Vânzările de vehicule noi uşoare ar trebui să scadă în SUA (-2% până la 16,8 milioane de unităţi), din cauza finanţării mai puţin susţinute şi a unei concurenţe sporite cu piaţa second-hand în creştere. În China, cea mai mare piaţă de autoturisme (reprezentând mai mult de 29% din vânzările globale anul trecut), vânzările au început în 2019 într-un ritm lent şi ar trebui să beneficieze treptat doar de o redresare a încrederii consumatorilor în ceea ce priveşte stimulentele fiscale şi mandatele de emisie – două aspecte care au condus la prima scădere a vânzărilor după aproape trei decenii, în 2018. Piaţa UE se va strădui să evite stagnarea pe tot parcursul anului şi va avea performanţe lunare volatile în vânzări, comparativ cu turbulenţele de anul trecut cauzate de introducerea Procedurii de testare a vehiculelor uşoare armonizate la nivel mondial (WLTP).
Înăsprirea reglementărilor, de la interzicerea traficului şi restricţiile de acces în oraşe la standarde stricte în ceea ce priveşte poluarea, continuă să intensifice tranziţia pieţei. Presiunea este ridicată în Europa, prin punerea în aplicare a certificării privind emisiile ecologice de transport rutier (RDE) în septembrie 2019, dar şi ţintele de CO2 stabilite pentru 2020, 2025 şi 2030 cu ameninţări de sancţiuni financiare. Experţii Euler Hermes se aşteaptă la o scădere mai rapidă a vânzărilor de vehicule pe motorină şi la o mai rapidă lansare a noilor modele conforme cu noile reglementări, care vor menţine înregistrările globale ale VE (vehicule electrice) la o creştere de două cifre. Cu toate acestea, costurile aferente de cercetare şi dezvoltare, implementare industrială, marketing se bazează pe marjele de funcţionare şi pot determina anumiţi actori să îşi adapteze portofoliile şi capacităţile de producţie prin investiţii şi inovare în maşini conectate şi autovehicule autonome.
În acelaşi timp, sectorul rămâne în continuare vulnerabil la turbulenţele majore provocate de politica comercială Brexit şi SUA, ameninţările cu privire la tarifele SUA la importurile de automobile din UE (până la 25%) şi la potenţialele schimbări din China. Ne aşteptăm ca negocierile să se finalizeze până la sfârşitul primului semestru al anului 2019. Rezultatele sunt incerte, dar au potenţialul de a tulbura comerţul internaţional cu autovehicule şi strategiile actuale de punere în aplicare şi interconexiunile lanţului de aprovizionare ale actorilor globali.
Oarecum în contradicţie cu evoluţiile din statele dezvoltate, în România sectorul auto trece printr-o perioadă favorabilă, cu creşteri consecutive în ultimii cinci ani ale achiziţiilor de maşini noi la nivel local. Plusul de 20% înregistrat în 2018 fiind urmat de 6% creştere în primul trimestru al anului 2019 ar putea marca încă un an pozitiv. Principala pârghie de creştere rămâne exportul, numărul de maşini exportate depâşind semnificativ numărul de maşini importate an de an, asigurând un excedent comercial semnificativ în balanţa de plăţi.
Revenind la tendinţele globale, propensitatea consumului către maşinile pe benzină în dauna celor diesel se confirmă şi local, ponderea primelor crescând spre 2/3 din total faţă de circa 55% în 2018. De asemenea, maşinile electrice şi hibrid cresc ca pondere, dar încă nu deţin un volum semnificativ.
Impactul cel mai puternic asupra industriei auto europene în următorii ani este foarte probabil să apară nu datorită Brexit şi nici ca urmare a impunerii unor restricţii tarifare în relaţia cu Statele Unite, ci din alinierea la propriile regulamente ale Uniunii Europene de limitare a emisiilor de carbon.
Astfel, celor 20% necesar a fi reduse până în 2021 li se adaugă încă 15% până în 2025, respectiv 37.5% până în 2030 – peste aşteptările iniţiale (-30%) ale producătorilor.
În lumina acestor constrângeri, a necesităţii prezervării marjelor într-o industrie ciclică aflată într-un stadiu târziu al ciclului economic, aşteptările pentru piaţa europeană sunt de creştere cu 2.6% a preţului mediu în perioada 2019-2020, respectiv o scădere a înregistrărilor de maşini noi cu 3.1%, ceea ce ar echivala cu o scădere de aproape 3 miliarde EUR în vânzările de maşini.
Cu o pondere numai a Germaniei de peste 40% atât în exporturi, cât şi în importurile de vehicule cu motor, România nu poate rămâne imună la schimbările mai sus estimate la nivel continental. Deşi producătorii globali de automobile au acumulat rezerve-tampon importante începând cu 2010, iar în cazul celor activând în Europa începând cu anul 2014 – creştere anuală de 16% în vânzări, respectiv 22% în profituri operaţionale între 2015-2018 – presiunile pe venituri şi marje se vor intensifica.
Pentru menţinerea indicatorilor financiari în limite rezonabile, este de aşteptat ca producătorii să-şi exercite în ultima instanţă forţa de negociere superioară în relaţia cu furnizorii captivi atât la nivelul marjelor de profit, cât şi al gestionării capitalului circulant.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.