BusinessMagazin

Tag: cablu

  • Cele mai mici căşti wireless din lume, cel mai nou succes de pe Kickstarter

    Pugz sunt cele mai mici căşti wireless din lume, deocamdată caută finanţare pe Kickstarter şi au o dată de livrare în noiembrie 2015.

    Cei de la Pugz şi-au depăşit ţinta de 50.000 de dolari, ajungând la peste 410.000 de dolari cu încă 20 de zile de finanţare rămase.

    Ce este atât de special la aceste căşti?

    Pe lângă faptul că ar fi cele mai mici, producătorii susţin că sunt şi primele căşti wireless care se încarcă prin intermediul telefonului. Astfel, dacă gadgetul este descărcat încă le poti utiliza conectândule cu un cablu la telefon. Folosind doar 3% din capacitatea bateriei telefonului, căştile pot fi folosite pentru 4,5 ore de ascultat muzică sau 10 zile de standby. Iar o încarcare completă la priză se face în doar o oră. 

    Căştile Pugz sunt compatibile cu toate dizpozitivele dotate cu bluetooth, fie că vorbim de o tabletă cu android sau un smartwatch Apple.

    Modelul standard se va vinde cu 199 de dolari.

     

  • O noua televiziune în grila de cablu a RCS&RDS

    O televiziune dedicată tinerilor a fost introdusă săptămâna trecută în grila de cablu digital a RCS&RDS, au confirmat, pentru MEDIAFAX, surse din industria media.

    Până în momentul difuzării acestei ştiri, RCS&RDS şi Sony Pictures Television (SPT) Networks nu au făcut un anunţ oficial privind intrarea acestei televiziuni, începând din 2 iunie, în grila de cablu digital a operatorului de cablu.

    CARE ESTE NOUA TELEVIZIUNE DIN GRILA RCS&RDS

  • Transelectrica şi firma italiană Prysmian au semnat un acord pentru cablul submarin România-Turcia

    Operaţiunea va fi efectuată în baza unui memorandum semnat, marţi, la Guvern, document prin care se urmăreşte analizarea pre-fezabilităţii proiectului deja elaborat de Transelectrica, în 2008-2012, stabilirea celor mai bune condiţii în care să fie identificate acţiunile pentru realizarea studiilor şi elaborării raportului final de fezabilitate, precum şi pentru prospectarea proiectului, pentru investitorii potenţiali.

    Prezent la ceremonia de semnare a documentului, premierul Victor Ponta a arătat că România este un producător important de energie electrică şi are nevoie de pieţe externe, deoarece producţia a depăşit deja consumul intern.

    “Acum, România este un producător important de energie electrică, un producător care are nevoie însă de pieţe externe, pentru că deja capacitatea noastră de producţie depăşeşte cu mult consumul intern. În plus, avem în diverse stadii proiecte importante pentru noi capacităţi de producţie şi, când mă gândesc la cablul submarin, mă gândesc în special la grupurile 3 şi 4 de la Cernavodă. România produce energie electrică la un nivel competitiv şi trebuie doar să aibă infrastructura necesară pentru a transporta către partenerii externi”, a spus premierul.

    Documentul prevede realizarea unui studiu de fezabilitate în vederea realizării unei reţele submarine de transport a energiei electrice între România şi Turcia.

    În opinia lui Ponta, prin realizarea acestui proiect, România va putea asigura Turciei şi ţărilor din zonă posibilitatea dezvoltării, pe baza unei energii electrice la un preţ competitiv.

    “Proiectul la care azi faceţi primul pas este un proiect strategic pentru România. Îmi aduc aminte că am stat peste o oră cu prim-ministrul de atunci, preşedintele Erdogan, cu miniştrii Energiei, ca să discutăm cum putem realiza acest proiect despre care s-a vorbit foarte mult şi la care nu se găsiseră soluţii. Sunt absolut convins că, prin efortul pe care l-aţi început azi, vom avea în curând un studiu de fezabilitate, un proiect concret şi realizarea a ceea ce România are atât de mare nevoie, şi anume o cale de transport de infrastructură energetică, care să ne lege de Turcia, un mare consumator, şi o piaţă în care energia produsă în România poate să-şi găsească cu adevărat desfacere”, a spus Ponta.

    Prim-ministrul a cerut Transelectrica să continue dezvoltarea reţelelor de transport din România, dar şi conexiunile pe plan regional.

    “La fel ca şi alte companii din energie, Transgaz, Romgaz, Electrica, Guvernul pe care-l conduc consideră că un management profesionist şi o gândire modernă pot face din aceste companii într-adevăr lideri, nu doar naţionali, ci şi regionali. Avem o şansă extraordinară să ne atingem obiectivul fundamental care este acela de a avea indenpendenţă energetică şi de a fi un model de dezvoltare regională pe piaţa energiei”, a mai spus Ponta.

    Discuţiile dintre România şi Turcia privind cablul de transport al electricităţii au început în 2006. La acea dată, investiţia era evaluată la 400-500 milioane de euro.

  • Veniturile UPC România au crescut în primul semestru cu 8%, la 74,2 milioane de dolari

     În trimestrul al doilea, veniturile UPC România au crescut cu 8,7%, de la 34,3 milioane de dolari în aprilie-iunie anul precedent la 37,3 milioane de dolari în acelaşi interval din 2014, se arată într-un raport al grupului american Liberty Global, care controlează compania din România.

    Anul trecut, veniturile UPC România au crescut cu 8%, la peste 140 milioane de dolari, de la 130 milioane de dolari în anul anterior, pe fondul avansului portofoliului de clienţi.

    Portofoliul de clienţi al companiei în România a crescut uşor în primul semestru, de la 1,154 milioane la miljlocul anului trecut la 1,158 milioane în iunie 2014, în timp ce raportat la 1,189 milioane la sfârşitul anului trecut se află în scădere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Instanţa obligă UPC, Romtelecom şi Digital Cable Systems să introducă în grilele lor Digi 24

     Compania RCS&RDS a dat în judecată, în luna mai, principalii competitori – UPC România, Romtelecom şi Digital Cable Systems -, cerând instanţelor să îi oblige să retransmită televiziunea de ştiri Digi 24, care este deţinută de RCS şi se află în rândul posturilor obligatorii la retransmisie pentru toţi operatorii de cablu, conform pricipiului “must carry”, prevăzut la articolul 82 din Legea audiovizualului.

    Obiectul proceselor este “ordonanţă preşedinţială”, potrivit informaţiilor postate pe Portalul Instanţelor de Judecată. Surse din companiile de cablu au declarat la momentul respectiv, pentru MEDIAFAX, că în aceste procese RCS&RDS a cerut instanţei să îi oblige pe cabliştii săi concurenţi să introducă în grile televiziunea Digi 24.

    Astfel, RCS&RDS a dat în judecată UPC România SRL, pe 15 mai, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prima veste bună de după criză: fuziunile şi achiziţiile au crescut cu o treime faţă de anul trecut

    La nivel internaţional, cea mai mare tranzacţie din primul trimestru a venit din telecomunicaţii, în SUA, acolo unde primii doi operatori de cablu, Comcast şi Time Warner Cable, au pus bazele unei fuziuni în valoare de 68 de miliarde de dolari.
    În Europa, piaţa de fuziuni şi achiziţii (M&A – mergers & acquisitions) s-a majorat cu 19% în primele trei luni, cel mai mare deal fiind în sectorul media, acolo unde Liberty Global, care deţine compania UPC, a preluat integral operatorul olandez de cablu TV Ziggo pentru 11 miliarde de dolari. Preluarea Ziggo este a doua mare tranzacţie în industria europeană a cablului TV şi telefoniei fixe în mai puţin de un an, după ce Vodafone a cumpărat în octombrie operatorul german Kabel Deutschland Holding în urma unei înţelegeri de peste 10 miliarde de dolari. De câţiva ani, în sectorul global de media şi telecomunicaţii există o luptă a preluărilor, similară cu cea care a început acum în sectorul farmaceutic.

    În februarie grupul Actavis, unul dintre cei mai mari producători de generice din lume, a cumpărat Forest Laboratories pentru 24 de miliarde de dolari, însă mai recent, în aprilie, Pfizer şi-a anunţat intenţia de a cumpăra AstraZeneca, o mişcare cu impact enorm în industria mondială a medicamentelor. Dacă tranzacţia se va finaliza, valoarea acesteia va fi de peste 120 de miliarde de dolari, cea mai mare din istoria producătorilor de medicamente.

    O altă mişcare în această zonă este cea dintre GSK şi Novartis, care fac schimb de active. Astfel, Novartis preia portofoliul de medicamente oncologice de la GSK pentru 14,5 miliarde dolari şi le cedează portofoliul de vaccinuri (mai puţin cele împotriva gripei) pentru 7,1 miliarde dolari.

    Tot în farma, grupul german Bayer negociază preluarea diviziei de produse de larg consum a Merck & Co. Nici canadienii de la Valeant nu stau degeaba şi oferă 47 de miliarde de dolari pentru compania Allergen (care deţine mărcile de medicamente Botox Cosmetics şi Vistabel, folosite la atenuarea ridurilor).

    După ce au pierdut patente pentru produse cu vânzări de miliarde de dolari şi cu tot mai puţine inovaţii în pipeline, companiile farma se bat acum din nou pentru a prelua noi companii. Este aceeaşi strategie pe care au mai folosit-o şi la finalul anilor ‘90 – începutul anilor 2000, când au apărut GlaxoSmithKline (GSK – ca urmare a fuziunii dintre GlaxoWellcome şi SmithKline Beecham) şi AstraZeneca (după ce suedezii de la Astra s-au înţeles cu britanicii de la Zeneca).

    Anul 2014 ar putea aduce şi cea mai mare tranzacţie din industria materialelor de construcţii din ultimele două decenii, cea dintre Lafarge şi Holcim. Pentru România, aceasta ar fi cea mai mare transformare a pieţei, după ce Lafarge şi Holcim vor fi nevoiţi să vândă cel puţin una din cele 4 fabrici din România pentru a putea fuziona.

    Frământări există în această perioadă şi în industria grea a Europei. GE, unul dintre cele mai mari conglomerate industriale la nivel global, este în discuţii pentru preluarea companiei franceze Alstom, producătorul trenurilor TGV. Mişcarea americanilor se loveşte însă de o rezistenţă în Franţa, acolo unde guvernul a emis un decret care îi permite să blocheze orice preluare de către străini a unor companii din sectoare economice considerate “strategice”.

    Consultanţii spun că şi România beneficiază de pe urma tuturor acestor mişcări ce au loc pe scena internaţională, în top aflându-se sectorul financiar, unde se aşteaptă consolidări, dar şi exituri ale unor jucători (care atrag automat şi intrarea altora).

    “În momentul de faţă se resimte în piaţă un interes sporit pentru tranzacţii. Putem vorbi despre o adevărată efervescenţă, însă este greu de spus câte tranzacţii se vor materializa în cele din urmă. Această efervescenţă are mai multe cauze. Pe de o parte îmbunătăţirea climatului economic european, ratele de creştere afişate de România, precum şi îmbunătăţirea ratingului de ţară au dus la o creştere a interesului investitorilor străini pentru piaţa românească”, spune Alexandru Medelean, director, liderul echipei de servicii integrate pentru antreprenori al PwC România.

    Totodată, situaţia tensionată dintre Ucraina şi Rusia îi determină pe unii investitori să se uite către oportunităţi de plasament în ţările din regiune, iar România este una dintre pieţele luate în calcul.

    Alexandru Medelean notează însă că există şi alte cauze de ordin intern care determină această tendinţă, cum ar fi faptul că multe dintre companiile antreprenoriale româneşti, care au trecut cu bine de criză şi şi-au consolidat poziţiile, caută acum oportunităţi de consolidare prin achiziţii.

    Consultanţii arată că interesul pentru România este evident atât din partea fondurilor de investiţii, cât şi a investitorilor strategici, fiind implicaţi în mai multe negocieri de anul trecut. “În practica noastră am resimţit un reviriment cert pe mai multe tipuri de tranzacţii, inclusiv consolidări în piaţa locală, investiţii străine noi, atât din zona de strategic cât şi de private equity, tranzacţii imobiliare. În mod indiscutabil, suntem implicaţi în semnificativ mai multe operaţiuni de M&A decât în perioada similară a anului trecut (…)”, au spus reprezentanţii Deloitte. Firma de consultanţă se aştepta la o intensificare a activităţii de fuziuni şi achiziţii şi estimează că aceasta va continua. Unele tranzacţii au impact direct în România, cel mai relevant exemplu fiind cel al deal-ului dintre Holcim şi Lafarge, dar şi semnarea unui acord între Pfizer şi AstraZeneca, care ar determina apariţia unui nou lider în piaţa farma locală.

    De la începutul anului, pe piaţa de M&A au avut loc tranzacţii precum preluarea Romprest, a World Class, a Praktiker sau Lemarco.În ochii investitorilor, România îşi păstrează atributele de piaţă mare, cu potenţial de creştere pe multe sectoare de bunuri şi servicii, cu resurse naturale şi “o forţă de muncă economică şi calificată”, însă sunt şi unele puncte slabe care persistă precum decalaje nerecuperate, lipsa unei viziuni pe termen lung sau birocraţia şi corupţia în insuficient regres.
    “Sentimentele sunt în ameliorare, mai ales datorită îmbunătăţirii majorităţii indicatorilor macro-economici, în primul rând PIB, şi a ratingului de ţară. Suntem deja într-un nou ciclu economic, de expansiune, ceea ce nu înseamnă că lucrurile vor continua să se amelioreze de la sine, fără eforturile şi contribuţia mediului de afaceri şi a responsabililor politici”, au spus reprezentanţii Deloitte.

    Consultanţii implicaţi în tranzacţii sunt de părere că sectorul financiar va livra cele mai multe deal-uri anul acesta, în condiţiile în care sistemul trece printr-o perioadă de consolidare şi au loc exituri în corelaţie cu intrarea unor investitori noi. Dar şi sectorul agricol şi cel al producţiei industriale se anunţă agitate. “Sectoarele producţiei industriale, îndeosebi subsectoarele care deservesc industria de automobile, îşi menţin poziţia de top în preferinţele investitorilor strategici din afara României, investitori care-şi doresc o platformă de producţie la costuri relativ scăzute, cu un capital uman bine pregătit din punct de vedere tehnic şi care adresează o piaţă de desfacere importantă atât pe plan local cât şi pe plan european”, spune Cornelia Bumbăcea, partener tranzacţii în cadrul PwC România.

  • Preşedintele Cable Europe vine la conferinţa “Mediafax Talks about the Value of Broadband”

    Întrucât trăim într-o eră digitală în continuă dezvoltare, unde noi tehnologii sunt descoperite şi implementate continuu, este foarte important să ţinem pasul cu toate acestea atât în plan personal, pentru a ne uşura viaţa, cât şi în business, prin dezvoltarea afacerilor şi obţinerea de avantaje în faţa competitorilor. În 2013 broadband-ul fix era disponibil pentru 95.5% dintre europeni, iar dintre aceştia doar 54% au broadband peste 30 Mbps. România are acces la broadband peste 30 Mbps, iar această oportunitate trebuie fructificată. România ocupă ultimul loc în UE în privinţa adopţiei de broadband, însă, în acelaşi timp, canalele online au devenit un mediu important în interacţiunea dintre companii şi clienţi: aproximativ 29% dintre utilizatorii de internet fac lunar cumparaturi online, iar peste 50% dintre companii au website.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lecţii de realpolitik

    Un ins grozav de deştept a remarcat următoarele: imediat după naştere suntem băgaţi într-o cutie, pe urmă suntem transportaţi, cu ajutorul unei cutii, spre o cutie mare care ne va adăposti copilăria. Suntem educaţi în cutii, lucrăm într-o cutie, ne deplasăm cu ajutorul unei cutii, ne concepem copiii într-o cutie, iar dacă pierim, suntem aşezaţi într-o cutie. Şi unul dintre cele mai preţioase sfaturi pe care ţi le dă lumea este „think outside the box”, gândeşte în afara cutiei.
    Mi-am adus aminte această istorioară în momentul în care am citit că însuşi Beijingul a reacţionat, surprinzător, cu rezerve la ipoteza Băncii Mondiale – de fapt o lecţie de realpolitik.

    Asta pentru că încadrarea Chinei în rândul ţărilor dezvoltate ar impune o serie de măsuri puţin plăcute, dătătoare de bătăi de cap şi născătoare de cheltuieli, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (China este pe primul loc în lume); ba ar mai trebui şi reforme ale sistemului financiar, aplicate concesii comerciale sau chiar reforme economice şi industriale. Nu este o practică nouă; în 2010, când chinezii primeau steluţa de „cel mai mare exportator al lumii„, presa locală vorbea despre iresponsabilitatea teoriilor occidentale legate de responsabilităţile Chinei în lume (era vorba despre subevaluarea monedei, despre datoria externă americană, despre consumurile uriaşe de energie sau despre responsabilităţile legate de schimbările climatice). Realpolitik, cum ziceam – oamenii îşi ştiu interesul şi îşi joacă, cât mai bine, cărţile.

    Să trecem în barca europeană, mânată de vântul campaniei electorale, şi să remarcăm cât de lunatice par a fi partidele româneşti în abordare – sloganuri găunoase şi jocuri naive de cuvinte, dar nimic pragmatic, imagini cu alură de Matrix, puternic modificate în Photoshop, dar nimic despre viitorul uniunii, despre câştigarea unui loc mai de soi în ochii şi minţile europenilor, despre respect şi dezvoltare socială.

    Europa este în prezent o mare de interese mai mult sau mai puţin divergente, o sumă considerabilă de idiosincrazii dătătoare de mai multă sau mai puţină urticarie, cuprinse într-un proiect prea ambiţios, aş spune, pentru vremurile pe care le trăim şi oamenii care le populează. Avem de-a face cu demonstraţii permanente de putere, există europeni „de drept„ şi europeni de categoria a doua, îngăduiţi, lipsiţi de putere economică şi de influenţă. O altă lecţie de realpolitik.
    În prezent cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă europenii este să renunţe la ipocrizie şi să discute deschis problemele uniunii. În spatele jocurilor de putere se ascund tot timpul interese: Grecia, oaia neagră a uniunii, sfătuită cu cinism să îşi facă lecţiile sau să îşi vândă insulele, beneficiară a mai multor pachete de ajutorare de multe miliarde de euro, a derulat un program susţinut de înarmare, cu principali beneficiari SUA, Germania şi Franţa. Şi o bună parte din multele miliarde primite ajutor s-aum întors la nemţi şi francezi, pentru submarine, tancuri şi altele asemenea; totul cu garnitura cuvenită de scandaluri de mită şi corupţie. Încă o lecţie de realpolitik.

    În privinţa românilor, deja mi se pare că a repeta poveştile cu banii europeni sau cu integrarea ar fi o dovadă de naivitate – politicienii par a fi abandonat total frâiele în favoarea birocraţilor de la Bruxelles şi nu degeaba suntem socotiţi lipsiţi de influenţă. Gândirea „outside the box” a românului este ea însăşi prizoniera cutiei neputinţei noastre de a ne conduce şi administra.

    Vă propun un pictor american, John Bramblitt. În mod normal nu l-aş fi promovat, dar omul este orb. Repet, este orb şi pictează. „Citeşte„ feţele sau obiectele cu mâinile, recunoaşte vopseaua după textură şi trasează contururile cu o vopsea specială, în relief. Este dovada vie că oamenii pot reuşi, dacă vor.

  • UPC România extinde la nivel naţional un serviciu care transferă datele la viteze de 200 Mbps

     “La sfârşitul anului 2013 ofeream Fiber Power 200 Mbps în 24 de localităţi, iar astăzi este disponibil în toată aria de acoperire cu servicii internet UPC, în peste 2 milioane de case. (…) Studiile ne arată că viteza de 200 Mbps este ideală pentru familii cu nevoi de conectare avansate, ce deţin mai multe echipamente care se pot conecta simulat la internet (…)”, a declarat directorul de marketing al companiei, Robert Redeleanu, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

    Potrivit studiilor, 57% dintre utilizatorii de internet din mediul urban au acasă cel puţin două dispozitive pe care le folosesc pentru accesul la internet, iar în 30% din cazuri există cel puţin 3 astfel de dispozitive care se pot conecta automat şi la WiFi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Precariatul, noua clasă socială

    Nu-i aşa că sunt de bun simţ şi adaptate vremurilor? Mă rog, nu-mi propun să isc o mişcare de rescriere a Bibliei, vreau doar să ofer un exemplu în plus legat de modurile subtile în care lumea de astăzi se schimbă. {i o să trec la adevăratul subiect al textului de astăzi, precariatul. Precariatul este noua clasă socială care, susţin nişte inşi inteligenţi, este pe cale să se nască în lume. Nu este un termen nou, pentru că termenul, obţinut prin alăturarea lui „precar„ cu „proletariat”, îi definea prin anii ‘80, în Franţa, pe cei cu slujbe sezoniere, trăitori la marginea sărăciei.

    Astăzi, un economist pe nume Guy Standing, care a scris două cărţi pe această temă, cea mai recentă apărută în aprilie, crede că precariatul este pe cale să devină o nouă clasă socială, pe care o defineşte drept periculoasă. Precariatul vine din cei 20 de milioane de japonezi cunoscuţi drept „freeter”, cetăţeni fără o slujbă cu normă întreagă ajunşi în această situaţie deliberat sau fără voia lor. Sau din cei 20% dintre tinerii europeni care nu au o slujbă, dar şi din cei 60% din tinerii polonezi care, în categoria sub 25 de ani, lucrează cu contracte de muncă pe perioadă determinată. Sau, de ce nu? (cu toate că la noi problema este mai complicată şi mai discutabilă), din cei un milion de români care au contracte de muncă cu normă parţială sau din milioanele de români la marginea sărăciei, fără asigurări medicale sau pensie sigură. Precariatul poate fi şi un răzvrătit de genul occupy, cu ocupaţii obscure în mediul digital, dar mai rar.

    Deosebirea dintre proletar şi precariat este că primul îşi căuta securitatea în spaţiul aferent locului de muncă – acesta era stabil, oferea siguranţă pe termen lung, programul de muncă era fix, exista şi un sindicat, poate şi un fond de pensii, ba unii primeau chiar şi un cadou la pensionare, un ceas de aur, să zicem, pentru cei mai destoinici. Siguranţa precariatului este în afara locului de muncă, iar slujba şi activitatea sa sunt doar instrumente, nu îl definesc. Precariatul a căpătat în timp caracteristicile unei clase sociale, pentru că a căpătat propriile sale norme: cele de muncă, nesigure şi incomplete, cele de plată, pentru că primeşte doar bani şi niciun altfel de beneficiu, şi, trei, relaţionează cu statul într-un mod aparte – drepturi civile, culturale, sociale şi politice reduse, influenţate de venitul, dar şi de interesul reduse. Unii spun că este prima clasă socială din istorie care iese din definiţia uzuală a cetăţeanului.

    Unii vor spune că o atare situaţie este o consecinţă a crizei. Este doar un clişeu, cred că tânăra generaţie, cei conectaţi la telefon, care chatuiesc mai bine decât pot susţine o conversaţie, vor induce în societate schimbări chiar mai profunde decât generaţiile rock’n’ roll, iar schimbările ce se petrec nu sunt numai o consecinţă a crizei, ci a ansamblului de schimbări profunde din societate. Vedeţi numărul din ce în ce mai redus de căsătorii, permisele auto din ce în ce mai puţine, izolarea, respingerea unor norme sociale, nepăsarea.

    Nu vreau să par şi nici nu sunt prăpăstios, spun toate acestea pentru că sunt schimbări cărora o să trebuiască să le facem faţă cu toţii. {i îmi amintesc şi vă reamintesc ultimele noi porunci: 7. Învaţă!, 8. Nu urî!, 9. Lasă tâmpeniile!, 10. Relaxează-te!

    Relaxaţi-vă cu „Îngerul rănit„ al lui Hugo Simberg, tabloul naţional al finlandezilor. O operă simbolistă, unii spun că este o metaforă a Finlandei sub stăpânire rusă.