BusinessMagazin

Tag: columbia

  • Decizie şoc: o companie aeriană low cost renunţă TOTAL la SCAUNE

    Compania VivaColombia vrea să renunţe total la scaune pentru a putea înghesui mai mulţi pasageri în fiecare aeronavă şi, astfel, pentru a putea creşte profitul şi scădea costul biletelor de avion.

    VivaColombia vrea să adauge 50 de noi aeronave Airbus 320 flotei sale pentru a face faţă numărului tot mai mare de turişti. Noile avioane vor avea mai multe scaune şi un cost mai mic de întreţinere şi vor fi puse în funcţiune în 2018, scrie The Independent.

    William Shaw, fondatorul companiei, a explicat că îşi doreşte să se renunţe la scaune şi ca pasagerii să zboare stând în picioare. “Cui îi pasă că nu are un sistem de entertainment pentru un zbor de o oră? Cui îi pasă că nu e marmură pe jos şi că nu sunt alune?”

    Autoritatea de aviaţie civilă nu este, însă, de acord cu această decizie. Directorul columbian a explicat, unui radio columbian, că nu este de acord  cu această decizie, pentru că oamenii trebuie să călătorească în condiţii civilizate. 

  • Povestea omului care câştiga 420 de milioane de dolari pe săptămână. Când a fost arestat a fost construită o închisoare special pentru el

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Povestea omului care câştiga 420 de milioane de dolari pe săptămână. Cand a fost arestat a fost construită o închisoare special pentru el

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Regina traficului de droguri. Cum a reusit o fetiţă săracă din Columbia să câştige 80 de milioane de dolari pe luna

    Micuţă, scundă, cu bărbie dublă, expresie blajin-resemnată şi cu o constituţie fizică îndesată, cea considerată de mulţi drept cea mai periculoasă femeie interlop din lume, ar părea la prima vedere o bunicuţă liniştită din vecini. Doar că nimeni dintre cei care o cunoşteau sau au auzit de Griselda Blanco nu se gândeau la ea în aceşti termeni. Femeia în vârstă de 69 de ani îşi construise o reputaţie cumplită presărată cu sute de crime la ordinul său.

    Născută pe data de 15 februarie 1943 în Columbia, cea care avea să fie cunoscută ulterior sub nume precum Naşa Drogurilor, Regina Narco-Traficanşilor, La Madrina, Văduva Neagră din Cartagena, a fost reposnabilă pentru mai mult de 300 de execuţii la comandă în perioada când era stăpâna traficului de droguri dinspre Columbia spre New York, Miami şi California. Născută în Cartagena, o localitate din nord-estul Columbiei, Griselda şi mama ei, Ana Lucia Restrepo s-au mutat în oraşul Medellin, pe când Griselda avea doar trei ani.

    Fată săracă, Griselda s-a apucat de furturi din buzunare încă din fragedă pruncie, astfel încât la vârsta de 14 ani ajunsese deja o maestră în acest domeniu. Tot atunci, adolescenta nu a mai suportat bătăile primite de la mama sa ajunsă alcoolică şi dependentă de droguri, astfel încât Griselda a fugit de acasă. Din nefericire pentru ea, viitoarea spaimă a autorităţilor columbiene şi americane, a nimerit pe atunci într-o reţea de prostituţie, unde a fost obligată să-şi vândă oricui trupul.

    Fata nu s-a împăcat cu soarta-i cruntă, astfel încât la vârsta de 20 de ani s-a decis să renunţe la prostituţie pentru un viitor mai sigur şi deloc înjositor. Cum viaţa în sine, situaţia şi societatea nu-i prea ofereau alternative onorabile sau pe gustul ei, Griselda s-a gândit să intre în lumea sumbră şi periculoasă a traficanţilor de droguri, într-o perioadă când ţara ei, Columbia, deţinea titlul de lider al exportului de cocaină şi heroină pe plan mondial.

    S-a măritat cu primul său soţ, Carlos Trujillo un traficant local din Medellin pentru a avea acces în periculoasa lume interlopă a acestui temut oraş columbian. Carlos i-a dăruit trei fii, dar creşterea acestora nu a împiedicat-o din drumul ale. Tenace şi răbdătoare, Griselda perservera într-o lume atât de dură şi periculoasă în care foarte puţini bărbaţi reuşesc să se impună. Cu timpul, Griselda s-a familiarizat cu toate aspectele şi tainele universului traficului de droguri.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • AISB -Cele mai căutate universităţi de către absolvenţi sunt cele din Statele Unite, Marea Britanie şi Europa Continentală

    ”Elevii noştri sunt veniţi din toate colţurile lumii, AISB educând elevi din peste 50 de naţionalităţi. Este firesc ca opţiunea lor pentru facultate să se îndrepte către universităţile de renume de peste ocean sau din Europa. Încă de la înscrierea la AISB elevii îşi manifestă dorinţa de a studia peste hotare, la aceste instituţii prestigioase, ei fiind susţinuţi de părinţi în acest demers. Noi ne bucurăm că pregătirea pe care le-o oferim le facilitează acceptarea în aceste instituţii. Şi ne bucurăm, de asemenea, să avem elevi ce studiază acum la facultăţi de renume, pe segmentul artistic”, spune Robert Brindley, director general al Şcolii Americane.

    La fel de numeroase sunt şi înscrierile pentru universităţile din Marea Britanie, acestea fiind foarte numeroase şi din partea elevilor de naţionalitate română (peste 60% dintre români se înscriu la o universitate din Marea Britanie). London School of Economics  & Political Science, Lancaster University, University of Edinburgh sau Birmingham sunt doar câteva din zecile de universităţi la care elevii AISB se înscriu pentru admitere. Ultimele trei sunt printre cele care acceptă cei mai mulţi dintre elevii din România. 

    Trei alte universităţi de renume sunt pe lista preferinţelor absolvenţilor AISB. Este vorba de University of British Columbia din Canada, Ecole Hotelier de Laussane (Elveţia) şi Tilburg University (Olanda).

    ”Le suntem alături elevilor noştri  în procesul de admitere la universităţile din străinătate, si acest lucru este de o importanţă reală în cadrul procesului. Mulţi dintre aceştia sunt acceptaţi cu burse şi ajung să îşi termine studiile universitare printre primii. Multi dintre ei au rezultate deosebite şi în facultate însă ceea ce este şi mai important – şi de altfel directia în care noi îi sfătuim să se îndrepte – este faptul că fac ceea ce le place”, spune Cătălina Gărdescu, director de admitere al Şcolii Americane.

    Rata de admitere la universităţile din străinătate este de peste 90%. Pentru anul 2017, în topul universităţilor la care s-au înscris absolvenţii AISB se numără George Mason University, University of British Columbia şi Teesside University.

    American International School of Bucharest (AISB) este cea mai veche şi mai extinsă şcoală internaţională din Bucureşti, înfiinţată în 1962 de către Ambasada Statelor Unite, şi rezidentă, în prezent, în campusul construit în 2001, pe o suprafaţă de 10 hectare.

     

     

     

     

  • Locurile exotice unde merită să trăieşti după ce îţi dai demisia

    Destinaţiile exotice cu cel mai ieftin cost al traiului
     
    Aţi visat vreodată să renunţaţi la locul vostru de muncă şi la mutarea într-un loc atât de ieftin încât să trebuiască să munciţi extrem de puţin – aproape deloc? ”Este o idee minunată şi nu este atât de greu de atins”, spune Kathleen Peddicord într-un interviu acordat publicaţiei internaţionale Forbes. Ea a transformat această fantezie într-un business. Peddicord a fondat companie Live and Invest Overseas, prin care îi sfătuieşte pe nomazii globali destinaţiile exotice unde ar putea să se mute pentru a trăi mai ieftin decât locurile în care se află în prezent. Peddicord este originară din Baltimore. A părăsit Statele Unite ale Americii în urmă cu aproximativ 20 de ani pentru un loc de muncă în Waterford, Irlanda, apoi a făcut o oprire în Paris, urmând să se stabilească în Panama City, unde trăieşte acum împreună cu soţul şi familia ei. 
    De aici, Peddicord a început să împărtăşească alegerile ei preferate pentru un trai de nomad în jurul lumii. Ea numeşte opt locuri în care expaţii pot avea un trai lipsit de griji, datorită cheltuielilor scăzute: 
     
    1. Carvoeiro, Algarve, Portugalia
    Buget personal lunar: 1.150 dolari/persoană
    Chirie: 650 de euro
    Transport: 37,50 euro
    Benzină: 0
    Telefon/Internet/Cablu TV: 70 euro
    Cumpărături: 125 euro
     
    2. El Poblado, Medellin, Columbia
    Buget personal total: 1.650 de dolari/persoană
    Chirie: 3 milioane de pesos colubieni
    Transport: 150.000 de pesos columbieni
    Benzină: 300.000 pesos columbieni
    Apă: o
    Electricitate: 0
    Telefon/Internet/Cablu TV: 300.000 de pesos columbieni
    Entertainment: 410.000 pesos columbieni
    Cumpărături: 600.000 de pesos columbieni
     
    3. Las Terrenas, Republica Dominicană
    Buget lunar total: 1.250 dolari/persoană
    Chirie: 36.500 de pesos dominicani
    Transport:687,60 pesos dominicani
    Gaze: 350 pesos dominicani
    Electricitate: 2.755 pesos dominicani
    Apă: 230 pesos dominicani
    Telefon/Internet/Cablu TV: 2.200 de pesos dominicani
    Entertainment: 6.750 pesos dominicani
    Alimente:  9.000 pesios dominicani
     
     
    4. Santa Familia, Cayo, Belize
    Buget total: 1.200 dolari/persoană
    Chirie: 1.200 dolari belizieni
    Transport: 190 dolari belizieni
    Gaze: 25 dolari belizieni
    Electricitate: 350 dolari belizieni
    Apă: 12,50 dolari belizieni
    Telefon: 100 dolari belizieni
    Internet: 100 dolari belizieni
    Cablu TV: 100 dolari belizieni
    Entertainment: 175 dolari belizieni
    Alimente: 200 dolari belizieni
     
     
    5. Chiang Mai, Thailanda
    Buget lunar total: 1.250 dolari/persoană
    Chirie: 25.000 bahţi thailandezi
    Transport: 400 bahţi thailandezi
    Gaze: 300 bahţi thailandezi
    Electricitate: 2.000 bahţi thailandezi
    Apă: 200 bahţi thailandezi
    Telefon: 600 bahţi thailandezi
    Internet: 1.000 bahţi thailandezi
    Cablut TV: 1.100 bahţi thailandezi
    Entertainment: 1.280 bahţi thailandezi
    Alimente: 4.500 bahţi thailandezi
     
     
    6. Barcelona, Spania
    Buget lunar total: 1.600 dolari
    Chirie: 900 euro 
    Transport: 40 euro
    Gaze: 80 euro
    Electricitate: 60 euro
    Apă: 20 euro
    Telefon: 45 euro
    Internet: 0
    Cablu TV: 20 euro
    Entertainment: 153,6 euro
    Alimente: 200 euro
     
     
    7. Granada, Nicaragua
    Buget personal total: 1.225 dolari/persoană
    Chirie: 22.870 córdobas
    Transport: 500 córdobas
    Gaze? 290 córdobas
    Electricitate: 3.525 córdobas
    Telefon: 150 córdobas
    Internet/Cablu TV: 1.000 córdobas
    Entertainment: 2.450 córdobas
    Alimente: 4.875 córdobas
     
     
    8. Kota Kinabalu, Borneoul malaezian
    Buget lunar personal: 850 dolari/persoană
    Chirie: 2.500 ringgits
    Transport: 100 ringgits
    Electricitate: 200 ringgits
    Apă: 20 ringgits
    Telefon: 50 ringgits
    Internet: 60 ringgits
    Entertainment: 253 ringgits
    Alimente: 550 ringgits
     
    *Costurile se referă la cheltuielile lunare ale unei persoane – acestea includ închirierea unui apartament de două camere într-un cartier bun; pentru unele destinaţii, cheltuieli precum electricitatea sau căldura sunt gratuite – fie nu sunt necesare, fie sunt incluse în preţul chiriei. Aceste bugete nu includ cheltuielile de călătorie, hainele, asigurarea de sănătate, precum şi alte costuri. 
     
     

  • De ce pentru a deveni o femeie de afaceri de succes trebuie să-ţi vopseşti părul blond

    Nu este o glumă. Dacă vrei să ai succes în afaceri poţi avea ce culoare vrei la păr, însă dacă vrei să obţii o poziţie de top (CEO) într-o companie sau organizaţie importantă atunci ar trebui să-ţi vopseşti părul blond, asta dacă nu ai părul blond deja, relatează Inc.

    Statisticiile nu mint. Doar 2% din populaţia globului are părul blond. 35% dintre femeile ce ocupă poziţii de senator sunt blonde şi 48% dintre femeile CEO din topul S&P 500 sunt blonde.

    Aceste date provin dintr-o cercetare realizată de Jennifer Berdahl şi Natalya Alonso, profesoare la Universitatea Birtish Columbia’s Sauder School of Business. De asemenea, majoritatea femeilor preşedinte ale universităţilor sunt blonde. “A devenit evident pentru mine la o conferinţă la Harvard Business School unde majoritatea speakerilor femei erau blonde”, a scris Berdahl.

    Mai mult, prima femeie care a devenit judecător în Curtea Supremă de Justiţie din SUA? Blondă. Prima candidată la preşedinţie Statelor Unite? Blondă. Totuşi această atracţie pentru blond nu se extinde şi în rândul bărbaţilor (doar 2% dintre managerii din S&P 500 sunt blonzi)

    Ceea ce este interesant este că trăim într-o societate care percepe blondele drept prietenoase şi atractive, dar mai puţin inteligente sau competente decât brunetele.

    Atunci de ce ar trebui ca o femeie să-şi vopesască părul blond pentru a obţine o poziţie de conducere?

    Femeile sunt prinse într-un stereotip: dacă sunt prietenoase şi înţelegătoare ca lider atunci nu sunt respectate de angajaţi, iar dacă sunt autoritare sunt percepute ca fiind rele. Aşadar, se pare că pentru a avea succes într-o poziţie de lidership o femeie trebuie să fie autoritară, însă faptul că este blondă le schimbă percepţia angajaţilor care cred că de fapt este prietenoasă şi nu prea inteligentă.

    Pentru a testa acest lucru, cele două profesoare, au organizat un studiu în care au rugat 100 de bărbaţi să se uite la mai multe fotografii ale unor femei, blonde şi brunete şi să le noteze în funcţie de cât de atractive sunt,  în funcţie de competenţă sau independeţă. Factorul de atractivitate a rămas la fel indiferent de culoarea părului însă femeile brunete li s-au părut bărbaţiilor ca fiind mai competente, independente decât blondele.

    La fel de interesant este şi faptul că atunci când pozelor li s-au ataşat mesaje precum: “Angajaţii mei ştiu cine e şefu” brunetele au primit critici mai dure, pe când blondele au fost văzute ca fiind mai calde şi mai atrăgătoare.  “Dacă o femeie îşi schimbă culoarea părului din blond în brunet atunci ea este văzută ca fiind o femeie rea (bitchy)”.

    “Dacă o femeie alege să-şi vopsească părul blond atunci există o strategie în spate. Dacă ambalajul este feminin, atrăgător, copilăresc atunci poţi adopta un comportament mai autoritar, mai masculin”, a mai spus Berdahl

     

  • De ce pentru a deveni o femeie de afaceri de succes trebuie să-ţi vopseşti părul blond

    Nu este o glumă. Dacă vrei să ai succes în afaceri poţi avea ce culoare vrei la păr, însă dacă vrei să obţii o poziţie de top (CEO) într-o companie sau organizaţie importantă atunci ar trebui să-ţi vopseşti părul blond, asta dacă nu ai părul blond deja, relatează Inc.

    Statisticiile nu mint. Doar 2% din populaţia globului are părul blond. 35% dintre femeile ce ocupă poziţii de senator sunt blonde şi 48% dintre femeile CEO din topul S&P 500 sunt blonde.

    Aceste date provin dintr-o cercetare realizată de Jennifer Berdahl şi Natalya Alonso, profesoare la Universitatea Birtish Columbia’s Sauder School of Business. De asemenea, majoritatea femeilor preşedinte ale universităţilor sunt blonde. “A devenit evident pentru mine la o conferinţă la Harvard Business School unde majoritatea speakerilor femei erau blonde”, a scris Berdahl.

    Mai mult, prima femeie care a devenit judecător în Curtea Supremă de Justiţie din SUA? Blondă. Prima candidată la preşedinţie Statelor Unite? Blondă. Totuşi această atracţie pentru blond nu se extinde şi în rândul bărbaţilor (doar 2% dintre managerii din S&P 500 sunt blonzi)

    Ceea ce este interesant este că trăim într-o societate care percepe blondele drept prietenoase şi atractive, dar mai puţin inteligente sau competente decât brunetele.

    Atunci de ce ar trebui ca o femeie să-şi vopesască părul blond pentru a obţine o poziţie de conducere?

    Femeile sunt prinse într-un stereotip: dacă sunt prietenoase şi înţelegătoare ca lider atunci nu sunt respectate de angajaţi, iar dacă sunt autoritare sunt percepute ca fiind rele. Aşadar, se pare că pentru a avea succes într-o poziţie de lidership o femeie trebuie să fie autoritară, însă faptul că este blondă le schimbă percepţia angajaţilor care cred că de fapt este prietenoasă şi nu prea inteligentă.

    Pentru a testa acest lucru, cele două profesoare, au organizat un studiu în care au rugat 100 de bărbaţi să se uite la mai multe fotografii ale unor femei, blonde şi brunete şi să le noteze în funcţie de cât de atractive sunt,  în funcţie de competenţă sau independeţă. Factorul de atractivitate a rămas la fel indiferent de culoarea părului însă femeile brunete li s-au părut bărbaţiilor ca fiind mai competente, independente decât blondele.

    La fel de interesant este şi faptul că atunci când pozelor li s-au ataşat mesaje precum: “Angajaţii mei ştiu cine e şefu” brunetele au primit critici mai dure, pe când blondele au fost văzute ca fiind mai calde şi mai atrăgătoare.  “Dacă o femeie îşi schimbă culoarea părului din blond în brunet atunci ea este văzută ca fiind o femeie rea (bitchy)”.

    “Dacă o femeie alege să-şi vopsească părul blond atunci există o strategie în spate. Dacă ambalajul este feminin, atrăgător, copilăresc atunci poţi adopta un comportament mai autoritar, mai masculin”, a mai spus Berdahl

     

  • Câştiga 420 de milioane de dolari pe săptămână şi avea propria grădină zoologică – GALERIE FOTO

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Locurile exotice unde merită să trăieşti după ce îţi dai demisia

    Destinaţiile exotice cu cel mai ieftin cost al traiului
     
    Aţi visat vreodată să renunţaţi la locul vostru de muncă şi la mutarea într-un loc atât de ieftin încât să trebuiască să munciţi extrem de puţin – aproape deloc? ”Este o idee minunată şi nu este atât de greu de atins”, spune Kathleen Peddicord într-un interviu acordat publicaţiei internaţionale Forbes. Ea a transformat această fantezie într-un business. Peddicord a fondat companie Live and Invest Overseas, prin care îi sfătuieşte pe nomazii globali destinaţiile exotice unde ar putea să se mute pentru a trăi mai ieftin decât locurile în care se află în prezent. Peddicord este originară din Baltimore. A părăsit Statele Unite ale Americii în urmă cu aproximativ 20 de ani pentru un loc de muncă în Waterford, Irlanda, apoi a făcut o oprire în Paris, urmând să se stabilească în Panama City, unde trăieşte acum împreună cu soţul şi familia ei. 
    De aici, Peddicord a început să împărtăşească alegerile ei preferate pentru un trai de nomad în jurul lumii. Ea numeşte opt locuri în care expaţii pot avea un trai lipsit de griji, datorită cheltuielilor scăzute: 
     
    1. Carvoeiro, Algarve, Portugalia
    Buget personal lunar: 1.150 dolari/persoană
    Chirie: 650 de euro
    Transport: 37,50 euro
    Benzină: 0
    Telefon/Internet/Cablu TV: 70 euro
    Cumpărături: 125 euro
     
    2. El Poblado, Medellin, Columbia
    Buget personal total: 1.650 de dolari/persoană
    Chirie: 3 milioane de pesos colubieni
    Transport: 150.000 de pesos columbieni
    Benzină: 300.000 pesos columbieni
    Apă: o
    Electricitate: 0
    Telefon/Internet/Cablu TV: 300.000 de pesos columbieni
    Entertainment: 410.000 pesos columbieni
    Cumpărături: 600.000 de pesos columbieni
     
    3. Las Terrenas, Republica Dominicană
    Buget lunar total: 1.250 dolari/persoană
    Chirie: 36.500 de pesos dominicani
    Transport:687,60 pesos dominicani
    Gaze: 350 pesos dominicani
    Electricitate: 2.755 pesos dominicani
    Apă: 230 pesos dominicani
    Telefon/Internet/Cablu TV: 2.200 de pesos dominicani
    Entertainment: 6.750 pesos dominicani
    Alimente:  9.000 pesios dominicani
     
     
    4. Santa Familia, Cayo, Belize
    Buget total: 1.200 dolari/persoană
    Chirie: 1.200 dolari belizieni
    Transport: 190 dolari belizieni
    Gaze: 25 dolari belizieni
    Electricitate: 350 dolari belizieni
    Apă: 12,50 dolari belizieni
    Telefon: 100 dolari belizieni
    Internet: 100 dolari belizieni
    Cablu TV: 100 dolari belizieni
    Entertainment: 175 dolari belizieni
    Alimente: 200 dolari belizieni
     
     
    5. Chiang Mai, Thailanda
    Buget lunar total: 1.250 dolari/persoană
    Chirie: 25.000 bahţi thailandezi
    Transport: 400 bahţi thailandezi
    Gaze: 300 bahţi thailandezi
    Electricitate: 2.000 bahţi thailandezi
    Apă: 200 bahţi thailandezi
    Telefon: 600 bahţi thailandezi
    Internet: 1.000 bahţi thailandezi
    Cablut TV: 1.100 bahţi thailandezi
    Entertainment: 1.280 bahţi thailandezi
    Alimente: 4.500 bahţi thailandezi
     
     
    6. Barcelona, Spania
    Buget lunar total: 1.600 dolari
    Chirie: 900 euro 
    Transport: 40 euro
    Gaze: 80 euro
    Electricitate: 60 euro
    Apă: 20 euro
    Telefon: 45 euro
    Internet: 0
    Cablu TV: 20 euro
    Entertainment: 153,6 euro
    Alimente: 200 euro
     
     
    7. Granada, Nicaragua
    Buget personal total: 1.225 dolari/persoană
    Chirie: 22.870 córdobas
    Transport: 500 córdobas
    Gaze? 290 córdobas
    Electricitate: 3.525 córdobas
    Telefon: 150 córdobas
    Internet/Cablu TV: 1.000 córdobas
    Entertainment: 2.450 córdobas
    Alimente: 4.875 córdobas
     
     
    8. Kota Kinabalu, Borneoul malaezian
    Buget lunar personal: 850 dolari/persoană
    Chirie: 2.500 ringgits
    Transport: 100 ringgits
    Electricitate: 200 ringgits
    Apă: 20 ringgits
    Telefon: 50 ringgits
    Internet: 60 ringgits
    Entertainment: 253 ringgits
    Alimente: 550 ringgits
     
    *Costurile se referă la cheltuielile lunare ale unei persoane – acestea includ închirierea unui apartament de două camere într-un cartier bun; pentru unele destinaţii, cheltuieli precum electricitatea sau căldura sunt gratuite – fie nu sunt necesare, fie sunt incluse în preţul chiriei. Aceste bugete nu includ cheltuielile de călătorie, hainele, asigurarea de sănătate, precum şi alte costuri.