BusinessMagazin

Tag: aventura

  • Povestea fabuloasă a timişoreanului plecat din ţară doar cu ghetele de fotbal într-o geantă, care investeşte azi 30 de milioane de euro într-un proiect imobiliar inovativ

    Fara sa stie o boaba de germana, a plecat in Austria, a lucrat ca translator, a muncit in constructii, si-a deschis apoi propriile firme, iar de aici inainte a urmat calea antreprenoriatului care i-a adus succesul.
     
    E vorba de Virgil Tornoreanu, omul de afaceri care in 2005 a decis sa faca un nou pariu cu businessul, de asta data acasa, la Timisoara. Pune pret pe munca, loialitate si tineri creativi, iar aceasta s-a dovedit reteta castigatoare.
     
    De ani buni face naveta intre Austria si Romania la mansa propriului avion si conduce cu succes afaceri de zeci de milioane de euro. Ultimul proiect e pe piata de birouri din Timisoara, unde ridica Vox Technology Park, un parc imobiliar de 30 de milioane de euro, in Calea Torontalului.
     
    Povestea omului de afaceri Virgil Tornoreanu este una care demonstreaza inca o data ca viata bate filmul.
     
    „Sunt timisorean get-beget, nascut, crescut si cu sufletul aici. Am iubit Timisoara de cand ma stiu, am jucat fotbal la Poli, pana in 1990 cand am plecat in Austria. Am avut ghetele de fotbal in geanta, un tricou si un trening. Asa am plecat imediat dupa Revolutie„, spune Virgil Tornoreanu pe care Decembrie ’89 l-a prins pe cand facea armata.
     
    Dragostea pentru fotbal a purtat-o in suflet si dupa plecarea in Austria, iar intors acasa, a continuat sa mearga pe stadion, dar de data aceasta, in calitate de spectator si sponsor principal al echipei timisorene.
     
    Ajuns in Austria, la inceputul anilor 90, la o varsta frageda, Tornoreanu a inteles ca se poate bizui doar pe puterile lui, a muncit din greu, a invatat germana si, la un moment dat, a ajuns chiar translator pentru autoritati.
     
    In paralel, timisoreanul a invatat carte. A studiat economia in Germania, a lucrat in constructii in Austria si avea o pasiune pentru IT, asa ca, in momentul in care s-a nascut ideea unei afaceri, toate acestea s-au impletit de minune. Rand pe rand, a deschis si consolidat business-uri in Austria si, mai apoi, in Romania, scrie opiniatimisoarei.ro
     
    „Am fost pasionat de IT si am avut propria companie de constructii. In firma de constructii din Austria am facut niste softuri de optimizare a productiei, special pentru mine, si la vremea respectiva mi-am dat seama ca de fapt exista o nisa in care s-ar putea dezvolta programe de genul acesta. Asa ca am deschis si o companie de software, in care, la inceput, eu eram si programatorul. Cand m-am intors in Romania, se intampla undeva la sfarsitul lui 2005, aparuse iPhone, sistemul de operare Android si mi-am dat seama ca aceasta parte se va dezvolta cu mare viteza. Asa am ales sa infiintez Vox Filemaker Solutions. Mi-am zis, ok, de ce sa nu oferim un spatiu de lucru vestic, sa spun asa, celor din Timisoara?„, a adaugat Tornoreanu.

  • Povestea fabuloasă a timişoreanului plecat din ţară doar cu ghetele de fotbal într-o geantă, care investeşte azi 30 de milioane de euro într-un proiect imobiliar inovativ

    Fara sa stie o boaba de germana, a plecat in Austria, a lucrat ca translator, a muncit in constructii, si-a deschis apoi propriile firme, iar de aici inainte a urmat calea antreprenoriatului care i-a adus succesul.
     
    E vorba de Virgil Tornoreanu, omul de afaceri care in 2005 a decis sa faca un nou pariu cu businessul, de asta data acasa, la Timisoara. Pune pret pe munca, loialitate si tineri creativi, iar aceasta s-a dovedit reteta castigatoare.
     
    De ani buni face naveta intre Austria si Romania la mansa propriului avion si conduce cu succes afaceri de zeci de milioane de euro. Ultimul proiect e pe piata de birouri din Timisoara, unde ridica Vox Technology Park, un parc imobiliar de 30 de milioane de euro, in Calea Torontalului.
     
    Povestea omului de afaceri Virgil Tornoreanu este una care demonstreaza inca o data ca viata bate filmul.
     
    „Sunt timisorean get-beget, nascut, crescut si cu sufletul aici. Am iubit Timisoara de cand ma stiu, am jucat fotbal la Poli, pana in 1990 cand am plecat in Austria. Am avut ghetele de fotbal in geanta, un tricou si un trening. Asa am plecat imediat dupa Revolutie„, spune Virgil Tornoreanu pe care Decembrie ’89 l-a prins pe cand facea armata.
     
    Dragostea pentru fotbal a purtat-o in suflet si dupa plecarea in Austria, iar intors acasa, a continuat sa mearga pe stadion, dar de data aceasta, in calitate de spectator si sponsor principal al echipei timisorene.
     
    Ajuns in Austria, la inceputul anilor 90, la o varsta frageda, Tornoreanu a inteles ca se poate bizui doar pe puterile lui, a muncit din greu, a invatat germana si, la un moment dat, a ajuns chiar translator pentru autoritati.
     
    In paralel, timisoreanul a invatat carte. A studiat economia in Germania, a lucrat in constructii in Austria si avea o pasiune pentru IT, asa ca, in momentul in care s-a nascut ideea unei afaceri, toate acestea s-au impletit de minune. Rand pe rand, a deschis si consolidat business-uri in Austria si, mai apoi, in Romania, scrie opiniatimisoarei.ro
     
    „Am fost pasionat de IT si am avut propria companie de constructii. In firma de constructii din Austria am facut niste softuri de optimizare a productiei, special pentru mine, si la vremea respectiva mi-am dat seama ca de fapt exista o nisa in care s-ar putea dezvolta programe de genul acesta. Asa ca am deschis si o companie de software, in care, la inceput, eu eram si programatorul. Cand m-am intors in Romania, se intampla undeva la sfarsitul lui 2005, aparuse iPhone, sistemul de operare Android si mi-am dat seama ca aceasta parte se va dezvolta cu mare viteza. Asa am ales sa infiintez Vox Filemaker Solutions. Mi-am zis, ok, de ce sa nu oferim un spatiu de lucru vestic, sa spun asa, celor din Timisoara?„, a adaugat Tornoreanu.

  • (P) O expediţie la propriu şi la figurat alături de METAXA şi Mike Horn

    „Australia este locul perfect pentru o astfel de aventură: ţinuturile, flora şi fauna tărâmului din emisfera sudică fac parte din topul listelor cu cele mai râvnite destinaţii ale oricărui explorator. Destinaţie versatilă, Australia se potriveşte perfect atât cu caracterul autentic al renumitului explorator Mike Horn, cât şi cu cel al băuturii sale preferate, METAXA 12 stele”, declară reprezentanţii METAXA.   
     
    Această aventură reprezintă atât continuarea campaniei ce îl are pe Mike Horn drept Ambasador METAXA 12 stele, cât şi a experienţei digitale create pe dontdrinkexplore.com. Fanii METAXA 12 stele au fost invitaţi să exploreze prin intermediul celor cinci simţuri nu doar licoarea lor preferată, ci şi lumea din jur.
     
    Experienţa senzorială propusă are rolul de a inspira caracterele curajoase să-şi găsească propriile drumuri. Prin intermediul mai multor clipuri video propuse pe site-ul menţionat mai sus, Mike Horn îndeamnă fanii să trateze fiecare moment ca pe o oportunitate de explorare şi descoperire. La finalul experienţei digitale, utilizatorilor li se propune să se alăture unei aventuri care urma să se desfăşoare într-un loc nedezvăluit. Dintre miile de participanţi din întreaga lume care s-au înscris în această aventură, şapte exploratori amatori pasionaţi au câştigat un bilet pentru o expediţie reală. Experienţele aventurierilor METAXA pot fi urmărite în timp real pe canalele digitale METAXA de Facebook, Instagram şi Twitter.
     
    Mike Horn este considerat astăzi unul dintre cei mai mari exploratori ai timpurilor noastre, dorinţa lui de a descoperi lumea fiind adânc înrădăcinată în mentalitatea şi felul lui de a fi. De la parcurgerea fluviului Amazon înot de unul singur, la înconjul globului pe la Ecuator fără suport şi mijloace motorizate, lista de realizări ale lui Mike ca explorator solitar este neegalată până acum. Mike Horn este de asemenea primul om care a traversat continentul Antarctica de unul singur în 57 de zile, timp în care a parcurs 5.100 km pe schiuri, tractat cu ajutorul pânzei unui kitesurf.
     
    Casa METAXA a fost înfiinţată de Spyros METAXA în 1888, licoarea fiind un amestec de distilate învechite şi vinuri Muscat obţinute din insulele mării Egee. METAXA datorează fineţea gustului său vinurilor aromatice, obţinute din recolte de struguri îngrijiţi şi culeşi manual, crescuţi sub soarele de la malul mării. 
     
    METAXA 12 stele, creată de al cincilea Maestru METAXA, Constantinos Raptis, dezvăluie un gust complex cu arome bogate şi un caracter distinct.

  • Cronică de film: Piraţii din Caraibe – Răzbunarea lui Salazar

    Important de spus, încă de la început, acesta este cel mai bun film din serie apărut după producţia din 2003, Blestemul Perlei Negre. Filmul are cam tot ce te-ai fi aşteptat să aibă: aventuri, glume şi efecte speciale. Prea multe efecte speciale, aş zice, şi ajungem astfel şi la prima problemă pe care am sesizat-o.

    Anterioarele filme ale francizei, inclusiv cele care nu s-au bucurat de prea mult succes în rândul fanilor, s-au sprijinit mai ales pe carisma lui Johnny Depp; interpretarea sa excelentă i-a adus chiar şi o nominalizare la Oscar în 2004. Dar pe măsură ce seria a avansat, umorul lui Depp a început, uşor-uşor, să dispară. În Răzbunarea lui Salazar, actorul mi-a lăsat impresia că s-a săturat de rolul de pirat; poate şi scenariul a fost de vină, prezentându-l pe Sparrow mai mereu ”sub influenţa alcoolului“.

    Nu îmi dau seama dacă noile personaje introduse de producători pot ţine în spate greutatea seriei, pentru că mai toată lumea pune un semn de egalitate între Piraţii din Caraibe şi Johnny Depp. Sau poate că producătorii vor mai apela o dată la el; doar timpul ne va spune. Cert este că Jack Sparrow nu mai e piratul amuzant şi fermecător de acum 14 ani.
    În aceeaşi măsură, nu pot însă să nu remarc interpretarea excepţională a lui Javier Bardem; din punctul meu de vedere, este de departe cel mai convingător personaj negativ al francizei.

    Mai exact, Bardem îl interpretează pe Salazar, un fost căpitan spaniol care a ajuns, din varii motive, fantomă. Atunci când blestemul este ridicat, Salazar pleacă în căutarea lui Jack Sparrow, promiţând răzbunare pentru anii petrecuţi în întuneric. Singura scăpare a lui Jack Sparrow stă în legendarul Trident al lui Poseidon, dar, pentru a-l găsi, el este nevoit să formeze o alianţă dificilă cu Carina Smyth (Kaya Scodelario), o specialistă în astronomie, şi cu Henry (Brenton Thwaites), un tânăr şi încăpăţânat marinar al Flotei Regale. Aflat la cârma micii lui corăbii dărăpănate, Sparrow încearcă nu numai să-şi schimbe norocul, ci şi să-şi apere viaţa în faţa celui mai răzbunător duşman pe care l-a întâlnit vreodată.

    După ce Gore Verbinski a fost regizorul primelor trei filme, iar Rob Marshall l-a regizat pe al patrulea, producătorul Jerry Bruckheimer a ales pentru Răzbunarea lui Salazar doi realizatori de film mai puţin cunoscuţi: regizorii norvegieni Joachim Rønning şi Espen Sandberg, care sunt la prima lor producţie cu buget mare. Cu toate acestea, cel mai recent film al lor, Kon-Tiki (2012), a fost nominalizat la premiile Academiei Americane de Film, la categoria cel mai bun film străin. O altă noutate: pentru prima oară în cadrul francizei, coloana sonoră nu mai este semnată de Hans Zimmer, ci de compozitorul Geoff Zanelli, câştigător în 2006 al unui premiu Primetime Emmy pentru compoziţia muzicală din Into the West.

    Pe lângă cei menţionaţi anterior, distribuţia filmului Piraţii din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar îi mai include şi pe Kevin R. McNally (Joshamee Gibbs), Golshifteh Farahani (Shansa), David Wenham (Scarfield) şi Stephen Graham (Scrum). Piraţii din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 26 mai 2017, fiind disponibil în format 3D, IMAX 3D, 4DX 3D şi Dolby Atmos.

    Revenind la poveste, nu cred că Răzbunarea lui Salazar va reuşi ceea ce au sperat producătorii, şi anume să reanimeze o franciză cu un uriaş potenţial. Nu e un film rău, dar pare construit pentru a anunţa ieşirea lui Johnny Depp din Marea Caraibelor.

    NOTĂ: 7,5/10
     

  • Casa care te scapă de vecini: se poate construi în şapte ore şi poate fi aşezată oriunde

    Construcţia de 25 de metri pătraţi, numită Koda, este formată dintr-un salon, dormitor, baie şi bucătărie. În prezent nu se ştie costul său, dar inventatorii speră să capete popularitate în rândul celor aventuroşi.

     „O mare parte a calităţii vieţii noastre depinde de locuinţa noastră, cât şi de locaţia acesteia, care răspunde nevoilor noastre”, declarau reprezentanţii Kodasema, compania care a creat designul acesteia. „Poate fi dificil să faci schimbări majore într-o casă convenţională, deoarece intervin diverse reparaţii, extinderi sau chiar demolarea completă. În plus, casele şi apartamentele nu pot fi mutate – dar Koda poate”, adaugă aceştia.

    Clădirile Koda nu au nevoie de fundaţii, pot fi înfiinţate pe diferite suprafeţe, însă necesită puncte de legătură pentru apă, electricitate şi canalizare.

     

  • Ce decizie a luat o tânără după ce şeful ei a aruncat cu un capsator în ea

    Denise Restauri povesteşte pentru Forbes o experienţă de muncă care a marcat-o.

    “Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.

    “Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.

    Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.

    “Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
     

  • Ce decizie a luat o tânără după ce şeful ei a aruncat cu un capsator în ea

    Denise Restauri povesteşte pentru Forbes o experienţă de muncă care a marcat-o.

    “Când aveam 23 de ani ocupam funcţia de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.

    “Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele şi că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreşedinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea şi el pe ea aşa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relaţie cu ea. Bineînţeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine şi era aproape să mă lovească în cap.

    Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet ştirb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viaţă mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament şi că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturiseşte Denise Restauri.

    “Ce am învăţat este că atunci când îi permiţi unei persoane să-ţi ia stima de sine îi dai şi puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal şi emoţional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenţie pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.
     

  • Top 10 maşini care cumpărate azi o să valoreze milioane de euro peste ani. Nu e o regulă să fie scumpe

    Pentru proprietari şi pentru investitori, sunt obiecte de valoare inestimabilă. Poţi să pariezi pe un milion de euro preţ de vânzare şi să te trezeşti că iei 30 de milioane. Sunt adevăruri din ce în ce mai dese. Sunt poveşti cu nepoţi care au moştenit maşini rare de la unchii lor, sunt poveşti cu oameni care au cumpărat cu 10$ maşini aparent banale, apoi le-au convertit valoarea reală pe milioane.

    IATĂ AICI TOP 10 MAŞINI PE CARE LE IEI AZI, APOI LE VINZI CU MILIOANE DE EURO

  • Studiu eJobs: 1 din 2 români a avut o relaţie la birou

    Relaţiile amoroase la birou sunt mult mai frecvente decât ar putea crede mulţi dintre noi. În condiţiile în care petrecem în interes de serviciu o parte semnificativă din viaţă, şansele de a ne găsi jumătatea în timpul orelor de program sunt, din punct de vedere statistic, extrem de mari. Acest lucru este confirmat şi de către cel mai recent studiu eJobs derulat în luna februarie şi care arată că 56% dintre români au avut o relaţie la birou – pentru 45% a fost o relaţie serioasă, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură.

    Oarecum surprinzător, în segmentul de vârstă 18-25 de ani ponderea celor care nu au avut o relaţie de dragoste la job are nivelul cel mai ridicat (60%), pondere egală cu cea a respondenţilor cu vârste între 25-55 ani care au confirmat astfel de relaţii.

    În ceea ce priveşte partenerul, 25% dintre respondenţi spun că au avut o relaţie cu un coleg sau cu o colegă, 12% au avut o relaţie cu un furnizor sau partener extern, iar 19% este ponderea celor care au recunoscut că au avut o relaţie cu superiorul direct.

    Marea majoritate a celor implicaţi într-o relaţie amoroasă la locul de muncă erau singuri la acel moment (62%), 18% erau deja într-o relaţie, iar 20% au recunoscut că erau căsătoriţi.

    25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar de mână cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor (28% femei vs. 20% bărbaţi).

    La întrebarea “Ce influenţă a avut relaţia la locul de muncă asupra carierei tale”, 17% au spus că unul dintre parteneri a trebuit să părăsească compania în următorul an. Cu o pondere apropiată – 16%, sunt cei care au afirmat că relaţia de la locul de muncă i-a ajutat să se dedice şi mai mult jobului, în timp ce doar 7% dintre respondenţi afirmă că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. În restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor.

    Sondajul eJobs a fost efectuat la nivel naţional, în perioada 1-12 februarie 2017, pe un eşantion de 1.242 de respondenţi, cu vârste curprinse între 18 şi 55 de ani. 2 din 3 respondenţi sunt femei şi mai mult de jumătate dintre aceştia au vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani.
     

  • Studiu eJobs: 1 din 2 români a avut o relaţie la birou

    Relaţiile amoroase la birou sunt mult mai frecvente decât ar putea crede mulţi dintre noi. În condiţiile în care petrecem în interes de serviciu o parte semnificativă din viaţă, şansele de a ne găsi jumătatea în timpul orelor de program sunt, din punct de vedere statistic, extrem de mari. Acest lucru este confirmat şi de către cel mai recent studiu eJobs derulat în luna februarie şi care arată că 56% dintre români au avut o relaţie la birou – pentru 45% a fost o relaţie serioasă, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură.

    Oarecum surprinzător, în segmentul de vârstă 18-25 de ani ponderea celor care nu au avut o relaţie de dragoste la job are nivelul cel mai ridicat (60%), pondere egală cu cea a respondenţilor cu vârste între 25-55 ani care au confirmat astfel de relaţii.

    În ceea ce priveşte partenerul, 25% dintre respondenţi spun că au avut o relaţie cu un coleg sau cu o colegă, 12% au avut o relaţie cu un furnizor sau partener extern, iar 19% este ponderea celor care au recunoscut că au avut o relaţie cu superiorul direct.

    Marea majoritate a celor implicaţi într-o relaţie amoroasă la locul de muncă erau singuri la acel moment (62%), 18% erau deja într-o relaţie, iar 20% au recunoscut că erau căsătoriţi.

    25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar de mână cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor (28% femei vs. 20% bărbaţi).

    La întrebarea “Ce influenţă a avut relaţia la locul de muncă asupra carierei tale”, 17% au spus că unul dintre parteneri a trebuit să părăsească compania în următorul an. Cu o pondere apropiată – 16%, sunt cei care au afirmat că relaţia de la locul de muncă i-a ajutat să se dedice şi mai mult jobului, în timp ce doar 7% dintre respondenţi afirmă că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. În restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor.

    Sondajul eJobs a fost efectuat la nivel naţional, în perioada 1-12 februarie 2017, pe un eşantion de 1.242 de respondenţi, cu vârste curprinse între 18 şi 55 de ani. 2 din 3 respondenţi sunt femei şi mai mult de jumătate dintre aceştia au vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani.