noua disciplină a unor generaţii întregi de programatori. Mulţi dintre ei aveau un puternic simţ antreprenorial, desigur, şi dintre aceşti primi pionieri implicaţi în proiectele mamut ale statului american s-au ales primii întreprinzători ai unui nou tip de startup: compania software.

    Companiile software au apărut aşadar iniţial ca subcontractori ai statului american, ai IBM sau ai MIT în marile proiecte publice ale anilor ’50. Printre aceşti pionieri trebuie amintiţi Thompson-Ramo-Wooldridge (TRW), Computer Usage Company (CUC), Computer Sciences Corporation (CSC), Computer Applications Inc. (CAI), Advanced Computer Techniques (ACT), Applied Data Research (ADR), Informatics, Automatic Data Processing (ADP), Electronic Data Services (EDS).

    Ce mă interesează în acest articol este evoluţia spectaculoasă a acestor companii software ale anilor ’50-’60.

    De la subcontractori în proiecte ale altor terţi, ele au evoluat rapid şi şi-au diversificat oferta de servicii către programare, procesare de date, administrare de centre de calcul şi teleprocesare. Alimentată de apariţia tot mai multor proiecte publice şi private, creşterea acestor companii a fost fenomenală. În decursul a câţiva ani ai deceniului şase, ele şi-au crescut numărul angajaţilor de zeci şi chiar sute de ori, şi-au mărit spectaculos cifrele de afaceri şi profiturile şi au trecut prin listări la bursă extrem de profitabile pentru acţionari.

  • Revoluţie în industria computerelor: “cipurile cognitive”, care imită creierul uman (VIDEO)

    Ţelul celor de la IBM a fost acela de a crea un sistem care să funcţioneze ca un creier uman, imitând felul în care acesta face faţă problemelor senzoriale din lumea reală. Eventualele aplicaţii ar putea avea un impact major în sfera afacerilor şi a ştiinţei.

    Sofisticatul sistem va cuprinde “neuroni” sau procesoare digitale, “sinapse” care vor ajuta la învăţare şi memorare, dar şi “axoni” sau canale de transmitere a datelor, care conectează componentele între ele. Cipul va cuprinde 256 de neuroni, 262 sinapse şi 256 axoni, adică baza sa va fi formată din procesor, memorie şi comunicaţii. Computerele cognitive vor învăţa din experienţă, găsind corelaţii şi formând ipoteze, acţiuni ce vor ajuta la economisirea energiei.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Expozitia IT&C CERF din acest an nu va mai avea loc

    “Editia din acest an a fost amanata pentru anul viitor.
    Principalul motiv a fost lipsa firmelor participante”, a declarat
    Voicu. El a argumentat ca numarul firmelor care si-au declarat
    intentia de a participa nu a atins 100, numarul minim cu care putea
    fi organizata expozitia.


    Cititi mai multe     pe www.zf.ro