BusinessMagazin

Tag: club

  • Cine este prima femeie din clubul miliardarilor din ţara noastră. Ea a construit de la zero cel mai mare lanţ de farmacii din România, evaluat la peste un miliard de euro

    „Sfatul meu pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional este să fie hotărâtă şi să aibă răbdare. E nevoie de răbdare şi perseverenţă, dar şi de pregătire profesională şi de o perfecţionare continuă.”

    Pentru Anca Vlad, marcarea a 20 de ani de Catena şi a 30 de ani de antreprenoriat a reprezentat una dintre cele mai importante realizări recente, fiind „un moment de maximă mândrie şi o încununare a activităţii derulate în lumea businessului”.

    Un nou antreprenor român in clubul miliardarilor in euro din ţara noastră

    Pentru anul în curs, ea şi-a propus să consolideze poziţia de lider de piaţă a grupului, să continue ritmul de creştere din ultimii ani, orientarea către pacient, digitalizarea şi excelenţa operaţională fiind, de asemenea, „puncte cheie pe care ne concentrăm în vederea atingerii obiectivelor”.

    Cât priveşte leadershipul feminin, ea a observat că în primii 10 ani din parcursul său antreprenorial a fost marcată de surpriza de a vedea că în afara ţării femeilor li se acorda mai puţin credit şi erau considerate buni executanţi, nu decidenţi. „În acele vremuri, în  România, businessurile autohtone nu primeau credite, iar băncile din străinătate nu ofereau credit businessurilor conduse de femei.

    Cititi materialul integral aici 

     

  • Din tată-n fiu

    Ad litteram, KiDDUiNO este combinaţia dintre KIDs Do arDUINO, unde Arduino este o platformă de învăţare a noilor tehnologii, ai cărei reprezentanţi pe piaţa locală sunt tot fondatorii KiDDUiNO.
    Tatăl din poveste este Ştefăniţă Manea, de formare regizor de film, cu experienţă în publicitate, marketing, web development. Parteneră – în afacere, dar şi în viaţă – îi este Simona Manea, specialist în marketing şi ochiul ager al businessului.

    „Iniţial, businessul a fost gândit ca un club de electronică, informatică şi robotică. Apoi, realizând insuficienta maturitate a pieţei, i-am adăugat şi un magazin”, povesteşte Ştefăniţă Manea.

    Un workshop „KiDDUiNO – Atelierul de invenţii” vrea să fie cu prioritate practic şi individual. Copiii au la dispoziţie fişe de proiect care îi îndrumă în linii mari către realizarea unui lucru concret, având la îndemână şi componentele necesare realizării proiectului, precum asamblarea unui obiect.

    „Indicaţiile oferite de fişă sunt schematice şi provocatoare, astfel încât copilul mai degrabă să descopere singur modurile de asamblare şi funcţionare a obiectului. Supraveghetorii prezenţi nu sunt instructori, ci supervizori. Rolul lor este să intervină doar dacă un copil a rămas «blocat» şi să se retragă imediat ce au «deblocat» situaţia”, explică Ştefăniţă Manea.
    Proiectele încep cu simple construcţii Lego şi ajung, după aproximativ un an de participare la astfel de ateliere, până la stadii avansate precum programare web şi electronică. KiDDUiNO nu promite nimănui „învăţarea a ceva”, ci experimentarea multor lucruri. Învăţarea este o consecinţă.

    Un astfel de concept nu ar fi putut ajunge la realitate însă fără o serie întreagă de investiţii, care să susţină şi să ducă la implementare amalgamul de idei din minţile celor doi fondatori.

    „Investiţiile, de-a lungul timpului, pentru dezvoltarea şi rafinarea conceptului sunt greu de estimat. Magazinul şi clubul asociat, deschise în centrul comercial DN1 Value Center Corbeanca, au înghiţit aproximativ 50.000 de euro într-o primă fază, fără să includem şi stocul de marfă. Finanţarea a fost proprie şi bancară. Acum ne pregătim de lansarea unei platforme online asociate conceptului şi investiţiile până în acest moment se ridică deja la peste 35.000 de euro.”
    Pornit în decembrie 2019, businessul KiDDUiNO a realizat o cifră de afaceri de aproximativ 20.000 de euro în 2019, generată de magazinul şi clubul cu acelaşi nume. „Profitul a fost negativ, dar suntem abia la început”, spune Ştefăniţă Manea. La fel cum şi clienţii KiDDUiNO tot la început sunt în încercările lor de a se dezvolta. Din echipă fac parte cinci angajaţi implicaţi în buna desfăşurare a atelierelor, dar şi în funcţionarea magazinului.

    Durata unui workshop este de
    60 de minute, iar clienţii pot alege între trei tipuri de abonament, cu preţuri între 540 şi 1.200 de lei, în funcţie de numărul de cursuri.
    „Având în vedere că produsele sunt provenite din economii mari, precum Statele Unite ale Americii, Italia, China, Japonia şi reprezintă vârfuri de tehnologie, preţurile pot părea ridicate. Sunt însă preţuri corecte, care acoperă cheltuieli, investiţii şi o marjă foarte mică de profit, care oricum se duce în dezvoltare”, spune Ştefăniţă Manea.

    Pandemia, cu izolarea şi blocajul cu care a venit la pachet, nu a fost propice unui business precum KiDDUiNO, unde interacţiunea cu copiii – mari sau mici – este primordială, tocmai deoarece conceptul se bazează pe apropiere socială, aşa cum l-au gândit cei doi antreprenori. Cu toate acestea, ei nu au disperat.
    „Sperăm să-l putem resuscita (conceptul – n. red.) printr-o platformă web inteligentă, care să diminueze cât se poate de mult acest handicap. Pe de altă parte, odată cu această pandemie, credem că idei ca «funcţionalitate», «individualitate», «independenţă», «manualitate», «spirit practic», asociate individului, vor redeveni fundamentale pentru următoarele decenii. Credem că tot răul acesta poate duce spre un bine”, este de părere Ştefăniţă Manea.
    Şi deşi planurile se scriu cu mai multă precauţie astăzi, el şi Simona Manea, soţia lui, au trasat două direcţii clare de dezvoltare pentru KiDDUiNO pentru următoarele luni. Una este deschiderea platformei online pe care au creionat-o deja în minte, iar cealaltă este distribuţia de licenţe educaţionale „KiDDUiNO – Atelierul de invenţii” către şcoli, spaţii de joacă, afterschool, cluburi de hobbyuri, astfel încât metoda lor de învăţare să ajungă la comunităţi cât mai mari.

  • Cu cartea la distanţă

    Unora dintre americanii blocaţi în casă le-a venit astfel ideea de a ţine cluburi de carte online, prin intermediul aplicaţiilor de videoconferinţă ca Zoom. Un asemenea club este Quarantine Book Club, prin intermediul căruia autorii pot ajunge la publicul izolat. Cei care doresc să participe la clubul de carte trebuie să plătească o mică taxă şi să aleagă autorul cu care să se întâlnească în mediul virtual. Scriitorii sunt deja interesaţi, dat fiind că au trebuit să-şi anuleze turneele de promovare. Alte cluburi de carte pur şi simplu s-au mutat online, cum ar fi cele de tipul Silent Book Club, unde oamenii se întâlneau în cafenele să citească împreună, fiecare cu cartea lui.

  • Producătorul mărcii româneşti Topoloveni şi Topoloveana a donat dulceaţă unor centre de carantină

    Sonimpex Topoloveni, producătorul mărcii internaţionale „Magiun de prune Topoloveni”, a donat ieri, pe 16 martie, produsele sale pentru cei aflaţi în carantină. Astfel, reprezentanţii producătorului înfiinţat de Bibiana Stănciulov au trimis către centrele de carantină, în colaborare cu Organizaţia de Serviciu Comunitar Rotary Club Bucureşti Cişmigiu, „1000 de borcane de magiun de prune, 250 de borcane de magiun de struguri şi 120 de borcane de dulceaţă de căpşune – produse 100% naturale româneşti marca Topoloveni Si Topoloveana”.

    „Ne propunem să ajutăm românii în perioada de criză, dar şi să atragem atenţia altor potenţiali donatori din România asupra importanţei carităţii pentru comunitate în aceste momente.

    Chemăm pe cei care pot contribui la această iniţiativă să ni se alăture! Ca producători de alimente suntem direct răspunzători de sănătatea românilor şi direct implicaţi în ieşirea din situaţia de criză sanitară şi alimentară actuală.”

     

  • Locul unde se va deschide un restaurant pentru nudişti până la finalul lunii

    Un restaurant pentru nudişti se va deschide până la finalul acestei luni în Elveţia. 

    Restaurantul se va numi „Edelweiss Basel – Nudisten Lounge” şi se va deschide în locul unde anterior se afla un club de gay şi lesbiene, potrivit publicaţiei Schweiz am Wochenende.  Clienţii îşi vor lăsa hainele înainte să intre în acest restaurant într-un loc special dedicat acestui lucru. Cei mai timizi dintre ei îşi vor putea păstra lenjeria. 

    Chelnerii vor fi şi ei dezbrăcaţi.

    Conceptul este nou în Elveţia, dar a fost implementat anterior în Paris şi Londra. În Elveţia, nuditatea publică nu este interzisă, cât timp nu este indecentă. 

     

     

  • Programatorii care au renunţat la codare ca să îşi deschidă propria sală de forţă. Au ajuns într-un an de activitate la venituri de zeci de mii de euro


    Cei trei fondatori ai The Box s-au cunoscut în urmă cu mai mulţi ani chiar în sala de sport pe care o frecventau, mânaţi de dorinţa de a-şi schimba stilul de viaţă.  S-au împrietenit, iar mai târziu au început să se gândească la propriul lor business în zona de sport, mai ales că şi-au dat seama că ar putea contribui la dezvoltarea unei comunităţi de oameni activi. Inspiraţi din călătoriile din străinătate, unde au văzut diferite tipuri de săli de sport şi cluburi sportive, au adus în Cluj un concept de locaţie axat pe exerciţii de forţă.
    „Lucram în IT şi am început să punem pe hârtie ceea ce vrem să facem, pornind de la faptul că va fi o sală de sport pentru noi şi pentru prietenii noştri. Ştiam de proiectul Start-Up Nation, dar nu ştiam cum funcţionează, cât timp va dura, care sunt şansele de reuşită, însă am zis să încercăm. Am obţinut finanţarea nerambursabilă de 40.000 de euro, dar investiţia totală a fost de 100.000 de euro, la care am adăugat fonduri proprii şi un mic credit de la BT Mic“, povestesc Dan Mocan şi Dani Faur, cofondatori ai businessului The Box – Barbell Club din Cluj-Napoca.
    Iniţial au căutat un spaţiu de 150 de metri pătraţi, dar şi-au dat seama că în Cluj este greu să găseşti un spaţiu mic. Astfel, au regândit structura clubului şi l-au deschis într-un spaţiu de 400 de metri pătraţi, situat la 10-15 minute de centrul Clujului.
    Anul trecut, pe 27 august, au deschis clubul sportiv, iar în prima zi peste 20 de persoane au trecut pragul noului spaţiu. O parte dintre participanţi erau prieteni de-ai antreprenorilor, din corporaţiile în care lucrau.
    Fondatorii The Box îşi propun ca în viitorul apropiat să aducă în echipă cel puţin trei sau patru profesionişti în domeniu şi vor să organizeze cea mai importantă competiţie la nivel naţional, formată dintr-o combinaţie de exerciţii cu haltere, exerciţii de gimnastică şi de anduranţă. Aceasta vine din trei sporturi olimpice şi are loc în oraşele mari din lume. Primele competiţii de acest tip sunt deja organizate şi în România.

  • Acest oraş este considerat “capitala mondială a oamenilor urâţi”. Cum şi-a câştigat acest renume

    Un mic sat italian, Piobbico, este cunoscut drept “capitala mondială a oamenilor urâţi”, generând un fenomen care s-a extins pe mai multe continente.
     
    Încă din 1879, în localitatea cu 2.000 de locuitori există Club dei Brutti – Clubul Urâţeniei, o asociaţie construită în jurul ideii că “o persoană este ceea ce este şi ceea ce pare după aspectul fizic”, scriu cei de la BBC.
     
    De-a lungul anilor, ceea ce a început ca o utopie s-a transformat într-o mişcare globală. În prezent, Asociaţia Mondială a Oamenilor Urâţi numără peste 30.000 de membri şi are 25 de filiale.
     
     
    Fondat iniţial ca un serviciu matrimonial pentru femeile singure din localitate, Club dei Brutti a evoluat într-un soi de misiune de a reaminti societăţii că frumuseţea interioară e mai importantă decât prezenţa fizică. Mai mult, în 2007, în piaţa centrală din Piobbico a fost ridicată o statuie dedicată oamenilor urâţi din sat.
     
    Nu este însă uşor să devii membru al asociaţiei; seniorii jurizează şi notează candidaţii în funcţie de gradul de urâţenie cu valori între “nespecificat” şi “extraordinar de urât”.
     
    Anual, în prima sâmbătă din septembrie, oameni din jurul lumii se adună în Piobbico pentru a lua parte la “Festivalul Urâţeniei”.

  • Un alt fel de ABC

    „Acvatic Bebe Club este o afacere de familie în care am investit mult suflet eu, soţul meu şi tatăl acestuia”, povesteşte Carmen Dumitru, proprietara şi directoarea clubului de înot. Dincolo de suflet însă, familia Dumitru a investit 150.000 de euro, sumă la care s-au adăugat 55.000 de euro în modernizări şi renovări anuale, dar şi în serviciile ulterioare incluse în business – salina, pentru salinoterapie, şi kinetoprofilaxia, adică prevenirea alterării stării de sănătate, prin masaj şi exerciţii fizice. Aşa a apărut, în 2013, primul – şi momentan singurul – spaţiu Acvatic Bebe Club, în Bucureşti, pe strada Delea Nouă, la numărul 15, în apropiere de Piaţa Muncii.
    „Ne dorim să putem oferi acest tip de activitate şi părinţilor din alte oraşe, prin susţinerea partenerilor, deţinători deja ale unor spaţii cu piscină sau dornici să investească în acest sens, dispuşi să primească consultanţă în acest domeniu nişat”, spune Carmen Dumitru.
    Acvatic Bebe Club i-a adus anul trecut o cifră de afaceri de 238.000 de euro, iar în prima jumătate din 2019 veniturile au fost de 134.000 de euro. Clubul de înot pentru copii şi salina funcţionează cu un număr mediu de 18 angajaţi.
    „Sunt studii care arată cum copiii care au început această activitate (înotul – n. red.) de la o vârstă timpurie au un nivel ridicat de creativitate şi dorinţă de explorare, reuşind chiar să performeze în anumite domenii, nu neapărat sportive”, spune fondatoarea Acvatic Bebe Club.
    Un abonament lunar costă între 170 şi 320 de euro, în funcţie de numărul de şedinţe şi intervalul orar în care pot veni copiii la cursuri. Un abonament anual poate ajunge la 3.300 de euro, acesta fiind cel mai scump din ofertă. Temperatura constantă în apă este de 32 de grade Celsius, iar procedurile de predare sunt dezvoltate împreună cu psihologi pentru copii şi personalizate în funcţie de obiectiv. Clubul de înot oferă cursuri pentru bebeluşi cu vârste de 4-36 de luni, dar şi pentru copii de 3-6 ani.
    „Clienţii sunt părinţii care doresc să investească în educaţia alternativă pentru copiii lor, care înţeleg beneficiile practicării acestei activităţi de la o vârstă timpurie şi care doresc să câştige siguranţa acvatică şi dezvoltarea armonioasă a celor mici”, spune Carmen Dumitru.
    Bebeluşii pot veni la „bălăceală” începând cu vârsta de patru luni, iar procedeele de înot pot fi exersate începând de la vârsta de trei ani şi jumătate – patru ani.

    Fructele Pământului – producţie de sosuri picante (jud. Giurgiu)
    Fondator: Andrei Teodorescu
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în perioada decembrie 2018 – iulie 2019: 80.000 de lei (17.000 de euro)
    Prezenţă: Bucureşti, Timişoara, Iaşi

    Urzeală – atelier de haine cu motive tradiţionale (Bucureşti)
    Fondator: Oana Ivan
    Investiţie iniţială: 35.000-40.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Prezenţă: online, Bucureşti

    DVI Top Consulting – foodtruckuri (Bucureşti)
    Fondatori: Ioan Guşoi şi alţi doi fondatori
    Investiţie iniţială: 80.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 420.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Colantări Ieftine – atelier pentru colantarea maşinilor (Bucureşti)
    Fondator: George Mircea
    Investiţie iniţială: 13.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti, cu acoperire naţională

    Liniidelână – producţie de decoraţiuni şi articole vestimentare croşetate (Bucureşti)
    Fondator: Cristina Dănescu
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru
    2019: 8.000-9.000 de euro
    Prezenţă: online (pe site-ul propriu şi pe eMAG)

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste
    1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • Povestea lui Cristi Popesco, gazda spectacolelor de stand-up de la Comics Club

    Îl cunoaşteţi, cu siguranţă, din spectacolele de stand-up „Ceva mărunt”, „Una Scurtă”, sau din recentul show pe care l-a avut alături de colegii săi comedieni la Sala Palatului. Cristi Popesco are 34 de ani şi este din Suceava, iar în Capitală a venit în 2004, la facultate. „M-am înscris la Fizică-Informatică pentru că se intra cu dosar, şi am dat şi la Relaţii Publice şi Publicitate, unde n-am reuşit să intru la zi, aşa că m-am înscris la distanţă. La Fizică am mers doar două săptămâni, că nu era de mine. Voiam să fac publicitate pentru că îmi plăcea emisiunea Marcă înregistrată cu Andi Moisescu. După un an am dat şi la ASE – Management Economic, unde am intrat la zi. Doar ASE-ul l-am şi finalizat”, povesteşte el.

    De-a lungul timpului a avut diverse joburi, care mai de care mai diverse: vânzător de spaţiu publicitar, operator calculator, traducător, trader la bursă, contabil şi media planner. Cel mai mult spune că i-a plăcut în agenţia de media, unde a stat şase ani, şi cel mai puţin i-a plăcut contabilitatea, „de care am scăpat relativ greu pentru că era fix în perioada crizei şi nu prea găseai locuri de muncă”. De stand-up a decis să se apuce prin 2010, prima interacţiune cu scena fiind pe 26 octombrie, după ce făcuse ceva research şi constatase că cel mai potrivit loc din care să înceapă ar fi Club 99. „Mi-a fost foarte greu să îmi fac curaj pentru că de fel sunt timid şi introvertit. În ziua respectivă aş fi preferat să mă lovească o maşină că să nu mai fie nevoie să urc pe scenă în faţă unor necunoscuţi. Dar nu m-a lovit nicio maşină, aşa că am urcat cu o hârtie în mână, tremurând, şi am citit glumele. Băieţii mai cu experienţă mi-au zis că a fost bine şi să mai merg. În noaptea aia nu am dormit deloc, atât de încărcat de emoţie eram”, îşi aminteşte el.

    Iniţial, la serile de open mic (seara amatorilor – n. red.) nu a fost plătit. Primii bani – 100 de lei – i-a făcut când a mers în deschiderea unui show al comedienilor Teo, Vio şi Costel. Nu îşi aminteşte ce a făcut cu banii, dar spune că „e un moment magic să fii plătit făcând ceva ce îţi place foarte mult”. De obicei, spune că încearcă să scrie texte pentru spectacolele sale dimineaţa, la cafea. „Am un target să scriu zilnic câte ceva pentru stand-up. Sunt zile în care sunt foarte productiv, dar şi zile în care nu iese nimic. Important e să rămân consecvent.”
    În prezent, focusul său principal e pe stand-up comedy şi, de când a deschis Comics Club alături de alţi trei comedieni – Toma Alexandru, Sorin Pârcălab şi Sergiu Floroaia, spune că au show-uri în fiecare săptămână, vinerea şi sâmbăta, chiar şi pe timpul verii, deoarece clubul are terasă. „Pe lângă show-urile de la club, de câteva ori pe an avem turnee naţionale. Pe lângă asta avem multe proiecte pe care le facem pentru notorietate – «Râzi ca prostu», «Una Scurtă», «Arde-mă», roast-uri, podcasturi. Încerc să filmez regulat şi podcastul meu «Popesco Show». Am constatat că lumea vine la show-urile de stand-up dacă te ştie deja din altă parte – TV sau online.”

    Popesco spune că este foarte greu de spus cât câştigă un comedian în România, acest lucru depinzând de nivelul de popularitate, de cât de des merge în turnee, câte show-uri are, câţi oameni aduce la spectacole. „Mersul în turnee ţine şi de cât de des reuşeşti să schimbi materialul, pentru că nu poţi să mergi cu aceleaşi glume”, subliniază el. Pe lângă aceste surse de venit, spune că se fac bani şi din reclame, emisiuni TV sau spectacole corporate. „Aici depinde iarăşi de nivelul de popularitate. Cu cât eşti mai cunoscut, cu atât te vor brandurile mai mult.”
    Comedianul susţine că în prima fază nu se poate trăi doar din asta şi că de regulă toţi cei care se apucă de stand-up au un alt job în paralel. „Aşa a fost şi la mine timp de şase ani. După şase ani am zis să încerc să fac asta full time. Dar aveam nişte bani puşi de-o parte pentru chirie şi mâncare pentru o jumate de an, în caz că merge greu cu stand-up-ul.” Cu toate că nu ţine o socoteală exactă a veniturilor sale, spune că acum câştigă mai bine decât în joburile anterioare.

    „Mi-ar plăcea să pot să stau peste 8 ore, în fiecare zi, cum era la corporaţie, să scriu. Dar nu pot, mă iau cu altele. Bine, şi la corporaţie mai stai pe Facebook, YouTube, la cafele, ţigări. 8 ore nu sunt chiar 8 ore. Iarăşi e mai uşor să nu respecţi un deadline pe care ţi-l dai singur când eşti freelancer. Eşti mai indulgent cu ţine. În rest cred că sunt doar avantaje: flexibilitate, lucru de acasă, zile de concediu fără număr”, explică Popesco care sunt, în opinia sa, avantajele şi dezavantajele lucrului în regim de freelancing. E pasionat de sporturile cu multă adrenalină – parapantă, schi, snowboard şi mai nou kitesurf, scuba diving şi sailing. „În rest, ca tot omu’, seriale, călătorit, foodie, îmi plac buldogii francezi şi fetele cu părul creţ. Mi-ar plăcea să spun că hobbyul meu este cititul, dar nu e aşa. Încerc să-mi impun să citesc mai mult şi în unele zile îmi iese.”

    Cristi Popesco spune că s-ar vedea cu siguranţă făcând asta şi peste 10 ani. „Mi-ar plăcea să am totuşi şi un alt business sau sursă de venit de backup.” Adaugă şi că uneori se gândeşte alături de colegii săi că ar trebui să încerce să scrie şi în engleză în eventualitatea în care va fi tot mai greu aici. „Când avem show-uri în oraşele mai mici se simte că foarte mulţi oameni din targetul nostru au plecat din ţară.”

  • Cum a ajuns un fond de hedging de 38 miliarde dolari să investească într-un club cu tradiţie din Seria A, care nu a mai câştigat campionatul de opt ani

    În octombrie 2018, fostul fundaş italian Paolo Maldini stătea de vorbă cu investitorul Gordon Singer. Fostul căpitan al AC Milan şi al naţionalei Italiei încerca să îl convingă pe şeful biroului londonez al Elliott Management, un fond de hedging de 38,2 miliarde dolari – fondat de tatăl lui Gordon, Paul – să deschidă carnetul de cecuri.

    Mai devreme în acelaşi an, într-o mişcare spectaculoasă pe care până şi executivii Elliott o consideră cea mai ambiţioasă tranzacţie de când fondul purta o dispută cu guvernul Argentinei asupra datoriilor suverane, fondul de hedgind a preluat controlul clubului italian cu tradiţie.

    În continuare, Gordon Singer a fost rugat de echipă să plătească un transfer de 35 milioane de euro pentru atacantul brazilian Lucas Paqueta, însă tranzacţia s-a lovit de situaţia financiară precară în care era clubul când a fost preluat de fondul de hedging. Maldini, numit anul acesta director tehnic al clubului, a încercat să-i convingă pe investitori că acest pariu merită făcut pentru că ar putea schimba direcţia clubului.

    „Să o facem”, decide Gordon Singer, potrivit Financial Times.

    „A fost o mişcare ce ne-a dat nouă multă energie”, îşi aminteşte Paolo Maldini.

    Discuţia de atunci dintre o legendă a fotbalului şi un gigant financiar londonez ilustrează una dintre cele mai fascinante problematici atât din industria fotbalului, cât şi din businessul Italian –poate unul dintre cele mai mari fonduri de hedging să găsească o formulă pentru a avea success în industria volatilă a fotbalului?

    Executivii Elliott susţin că planul lor pentru milanezi este axat pe profit: meciuri castigate pe teren, venituri majorate în afara lui, creşterea valorii clublui şi vânzarea lui pentru profituri sănătoase. Dar până acum această reţetă nu a avut succesul sperat.

    Potrivit FT, planurile Elliott pentru AC Milan au fost puse cap la cap din mai multe interviuri cu executivi ai celor două organizaţii, discuţii cu bancheri, agenţi, analişti, şi oficialii cluburilor rivale.

    Misiunea Elliott este de a readuce la viaţă un gigant prăbuşit. AC Milan a câştigat sezonul în liga de fotbal Seria A din Italia ultima data în 2011. Mai mult, echipa nu a reuşit să se califice în Champions League deloc în ultimele cinci sezoane.

    În ultimul deceniu, veniturile anuale ale clubului au stagnat la circa 200 milioane de euro, potrivit datelor Deloitte.

    Pentru comparaţie, Real Madrid, clubul cu cele mai mari încasări din lume, şi-a dublat veniturile în aceeaşi perioadă la 750 milioane de euro pe an.

    Mai mult, în timp ce AC Milan avea o echipă plină de jucători precum Marco van Basten şi Kaka, clubul este forţat acum să mizeze pe talente mai puţin cunoscute precum Paqueta.

    Miza este ridicată şi pentru investitori în contextul în care un potential eşec al Elliott de a readuce la viaţă şi la profit clubul Italian – în special în Italia unde fondul de hedging este implicat în afaceri şi cu Telecom Italia şi CNH Industrial, un producător de tractoare controlat de familia Agneli, care deţine şi clubul Juventus – ar fi o lovitură dureroasă.

    „Cred că va fi foarte greu să întorci businessul şi să îl vinzi pentru 1 miliard de dolari. Continui să cred că există un plan mult mai puternic pe care nu îl văd eu. În acelaşi timp ar putea fi vorba şi de faptul că fiul lui Paul Singer a vrut atât de mult să se implicie în fotbal şi au atât de mulţi bani încât nu există de fapt niciun plan mai puternic”,spune unul dintre executivii clubului pentru FT, care a decis să rămână anonim.