BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Povestea omului care a construit una dintre cele mai puternice companii din lume, produsele sale fiind dorite chiar şi de capete încoronate

    Timp de cinci generaţii, Casa Guerlain a fost deţinută şi condusă de membri ai familiei al cărei nume îl poartă. Fondată în 1828 de parfumierul francez Pierre-François Pascal Guerlain, afacerea a rămas în familie până în 1994, când a fost preluată de grupul LVMH, o corporaţie specializată în branduri de lux.

    Creaţiile Casei Guerlain, ca Jicky, Shalimar, Vétiver sau La Petite Robe Noire, au influenţat de-a lungul timpului trendurile din parfurmerie la nivel mondial. Născut în Abbeville, Franţa în 1798, Pierre-François Pascal Guerlain a devenit un parfumier chimist; în 1828 a deschis primul său boutique în Paris, pe strada Rivoli şi a devenit rapid un reper în domeniu, fiind cunoscut la curţile regale din întreaga Europă. Boutique-ul era recunoscut drept un loc elegant de întâlnire, unde lumea bună pariziană şi călătorii englezi bogaţi se adunau pentru a achiziţiona creme, produse de machiaj şi parfumuri.

    Realizarea de vârf a fondatorului Casei Guerlain a fost Eau de Cologne Impériale, în 1853, pe care l-a dedicat împărătesei Eugénie, soţia împăratului Napoleon al III-lea. Aceasta a fost atât de încântată de parfum, încât l-a numit pe Guerlain furnizor al familiei imperiale. Sticla pentru Eau de Cologne Impériale era decorată cu albine, un simbol al imperiului francez, preluat de parfumier ca simbol al casei sale.  Guerlain a continuat să creeze parfumuri pentru regina Victoria a Regatului Unit şi regina Isabella a II-a a Spaniei, printre alte familii regale. Fondatorul Casei Guerlain era aristocrat, fiind apropiat al nobilimii franceze, dar şi al societăţilor literare ale vremii, romancierul francez Honoré de Balzac fiind unul dintre primii săi clienţi importanţi. Frecventând întâlnirile literare, şi-a popularizat eficient afacerea.

    Cunoştinţele şi imaginaţia parfumierului s-au manifestat şi în produse cosmetice rafinate, care îşi trăgeau sursa din inima Naturii: Blancs de Perles, Crème à la Graisse d’Ours Liquéfiée şi Crème à la Fraise pour le Teint, create pentru împărăteasa Sissi. Poudre de Lys şi Extrait de Roses au pus bazele Artei machiajului Casei Guerlain.

    La moartea fondatorului Pierre-François în 1864, casa a fost preluată de fii săi, Aimé Guerlain şi Gabriel Guerlain, ambii deja implicaţi în afacere. Rolurile de parfumier şi manager au fost împărţite între cei doi fraţi, Gabriel gestionând şi extinzând în continuare casa, iar Aimé devenind parfumierul-şef. Astfel, Casa Guerlain a început o lungă tradiţie prin care poziţia de parfumier-şef a fost transmisă din generaţie în generaţie în familia Guerlain.

    Aimé Guerlain a creat, în 1870, revoluţionarul „Ne m’oubliez pas”, primul ruj într-un tub şi într-un ambalaj reîncărcabil. Acesta era dotat cu un mecanism inovator cu buton de apăsare, inspirat de suporturile de lumânări. 

    Într-o decizie considerată de mulţi drept o ruptură a tradiţiei, familia Guerlain a vândut, în 1994, compania conglomeratului de bunuri de lux Moët Hennessy Louis Vuitton (LVMH), care are în portofoliu branduri a Tiffany, Dior, Fendi, Givenchy, TAG Heuer sau Bulgari. Deşi Jean-Paul Guerlain (stră-strănepotul fondatorului) a rămas parfumier intern până în 2002, după 1994 au fost aduşi alţi parfumieri pentru a crea parfumuri pentru Guerlain, iar Jean-Paul a trebuit să prezinte creaţiile sale alături de cele ale altora.

    Pe parcursul a aproape două secole de la înfiinţarea sa, Casa Guerlain s-a menţinut ca un reper al rafinamentului în industria de parfumerie, extinzându-şi activitatea în domeniul cosmeticelor. 

  • Cine este omul din spatele companiei ce produce una dintre cele mai dorite maşini din lume

    Miza pe exclusivism pare a fi principala regulă a brandului Ferrari, inventat de pilotul de curse şi antreprenorul italian care a fondat echipa de curse auto de Mare Premiu Scuderia Ferrari şi, ulterior, marca de automobile Ferrari.

    Născut la finalul sec. al XIX-lea (1898), în localitatea Modena, italianul a cucerit publicul ca pilot iar ulterior s-a lansat în afaceri, fiind renumit pentru stilul său de conducere dictatorial. De-a lungul timpului, el a primit mai multe supranume din partea reprezentanţilor presei sau ai sferei sportive, cum ar fi Cavalerul, Comandantul, Inginerul, Magicianul, Patriarhul sau chiar Dracul. Ultimul apelativ face referire la celebrul corsar Francis Drake, iar adversarii săi englezi au folosit această formulă după cel de-al Doilea Război Mondial, cu un amestec de acuzaţie şi admiraţie, pentru capacitatea şi determinarea lui Ferrari în urmărirea şi captarea unor rezultate sportive cu mult mai mari decât mica sa companie, operând un management „dictatorial” al echipei sale şi, uneori, plasându-se la limita impusă de reglementările tehnice. 

    Cât priveşte afacerea cu maşini, antreprenorul italian a plecat de la o idee fermă, care s-a transformat în regulă practicată şi în prezent: „Ferrari va livra întotdeauna cu o maşină mai puţin decât cere piaţa”. Antreprenorul, care a încetat din viaţă în 1988, a avut un stil de conducere controversat, deoarece îndemna piloţii din cadrul echipei Scuderria Ferrari să concureze între ei, fiind de părere că acest lucru va ridica nivelul performanţelor.

    În cazul acestei afaceri, regula exclusivismului are impact pozitiv asupra profitului. Rezultatele financiare ale Ferrari pentru primul trimestru al acestui an arată o creştere importantă a profitului companiei, în pofida faptului că volumul de maşini vândute a fost aproape identic. 

    Astfel, în ciuda unei liste de aşteptare de trei ani pentru unele dintre maşinile sale, directorul general al Ferrari a declarat că firma nu are planuri de a supraîncărca producţia pentru a satisface cererea, conform CNBC. „Suntem o marcă care nu caută volumul”, a declarat Benedetto Vigna, CEO-ul Ferrari, pentru CNBC, într-un interviu exclusiv de la Pebble Beach. „Suntem un brand care caută valoarea şi respectarea clientului. Pentru noi, clientul este foarte, foarte important. Clientul dă o valoare maşinilor noastre pentru că sunt unice, pentru că sunt limitate, pentru că sunt exclusive”, a mai spus el. „Am putea face mai mult, dar asta nu are sens. Ne vom jigni clienţii.”

    În primul trimestru din 2024, Ferrari a generat venituri de 1,58 miliarde de euro, în creştere cu 10,5% de la un an la altul, faţă de aşteptările de 1,55 mld. euro. În acelaşi timp, profitul pe acţiune a fost de 1,95 euro, faţă de 1,62 euro, din anul precedent. Previziunile pentru întregul an se referă la un nivel de 6,4 mld. euro, faţă de o aşteptare de 6,5 mld. euro. Aşteptări uşor mai mici din partea companiei decât previziunile pieţei ar putea sugera, teoretic, o supraevaluare a preţului acţiunilor la bursă, arată analiştii din cadrul XTB.

    Vânzările mai mari au fost însoţite de o modificare mică în ceea ce priveşte livrările: 3.560 de maşini. Creşterile numărului de livrări au fost atribuite pieţelor europene şi americane, în timp ce scăderile au fost înregistrate în principal în China şi în restul pieţei asiatice, care reprezintă doar 10% din piaţa totală a Ferrari.  

  • Cine este tânărul care a reusit sa transforme cele mai arzătoare dorinţe ale oamenilor intr-o super afacere si sa faca milioane cu ea

    Lui Sean Rad i se datorează, probabil, multe relaţii… eşuate sau de succes. Explicaţia? Antreprenorul este cel care, sub presiune, în timpul unui hackathon, a pus bazele unei platforme de dating devenite imediat un succes global: Tinder.

    Născut în Statele Unite, într-o familie foarte numeroasă, cu provenienţă iraniano-evreiască, în timpul liceului Sean Rad şi-a înfiinţat propria trupă, însă nu după mult timp şi-a dat seama că viaţa de artist nu era pentru el.

    Aşa că la vârsta majoratului, după ce a fost admis la University of Southern California, a înfiinţat o primă companie, platforma de comunicaţii prin video şi mesagerie Orgoo, dezvoltând tehnologia din spate alături de mai mulţi colegi.

    În 2006, înainte de finalizarea studiilor, Rad a renunţat la cursuri pentru a se focusa pe antreprenoriat. Următorul său business a fost Ad.ly, o platformă prin intermediul căreia brandurile puteau intra în legătură cu diverse celebrităţi, şi care a reuşit, în 2010, să ridice o finanţare de 5 milioane de dolari.

    În iarna anului 2012 s-a alăturat incubatorului de startupuri Hatch Labs, pentru a fonda Cardify, un program de loialitate pentru clienţi.

    Momentul decisiv în parcursul său antreprenorial a venit însă puţin mai târziu, cu ocazia unui hackathon de 48 de ore organizat în cadrul aceluiaşi program. Rad a făcut echipă cu inginerul Joe Munoz, alături de care a prezentat ideea unei aplicaţii de dating numite Matchbox, care a atras interesul juriului şi a obţinut prima poziţie în topul finaliştilor. În septembrie 2012, Tinder (fosta Matchbox) era lansată. Spre deosebire de alte aplicaţii de dating dezvoltate anterior, noua platformă a fost proiectată cu o interfaţă intuitivă, adaptată şi pentru mobil. În doar două luni de la lansare, Tinder înregistrase deja peste un milion de „matches” (compatibilităţi – n. red.) şi anul următor a primit titlul de „Cel mai bun startup din 2013” din partea TechCrunch. Până în 2015 ajunsese în 99 de ţări, iar după alţi doi ani devenea aplicaţia cu cele mai mari venituri din Apple Store.

    În 2017, după ce servise timp de mai mulţi ani ca CEO, preşedinte şi şef al departamentului de producţie şi marketing, antreprenorul s-a retras din companie, în urma unei dispute legate de acţiuni, când a intentat un proces de 2 miliarde de dolari împotriva companiei-mamă a Tinder, IAC. Un alt proces în care a fost implicat este cel dintre Whitney Wolfe şi cofondatorul Tinder, Justin Mateen, pe care Wolfe, la rândul său implicată în business, l-a acuzat de hărţuire sexuală. Ulterior, tânăra a fondat propria aplicaţie de dating, Bumble.

    După ce a plecat din companie, Rad a pus bazele unui nou business, AllVoices, împreună cu Claire Schmidt. Platforma le permite angajaţilor să raporteze anonim abuzuri, cazuri de hărţuire sau alte probleme din spaţiul de lucru direct către boardul companiei, urmând ca apoi să fie notificaţi când şi cu ce măsuri au răspuns membrii consiliului respectivelor plângeri. Platforma a luat naştere ca un răspuns la multitudinea de plângeri din indsutria de tehnologie şi entertainment.

    În prezent, Tinder are peste 6 milioane de abonaţi şi 75 de milioane de utilizatori activi lunar, cu peste 65 de miliarde de „matches” la nivel global.   

     

    Carte de vizită

    Sean Rad, cofondator, Tinder

    1. S-a născut pe 22 mai 1986, într-o familie de imigranţi stabiliţi în Statele Unite;

    2. A fondat primul business la 18 ani;

    3. În 2012, în timpul unui hackathon, a gândit o platformă de dating, Matchbox, lansată ulterior pe piaţă sub numele de Tinder;

    4. El deţine nouă patente legate de sistemul din spatele aplicaţiei de dating fondate;

    5. A dezvoltat, de-a lungul timpului, şi alte aplicaţii destinate clienţilor/angajaţilor din diverse industrii;

    6. În 2014 fost inclus în Top 10 cei mai de succes 30 de antreprenori sub 30 de antreprenori ai deceniului de către Forbes;

    7. E căsătorit cu Lizzie Grover şi locuieşte în LA, California, împreună cu soţia sa şi golden retrieverul lor, Minnie, amândoi soţii fiind colecţionari avizi de artă.

  • Povestea fascinantă a fondatorului Ferrari. A pornit de la statutul de pilot, la cel de fondator de business cunoscut în toată lumea

    Miza pe exclusivism pare a fi principala regulă a brandului Ferrari, inventat de pilotul de curse şi antreprenorul italian care a fondat echipa de curse auto de Mare Premiu Scuderia Ferrari şi, ulterior, marca de automobile Ferrari.

    Născut la finalul sec. al XIX-lea (1898), în localitatea Modena, italianul a cucerit publicul ca pilot iar ulterior s-a lansat în afaceri, fiind renumit pentru stilul său de conducere dictatorial. De-a lungul timpului, el a primit mai multe supranume din partea reprezentanţilor presei sau ai sferei sportive, cum ar fi Cavalerul, Comandantul, Inginerul, Magicianul, Patriarhul sau chiar Dracul. Ultimul apelativ face referire la celebrul corsar Francis Drake, iar adversarii săi englezi au folosit această formulă după cel de-al Doilea Război Mondial, cu un amestec de acuzaţie şi admiraţie, pentru capacitatea şi determinarea lui Ferrari în urmărirea şi captarea unor rezultate sportive cu mult mai mari decât mica sa companie, operând un management „dictatorial” al echipei sale şi, uneori, plasându-se la limita impusă de reglementările tehnice. 

    Cât priveşte afacerea cu maşini, antreprenorul italian a plecat de la o idee fermă, care s-a transformat în regulă practicată şi în prezent: „Ferrari va livra întotdeauna cu o maşină mai puţin decât cere piaţa”. Antreprenorul, care a încetat din viaţă în 1988, a avut un stil de conducere controversat, deoarece îndemna piloţii din cadrul echipei Scuderria Ferrari să concureze între ei, fiind de părere că acest lucru va ridica nivelul performanţelor.

    În cazul acestei afaceri, regula exclusivismului are impact pozitiv asupra profitului. Rezultatele financiare ale Ferrari pentru primul trimestru al acestui an arată o creştere importantă a profitului companiei, în pofida faptului că volumul de maşini vândute a fost aproape identic. 

    Astfel, în ciuda unei liste de aşteptare de trei ani pentru unele dintre maşinile sale, directorul general al Ferrari a declarat că firma nu are planuri de a supraîncărca producţia pentru a satisface cererea, conform CNBC. „Suntem o marcă care nu caută volumul”, a declarat Benedetto Vigna, CEO-ul Ferrari, pentru CNBC, într-un interviu exclusiv de la Pebble Beach. „Suntem un brand care caută valoarea şi respectarea clientului. Pentru noi, clientul este foarte, foarte important. Clientul dă o valoare maşinilor noastre pentru că sunt unice, pentru că sunt limitate, pentru că sunt exclusive”, a mai spus el. „Am putea face mai mult, dar asta nu are sens. Ne vom jigni clienţii.”

    În primul trimestru din 2024, Ferrari a generat venituri de 1,58 miliarde de euro, în creştere cu 10,5% de la un an la altul, faţă de aşteptările de 1,55 mld. euro. În acelaşi timp, profitul pe acţiune a fost de 1,95 euro, faţă de 1,62 euro, din anul precedent. Previziunile pentru întregul an se referă la un nivel de 6,4 mld. euro, faţă de o aşteptare de 6,5 mld. euro. Aşteptări uşor mai mici din partea companiei decât previziunile pieţei ar putea sugera, teoretic, o supraevaluare a preţului acţiunilor la bursă, arată analiştii din cadrul XTB.

    Vânzările mai mari au fost însoţite de o modificare mică în ceea ce priveşte livrările: 3.560 de maşini. Creşterile numărului de livrări au fost atribuite pieţelor europene şi americane, în timp ce scăderile au fost înregistrate în principal în China şi în restul pieţei asiatice, care reprezintă doar 10% din piaţa totală a Ferrari.  

  • Cine sunt fondatorii Aston Martin şi cum au ajuns ei la un succes global pe nişa automobilismului de lux

    Aston Martin este una dintre cele mai prestigioase şi luxoase mărci de automobile din lume. Fondată în 1913, compania a fost creată de doi bărbaţi vizionari: Lionel Martin şi Robert Bamford. Povestea lor este una plină de ambiţie, pasiune pentru automobilism şi dorinţa de a construi maşini care să combine performanţa excepţională cu un design rafinat.
     

    Lionel Martin, unul dintre cei doi fondatori ai Aston Martin, s-a născut în 1886 şi a fost pasionat de maşini încă de la o vârstă fragedă. Înainte de a înfiinţa Aston Martin, el a fost un pilot de curse amator. La începutul secolului XX, automobilele erau folosite mai mult ca mijloace de transport decât ca vehicule de performanţă, dar Lionel Martin a avut viziunea de a crea o maşină care să poată concura cu succes în curse, în special la evenimentele de pe pista de la Aston Clinton Hillclimb, din UK, un loc cunoscut pentru competiţiile de viteză.

    În această perioadă, Lionel Martin a început să construiască un automobil personalizat, modificând un model de maşină Singer cu un motor mai puternic. Maşina a avut un succes imediat şi a fost numită „Aston Martin”, un nume inspirat de locaţia competiţiilor de viteză în care Lionel Martin participase, Aston Clinton, şi de propriul său nume.


    Robert Bamford, celălalt cofondator al companiei Aston Martin, a fost un antreprenor cu o viziune clară în ceea ce priveşte crearea unui brand auto de lux. În 1913, Bamford a fost partenerul lui Lionel Martin într-un proiect ambiţios de a construi maşini de performanţă. Bamford avea experienţă în domeniul automobilelor, având o afacere care se ocupa cu importul şi vânzarea de piese auto. În parteneriat cu Martin, Bamford a contribuit la înfiinţarea Aston Martin, având rolul de a asigura resursele financiare şi logistică necesare pentru dezvoltarea afacerii. Bamford a fost esenţial în stabilirea companiei ca un brand de lux, fiind preocupat nu doar de performanţa tehnică a maşinilor, dar şi de detaliile de design care le faceau să iasă în evidenţă faţă de alte vehicule de pe piaţă. Astfel, Aston Martin nu a devenit doar o marcă de automobile de performanţă, ci şi un simbol al eleganţei şi al rafinamentului.


    În 1913, după înfiinţarea oficială a companiei, primul automobil a fost construit sub numele „Aston Martin 1913”. Acesta a fost un succes moderat, iar în 1915, antreprenorii au decis să îşi concentreze mai mult atenţia asupra modelelor de curse. În timpul Primului Război Mondial, fabrica Aston Martin a fost închisă temporar, iar compania a întâmpinat dificultăţi financiare, dar ambii fondatori au reuşit să menţină afacerea pe linia de plutire. După război, afacerea a continuat să evolueze, iar în 1920, compania a lansat modelul Aston Martin Red Triangle, care a reprezentat o evoluţie semnificativă faţă de primele automobile produse. Aceasta a fost o perioadă în care marca a început să câştige notorietate şi respect în rândul iubitorilor de maşini sport şi al celor din lumea curselor. Deşi Aston Martin a avut un început promiţător, compania a trecut prin numeroase dificultăţi financiare în anii interbelici. În 1924, Lionel Martin a părăsit compania, iar Bamford a rămas să conducă afacerea. În ciuda provocărilor economice şi a schimbărilor în conducerea com­paniei, Aston Martin a continuat să producă automobile de lux şi de performanţă, având un număr tot mai mare de fani. În 1928, compania a fost nevoită să declare falimentul din cauza problemelor financiare persistente. Totuşi, Aston Martin a reuşit să revină, fiind preluată de mai mulţi investitori, iar în 1947, compania a fost cumpărată de un nou grup de acţionari, inclusiv de industrialistul David Brown. De-a lungul anilor, brandul a crescut deopotrivă în termeni financiari dar şi de notorietate. Maşinile Aston Martin au fost asociate cu filmele din seria James Bond, demers care a contribuit la consolidarea imaginii mărcii ca simbol al eleganţei şi al puterii.   

  • Cine sunt fondatorii Aston Martin şi cum au ajuns ei la un succes global pe nişa automobilismului de lux

    Aston Martin este una dintre cele mai prestigioase şi luxoase mărci de automobile din lume. Fondată în 1913, compania a fost creată de doi bărbaţi vizionari: Lionel Martin şi Robert Bamford. Povestea lor este una plină de ambiţie, pasiune pentru automobilism şi dorinţa de a construi maşini care să combine performanţa excepţională cu un design rafinat.
     

    Lionel Martin, unul dintre cei doi fondatori ai Aston Martin, s-a născut în 1886 şi a fost pasionat de maşini încă de la o vârstă fragedă. Înainte de a înfiinţa Aston Martin, el a fost un pilot de curse amator. La începutul secolului XX, automobilele erau folosite mai mult ca mijloace de transport decât ca vehicule de performanţă, dar Lionel Martin a avut viziunea de a crea o maşină care să poată concura cu succes în curse, în special la evenimentele de pe pista de la Aston Clinton Hillclimb, din UK, un loc cunoscut pentru competiţiile de viteză.

    În această perioadă, Lionel Martin a început să construiască un automobil personalizat, modificând un model de maşină Singer cu un motor mai puternic. Maşina a avut un succes imediat şi a fost numită „Aston Martin”, un nume inspirat de locaţia competiţiilor de viteză în care Lionel Martin participase, Aston Clinton, şi de propriul său nume.


    Robert Bamford, celălalt cofondator al companiei Aston Martin, a fost un antreprenor cu o viziune clară în ceea ce priveşte crearea unui brand auto de lux. În 1913, Bamford a fost partenerul lui Lionel Martin într-un proiect ambiţios de a construi maşini de performanţă. Bamford avea experienţă în domeniul automobilelor, având o afacere care se ocupa cu importul şi vânzarea de piese auto. În parteneriat cu Martin, Bamford a contribuit la înfiinţarea Aston Martin, având rolul de a asigura resursele financiare şi logistică necesare pentru dezvoltarea afacerii. Bamford a fost esenţial în stabilirea companiei ca un brand de lux, fiind preocupat nu doar de performanţa tehnică a maşinilor, dar şi de detaliile de design care le faceau să iasă în evidenţă faţă de alte vehicule de pe piaţă. Astfel, Aston Martin nu a devenit doar o marcă de automobile de performanţă, ci şi un simbol al eleganţei şi al rafinamentului.


    În 1913, după înfiinţarea oficială a companiei, primul automobil a fost construit sub numele „Aston Martin 1913”. Acesta a fost un succes moderat, iar în 1915, antreprenorii au decis să îşi concentreze mai mult atenţia asupra modelelor de curse. În timpul Primului Război Mondial, fabrica Aston Martin a fost închisă temporar, iar compania a întâmpinat dificultăţi financiare, dar ambii fondatori au reuşit să menţină afacerea pe linia de plutire. După război, afacerea a continuat să evolueze, iar în 1920, compania a lansat modelul Aston Martin Red Triangle, care a reprezentat o evoluţie semnificativă faţă de primele automobile produse. Aceasta a fost o perioadă în care marca a început să câştige notorietate şi respect în rândul iubitorilor de maşini sport şi al celor din lumea curselor. Deşi Aston Martin a avut un început promiţător, compania a trecut prin numeroase dificultăţi financiare în anii interbelici. În 1924, Lionel Martin a părăsit compania, iar Bamford a rămas să conducă afacerea. În ciuda provocărilor economice şi a schimbărilor în conducerea com­paniei, Aston Martin a continuat să producă automobile de lux şi de performanţă, având un număr tot mai mare de fani. În 1928, compania a fost nevoită să declare falimentul din cauza problemelor financiare persistente. Totuşi, Aston Martin a reuşit să revină, fiind preluată de mai mulţi investitori, iar în 1947, compania a fost cumpărată de un nou grup de acţionari, inclusiv de industrialistul David Brown. De-a lungul anilor, brandul a crescut deopotrivă în termeni financiari dar şi de notorietate. Maşinile Aston Martin au fost asociate cu filmele din seria James Bond, demers care a contribuit la consolidarea imaginii mărcii ca simbol al eleganţei şi al puterii.   

  • Cine este cel mai important om din spatele unui joc care a făcut istorie şi care dus valoarea companiei la 800 de milioane de dolari

    Succesul jocului Angry Birds – acum, un fenomen global – se datorează unei întregi echipe din cadrul dezvoltatorului finlandez Rovio, însă un nume iese uşor în evidenţă şi în prezent, cel al lui Peter Vesterbacka. El a jucat un rol esenţial în strategia de marketing a companiei, care a profitat din plin de succesul generat de Angry Birds  în 2023, când firma a fost cumpărată de către SEGA pentru aproape 800 de milioane de dolari. Ce proiecte vizează acum Vesterbacka?

    Peter Vesterbacka, născut pe 12 iunie 1968 la Helsinki, în Finlanda, este un antreprenor cunoscut mai ales pentru contribuţia pe care a adus-o la succesul global al jocului Angry Birds. De-a lungul carierei sale, s-a implicat în proiecte din industria tehnologică şi de divertisment, având un rol semnificativ în promovarea brandurilor finlandeze la nivel internaţional.

    Vesterbacka a studiat economie şi afaceri la Universitatea Aalto din Helsinki, dobândind cunoştinţe relevante despre management şi pieţe globale. Cariera sa a început în anii ‘90 în sectorul telecomunicaţiilor, lucrând pentru Nokia, unde a ocupat diverse funcţii legate de inovaţie. Experienţa sa în cadrul companiei a fost esenţială pentru a înţelege mecanismele unei pieţe tech în continuă expansiune.

    În 2010, s-a alăturat grupului Rovio Entertainment, un mic studio de jocuri video, fondat de trei studenţi de la Universitatea Tehnologică din capitala Finlandei. Compania lucra pe atunci la proiectul Angry Birds, un joc care urma să devină un succes global într-un timp extrem de scurt. Vesterbacka, în rolul de Chief Marketing Officer (CMO), a avut o contribuţie importantă în strategia de marketing care a transformat jocul într-un adevărat fenomen cultural. 

    „Angry Birds” este o franciză finlandeză creată de Rovio Entertainment şi deţinută de Sega. Seria de jocuri se concentrează pe stolul de păsări furioase şi colorate care încearcă să îşi salveze ouăle de porcii verzi. Jocul original a fost apreciat pentru combinaţia sa de succes dintre gameplay-ul distractiv, stilul comic şi preţul redus.

    Sub conducerea sa, Angry Birds s-a transformat dintr-un simplu joc – popular în rândurile copiilor şi adolescenţilor – într-unul care stă la baza unui brand de renume şi care a creat produse derivate, filme, seriale animate şi numeroase colaborări comerciale. 

    După plecarea de la Rovio în 2016, Vesterbacka a început să se concentreze pe sprijinirea startup-urilor şi dezvoltare tehnologică, promovând iniţiative menite să îmbunătăţească educaţia şi să stimuleze inovaţia în rândul altor companii. Unul dintre principalele sale proiecte este FinEst Bay Area Development, care propune construirea unui tunel subacvatic între Helsinki şi Tallinn, cu scopul de a conecta mai bine Finlanda şi Estonia, precum şi de a sprijini economia regională.

    Pe lângă activitatea sa antreprenorială, Vesterbacka participă la diverse evenimente globale legate de startup-uri şi tehnologie, fiind o prezenţă activă în comunităţile de inovatori. Este adesea supranumit „Mighty Eagle”, numele unui personaj din Angry Birds, un apelativ asociat cu rolul său în popularizarea jocului şi contribuţiile sale în industrie.

    Despre cariera lui, presa externă de business scrie că reflectă interesul pentru dezvoltarea soluţiilor tehnologice şi construirea de proiecte cu impact global. De exemplu, pe fondul succesului Angry Birds, Rovio a fost cumpărată anul trecut de gigantul SEGA în schimbul sumei de 776 de milioane de dolari.

    În prezent, Vesterbacka este implicat în iniţiative care, potrivit lui, urmăresc crearea de conexiuni mai bune între oameni, fie prin proiecte fizice, precum tunelul sus menţionat, fie prin tehnologii digitale inovatoare.   

     

    Carte de vizită

    1. Peter Vesterbacka s-a născut la finele anilor 1960 în Finlanda, locul de baştină al celebrul joc Angry Birds;

    2. A studiat economie şi business la Universitatea Aalto din capitala Helsinki;

    3. Şi-a început parcursul profesional în anii 1990 în sectorul telecomunicaţiilor, lucrând pentru gigantul Nokia; 

    4. Cariera lui Vesterbacka a luat amploare în 2010, la Rovio Entertainment, unde a jucat un rol-cheie în succesul numit Angry Birds;

    5. În 2011, revista Time l-a inclus în lista celor mai influenţi oameni din lume. Plecarea de la Rovio a avut loc cinci ani mai târziu.

  • Cine este femeia care are o avere netă cât produsul intern brut al unei ţări de mici dimensiuni

    Cu o avere netă cât produsul intern brut al unei ţări de mici dimensiuni, Susanne Klatten este astăzi una dintre cele mai bogate persoane din lume, de al cărei nume este legat viitorul unor companii precum producătorul de sub-stanţe chimice Altana şi producătorul de automobile BMW.

    Deşi, la prima vedere, Klatten pare să deţină toate caracteristicile unui tipic moştenitor care nu a făcut nimic decât să îşi primească pe tavă poziţia în societate, povestea ei este marcată de consolidarea uneia dintre cele mai mari companii care au fost tranzacţionate vreodată pe Bursa de la Frankfurt.
    Susanne Hanna Ursula Klatten, născută Susanne Quandt pe 28 aprilie 1962, este o figură proeminentă în domeniul financiar global, fiind cea mai bogată femeie din Germania şi o forţă majoră în mediul de business din Europa. La finele lunii trecute, averea ei era estimată la 25 mld. dolari, asigurându-i statutul de cea mai bogată femeie din Germania şi poziţia 78 în clasamentul celor mai bogaţi oameni din lume, conform Bloomberg Billionaires Index.

    Născută în Bad Homburg, în ceea ce era atunci Germania de Vest, Klatten şi-a construit o carieră ce avea să re-flecte din plin aptitudinile antreprenoriale ale familiei sale. Cu o diplomă în finanţe, şi-a început cariera la agenţia de publicitate Young & Rubicam în Frankfurt, unde a lucrat între 1981 şi 1983. Şi-a aprofundat cunoştinţele com-pletând studii de marketing şi management la Universitatea din Buckingham şi a obţinut un MBA de la Şcoala de Afaceri IMD din Lausanne, în Elveţia, cu specializare în publicitate.

    Consolidându-şi fundaţia profesională, Klatten a dobândit experienţă valoroasă la Dresdner Bank din Londra şi, ul-terior, s-a alăturat biroului McKinsey din München, precum şi băncii Bankhaus Reuschel & Co.

    Klatten, care a lucrat ocazional sub numele de Susanne Kant, a moştenit o participaţie de 50,1% în gigantul farma-ceutic şi chimic Altana după decesul tatălui său. În calitate de membră a consiliului de supraveghere al Altana, ea a jucat un rol esenţial în transformarea companiei într-un nume de top în Germania, inclusă la un moment dat în structura indicelui bursier DAX.

    În 2006, Altana şi-a vândut divizia farmaceutică către Nycomed pentru 4,5 mld. euro, sumă distribuită acţionarilor sub formă de dividende. Klatten a păstrat controlul asupra Altana, concentrându-se asupra chimiei de specialitate, iar până în 2009, a achiziţionat aproape toate acţiunile rămase, devenind astfel acţionar majoritar. Atât Altana, cât şi SKion, o altă companie controlată de ea, deţin un pachet de 46% în Landa Digital Printing, o firmă israeliană spe-cializată în imprimare digitală şi nanotehnologie. Prin SKion, Klatten a delistat Altana de la bursă în 2010 printr-o operaţiune de squeeze-out.

    Moştenirea tatălui ei a inclus şi o participaţie substanţială în BMW, iniţial de 12,5%, care a crescut la 19,2% după decesul mamei sale în 2015. Din 1997, Klatten şi fratele său, Stefan Quandt, ocupă locuri în consiliul de suprave-ghere al BMW. În plus, investiţia strategică a lui Klatten în SGL Carbon, un important producător de grafit, îi oferă posibilitatea de a-şi creşte participaţia de la 8% la aproape un sfert, în acord cu abordarea sa consecventă de a dezvolta şi consolida active industriale în Europa.  

    Carte de vizită

    1. Susanne Klatten s-a născut la începutul anilor 1960 la Bad Bomburg, un orăşel aflat la 20 de minute de condus de Frankfurt, capitala economică a Germaniei;

    2. Din copilărie, ştia că îşi va petrece viaţa în mediul de business, fiind cea care avea să moştenească un pachet majoritar la gigantul german Altana;

    3. După decesul tatălui, a susţinut dezvoltarea producătorului de substanţe chimice în calitate de membru în con-siliul de supraveghere al companiei;

    4. Spre finele anilor 2000 a cumpărat în mod constant alte pachete de acţiuni şi a delistat apoi Altana de la Bursă;

    5. Astăzi, deţine o participaţie de aproape 20% la BMW, companie evaluată la 46 mld. euro.

  • Povestea omului ce a transformat o distracţie învăţată de la mama lui, când era mic şi bolnav, într-o afacere de miliarde de dolari cunoscută în toată lumea

    Pe când era copil, omul care avea să devină fondatorul companiei Mars a transformat ceea ce nu reprezenta decât o simplă distracţie pe timp de boală într-o afacere care avea să înregistreze venituri anuale de zeci de miliarde de dolari şi să deţină în timp branduri ca M&Ms, Skittles, Bounty şi Milky Way. Care a fost traseul lui Franklin Mars şi cu ce dificultăţi s-a confruntat el de-a lungul parcursului său de antreprenor?

    Omul de afaceri american Franklin Clarence Mars, fondatorul companiei care îi poartă astăzi numele de familie, cunoscută în întreaga lume pentru dulciurile pe care le produce, s-a născut pe 24 septembrie 1883. Fiul său, Forrest Edward Mars, a creat o serie iconică de produse, precum M&M’s şi batonul Mars, şi a fondat fabrica de ciocolată Ethel M.

    Mars tatăl s-a născut în statul american Minnesota. Copil fiind, mama sa l-a învăţat să prepare de unul singur bomboane de ciocolată, încercând să-l distreze în timp ce se recupera după un caz uşor de poliomielită – boală întâlnită adesea la acea vreme, de care a suferit şi preşedintele american Franklin D. Roosevelt.

    La 19 ani, deci după ce a înţeles că dulciurile se pot transforma uşor într-o afacere, Mars a început să vândă produse din melasă, însă adevărata sa carieră antreprenorială a început în 1911, când, împreună cu soţia sa de la acea vreme, a deschis fabrica Mars Candy, în Tacoma, Washington, oraş aflat la câţiva kilometri de oceanul Pacific.

    Fabrica producea şi vindea bomboane en-gros, însă nu a reuşit să ţină pasul cu rivalii de la Brown & Haley, activi în acelaşi oraş. Neînfrânt însă, omul de afaceri a schimbat din nou statul, ajungând de data aceasta în Minneapolis, Minnesota, unde a înregistrat societatea
    Mar-O-Bar.

    Compania s-a concentrat de data aceasta pe producţia de batoane de ciocolată, adoptând în timp denumirea pe care o poartă şi astăzi – Mars Inc., conglomerat care anul trecut a avut vânzări de aproximativ 50 de miliarde de dolari.

    În 1923, a adoptat ideea fiului său, Milky Way, care a devenit în timp cel mai bine vândut produs al companiei. Franklin Mars s-a mutat, în 1929, în Illinois, unde a devenit în timp căpitan onorific al departamentului de poliţie din Oak Park, în apropiere de Chicago. Un an mai târziu, firma lui Mars a creat batonul Snickers, un alt brand „fanion”.

    Omul de afaceri a murit din cauza unor complicaţii cardiace şi renale în 1935 şi a fost înmormântat iniţial pe moşia sa de 500 de hectare – The Milky Way Farm. Compania a trecut pe numele fiului său Forrest.

    În 2023, Forbes a clasat Mars pe locul patru în topul celor mai mari companii private din SUA, nelistate la bursă, cu o evaluare de 47 de miliarde de dolari. Grupul număra circa 140.000 de angajaţi la finele anului trecut.  

     

    Carte de vizită

    1. Franklin Clarence Mars s-a născut în 1883 într-o comună din statul american Minnesota, care la ultimul recensământ nu număra nici 200 de oameni – Walden Township.

    2. Când era copil, mama sa l-a învăţat să prepare bomboane de ciocolată în timp ce viitorul om de afaceri îşi revenea dintr-un uşor caz de poliomielită;

    3. Nefiind străin de eşecuri, şi-a concentrat viitoarele afaceri pe producţia de dulciuri;

    4. A fondat în 1911 compania care avea să devină Mars Inc., deţinătoare acum a unora dintre cele mai cunoscute branduri de dulciuri din lume;

    5. Compania a fost moştenită de fiul său Forrest, cel care avea să transforme Mars Inc. în gigantul de astăzi.

  • Cine este omul din spatele reţelei H&M, cum a început povestea acestei afaceri şi care a fost ideie cheie care au transformat acest brand într-un nume cunoscut la nivel internaţional

    H&M este astăzi unul dintre cei mai mari retaileri de îmbrăcăminte din lume, cu peste 100.000 de angajaţi şi aproape 80 de pieţe la nivel global, cu prezenţă puternică inclusiv în România, unde a debutat în urmă cu peste zece ani. Care este însă povestea fondatorului companiei şi în ce a constat ideea din spatele brandului suedez?

    Erling Persson a fost unul dintre cei mai mari vizionari din istoria antreprenoriatului suedez şi european, cunoscut în special pentru că a fondat H&M (Hennes & Mauritz), una dintre cele mai mari companii de retail de modă din lume. De timpuriu, viaţa lui Persson a fost modelată de o educaţie modestă şi muncă asiduă.

    Viitorul om de afaceri şi-a dezvoltat însă spiritul antreprenorial care avea să-i alimenteze mai târziu succesul în industria de retail după ce a lucrat în magazinul de biciclete al tatălui său din Borlänge, un mic oraş aflat la jumătatea distanţei dintre capitalele scandinave Oslo şi Stockholm.

    Ideea pentru H&M i-a venit la sfârşitul anilor 1940, în timpul unei călătorii în SUA. Inspirat de magazinele eficiente şi cu preţuri reduse de îmbrăcăminte pe care le-a văzut în New York, în special cele care se adresau modei feminine, Persson s-a întors în Suedia cu o viziune clară: să creeze un magazin care să ofere îmbrăcăminte de calitate, la modă, pentru femei, la preţuri accesibile. La acea vreme, retailerii de modă din Suedia erau adesea scumpi, iar Persson a văzut o oportunitate de a revoluţiona piaţa, făcând hainele elegante accesibile unui public tot mai larg.

    În 1947, Persson şi-a deschis primul magazin, în Västerâs, Suedia, sub numele „Hennes”, care în suedeză înseamnă „al ei”. Conceptul a fost un succes, câştigând rapid o bază loială de clienţi datorită mixului de accesibilitate şi stil pe care antreprenorul îl aducea în piaţă. Afacerea a prosperat, iar Persson a continuat să se extindă, deschizând mai multe magazine în Suedia şi punând bazele unui brand care urma să devină jucător global.

    Apoi, în 1968, Persson a cumpărat un magazin de echipamente de vânătoare şi pescuit numit Mauritz Widforss, abordând astfel şi segmentul de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. Achiziţia l-a determinat să extindă gama de produse a brandului şi să redenumească afacerea Hennes & Mauritz, sau H&M, marcând evoluţia brandului într-un retailer complet de modă.

    Primul supermodel angajat în această perioadă de H&M a fost cântăreaţa Anni-Frid Lyngstad de la ABBA, unul dintre cele mai cunoscute grupuri muzicale din istorie.

    Sub conducerea lui Persson, H&M a crescut constant pe parcursul anilor 1970 şi 1980, extinzându-se pe pieţele internaţionale. Strategia sa de afaceri, concentrată pe oferirea de îmbrăcăminte la modă şi accesibilă pentru mase, a fost considerată revoluţionară la acea vreme, pregătind terenul pentru industria fast-fashion care domină astăzi retailul global.

    La sfârşitul anilor 1980, Persson a predat controlul companiei fiului său, Stefan Persson, dar a rămas implicat în operaţiuni. Până atunci, H&M începuse deja să se transforme într-o putere mondială a modei, cu magazine în întreaga Europă şi, mai târziu, în Statele Unite.

    Erling Persson a murit în 2002, dar moştenirea sa continuă. H&M rămâne un lider global în modă accesibilă, cu venituri anuale de miliarde de dolari. Compania este listată de cincizeci de ani la bursă, unde afişează acum o evaluare de peste 20 de miliarde de euro. Brandul a ajuns în România în 2011.   

     

    Carte de vizită

    1. Erling Persson s-a născut în 1917 într-un mic oraş din Suedia. Şi-a petrecut tinereţea lucrând la magazinul de biciclete al tatălui său;

    2. După cel de-al Doilea Război Mondial a călătorit în SUA, unde a fost impresionat de magazinele de îmbrăcăminte din New York;

    3. Aşa a apărut şi ideea pentru ceea ce avea să devină câţiva ani mai târziu H&M. Iniţial, retailerul se numea „Hennes” şi vindea doar îmbrăcăminte feminină;

    4. Spre finele anilor 1960, Persson a achiziţionat o firmă prin intermediul căreia a integrat în companie moda masculină, conturând astfel compania de astăzi.