BusinessMagazin

Tag: cereale

  • Producţia de cereale din acest an va scădea ca urmare a secetei care afectează grâul şi a costurilor ridicate pentru însămânţare

    Într-o piaţă haotică, cu fluctuaţii de la o zi la alta ale preţului cerealelor pe bursa EuroNext, cu costuri ridicate de producţie şi deficit de umiditate, este de aşteptat ca recolta de cereale din acest an agricol să se diminueze faţă de cea din anul precedent – cu recorduri absolute, susţin jucători din agrobusiness.

    În anumite zone ale ţării este secetă, grâul nu s-a dezvoltat normal, astfel întrebarea este dacă vor creşte fermierii români supra­feţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui în această primăvară, pentru cea din urmă fiind şi piaţa foarte bună.

    „Suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui vor fi la acelaşi nivel ca de obicei. Deocamdată, apă de răsărire au, dar avem un deficit de umiditate în sol. Anul acesta agricol va fi un an cu randamente mai scăzute decât anul trecut, însă cât de scăzute, este greu de spus. În luna mai ne vom lămuri, pentru că lunile mai, iunie şi iulie sunt cele mai ploioase. (…) Încă sper că putem recupera acest deficit“, spune Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, o companie care cultivă circa 600 de hectare cu cereale în judeţul Brăila. Ea este doctor în agronomie şi a fost lector universitar la Universitatea de Ştiinţe Economice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

    În anul agricol 2020-2021, supra­faţa cultivată cu porumb a fost de circa 2,5 milioane de hectare, cea cultivată cu grâu de circa 2,2 milioane de hectare, nivel păstrat şi în acest an agri­col, cea cultivată cu floarea-soa­relui de aproape 1,3 milioane de hectare, cea cultivată cu rapiţă de 460.000 de hectare, iar cea cultivată cu orz de 350.000 de hectare, conform datelor oferite anterior de Ministerul Agriculturii. De pe această suprafaţă de peste 5 milioane de hectare, care înseamnă puţin mai mult de jumătate din terenul agricol al României, a fost recoltată o cantitate de 34 de milioane de tone de cereale, nivel record.

    Producţia de grâu pentru acest an este estimată la circa 8 milioane de tone, potrivit Asociaţiei europene a producătorilor de cereale (Coceral), cu 40% mai mică faţă de nivelul din 2021, de 11,3 milioane de tone de grâu, în contextul în care lipsa zăpezii a dus la o răsărire neuniformă sau o nerăsărire a grâului în anumite zone ale ţării.

    „Avem în Moldova anumite zone cu deficit mare de apă din toamnă, dar fermierii încă nu notifică departamentele de situaţii de urgenţă din primării cu privire la suprafeţele calamitate. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dar ne aşteptăm la vremuri grele“, a afirmat Nina Gheorghiţă. Situaţia din acest an va fi însă diferită de cea din 2020, când seceta pedologică a afectat aproape 2 milioane de hectare şi a redus producţia de cereale cu aproape 40%, până a 19 milioane de tone.

    Mai mult, despăgubirile fermierilor de către stat s-au ridicat la circa 2 miliarde de lei.

    Prezenţa urmelor secetei este subliniată şi de Gheorghiţă Corbu, fondatorul Legam Agro, care lucrează circa 2.500 de hectare în judeţul Constanţa. Totuşi, el precizează că în acest moment situaţia nu ar trebui să provoace temeri.

    Însă, el adaugă că nu este recomandat ca fermierii să-şi crească suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui când precipitaţiile sunt scăzute şi există risc mare de secetă. „Poate fi tentant să maximizezi suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui datorită pieţei foarte bune“, a întărit el.

    Suprafaţa pentru care există intenţii pentru plantarea cu floarea-soarelui în această primăvară este de 1,2 milioane de hectare, arată un raport de piaţă recent al Romanian Agri Column. România, din nou, va fi cel mai mare cultivator din Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria (850.000 ha) şi Franţa (700.000 ha), conform aceleaşi surse. Totodată, în ultimii cinci ani România s-a situat pe primul loc în UE la producţia de floarea-soarelui cu 3-3,5 milioane de tone.

    Factoul vreme e decisiv. Ce alţi factori mai influenţează proucţia de cereale şi preţul hranei?

    „În ceea ce priveşte producţia de grâu, s-ar putea să existe pierderi de producţie din cauza secetei şi a preţului piperat la îngrăşăminte. Anul viitor se va vedea impactul cel mai puternic al lipsei îngrăşămintelor, dar şi preţul foarte mare“, a explicat Corbu. Fermierii susţin că preţul îngrăşămintelor a crescut în decurs de un an de la 900 lei/tonă la 4.000 lei/tonă, iar Azomureş, cel mai mare producător din ţară, a oprit producţia, pe motiv că este scump să o facă cu preţurile ridicate ale energiei.

    „Creşterile de costuri de producţie per hectar, volatilitatea preţurilor la recoltă şi deficitul de umiditate, pe care nu-l putem nega, ci doar sperăm să-l recuperăm, ne aduc mari îngrijorări şi vor duce la diminuarea producţiei. Productivitatea va scădea şi ea, pentru că îngrăşămintele sunt scumpe şi dacă nu ai apa asigurată din irigaţii te vezi obligat să reduci doza de fertilizare. Costurile vor fi mari, iar populaţia nu ştiu dacă îşi va permite aceste costuri“, a menţionat Nina Gheorghiţă.

     

  • Ucraina face primele exporturi de cereale cu trenul spre Europa

    Comercianţii fac primele exporturi de porumb ucrainean în Europa cu trenul, în condiţiile în care porturile maritime ale ţării rămân blocate din cauza invaziei ruseşti, a anunţat firma de consultanţă agricolă APK-Inform, citată de Reuters.

    Ucraina este un important cultivator şi exportator de cereale la nivel Mondial. Aproape toate exporturile sale au fost în mod tradiţional expediate din porturile sale de la Marea Neagră. Exporturile lunare de cereale depăşeau 5 milioane de tone înainte de război.

    Comercianţii şi oficialii din domeniul agriculturii au anunţat că Ucraina, care are încă cantităţi semnificative de cereale în stoc, ar putea începe să exporte cu trenul pe la graniţa sa vestică.

    „Primele loturi de câteva mii de tone de porumb au fost deja exportate prin graniţa terestră vestică a Ucrainei”, a anunţat APK-Inform într-un raport.

    Conform acestuia, preţurile DAP (Delivered At Place) la porumbul ucrainean pentru cumpărătorii din Polonia şi statele baltice au fost cuprinse între 250 şi 265 de dolari pe tonă şi 275 de dolari pe tonă pentru Slovacia.

    Autorităţile ucrainene de transport au declarat că până la 600.000 de tone de cereale pe lună ar putea fi exportate cu trenurile din Ucraina către Europa.

    APK-Inform a anunţat săptămâna trecută că exporturile de cereale ale Ucrainei ar putea totaliza 44 de milioane de tone în sezonul iulie-iunie 2021/22.

  • Ministrul ucrainean al Agriculturii pune sub semnul întrebării exportul de cereale

    Ministrul ucrainean al Agriculturii pune sub semnul întrebării exportul de cereale din cauza războiului din Ucraina. Acest lucru ar putea provoca o criză la nivel mondial, cele mai afectate urmând să fie ţările dependente de exporturile din Ucraina.

    Ucraina este unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din lume, dar conflictul pune presiune asupra producţiei şi exportului de produse alimentare.

    Sâmbătă, ministrul ucrainean al Agriculturii a declarat că situaţia privind exportul de cereale se înrăutăţeşte „pe zi ce trece”, anunţă Sky News.

    Acest lucru ar putea fi îngrijorător pentru ţările importatoare care se bazează pe această resursă pentru producţia de alimente.

    Ministrul a adăugat că producţia nu este afectată în zone din Ucraina care nu au fost ocupate, dar singura modalitate de a rezolva criza este de a pune capăt războiului.

  • Cum poate invadarea Ucrainei să crească şi mai mult inflaţia la nivel mondial. Petrolul, metalele şi cerealele, în prim-plan

    Invadarea Ucrainei de către Rusia ar putea „alimenta” presiunile exercitate asupra burselor americane mai mult decât estimaseră până acum investitorii, scrie MarketWatch. Marko Papic, strateg-şef al managerului alternativ de active Clocktower Group, trage în acest sens câteva paralele între războiul din Ucraina şi Războiul de Iom Kipur (arabo-israelian) din 1973.

    Când acţiunile din Statele Unite au crescut spre sfârşitul săptămânii trecute, în pofida atacurilor lansate asupra ţării din nordul României, investitorii au părut să îmbrăţişeze zicala „cumpără la sunetul tunurilor, vinde la sunetul trompetelor”. Papic argumentează că invadarea Ucrainei ar putea pune tot mai multă presiune pe indicele S&P 500, în mare parte din cauza locaţiei propriu-zise a evenimentelor recente. Analizând  peste 50 de evenimente care au afectat negativ indicele S&P 500 din 1956 până în 2020, observăm că evoluţia medie la 12 luni de la respectivul eveniment a fost de plus 11,68%.

    Totuşi, Ucraina este o ţară de dimensiuni mari, situată lângă membri ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, iar orice operaţiunile militară efectuată aproape de un stat NATO riscă să declanşeze un conflict de o mai mare anvergură. „Ce se întâmplă, de exemplu, dacă un avion rusesc virează la un moment dat în spaţiul aerian polonez şi este doborât? Putem avea o mulţime de evenimente de volatilitate extremă”, contiuă Papic. Mai mult, ofensiva rusă riscă să stârnească „semnificativ” fenomenul inflaţionist şi să crească astfel costurile de trai în SUA, fenomen ce urmează să fie combătut de Rezerva Federală printr-o serie de majorare a ratelor dobânzilor, prima creştere putând avea loc chiar luna aceasta. În anumite privinţe, conflictul ruso-ucrainean seamănă cu Războiul de Iom Kipur din 1973, eveniment care iese în evidenţă pentru faptul că a generat „o scădere considerabilă a titlurilor americane”, potrivit lui Marko Papic.

    O asemănare între cele două crize geopolitice constă în stimularea inflaţiei într-un mediu deja dominat de creşterea preţurilor. De altfel, Papic atrage atenţia asupra faptului că Organizaţia ?ărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) s-a răzbunat pe Statele Unite pentru că a susţinut Israelul atacat de statele arabe prin impunerea unui embargou pe petrol în 1973-1974, creând o undă de şoc ce a trimis preţul petrolului în sus şi „a alimentat inflaţia în cel mai prost moment cu putinţă”, argumentează analistul. Recent, preţul petrolului a depăşit 110 dolari pe baril pe fondul temerilor că întreruperile lanţurilor de aprovizionare sunt strâns legat de intensificarea atacurilor ruseşti. Invazia Ucrainei ar putea creşte inflaţia în „moduri destul de complicate”, spune Papic, care îşi concentrează, de asemenea, atenţia asupra paladiului, potasei şi grâului, sectoare unde Rusia este unul dintre cei mai importanţi producători la nivel mondial.

    În plus, Ucraina este un mare producător de grâu, cereală al cărui preţ a ajuns miercuri la maximul ultimilor zece ani. Papic se teme că Rusia ar putea reduce exportul de potasă, folosită de fermieri pentru a-şi fertiliza terenurile. Rusia produce circa 16% din potasa la nivel global, iar aliatul său, Belarus, este un exportator major. „Dacă vor interzice exporturile de potasă, preţurile vor exploda, iar ţările care nu îşi vor permite să plătească se pot confrunta cu o criză alimentară”, spune Papic. Pe de altă parte, Rusia reprezintă 43% din producţia globală de paladiu, element important în ceea ce priveşte convertoarele catalitice ale maşinilor. Aşadar, dacă Rusia „începe să se joace cu metalele, reducând exporturile de paladiu, aluminiu şi nichel, inflaţia va creşte într-un moment în care credeam că a ajuns deja la apogeu”. Pieţele internaţionale de capital erau tensionate încă de dinainte de invazia Ucrainei, iar următoarea şedinţă a Rezervei Federale din SUA îngrijorează deja o bună parte din investitori. „Într-un final ar putea fi un scenariu în care cumpărăm scăderile (buy the dip – n.r.), însă încă nu am ajuns acolo”, conchide Papic.

  • ​Conflictul militar pornit de Rusia în Ucraina sufocă exporturile de cereale: 13% din exporturile globale de porumb şi 12% din grâu provin din Ucraina

    Conflictul militar început de Rusia a afectat direct exporturile de cereale ale Ucrainei, unul dintre cei mai mari furnizori din lume, după ce activitatea din porturile ucrainene a redusă la zero, iar companiile şi-au încetat operaţiunile.  Circa 13% din exporturile globale de porumb şi 12% din cele de grâu provin din Ucraina, conform Wall Street Journal.

    În urma invaziei Ucrainei de către Rusia, multe oraşe mari, mai ales oraşe-port cheie pentru exporturile agricole ale ţării, au fost afectate. Transportul comercial din şi spre Ucraina s-a oprit în mare parte.

    Companiile americane din sectorul de cereale şi-au închis operaţiunile din Ucraina. Archer Daniels Midland şi Bunge sunt două dintre companiile care au anunţat încetarea operaţiunilor. Atacurile Rusiei au fost puternice în estul şi sudul Ucrainei, acolo unde sunt cele mai productive culturi de grâu locale.

    Mike Lee, proprietarul Green Square Agro Consulting, o companie de prognoză a culturilor specializată în regiunea Mării Negre, spune că aceste culturi nu vor fi puternic afectate. Grâul, de exemplu, este plantat în septembrie şi octombrie şi recoltat în iulie şi în lunile următoare. „Orice s-ar întâmpla, există o recoltă în pământ”, spune Mike Lee, citat de WSJ.

    Cu toate acestea, dacă conflictele armate se vor intensifica, fermierii nu vor putea folosi  pesticide sau îngrăşăminte pe grâul lor, activitate care va începe în martie, aceasta ar putea reduce randamentul cu până la o treime.

    Peste 700.000 de tone de grâu sunt exportate în fiecare dintre lunile februarie, martie şi aprilie, conform statisticilor guvernamentale, arată WSJ. Aceste cifre sunt cu mult sub cele de 3,64 milioane şi 4,5 milioane de tone exportate în august şi, respectiv, septembrie, dar suficiente pentru a perturba lanţurile de aprovizionare ale culturilor.

    Porturile ruseşti şi ucrainene de la Marea Azov exportă până la 18 milioane de tone de cereale în fiecare an, a declarat Andrey Sizov, directorul general al SovEcon, o firmă de cercetare rusă care se concentrează pe cerealele din Marea Neagră, scrie WSJ.

    Perturbarea comerţului cu cereale al Ucrainei va fi, de asemenea, dificilă pentru principalii săi clienţi, deoarece lumea se confruntă  deja cu creşterea preţurilor la alimente. Egiptul şi Indoneziua sunt cei mai mari cumpărători de grâu ucrainean, urmaţi de Turcia şi Pakistan.​​

  • Pe valuri mari

    La un an după Revoluţie, la marginea portului Constanţa, departe de lumea fermecătoare a containerelor şi a comerţului internaţional, câţiva tineri puneau bazele unui proiect pentru care aveau ambiţii mari. La trei decenii distanţă, compania reprezintă cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, care se întinde pe o suprafaţă de peste 700.000 mp în sudul portului, generează afaceri anuale de 100 de milioane de lei şi reprezintă cel mai rapid terminal de cereale din Europa, capabil să primească nave de cele mai mari dimensiuni pentru transportul de cereale. Ambiţiile fondatorilor nu se opresc aici.

    „COMVEX s-a născut pe scheletul unei investiţii în curs, un terminal pentru manevrarea minereurilor pentru siderurgie. Ştiţi cum era această activitate în vremea comunistă? Murdară şi grea, asemănătoare mineritului de suprafaţă. La marginea portului, departe de lumea fermecătoare a containerelor şi a comerţului internaţional, a liniilor de navigaţie, într-un peisaj industrial în care până şi câinii maidanezi au culoarea roşie. Un grup de tineri entuziaşti au iniţiat, în contextul legal existent, proiectul prin care a dorit să ducă la bun sfârşit investiţia şi să o facă la nivelul tehnic al epocii”, îşi aminteşte începuturile companiei Viorel Panait, preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) şi director general al COMVEX. 

    Numele companiei ar fi trebuit să fie CONVEX, explică el, reprezentând acronimul pentru Compania de Operare Nave, Vrachiere şi Expedieri. Un birocrat din minister a opinat că minereurile sunt transportate şi pe altfel de nave decât vrachierele, aşa că numele s-a transformat din „nave” în „mărfuri”, iar astfel CONVEX a devenit COMVEX. Compania este listată la Bursa de Valori de la Bucureşti şi este deţinută majoritar de persoane fizice şi juridice. Viorel Panait este preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA), ai cărei membri mai sunt: Dan Drăgoi, Bogdan Idu, Corneliu Idu şi Edmond Şandru.

    În prezent, COMVEX deţine cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime vrac din zona Mării Negre, cu o capacitate de până la 4.000.000 de tone, şi un terminal de cereale, cel mai rapid din Europa, „copilul de suflet al companiei”, după cum spun reprezentanţii afacerii. Astfel compania trimite minerale în susul Dunării şi aduce cereale de acolo. Prin aceste operaţiuni transportul fluvial devine eficient, având în vedere faptul că sunt ocupate ambele sectoare de transport. Cele două terminale sunt orientate către viteze foarte mari de încărcare – descărcare a navelor de mare capacitate. „Acest lucru este de natură să genereze un avantaj competitiv tuturor clienţilor care beneficiază de costuri mai bune de transport. Afacerile cu materii prime sunt în realitate afaceri de transport.

    Această abordare foloseşte tuturor comercianţilor, producătorilor, transportatorilor”, spune Viorel Panait. În cursul primului semestru al anului trecut, compania a manipulat 3,5 milioane de tone de materii prime, în creştere cu 45% comparativ cu acceaşi perioadă a anului 2020. „La înfiinţare, COMVEX reprezenta doar 20% din ceea ce este în prezent. Am folosit primii bani împrumutaţi să digitalizăm în 1991, cu curaj, procesul industrial”, susţine Viorel Panait.

    Viorel Panait, preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) şi director general al COMVEX

    „La înfiinţare, coMVEX reprezenta doar 20% din ceea ce este în prezent. Am folosit primii bani împrumutaţi să digitalizăm în 1991, cu curaj, procesul industrial.”

    „Diversificarea gamei de servicii prin construirea unui nou terminal portuar pentru produse lichide, precum şi derularea de noi produse necesare industriei siderurgice din arealul dunării cu impact redus asupra mediului.”

    „Viaţa (în business – n.red.) este asemănătoare mersului pe bicicletă: nu cazi atât timp cât pedalezi.”

    Printre clienţii consacraţi ai operatorului portuar se numără Liberty Galaţi, Transport Trade Services, Alum şi Vitol. Creşterea volumului de materii prime manipulate în primul semestru al anului 2021 se datorează şi faptului că au fost reluate anumite contracte cu clienţi mai vechi, precum Holcim România şi Saecom Soda Lukavac, dar au fost semnate şi noi contracte cu companii precum Glencore Internaţional AG şi Agent Plus DOO, potrivit reprezentanţilor COMVEX.

    Mai mult, prin prezenţa Glencore International AG în portofoliul de clienţi, compania a manipulat în S1/2021 peste 1,9 milioane de tone de cereale, de cinci ori mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului precedent. De asemenea, printre clienţii terminalului de cereale al COMVEX se numără arabii de la Al-Dahra Agriculture România, olandezii de la Viterra (fosta Glencore Agriculture România), Global Grain International, TOI Commodities şi compania românească Cerealcom, deţinută de Mihai Anghel. Astfel, după 30 de ani de existenţă, compania este lider de piaţă specializat în manipularea, depozitarea şi transbordarea materiilor prime solide vrac, cum ar fi minereurile de fier, cărbunii, cocsul sau bauxita.

    De asemenea, operatorul este singurul care are posibilitatea de a acosta nave tip „capesize” de mare capacitate, având un front de descărcare la cheul maritim format din cinci dane cu o lungime totală de 1.400 m şi o adâncime a apei cuprinsă între 10,8 şi 18,5 m. Totodată, terminalul are acces la reţeaua de căi navigabile ce include Dunărea.

    „Am vrut de la bun început să fim cei mai buni. Întregul nostru efort a fost îndreptat în direcţia aceasta şi am muncit mult pentru asta”, spune Panait. În primul semestru din anul 2021, compania COMVEX a avut o cifră de afaceri netă de 71,6 milioane de lei (circa 15 milioane de euro), de 2,5 ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului precedent, arată datele din raportul semestrial al companiei publicat pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti.

    În 2020, cifra de afaceri a companiei a fost de 89,5 milioane de lei (circa 18 milioane de euro), în scădere cu 25% faţă de anul precedent, însă tot în acelaşi an compania a inaugurat cel mai mare terminal de cereale din Portul Constanţa, cu scopul să devină un hub cerealier, în urma unei investiţii de 56 de milioane de euro (inclusiv TVA), începută în 2017. Cel mai bun an pentru companie în ceea ce priveşte nivelul veniturilor a fost 2013, când cifra de afaceri a trecut de 170 de milioane de lei, potrivit datelor publice. Cel mai profitabil an a fost 2008, când profitul net s-a ridicat la 32 de milioane de lei. „În continuare dorim să ne consolidăm poziţia prin diversificarea gamei de servicii: construirea unui nou terminal portuar pentru produse lichide, precum şi derularea de noi produse necesare industriei siderurgice din arealul Dunării cu impact redus asupra mediului”, menţionează Viorel Panait direcţiile stategice ale businessului.

    Despre generaţia celor care şi-au început businessul făcând

    „În 1994, economia era blocată. Pentru a ne obţine banii de la combinatele siderurgice care aparţineau statului, cumpăram prin compensare de la acestea produse siderurgice pe care le exportam. La un moment dat, găsisem un client spaniol care cumpăra table, zicea el, pentru Maroc. Exporturile româneşti către Uniunea Europeană erau contingentate, iar certificatul de origine pentru ţările non-UE arăta diferit de cel destinat UE. Astfel, până să încărcăm vaporul cu marfă, în portul Galaţi, spaniolul ne suna zilnic, dar, de îndată ce marfa a fost încărcată şi vasul a plecat din port, nu ne-a mai răspuns la telefon. Bani mulţi: 1,5 milioane de dolari la vremea aceea însemnau ceva. Cel care ni-l recomandase călduros, ne tot spunea că este o firmă importantă, cu ferestre mari. Spaniolul, hoţoman. La depunerea documentelor cerute pentru acreditiv, surpriză: deşi contractul era încheiat pentru livrarea mărfii în Maroc, iar pe certificatul de origine scria valabil pentru ţări non-UE, banca a refuzat, iniţial, să ne accepte respectivul certificat, urmând să recalifice acreditivul în incaso, lăsându-ne la mâna hoţomanului.

    Cu greu, dar şi cu multe argumente de specialitate, am convins centrala de la New York a băncii de faptul că documentele noastre sunt corecte, iar formalismul băncii în materie de acreditive a trebuit să recunoască documentul nostru în ultima zi stabilită pentru prezentare. În final, s-a încheiat cu bine”, şi-a amintit Viorel Panait. Acesta afirmă că au fost multe provocări de-a lungul anilor, iar antreprenorii din România au fost nevoiţi să ardă etape pentru a ţine pasul cu concurenţa din interiorul şi exteriorul ţării. „Am învăţat şi am devenit economişti când fusesem doar ingineri”, precizează el. Un alt lucru important, crede el, este faptul că antreprenorii la început de drum, imediat după Revoluţie, au luat decizii economice, într-un regim tranzitoriu, când toţi parametrii au variat simultan: inflaţia, cursul de schimb, piaţa, codul fiscal, contractele de muncă, clienţii – fabricile care se închideau –, concurenţa nereglementată şi apoi cea reglementată.

    „Am avut de ales: înveţi schimbarea şi te adaptezi celor din jurul tău sau mori repede, dacă nu o faci. Noi am învăţat. Am învăţat că devalorizarea monedei naţionale –  este sursă de venit aparent şi a putut suplini creditul bancar în contextul unor dobânzi de peste 180% în anii ’90. Am învăţat acreditive, comerţ internaţional şi operaţiuni de barter cambia şi ce înseamnă biletul la ordin ori adresarea protestului la judecătorie, când economia era blocată, nu ca acum când îl folosim ca să cumpărăm, de exemplu, câte un automobil, şi ne-a reuşit”, a mai spus Panait. Apoi, atunci când lucrurile s-au calmat pe piaţa bancară, au învăţat cât de importantă este piaţa de capital alături de creditul bancar ca doi piloni ai economiei de piaţă. „Am învăţat că te poţi baza pe piaţa de capital şi, mai ales, am învăţat cât de importantă este credibilitatea.” Viorel Panait susţine că generaţia de antreprenori apărută imediat după anul 1989 „este generaţia celor care şi-au început cariera făcând”.

    El afirmă că au descoperit treptat ce pot face, ce le place sa facă, înţelegând unde au greşit şi abia apoi începând să ştie ce să ceară, cum, cât şi cui, dar şi cum să controleze, cum să verifice şi să afle care este zona marginală în care pot face profit. Cea mai puţin satisfăcătoare experienţă ca manager şi antreprenor a avut loc pentru el pe fondul crizei din 2008-2009, atunci când a trebuit să restrângă activitatea COMVEX şi să  restructureze businessul, renunţând la o parte din angajaţi. În 2008, compania avea un număr mediu de 338 de angajaţi, în 2009 avea 247, iar în 2010 avea 205, conform datelor de pe site-ul Ministerul de Finanţe. În 2020, compania s-a apropiat, din nou, de numărul  de 300 de salariaţi. „De asemenea, am avut o perioadă în companie în care unul dintre acţionarii majoritari de la acea vreme a blocat investiţiile şi, prin urmare, dezvoltarea companiei. Ne-am revenit repede, imediat după plecarea sa din acţionariat, schimbând modul de abordare şi viziunea asupra strategiei de dezvoltare a societăţii”, a mai spus Panait. Cum se adaptează un business mare într-o situaţie de criză?

    „COMVEX este o mare familie şi aceasta nu este o sintagmă din cărţi, ci este o realitate. Avem colegi care sunt cu noi de 30 de ani. Toţi au încredere că în această formulă găsim o soluţie, lucru dovedit de-a lungul timpului. Situaţii dificile pentru noi nu au fost doar criza din 2008-2009 sau lockdown-ul din 2020, ci o situaţie dificilă a fost când o furtună spontană ne-a dărâmat o macara cu greutatea de 1.600 de tone. Pentru ridicarea acestei macarale – cinci luni mai târziu, pentru că există un singur echipament de ridicare în Marea Neagră – am lucrat împreună cu colegii mei trei zile şi trei nopţi, fără pauză, într-un ger cumplit, la -10˚C, la o înălţime de 41 m”, a povestit Viorel Panait. Executivul a explicat că obiectivul investiţional este stabilit în funcţie de oportunitate, necesitate, posibilitate, câştig şi risc. Apoi, este făcut un studiu al pieţei, iar bugetul este întocmit ca acasă, cu compararea «la sânge» a ofertelor din piaţă, nu numai din punct de vedere financiar, ci şi din punct de vedere tehnic.

    „Bugetul se urmăreşte săptămânal – timp şi bani – şi sunt acceptate depăşiri ale termenului de finalizare stabilit doar de natura creşterii performanţei.” În ceea ce priveşte concurenţa, Panait crede că „viaţa (în business – n.red.) este asemănătoare mersului pe bicicletă: nu cazi atât timp cât pedalezi”. Iar pe tinerii antreprenori care intră în prezent în domeniul transportului naval, Panait îi sfătuieşte să creadă în ceea ce fac, să îşi dedice toate eforturile şi să aloce cât mai mult posibil din profit dezvoltării, căci astfel rezultatele vor apărea. De altfel, el crede că nu ar trebui să îşi pună obiective doar pe termen scurt, ci să gândească în perspectivă. „Bunica îmi spunea: pe poteca  bătătorită nici iarba nu creşte”.

  • Top Seeds, companie antreprenorială cu afaceri de peste 170 milioane lei în sectorul agricol, vrea să se listeze pe piaţa AeRO a BVB în prima parte a anului viitor, după un plasament privat de acţiuni

    Top Seeds, companie antreprenorială românească cu afaceri de peste 170 milioane lei, specializată în furnizarea de soluţii integrate în domeniul agricol, vrea să se listeze pe piaţa AeRO a BVB în prima parte a anului viitor.

    Înainte de listare, Top Seeds va efectua un plasament privat pentru acţiuni, intermediat de TradeVille, prin care intenţionează să atragă de la investitori minim 11 milioane de lei, print-o majorare de capital.

    Capitalul atras în cadrul plasamentului privat va contribui la continuarea proiectelor de dezvoltare ale companiei la nivel naţional. Compania are în plan investiţia într-o linie de producţie şi procesare de seminţe certificate sub brand propriu, precum şi achiziţionarea unei ferme care va asigura fluxul producţiei de seminţe proprii cât şi testarea produselor din portofoliul propriu. 

    „De-a lungul celor 11 ani de existenţă, am avut parte de o dezvoltare strategică şi accelerată datorită parteneriatelor realizate şi abilităţii de a oferi consultanţă pe parcursul întregului an agricol. Prin expertiza tehnică furnizată am reuşit să valorificăm recoltele fermierilor la preţuri competitive şi să devenim un jucător important pentru afacerile agricole din România. Astăzi, Top Seeds are încheiate parteneriate cu marii furnizori de seminţe, pesticide, motorină şi îngrăşăminte, deţine o gamă largă de produse agricole pentru fermieri, inclusiv produse proprii pentru protecţia plantelor şi este prezentă în toate zonele agricole importante din ţară. Cu toate acestea, ne dorim să continuăm să creştem, să dezvoltăm noi servicii şi produse de calitate pentru fermieri şi să ne extindem reţeaua de parteneriate şi portofoliul de clienţi”, a declarat Daniel Bâja, fondator şi CEO al Top Seeds.

    Top Seeds a fost fondată în 2010 de Daniel Bâja, având ca obiectiv de activitate comercializarea şi distribuţia de seminţe, pesticide, îngrăşăminte şi motorină pentru fermieri. Unsprezece ani mai târziu, compania furnizează îngrăşăminte chimice, seminţe, produse pentru protecţia plantelor, nutriţia plantelor – gamă proprie de produse, o parte dintre aceste produse fiind destinate fermelor BIO, trading de cereale şi depozitare, combustibil şi transport.

    Top Seeds are peste 130 de angajaţi, un portofoliu de peste 2.000 de clienţi ce au o suprafaţă totală cultivată de aproximativ 800.000 de hectare şi o bază depozitare şi operare în Bărăganul, judeţul Brăila.

    În ceea ce priveşte tradingul de cereale, compania deţine două baze destinate exclusiv cerealelor în judeţul Brăila, respectiv Bărăganul şi Viziru. În plus, compania are o flotă auto şi logistică cu o capacitate de 1.000 de tone pe zi şi vrea să-şi tripleze capacitatea.

    Pentru linia de business privind tradingul de cereale, compania va investi în dezvoltarea capacităţii de depozitare a cerealelor prin achiziţionarea  de  silozuri de depozitare, amplasate în Vestul României cât şi în zona Moldovei. Top Seeds va efectua o altă investiţie pe un teren deţinut de companie, ce are acces direct la calea ferată şi care va permite vânzarea de cereale către pieţele externe. Compania îşi propune ca până în 2025 capacitatea de depozitare să ajungă la aproximativ 300.000 de tone, o creştere de cinci ori a capacităţii actuale şi astfel, va deveni unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţă.

    În anul 2020, Top Seeds a înregistrat o cifră de afaceri de 177,7 milioane de lei şi un profit net de 7,3 milioane de lei. Pentru anul 2021, compania estimează venituri din vânzări de peste 230 milioane de lei, în creştere cu peste 25% şi un profit net de aproximativ 8 milioane de lei, în urcare cu peste 10%, faţă de anul 2020.

  • Cele mai dinamice companii din agricultură. În căutarea drumului care să ducă hrana de la fermă la furculiţă

    Agricultura este unul dintre cele mai râvnite domenii din economie, lucru care se observă în numărul mare de firme nou-înfiinţate de la an la an, pentru că marja de profit a companiilor de profil, în special a celor care se ocupă de cultura vegetală ‒ cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a oleaginoaselor‒, este de două cifre. Dinamismul în acest sector se observă foarte bine la companii mici şi medii, care au creşteri ale veniturilor şi de peste 50% de la un an la altul. Liderii, în general, atât în producţia de cereale, cât şi comerţul acestora sau distribuţia de inputuri au rămas în vârf în ultimii ani, însă au crescut într-un ritm lent.

    În prezent, companiile din agricultură au motive să desfacă şampania, după o producţie record de grâu de 11,33 milioane de tone în acest an agricol. Însă rămân încă rezervate, în aşteptarea recoltelor de floarea-soarelui şi porumb. Din suprafaţa recoltată de până acum în Câmpia Română producţiile sunt foarte bune şi merg în linie dreaptă cu prognozele pentru producţia agricolă totală, estimată de analişti la circa 34 milioane de cereale, o cifră istorică. Ce impact vor avea scumpirea materiilor prime, a energiei electrice şi a costului de transport asupra sectorului? Ce urmează pentru acest domeniu începând cu 2023, când agricultorii vor avea acces la cele 6,7 miliarde de euro prin noul Plan Naţional Strategic?

    Agricultura este un sector important  pentru economie, un domeniu strategic chiar, iar acest fapt s-a observat foarte bine anul trecut, când ne-a bătut la uşă pandemia de Covid-19 cu toate provocările sale. Lanţurile logistice blocate la nivel internaţional au scos la lumină producătorii agricoli români, ei având materiile prime de bază pentru a produce hrană. În plus, nu putem ascunde evoluţia fulminantă pe care a avut-o producţia agricolă de la intrarea României în UE.

    Fermierii români, în ultimii cinci ani, au menţinut prima poziţie la producţia de floarea-soarelui din UE. Totodată, la porumb s-au luptat cot la cot cu francezii pentru prima poziţie, pe care au obţinut-o în 2018 şi în 2019, dar au pierdut-o anul trecut din cauza secetei pedologice. Însă, cu toate că România cultivă cea mai mare suprafaţă cu porumb boabe din Uniunea Europeană, cu peste 50% mai mult decât Franţa an de an, francezii au avantajul tehnologiei performante şi al accesului la apă, infrastructura de irigaţii din România fiind precară, chiar dacă s-au făcut paşi mici pentru îmbunătăţirea sa. La grâu, rapiţă, soia şi cartofi, România s-a menţinut în primele 10 poziţii în ultimii cinci ani în UE. Astfel a devenit un jucător important în piaţa Mării Negre, alături de Rusia şi Ucraina, şi un exportator de top al UE. Totuşi, Franţa îşi menţine prima poziţie la producţia de rapiţă de câţiva ani şi este înaintea României la producţiile de soia şi cartofi.

    Pandemia de COVID-19 nu a fost provocarea numărul 1 pentru agricultură în 2020, cum a fost pentru majoritatea sectoarelor din economie, ci seceta din iarnă, care a ţinut până în primăvara, iar apoi s-a instaurat şi înspre toamnă. Solul fertil şi seminţele de calitate însămânţate de fermieri nu au reuşit să contrabalanseze calamitatea naturală, iar aportul de apă pe care ar fi trebuit să-l asigure fermierii din forţe proprii, insuficient sau deloc, în zonele în care nu se poate iriga. Astfel, la finelele anului, cu o suprafaţă irigată de numai jumătate de milion de hectare, din cele 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, producţia agricolă a scăzut cu 40%, până la 19 milioane de tone de cereale, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole, care include atât producţia vegetală, cât şi cea animală, dar şi serviciile agricole – semnănat, întreţinere recolte, cules etc.  – a scăzut cu 15,4% în 2020 faţă de anul trecut, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Aceasta s-a cifrat la 81,4 de miliarde de lei.

    Pentru anul agricol 2021, analiştii estimează o recoltă de circa 34 de milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă un nou record pentru România şi recâştigarea poziţiilor pierdute la grâu şi porumb în 2020. Recolta de grâu a fost de 11,3 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, iar din primele suprafeţe recoltate de fermieri şi producţiile de porumb şi floarea-soarelui sunt bune.

    „În Brăila, la floarea-soarelui avem o producţie medie de 2,4-2,5 t/ha, iar la porumb de 8 t/ha. La mine în fermă producţia medie este de 12 t/ha. Pentru toată lumea este un an bun”, spune Vasile Datcu, fermier şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila.

    Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Ialomiţa, este în asentimentul lui Datcu. „La noi, producţia medie la porumb este de 6-11 t/ha, dar în fermele comerciale este mai mare de 8 t/ha, iar la floarea-soarelui, cea mai slabă producţie este de 2,5 t/ha, iar cea mai bună de 3,5 t/ha”, a afirmat acesta.

    Însă, chiar şi anul trecut, în pofida provocărilor fermierilor, pandemia de COVID-19 a generat un boom de apariţii în zona platformelor online cu legume şi fructe, care au văzut oportunitatea de a livra produse proaspete zi de zi la uşa clienţilor din Capitală, în timpul stării de urgenţă şi nu doar.

    De altfel, sunt companii cu vechime care au crescut semnificativ anul trecut, pentru că în vocabularul lor, primordial a fost cuvântul adaptare. Cătălin Grigoriu, antreprenorul care deţine împreună cu fraţii Pavăl afacerea Moldova Farming din domeniul cultivării cerealelor şi distribuţiei de inputuri agricole, din Bacău, spunea că anul agricol 2020 a fost foarte dificil, din cauza secetei care a redus semnificativ producţiile la toate culturile, dar acest lucru i-a determinat să investească într-un sistem propriu de irigaţii, pentru a fi pregătiţi pe viitor. Mai mult, antreprenorul afirma că pentru a se menţine pe piaţă la nivel de management au decis să vândă terenuri agricole, au apelat la împrumuturi bancare, au redus suprafaţa de teren pe care o lucrăm şi au devenit extrem de atenţi şi precauţi. Rezultatul s-a văzut în cifra de afaceri, care a ajuns anul trecut la valoarea de 147,5 milioane de lei, în creştere cu 233% faţă de anul precedent, arată calculele ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Astfel, a devenit cea mai dinamică companie din sectorul agricol. Ce au făcut alte companii autohtone ca să crească?

    „Am făcut investiţii în 2020 pentru a creşte, care au constat în crearea unor noi canale de vânzare, cum sunt online-ul, exportul, şi am făcut noi parteneriate IKA (International Key Accounts pentru a lista produsele în supermarketuri – n. red.)”, spune Rareş Florea, CFO al producătorului de vinuri Domeniile Avereşti din zona Moldovei, deţinut de Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români. Duluţe a vândut în 2018 Agricost, cea mai mare fermă din România după suprafaţa cultivată, arabilor de la Al Dahra, într-o tranzacţie estimată la vremea aceea la 200 de milioane de euro.

    Compania Vinicola Avereşti 2000, care deţine brandul Domeniile Avereşti, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de
    23,8 milioane de lei, în creştere cu 61,1% faţă de anul anterior.

    Executivul spune că direcţia de investiţii a fost una portivită, pentru că în 2021 oamenii se uită foarte mult la calitate şi la preţ versus calitate. „Anul 2022 va însemna adaptabilitate. Cine se adaptează va supravieţui şi va creşte. Ar trebui să ne obişnuim cu asta şi să acceptăm că nu ne vom mai întoarce la ceea ce a fost înainte”, a mai afirmat el.

    Florin Florea, antreprenorul care a pus pe picioare acum aproape două decenii businessul Albatros Gold, producător de ouă din judeţul Alba, spune că, la rândul său, a investit pentru a creşte, mai ales că producea hrană, necesară pentru oameni şi animale.

    „Societatea noastră, încă de la început, a lucrat pe un plan de investiţii menit să ne crească producţia. Planul de investiţii pentru anul 2020 a fost făcut din 2019 şi a însemnat investiţii de 1 milion euro, pe care le-am făcut din surse proprii, chiar dacă a fost pandemie. Am făcut investiţii în creşterea producţiei, iar creşterea producţiei s-a văzut la final în creşterea cifrei de afaceri”, a povestit antreprenorul.

    Compania Albatros Gold a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de de 50,4 milioane de lei, în creştere cu 41,9% faţă de anul anterior, arată datele publice. Florin Florea spune că şi în 2021 a investit, dar diferenţa este că în acest an s-a ocupat de consolidarea businessului şi nu de creşterea producţiei, prin scăderea costurilor, dar şi prin găsirea unor surse suplimentare de venit.

    „Anul 2020 a însemnat o creştere fantastică de costuri de producţie, iar în 2021 preţul îngrăşămintelor s-a dublat. Preţul oleaginoaselor, cum sunt uleiul de floarea-soarelui, seminţele de floarea-soarelui sau şrotul de soia, crescut, de asemenea, iar la energia electrică avem creşteri de 300% şi la ambalaje de 100%. Ne-a crescut preţul de cost al unui ou cu 100% şi cred că preţul va exploda ca în 2017, când a fost criza fipronilului”, susţine Florin Florea. El precizează că a crescut cu 10% preţul ouălor în retail şi comerţul clasic, unde sunt prezenţi, dar va fi nevoit să crească şi mai mult.

    Printre companiile româneşti cu creşteri importante se numără şi o companie cu capital străin şi anume compania Campo D’Oro, parte a grupului danez Ingleby. Compania a crescut cu 68,3%, până la
    89 de milioane de lei. Acesta este cel mai mare salt făcut de companie de la înfiinţare, din 2001, până acum. Ingleby s-a remarcat rapid în România prin achiziţia „de azi pe mâine” a mai multor companii din agricultură, pritre care a fost şi preluarea societăţii Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato. Aceasta este printre cele mai mari companii care exploatează teren agricol din România. Grupul Ingleby Farms este familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing şi prin firma Campo D’Oro din judeţul Timiş exploatează 12.155 de hectare de teren, conform datelor de pe site-ul companiei. Grupul mai are în România 7.261 de hectare de pădure, situate la 100 de kilometri distanţă de Bucureşti, în judeţul Argeş, şi o cultură de 200 de hectare de afine, fiind una dintre cele mai mari din ţară.

     

    Un domeniu mult dorit

    În primul semestru din acest an, au fost înfiinţate peste 10.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, de cinci ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, chiar dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili pentru agricultorii români, arată datele de la Registrul Comerţului. Specialiştii din domeniu spun că factorul determinant a fost producţia foarte bună, căci „din 5 ani, 4 sunt siguri buni pentru agricultură şi într-unul suntem la mâna ploii”. În plus, ei menţionează că agricultura este rentabilă, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, iar noul Plan Naţional Strategic va începe în 2023 cu un buget de 6,7 miliarde de lei, preţurile cerealelor sunt istorice şi se aşteptă o producţie record de cereale în 2021. 

    Agricultura a fost al doilea cel mai râvnit sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spunea că terenurile sunt la fel de valoroase ca un start-up în domeniul IT, dar riscul este mai mare în IT decât în agricultură, de aceea mulţi investitori o preferă pe cea din urmă.

    Salarii dublate într-un deceniu, dar (prea) mici în comparaţie cu media economiei

    Agricultura este domeniul în care cea mai mare parte din forţa de muncă din România îşi desfăşoară activitatea. Potrivit statisticilor europene peste 20% din români lucrează în agricultură, acesta fiind cel mai mare procent din UE. În 2020, companiile din agricultură, care domeniu care cuprinde şi activităţiile de pescuit şi silvicultură, au avut o cifră de afaceri totală de 43,7 miliarde de lei şi aproape 120.000 de angajaţi, de la un număr de 25.000 de firme, arată datele de la Registrul Comerţului. Salariul mediu net al angajaţilor din domeniu a fost de 2.513 lei,
    sub media economiei, dar în creştere cu 125% faţă de acum zece ani, adică faţă de 2011, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS. De altfel, dacă luăm în calcul salariul mediu net până la final de iulie al acestui an, salariul mediu net a crescut cu 137% faţă de 2011.

    Însă hiba agriculturii româneşti este faptul că circa 2 milioane de persoane fac agricultură de subzistenţă, nu au contracte de muncă sau unii dintre ei mai lucrează cu contracte de zilieri, dar numai aproximativ 800.000 sunt fermieri cu acte în regulă. În România, predomină fermele foarte mici, majoritatea acestora fiind ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, ale căror venituri sunt extrem de fluctuante, printre altele din cauza riscurilor climatice. În plus, acestea folosesc producţia pentru propriul consum, ci nu pentru a o comercializa.

    Organizaţiile, federaţiile, mediul asociativ, cât şi fermierii cred că acestă situaţie se poate îndrepta prin investiţii în învăţământul agricol liceal, care s-a degradat în ultimele două decenii. De exemplu, numărul liceelor cu profil preponderent agricol a scăzut de la 120 al 57. De altfel, în ultimii ani, numărul absolvenţilor de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploataţiilor agricole, astfel că doar 0,4% dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârşitoare a acestora au doar experienţă practică, conform celor mai recente statistici europene. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient, dar acesta ar putea conduce la creşterea fermelor mici sau dezvoltarea fermelor de familie, un concept des întâlnit în vestul Europei.

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Business MAGAZIN. Cu cât va creşte preţul pâinii după toată această nebunie a creşterii preţurilor materiilor prime?

  • Pâinea noastră (scumpă) cea de toate zilele? România, producţie record de grâu în 2021

    Preţul făinii a crescut cu 20-30% pentru unii procesatori de la începutul anului până acum, iar pâinea s-a scumpit cu 4,5% faţă de 2020, totul într-un an cu o producţie istorică de grâu. Dincolo de raliul făcut de preţul energiei, sub toate formele sale, cu impact direct asupra oricărui bun, ce alţi factori, unii din logica globală a business-ului, scumpesc pâinea noastră cea de toate zilele?

    România a avut în anul agricol 2021 o producţie record de grâu – 11,3 milioane de tone – şi totuşi preţurile alimentelor cresc în lanţ.

    „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătură din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale”, spune Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor, expert analist şi consultant pentru comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor România.

    Cu alte cuvinte, cererea este foarte mare, consumul este foarte apropiat de producţie, iar preţurile sunt alimentate de cerere şi ofertă. El crede că preţurile vor creşte în continuare, pentru că România este în circuitul comercial mondial şi nu stă în puterea niciunui guvernant să schimbe acest traseu inflaţionist. „Semnele de revenire vor veni peste minim un an”, prevede Gheorghe.

    O opinie similară are şi Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill: „suntem participanţi într-un flux global. Ce se întâmplă în România, că avem producţii mari sau mici, în general, nu are un impact semnificativ asupra creşterilor de preţuri înregistrate la nivel naţional. Dacă stau să mă uit la partenerii noştri fermieri, mă bucur de această conjunctură. (…) Cred că este o oportunitate pentru fermierii români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun”.

    Vasile Varvaroi, director general în România al gigantului trader de cereale american Cargill:„Cred că este o oportunitate pentru fermieriI români să vândă cerealele la un nivel de preţ foarte bun.”

    Luni, 4 octombrie, floarea-soarelui din recolta nouă se negocia pentru livrări în noiembrie cu 649 de dolari/tonă, porumbul cu 237 de dolari/tonă, iar grâul de panificaţie cu 265 de dolari/tonă, potrivit Euronext, Bursa paneuropeană cu sediul la Paris şi subsidiare în Olanda, Belgia, Franţa, Portugalia şi Anglia. În luna iunie, grâul de panificaţie se vindea cu 217 euro/tonă şi rapiţa cu 543 euro/tonă, iar porumbul se negocia prin contracte al termen la un preţ de 269 euro/tonă.

     

    Care au fost totuşi factorii care au dus la creşterea preţurilor?

    „Un factor sunt măsurile de combatere a efectelor pandemice care s-au constituit în tipărirea banilor. La nivel global tiparirea banilor a atins niveluri record, Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii şi băncile centrale au ajuns la un nivel de peste 16 trilioane de dolari, care efectiv au fost pompaţi în piaţă cu intenţia de a susţine companiile şi implicit populaţia. Aceşti bani nu au randament pozitiv sub nicio formă, dar ar trebui să aibă. Astfel, a fost declanşat un proces inflaţionist pentru ca banii să aibă randament”, explică Cezar Gheorghe.

    Randamentul, continuă analistul, nu poate fi obţinut decât prin revărsarea pe materia primă – în acest caz cereale – la nivel global prin burse. În acest context, fondurile de investiţii au început să joace în burse la nivel de materii prime din domeniul hranei şi al hrănirii, dar nu numai. Pentru rentabilizarea masei monetare construiesc poziţii şi efectuează operaţiuni prin care obţin profit imediat şi apoi vând activele, de obicei, la un preţ scăzut. „Vremea este al doilea factor ce a contribuit masiv la creşterea preţurilor materiilor prime. Anul 2020 a adus cu el o secetă teribilă în Europa şi bazinul Mării Negre, locuri de originare pentru restul lumii, adică locuri de unde pleacă mărfurile sub formă de materie primă către destinaţiile ce nu pot produce, ci doar cumpără, printre care Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Africa Subsahariană, Asia de Sud, Asia de Sud-Est sau regiunea Caraibelor”, menţionează Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa 25 de milioane de tone de cereale, iar 10-12 milioane de tone de cereale care pleacă la export sunt „made in RO”, potrivit specialiştilor din piaţă. Însă, situaţia excepţională de anul trecut a făcut ca sursele de aprovizionare să nu poată oferi randamente de volume, iar ţările importatoare au plusat în preţuri spre a suplini necesarul. „Agregat cu pandemia şi efectele pe alocuri nejustificate de panică, s-a creat sistemul de stockpilling, adică de a face provizii”, întăreşte Cezar Gheorghe.

    Cezar Gheorghe, fondatorul Casei de Trading a Fermierilor: „Producţia record a agriculturii româneşti nu reprezintă decât o picătura din efortul global de hrănire a omenirii, iar 11 milioane de tone de grâu sunt doar 1,45% din prognoza mondială de producţie la grâu. Iar aceasta este în suferinţă, căci producţia mondială este cifrată la 775 milioane de tone de cereale, faţă de consumul care este estimat la 786 milioane de tone de cereale.”

    Anul 2021 a generat acelaşi fenomen advers de secetă, însă de data aceasta victime au fost continentele nord şi sud americane. În Canada şi SUA au fost afectate producţiile de rapiţă şi grâu, iar în Brazilia a fost afectată producţia de porumb. „Canada a pierdut circa 9,3 milioane de tone din producţia de grâu şi circa 7 milioane de tone din producţia de rapiţă, SUA a pierdut circa 6,23 milioane tone de grâu, Brazilia circa de 25 milioane de tone din producţia de porumb. Iar pe continentul european, mai precis în bazinul Mării Negre, Rusia a pierdut 12,5 milioane de tone de grâu din aceleaşi cauze”, susţine analistul pentru comerţul cu cereale.

    Un alt factor care a contribuit la creşterea preţurilor, crede el, este factorul politic. Spre exemplu, multe ţări au impus bariere tarifare la exportul materiei prime. Rusia are o taxă de export variabilă la grâu, de circa 53 dolari pe tona de grâu, iar la seminţele de floarea-soarelui percepe un nivel de jumătate din preţul unei tone, dar nu mai puţin de 320 de dolari.

    În plus, pe lângă aceşti factori care au afectat direct, vine energia, care a cunoscut o creştere extremă în ultimul an. „Dacă ne uităm la preţul barilului de petrol, el a ajuns astăzi la nivelul de 80 de dolari/baril în cotaţia BRENT şi trage după el efectiv toată logistica mondială. Cu alte cuvinte, pentru a transporta o tonă de materie primă de la punctul A la punctul B, costul este dublat. Spre exemplu, costul de transport al grâului din Constanţa în Egipt a plecat de la 13 dolari/tonă, iar acum a ajuns la 35 dolari/tonă. Logistica se manifestă pe scara diversităţii de la mare la mic în toate sensurile, astfel că impactează preţurile finale”, subliniază Cezar Gheorghe.

    Anual, în medie, prin Portul Constanţa sunt tranzacţionate circa

    25 de milioane de tone de cereale,

    iar

    10-12 milioane de tone de cereale

    care pleacă la export sunt „made in Ro”, potrivit specialiştilor din piaţă.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină,

    iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie.

    Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    Mai departe, de la pâine la paste, totul se scumpeşte.

    „Nouă, de la începutul anului şi până în prezent ne-a crescut cu 27% preţul făinii şi probabil va mai creşte cu 5-7% până la finalul anului. Acum, trebuie să facem un calcul şi să creştem direct proporţional şi preţul pastelor”, spune Atilla Vancsa, administrator al businessului Vancsa Multipast din judeţul Covasna, care are o fabrică în localitatea Ilinei, unde produce 2.000 kg/zi.

    Totodată, Iulian Şomîtcă, director de morărit şi panificaţie în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spune că simte o explozie a preţului făinii. El afirmă că în luna iulie preţul de achiziţie fără TVA era de 1,14 -1,16 lei/kg, astăzi se duce spre 1,5 lei, plus 30%.

    La extracţie, dintr-o tonă de grâu ies 650 de kilograme de făină, iar pentru a produce o franzelă de 300 g se folosesc 60 g de făină, conform specialiştilor din industrie. Practic, dintr-un kilogram de grâu ies 650 g de făină, cantitate din care se pot produce 10 franzele.

    În retail, o franzelă de 300 g costă între 0,9 şi 1,2 lei, iar în Constanţa, traderii comercializează grâul de panificaţie cu puţin peste 1.100 de lei/tonă, potrivit AgroGo, platformă online dedicată tranzacţionării cerealelor. Ceea ce înseamnă că un kilogram de grâu pentru panificaţie costă circa 1,1 lei. Pentru a face un kilogram de făină, producătorul plăteşte, în aceste condiţii 1,78 de lei pe grâu. Totuşi, pentru un procesator preţul făinii poate fi dublu, iar în retail un kilogram poate să coste de 2,4 ori mai mult.