Tag: artisti

  • Formaţia Pink Martini concertează la Bucureşti pe 1 decembrie

    Mica orchestră de 12 artişti, ce cântă în nu mai puţin de 25 de limbi străine, deschide sezonul de concerte din iarnă de la Bucureşti.

    O aventură muzicală în jurul lumii, ce îşi trage inspiraţia din musicalurile hollywoodiene ale anilor ’40 şi ’50 şi îmbină o varietate de genuri într-o compoziţie modernă şi eclectică – Pink Martini aduce, pe orice scenă pe care performează, un repertoriu multilingv şi un sound ce nu poate fi clasificat, dar care garantat va ridica publicul în picioare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • In copilarie cerşea si fura portofelele turiştilor pentru bani de mancare iar acum este unul dintre cei mai de succes pictori spanioli

    Lita Cabellut este unul dintre cei mai de succes artişti spanioli, însă nu este cunoscută în ţara de baştină. Mai mult, femeiea care vinde azi tablouri cu sute de mii de euro şi-a petrecut mai mulţi ani pe străzile Barcelonei, scrie BBC.

    Când era mică trăia pe străzile oraşului catalan şi dormea sub cerul liber. “Aveam grijă unii de alţii (copii străzii), cerşeam brichete Zippo de la marianri şi furam portofelele turiştilor”, povesteşte Lita Cabellut

    Cabellut s-a născut într-un sat din Aragon, regiune din nord-estul Spaniei, în 1961. S-a mutat împreună cu mama sa în Barcelona. Mama ei conducea un bordel şi Lita a fost lăsată în grija bunicii, dar de fapt stătea majoritatea timpului pe străzi. “Cumpăram ţigări, prezervative şi sandvişuri pentru prostituate şi restul îl păstram”, mai spune ea.

    Nu a mers la şcoală şi nu s-a gândit vreodată că va deveni unul dintre cei mai de succes artişti spanioli. Singurul care vinde mai mult ca Lita Cabellut este Miquel Barcelo, având în vedere că Lita vinde tablourile cu 100.000 de dolari. Vedete precum Hugh Jackman, Halle Berry sau Gordon Ramsay deţin un tabloul de-al lui Cabellut.

    Totul s-a schimbat când bunica ei a murit şi Lita, la vârsta de 10 ani, a ajuns în orfelinat unde a stat doi ani când a fost adoptată de o familie catalană. Aceştia au introdus-o în domeniul artei şi au dus-o la muzee. A fost foarte impresionată de opera lui Goya. A încercat să copieze unul dintre tablourile pictorului spaniol şi noii săi părinţi au încurajat-o să continue pe acest drum. Tot atunci a început să se ducă la şcoală.

    “A fost foarte dificil pentru mine deoarece nu este uşor să înveţi să scrii şi să citeşti la vârsta de 13 ani şi mai e şi presiunea psihologică pe care o ai atunci când eşti într-o clasă cu elevi mult mai mici ca vârstă decât tine”, mărturiseşte ea. Pe mai departe şi-a urmat pasiunea dobândită pentru artă şi a decis să studieze arta la şcoala Gerrit Rietveld Academy din Amsterdam. După studii a decis să rămână în Olanda, dar succesul nu a venit imediat.

    “Am dat tablouri persoanelor care mi-au plătit utilităţile, am vopsit o casă pentru credit la un supermarket”, povesteşte ea

    A reuşit să obţină un contract cu o galerie, însă nu avea să ţină foarte mult deoarece Lita s-a îndreptat spre alte subiecte mai controversate (tablouri în care înfăţişau prostituţie infantilă), iar galeria nu a vrut să-i mai ţină operele.

    Timp de doi ani nu a mai vândut nimic.

    Azi este cunoscută pentru portretele celebrităţilor precum Charlie Chaplin sau Coco Chanel, dar şi portrete unor subiecţi anonimi, care sunt consideraţi “urâţi”

    “Eu nu văd oamenii ca fiind urâţi, ci diferiţi. Pictez oameni unde trebuie să vezi dincolo de piele pentru a descoperi frumuseţea. Am o slăbiciune pentru astfel de oameni”, spune artista.

    A avut trei mari influenţe în viaţă- pictura lui Goya, operele lui Donatello şi muzica lui Bach. 

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Arhitectură şi ficţiune

    Rezultatele muncii lor se încadrează în ceea ce se poate numi ”ficţiune arhitecturală“, scrie CNN, iar printre cele mai spectaculoase exemple se numără seria de case zburătoare a fotografului francez Laurent Chéhère, în care case din două cartiere din Paris par a zbura ca nişte zmee pe cer, ori seria de arhitectură imposibilă a artistului belgian Filip Dujardin, ale cărui imagini prezintă structuri noi care sunt de fapt colaje din bucăţi disparate de clădiri.

    Un alt artist belgian, Xavier Delory, este interesat de impactul degradării urbane asupra construcţiilor, iar lucrările sale prezintă clădiri proiectate de arhitecţi celebri de altădată prelucrate digital să pară vandalizate sau acoperite de graffiti.

    Artistul susţine că astfel doreşte să atragă atenţia asupra fragilităţii istoriei şi modului în care societatea alege să acorde importanţă sau nu conservării creaţiilor trecutului. Altora le vine ideea de a se juca cu clădirile atunci când merg în vacanţă într-un oraş care-i inspiră, ca spaniolul Victor Enrich, a cărui primă încercare a fost făcută cu peisajele urbane din capitala Letoniei, Riga, care au deschis o serie de lucrări intitulată ”Portrete de oraşe“.

  • OZN-ul din peisaj

    Peisajul s-ar putea însă să nu mai rămână multă vreme la fel, dacă un artist norvegian contemporan, Bjiarne Melgaard, va reuşi să-şi ducă la îndeplinire planul de a-şi construi pe un mic deal din apropiere o locuinţă în care să rămână până la moarte, scrie New York Times.

    Acesta, împreună cu o firmă de arhitectură, Snohetta, a proiectat o casă care seamănă a OZN cocoţat pe nişte piloni în formă de animale, prezentat drept o îmbinare unică de artă şi arhitectură care nu afectează în niciun fel peisajul pe care Munch l-a reprodus în picturile sale, mai ales că, şi pe vremea când acesta trăia, în locul propus pentru noua casă exista deja o clădire.

    Criticii proiectului, printre care artiştii din colonie, alţi artişti ori jurnalişti, susţin însă că noua clădire ar afecta iremediabil ce a mai rămas din peisajul care l-a inspirat pe celebrul pictor, autorităţile urmând a decide dacă vor permite construcţia sau nu.

  • Oraşe de hârtie

    Inco Matsui, de origine din Osaka, s-a apucat să realizeze machete ale unor oraşe cunoscute ale lumii în 2006, preferând hârtia pentru a se deosebi de alţi artişti şi pentru căldura şi delicateţea pe care aceasta le transmite.

    Printre cele mai cunoscute oraşe de hârtie ale sale sunt Tokio, pe care l-a confecţionat pe baza amintirilor din copilărie ca să le ofere posibilitatea celor care nu l-au cunoscut să-l vadă aşa cum arăta în trecut, petrecând la lucru circa şase luni, oraşul să natal, Osaka, sau New York, oraşul în care locuieşte.

  • Un român, selectat la Oxford International Art Fair 2018/ Bogdan Mihai Radu: Simpla expunere a lucrării mele ca reprezentativă pentru această ediţie o consider un succes

    Dintre sutele de lucrări trimise de 150 de artişti şi galerii participante, trei au fost alese pentru caruselul de imagini de pe pagina principală a site-ului festivalului (www.oxfordinternationalartfair.com), una aparţinându-i artistului român. Ceilalţi doi favoriţi sunt Yanfei Wang (S.U.A.) şi August Vilella (Spania).

    „Sunt realmente emoţionat, o dată pentru că e prima mea participare la un târg internaţional de artă şi apoi pentru că această alegere, din partea organizatorilor, de a-mi expune una dintre lucrări – cumva ca preferată, alături de altele două – m-a surprins şi m-a bucurat enorm. Desigur, nu pot să nu recunosc că aştept cu mare nerăbdare premiile de la sfârşitul evenimentului (care, da, este unul competiţional), dar simpla expunere a lucrării mele ca reprezentativă pentru această ediţie o consider un succes încurajator.” a declarat artistul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prefabricate pentru toate gusturile

    Situat la câteva zeci de kilometri de capitala ţării, Manila, Batulao Artscapes urmează a fi inaugurat în anul 2020 şi va cuprinde 6.000 de case, majoritatea prefabricate şi montate la faţa locului. Cumpărătorii unor astfel de locuinţe vor avea de ales dintre modele create de arhitecţi, designeri sau artişti, printre care Marcel Wanders, David Salle ori Lenny Kravitz.

    Casele vor fi disponibile la diverse preţuri, începând de la 50.000 de dolari, existând chiar şi unele luxoase (peste 1 milion de dolari), ceea ce demonstrează schimbarea de percepţie asupra locuinţelor prefabricate, care nu mai sunt văzute drept o opţiune doar pentru cei cu buget limitat.

  • Cât au încasat artiştii de la noi pe un singur concert. Delia nu s-a dat jos din pat fără 15.000 de euro

    Artişii de la noi caută să-şi îmbunătăţească show-urile pe zi ce trece, astfel încât să fie cât mai solicitaţi de organizatorii de evenimente. Mulţi dintre soliştii de pe scena muzicală din România au reuşit să se impună şi să fie solicitaţi la diverse evenimente, pentru care au încasat sume mari de bani anul trecut. Ştiu de ce spectacole sunt în stare şi au avut grijă să nu scadă din onorariu, scrie libertatea.ro

    Delia, considerată una dintre cele mai de succes cântăreţe din România, nu s-a dat jos din pat  pentru mai puţin de 15.000 de euro pentru un concert.

    Şi Alexandra Stan se numără printre vedetele care şi-au mărit conturile în bancă de pe urma spectacolelor susţinute. Artista percepe tot 15.000 de euro pentru un concert.

    Loredana, una dintre cele mai titrate artiste din ţaa noastră, face show oriunde merge. Capabilă să cânte orice gen muzical, Loredana încasează în jur de 12.500 de euro pentru un spectacol.

    Inna, una dintre româncele care au reuşit să se impună şi în afara graniţelor ţării şi să aibă mare succes, este foarte solicitată la diverse evenimente, iar tariful ei este tot de 15.000 de euro pe show.

    Andra, despre care s-a aflat de curând că a luat 1.000 de lei pe minut la o cântare, este plătitiă, pentru un spectacol, cu aproximativ  8.500 de euro.

    Antonia, considerată una dintre cele mai frumoase femei din ţara noastră, încasează aproximativ 3.000 de euro pentru un show.

  • Schimbarea la faţă a bradului de Crăciun

    Artista Tracy Emin, care a colaborat cu Connaught, a preferat să renunţe la globuri şi beteală, înlocuindu-le cu cuvinte scrise cu tuburi flexibile luminoase care alcătuiesc o poezie de dragoste, scrie The Guardian.

    Tânărul creator de modă Matty Boyan a ales pentru braseria Hoi Polloi a hotelului Ace un brad roz fosforescent decorat cu minisculpturi, care, în opinia sa, reprezintă lucrurile bune şi rele ale anului 2017, iar Karl Lagerfeld a optat pentru hotelul Claridge pentru un brad cu vârful în jos şi rădăcini argintii care par că încearcă să se întindă în toate părţile.