Downshifting-ul este un concept care defineste retragerea individului catre o viata mai simpla, un fel de incetinire a ritmului activitatilor zilnice. I se poate spune si pauza sau, mai plastic, frana de motor. Ma pot inscrie undeva pentru un downshifting de vreo doua saptamani?
Trecem printr-un golf cu nume grecesc: 35o N, 25o 38′ E. Nicio adiere de vant si niciun tipat de pescarus nu mai tulbura vasul, care pluteste lenes pe apa stravezie. Deodata, un glas sparge tacerea si zeci de capete bronzate se ingramadesc spre parapet: “Dolphins! Dolphins!”. Intr-adevar, patru delfini inoata la cateva sute de metri distanta si inainteaza cu repeziciune, paralel cu barca noastra. Din cand in cand, pasagerii fluiera si aplauda, iar delfinii raspund cu cate o dorsala lucitoare care se ridica in soare, spre deliciul celor de pe vas.
Asa imi amintesc de primul contact cu un iaht, si asta se intampla cu ceva ani in urma, in apele Mediteranei. Nu am avut nici rau de mare, nici vreo urma de alta senzatie neplacuta, ci dimpotriva, o curiozitate acuta sa inteleg cum croieste capitanul drum prin intinderea albastra si cum o fi sa stai agatat de catarg si sa tragi cu atata forta de parame. Tot in aceeasi perioada am traversat si Bosforul si m-am minunat de cum se pot inghesui puzderie de vaporase, unele cu panze, altele fara, intr-un soi de “lighean” cochet numit stramtoare, care pune la grea incercare puterile matelotilor. Dupa voiajul de atunci m-am intors pe uscat cu multe intrebari ramase fara raspuns si cu o dorinta nestavilita de a ma intoarce pe apa.
Nu stiu prin ce intamplare am ajuns, la numarul 13 al revistei TARGET, sa editez un coverstory profund marin, intesat cu istorioare marinaresti, ai carui protagonisti sunt oameni de afaceri cu multe milioane de gestionat zilnic, dar temerari cand se afla la carma propriilor vase. Am vorbit cu Radu Tudorache, seful distribuitorului de medicamente Montero, care tocmai a platit 35.000 de euro pentru un velier cu care se avanta pe mare, dar si cu Bogdan Andriescu, managerul Eos Risq, care e pe punctul de a-si cumpara si el o ambarcatiune pentru a-si exersa veleitatile de navigator, sau cu Razvan Jianu, proprietarul gelateriei Il Gelato Italiano, care deja planuieste un voiaj pe mare in Turcia. Ce au in comun acesti oameni? Ei sunt liderii de business din Romania care au ridicat hobby-uri precum iahtingul la rangul de pasiune in care sunt dispusi sa investeasca in ea sume cu multe zerouri.
Un altfel de pasiune, dar o la fel de mare dedicare am intalnit-o si la Radu Lucianu, managerul Eurisko, pentru care adrenalina meseriei de broker imobiliar a devenit insuficienta. Asa a inceput Lucianu sa se viseze aviator si sa mearga si la cursuri de zbor pentru a-si urma visul. Dar povestea intreaga este relatata in paginile din sectiunea Leaders a revistei. Tot acolo, un seic arata ce inseamna sa investesti o avere in cai, si sa cumperi un avion privat pentru transportul celor mai pretioase exemplare cabaline din herghelie.
Tot un pasionat este si Nelson Rockefeller, a carui biografie este disponibila pe DVD, impreuna cu acest numar al TARGET. Politicianul, personaj emblematic al Americii anilor ’70, se dezvaluie ca omul care a continuat cu obstinatie traditia familiei de a construi si a schimba la fata New Yorkul, a construit muzee, a condus statul din pozitia de vicepresedinte si a facut opere caritabile.
Finalmente, fiind vorba de numarul de vara, am indraznit sa intrebam managerii, mai pe sleau, la ce folosesc messengerul si cam cate ore pe zi il folosesc pentru comunicare. Surpriza! Dezbaterea s-a dovedit mai aprinsa decat am crezut, pentru ca, se pare, un messenger poate fi la fel de bine instrumentul de distractie nr. 1 din birou, dar si cea mai scurta cale a unui raport de vanzari intre doua departamente. Si, se pare… lista de opinii va ramane deschisa.
In schimb, iata ca ma vad aproape de sfarsit si tot nu am reusit sa ma hotarasc cat anume vreau sa incetinesc, daca ma voi duce la pescuit sau doar sa citesc o carte intr-un hamac. Voi in ce viteza lucrati vara aceasta?