BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • La doar 16 ani, când mulţi elevi se bucură încă de avantajele adolescenţei, împins de greutăţile financiare de acasă, acest antreprenor a luat o decizie radicală: să emigreze în Cuba pentru a se descurca pe cont propriu. Ce a reuşit peste ani a uimit o lume întreagă

    La doar 16 ani, când mulţi elevi se bucură încă de avantajele adolescenţei, împins de greutăţile financiare de acasă Ramón Areces Rodríguez lua o decizie radicală: să emigreze în Cuba pentru a se descurca pe cont propriu. Peste ani, punând cap la cap toate cunoştinţele acumulate, s-a întors în Spania şi a pornit propria companie, El Corte Inglés, un business cu venituri anuale de zeci de miliarde de euro.

     

    Născut în 1904, în familia unor fermieri spanioli, Ramón Areces Rodríguez a reuşit să urmeze doar câţiva ani de şcoală, în oraşul natal, La Mata, Asturias, şi apoi în Grado. Pentru că părinţilor săi le era greu să întreţină cei opt copii, în 1920, adolescent fiind încă, antreprenorul a luat decizia să emigreze în Cuba, pe urmele fratelui său mai mare şi a unchiului său. Ajutat de acesta, a obţinut un loc de muncă în cadrul unui lanţ spaniol de magazine, El Encanto, unde a deprins primele tehnici de vânzare.

    La patru ani distanţă a plecat în Statele Unite şi s-a angajat la o firmă de exporturi, experienţă care l-a ajutat să îşi consolideze relaţiile comerciale cu SUA şi Canada. În 1928 s-a întors în Cuba pentru alţi şapte ani, iar apoi a revenit în ţara natală, stabilindu-se la Madrid. Aici, a achiziţionat un magazin de croitorie destinat produselor pentru copii şi a folosit spaţiul comercial, strategic amplasat având deschidere spre trei străzi, pentru a pune, în 1940, bazele propriei afaceri: retailerul de tip department store El Corte Inglés. În anii ’60 Rodríguez a extins compania cu noi unităţi, intrând iniţial în Barcelona, Sevilla şi Bilbao, apoi pe prima piaţă externă, Portugalia.

    După ce a devenit infirm din cauza unei afecţiuni medicale, a cedat frâiele businessului nepotului său, Isidoro Álvarez, care lucra în firmă de la 18 ani, numindu-l CEO pe viaţă. Apoi, în 1976, la trei ani distanţă, a pus bazele Ramón Areces Foundation, destinată cercetărilor ştiinţifice şi tehnologice în Spania. După moartea sa, fundaţia a devenit principalul stakeholder în companie, întrucât antreprenorul a decis să îşi doneze toate acţiunile către fundaţia caritabilă căreia i-a dedicate ultimii ani din viaţă.

    Sub conducerea lui Álvarez compania a devenit un jucător european cu peste 90 de unităţi şi venituri anuale de circa 15 miliarde de euro.  

     

    Carte de vizită

    Ramón Areces Rodríguez, fondator, El Corte Inglés

    1. S-a născut în familia unor fermieri din Asturias;

    2. La vârsta de 16 ani a emigrat în Cuba şi s-a angajat la un department store, unde a dobândit primele cunoştinţe de retail;

    3. A lucrat apoi câţiva ani în Statele Unite, într-o firmă de exporturi;

    4. În 1940, întors în Spania, a pus bazele propriei companii: El Corte Inglés;

    5. În 1976 a deschis şi o fundaţie caritabilă care îi poartă numele şi căreia i-a dedicat ultimii ani din viaţă.

  • Ce să caut pe bursă?

    Antreprenorii români se uită cu speranţă la finanţarea prin mecanismele pieţei de capital, însă trecerea de la companie publică la companie privată sau de la piaţa AeRO la piaţa principală a Bursei de la Bucureşti presupune diferite eforturi, costuri şi transformări. Totuşi, companiile deja listate consideră că sunt mai câştigate atunci când calculează efort versus rezultate. Ce au învăţat ei până acum despre bursă şi ar trebui să ştie şi alţi antreprenori?

     

     

    Companiile nu se nasc mari, se nasc mici şi au nevoie de finanţare şi de viziblitate pentru a se dezvolta. Dacă vrem să avem companii mari, trebuie să ne asumăm că ajutăm companiile mai mici. (…) Uitându-mă în urmă, cred că am avut în ultimii trei ani spre 70 de companii care au venit spre piaţă şi discutăm de 1-2 cazuri cu situaţii mai dificile”, a spus Radu Hanga, preşedintele BVB, în cadrul conferinţei ZF Piaţa de capital 2023.

    În ultimii ani, Bursa de Valori Bucureşti (BVB) s-a remarcat tot mai mult ca o opţiune de finanţare pentru companiile antreprenoriale din piaţa locală, care au venit spre bursă fie printr-un acţiuni, fie prin emisiuni de obligaţiuni. Chiar dacă ritmul în care vin companii noi spre bursă a încetinit în 2023 – pe fondul efectelor IPO-ului Hidroelectrica – interesul antreprenorilor pentru piaţa de capital rămâne unul ridicat.

    Însă dincolo de accesul la capital, transformarea unei companii de la statutul de companie privată la cel de companie publică vine cu mai multe avantaje care pot fi inclusiv de natură reputaţională în relaţia cu potenţialii parteneri, potenţialii clienţi sau potenţialii angajaţi.

    „Cred că România va beneficia cu adevărat de următoarea etapă dacă sunt companii noi private care văd bursa ca o modalitate de a atrage capital, de a atrage recunoaştere, de a fi văzute drept parteneri de business mai atractivi, angajatori mai atractivi”, crede Pablo Escondrillas, managing director, head of EMEA Power Investment Banking, Citi – care a fost implicat atât în IPO-ul Hidroelectrica, cât şi în alte IPO-uri importante din Europa ultimilor ani.

     

    Un pas accesibil. Pentru a înţelege ce înseamnă utilizarea mecanismelor bursiere pentru dezvoltarea unei companii, unul dintre exemplele din piaţă este Bittnet Group, un grup integrat de servicii IT, care s-a listat iniţial pe piaţa AeRO a Bursei de la Bucureşti în anul 2015, crescând între timp de la o companie cu afaceri de circa 8 mil. lei la un grup cu venituri consolidate de aproape 270 mil. lei în 2022. Totodată, în 2020 s-a remarcat drept primul emitent care a trecut de pe piaţa AeRO pe piaţa reglementată. „Vom termina acest an probabil la peste 320 mil. lei, deci în aceşti ani am atras finanţări totale de 100 de milioane de lei, dar am crescut businessul de 40 de ori. Dincolo de o mulţime de alte mecanisme şi de ajutorul pe care ţi-l dă prestigiul de a fi o companie listată, faptul că ai reflectoarele aţintite asupra ta este un mesaj de încredere pentru toţi partenerii de business, pentru angajaţi, pentru furnizori şi pentru clienţi”, a explicat Cristian Logofătu, cofondator şi board member la Bittnet Group.

    Bittnet a fost la momentul listării şi prima companie de IT listată pe Bursa de la Bucureşti. Logofătu îşi aminteşte că în primii ani statutul de emitent a funcţionat uneori chiar ca un diferenţiator în piaţă. „Nu ştiu câţi vă mai aduceţi aminte perioada 2014-2015 în peisajul IT-ului românesc, dar toate numele de companii apăreau în presă însoţite de cuvântul «scandal». Noi eram o companie mică cu ambiţii mari şi echipa noastră de vânzări mergea la clienţi şi încerca să le explice că noi suntem altfel. Dar toate companiile spun că sunt atlfel. Faptul că am devenit o companie listată, transparentă, ne-a ajutat în relaţia cu clienţii, ne-a ajutat să obţinem întâlniri.”

    Mai mult, într-o industrie care funcţionează în mod constant cu deficit de specialişti, cum este industria IT, statutul de companie listată a funcţionat şi în atragerea de talente. „Am putut să atragem angajaţi, oameni foarte valoroşi, care au spus că nu vor să mai lucreze unde erau înainte şi că vor să facă parte din proiectul nostru. (…) A avut un impact semnificativ într-o astfel de industrie să ai o unealtă care să îi facă pe oameni să îşi dorească să vină în proiectul tău”.

    La întrebarea „cât costă să te listezi pe AeRO?”, reprezentanţii brokerului Investimental estimează între 2.000 şi 3.000 de euro din punctul de vedere al costurilor pieţei. Ca răspuns, Logofătu punctează rapid că „este în esenţă gratis, mai ales raportat la rezultat”.

    Un alt jucător din sectorul IT care s-a listat la mai întâi pe piaţa AeRO, în 2021, şi care a trecut în acest an către piaţa principală a BVB este compania de securitate cibernetică SafeTech Innovations. „Costurile de listare nu sunt exorbitante, ceea ce recomand tuturor antreprenorilor este să urmeze calea noastră şi să meargă către Bursa de Valori Bucureşti. Paşii sunt simpli, te transformi din SRL în SA, angajezi consultanţi, atât juridici, cât şi de bursă şi angajezi un broker cu care te poţi lista pe piaţa AeRO. Abia după începe greul”, a declarat Victor Gânsac, cofondator şi CEO al SafeTech Innovations.

    O etapă cu responsabilităţi noi. Greul de care vorbeşte Victor Gânsac ţine de modul în care se transformă compania odată ce devine publică şi atrage şi alţi acţionari. Astfel, compania devine responsabilă şi de banii investitorilor şi apare o componentă de comunicare. „Eu cred că trebuie să existe o comunicare corectă cu investitorii, să nu vindem vise care nu pot fi realizate, iar dacă sunt anumite probleme, să comunicăm, să explicăm cauza şi să se înţeleagă.”

    Antreprenorul consideră totuşi că listarea a avut efecte majore pentru companie, nu doar prin prisma finanţărilor atrase, cât şi din perspectiva imaginii şi a responsabilităţii. „Este presiunea responsabilităţii faţă de investitori care te motivează ca zi de zi să lucrezi în companie şi să aduci rezultate cât mai bune, pentru că toţi investitorii aşteaptă rezultate din ce în ce mai bune.”

    Comunicarea este cu atât mai importantă într-o perioadă marcată de crize suprapuse, volatilitate şi incertitudine pe plan economic, întrucât toate acestea pot afecta capacitatea unui emitent de a respecta planul stabilit şi promisiunile făcute acţionarilor. Dincolo de capacitatea de absorbţie a şocurilor, comunicarea este un element cheie.

    „Aş spune că anul acesta ne ducem spre o zonă de normalitate, în sensul în care suntem obligaţi să comunicăm mult mai mult cu investitorii şi aşa trebuie să fie mereu. Suntem obligaţi să comunicăm mult mai clar, mult mai coerent, mai concis, să ne creştem foarte mult nivelul comunicării cu investitorii şi aceasta este normalitatea”, a declarat Ionuţ Bindea, CEO al ROCA Industry, un holding de materiale de construcţii listat pe AeRO în 2022, care se pregăteşte să treacă pe piaţa principală în 2023.

    Bindea subliniază ca normalitate această intensificare a comunicării cu investitorii şi crede că o companie care vrea să vină la bursă ar trebui să anticipeze de la început că va avea nevoie de resuse pentru a susţine această comunicare cu investitorii. „Cred că ne-ar fi ajutat să înţelegem din timp cât de mult timp consumă activitatea de relaţionare, partea de relaţie cu investitorii şi partea de raportare, astfel încât să ne fi dimensionat mult mai din timp echipa pentru necesarul pe care îl avem.”

    Liviu Zăgan, CEO-ul operatorului agricol Holde Agri Invest, care s-a listat în 2020 pe AeRO şi are în plan să treacă la piaţa principală în 2024, este de părere că ar trebui să existe mai multe informaţii pentru a se înţelege de la început ce presupune o listare, dar şi ce presupune statutul de companie listată. „Ar fi bine de avut o hartă cu ce ai nevoie ca să fii listat, inclusiv partea de compliance şi ce ai de făcut şi poate o mai bună înţelegere a universului de investitori. Investitorii nu sunt toţi la fel, sunt anumite categorii şi fiecare categorie are anumite nevoi, anumite dorinţe, firma trebuie să fie sincronizată cu investitorii pe care îi accesează sau cărora li se adresează. Aici cred că ar mai fi de învăţat din partea tuturor. Cred că ar trebui să împărtăşim poate mai mult informaţia şi să ştim poate cât mai devreme despre ce urmează să se întâmple.”

    În 2020, Bittnet Group a devenit prima companie care se transferă de pe piaţa AeRO pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, dând naştere la ceea ce pare a fi o tendinţă cu tot mai mulţi adepţi. Nume precum Safetech sau Arobs s-au transferat deja, iar emitenţi precum Holde Agri Invest şi ROCA Industry se pregătesc pentru acest pas.

    Dacă listarea pe AeRO nu este atât de costisitoare sau de dificilă, transferul pe piaţa principală presupune eforturi mai mari din partea unui emitent, întrucât vine cu costuri mai mari, dar şi cu implementarea standardului IFRS în contabilitate.

    „Costurile sunt mult mai mari pentru trecerea pe principală. În primul rând, trebuie să ai toată contabilitatea din ultimii trei ani translatată în standardul IFRS, audit pe ultimii trei ani şi aşa mai departe. Într-adevăr, efortul este mult mai mari, dar este foarte important şi acest pas intermediar AeRO. Te ajută foarte mult să te poţi lista pe piaţa principală, e o pepinieră, o etapă de acomodare şi de învăţare în ceea ce înseamnă să fii companie listată”, a explicat Victor Gânsac.

    BVB deschide uşi. Cristian Logofătu, cofondator al Bittnet, a povestit cum în cazul companiei sale trecerea pe piaţa principală a deschis uşa pentru intrarea fondurilor de investiţii în acţionariat, fonduri care nu ar fi intrat într-o companie listată pe AeRO. „Anterior lui 2020 nu aveam deloc fonduri de investiţii în acţionariat şi acum cred că avem vreo 12-14, inclusiv din câteva ţări străine. De asemenea, dacă la AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) din ianuarie 2020 aveam vreo 2.300 de acţionari, acum avem vreo 4.600, deci în mod evident avem o evoluţie pe tipul acesta de indicatori.”

    La acest moment, atât Holde Agri Invest, cât şi ROCA Industry lucrează la transferul pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, prima care urmează să facă această operaţiune dintre ele fiind holdingul de materiale de construcţii. „Avem o majorare de capital acum, sperăm să o putem începe pe final de octombrie, am anunţat încă de la începutul anului dar am preferat să finalizăm întâi partea de IFRS şi prospectul cu care vom ieşi va fi cu date inclusiv la 30 iunie pe format IFRS şi revizuite de către auditor. Asta ne-a ţinut peste vară, dar sperăm să ieşim până se termină octombrie şi imediat după majorare să trecem pe piaţa principală.”

    Cu sau fără trecere pe piaţa principală, odată listate companiile continuă să facă diferite operaţiuni prin care să-şi finanţeze planurile de dezvoltare. Spre exemplu, Holde Agri Invest a derulat câte o majorare de capital în fiecare an, în timp ce Bittnet făcut primul IPO cu obligaţiuni, iar în curând se pregăteşte să listeze individual una dintre diviziile sale.

    Aşa cum emitenţii vor să treacă la următorul nivel, Bursa de la Bucureşti se pregăteşte şi ea pentru o nouă etapă după IPO-ul Hidroelectrica. Piaţa locală de capital ar putea fi promovată curând la statutul de piaţă emergentă în indicii MSCI, ceea ce ar trebui să aducă un plus de lichiditate. Dincolo de emitenţi, bursa are nevoie şi de investitori, respectiv de lichiditate.    

  • Bancherii şi guvernanţii, către antreprenori: Să obţineţi cât mai mult profit şi să investiţi şi în resursele umane! Economia este rezilientă, iar antreprenorii au făcut faţă provocărilor. Creşterea educaţiei economice şi financiare are un rol important în rezilienţa mediului economic

    ♦ Deosebirea dintre un antreprenor educat financiar şi un antreprenor care nu dispune de această educaţie financiară este că cel educat financiar face ca banii să lucreze pentru el, devenind independent financiar, pe când antreprenorul fără educaţie financiară munceşte pentru bani şi devine dependent financiar ♦ Există o percepţie în mediul de afaceri românesc că cele mai bune surse de finanţare sunt creditul acţionar şi creditul comercial, însă acestea sunt capcane, care pot fi o soluţie pe termen scurt ♦ Sistemul financiar-bancar poate acorda un suport preţios dezvoltării activităţii antreprenoriale din România, reiese din dezbaterile de la conferinţa de prezentare a proiectului privind creşterea educaţiei financiare a antreprenorilor.

    Economia românească este rezilientă şi antreprenorii au făcut faţă provocărilor de până acum. Iar educaţia financiară are un rol foarte important în rezilienţa mediului economic. Aceasta este una dintre concluziile conferinţei de prezentare a proiectului privind creşterea educaţiei financiare a antreprenorilor din România, derulată ieri la BNR.

    Educaţia financiară a antreprenorilor din România a fost tema care i-a adus ieri la aceeaşi masă pe bancheri de la BNR şi de la Asociaţia Română a Băncilor (ARB), reprezentanţi ai guvernului, reprezentanţi ai mediului academic, alături de reprezentanţi ai mediului de business.

    „Este foarte important să înţelegem că educaţia financiară are un rol foarte important în rezilienţa mediului economic. În condiţiile unui mediu economic, politic, extern foarte complex, România demonstrează că este la al treilea an de creştere economică şi există o stabilitate a sistemului financiar. Acest lucru este posbil pentru că economia românească este rezilientă, pentru că antreprenorii au făcut faţă provocărilor de până acum. Vă urez să obţineţi cât mai mult profit şi să investiţi acest profit şi în resursele dvs. umane, care vă fac să menţineţi aceste businessuri!“, a declarat ieri Bogdan Neacşu, preşedintele ARB.

    El susţine că acum este o situaţie total diferită faţă de cea existentă în urmă cu 15 ani, când a apărut criza financiară şi economică mondială. „O spun prin prisma experienţei pe care am trăit-o şi în 2008-2010 când întâlneam antrepenorii care pur şi simplu puneau cheile pe masă, lucru pe care nu îl mai întâlnim astăzi. Dimpotrivă, acum vedem antreprenori care fac eforturi – şi nu spun eforturi în sens de supravieţuire – fac eforturi pentru a găsi noi posibilităţi de a dezvolta afecerea lor, ceea ce înseamnă un nivel de educaţie sporit faţă de acele momente. Lucrurile acestea ne fac să fim mai ambiţioşi şi încrezători în faptul că ceea ce facem şi prin acest program ne va duce şi spre acest deziderat de a asigura un mediu al antreprenorilor rezilient şi care să privească în continuu dezvoltarea. Acest lucru înseamnă evident resurse financiare pe care şi antreprenorii trebuie să le aloce pentru aşa ceva.“

    Două dintre vulnerabilităţile structurale cu care se confruntă stabilitatea financiară din România – gradul foarte scăzut de intermediere financiară şi nivelul necorespunzător al sănătăţii financiare a firmelor ñ pot fi asociate, într-o bună măsură, nivelului modest de educaţie financiară a antreprenorilor, după cum a spusEugen Nicolăescu, viceguvernator al BNR.

    „Unul dintre marile dezavantaje pentru antreprenorii români este că nu au la îndemână cunoştinţe şi/sau informaţii esenţiale cu privire la instrumentele şi soluţiile care le pot face afacerile mai eficiente, inovative, mai uşor adaptabile. Într-un cadru concurenţial atât de intens precum cel din prezent, astfel de elemente pot face diferenţa între menţinerea unei firme pe piaţă şi dispariţia acesteia, între continuarea activităţii la un nivel de subzistenţă şi dezvoltarea sustenabilă, inclusiv prin extinderea pe pieţe regionale şi internaţionale“, a completat reprezentantul BNR.

    Antreprenorii sunt cei care pot planifica astăzi ziua de mâine, dar care au şi puterea să o construiască. Iar talentul şi imaginaţia antreprenorilor români au fost de nenumărate ori confirmate de poveştile de succes care au surprins atât pieţele interne, cât şi pe cele externe, aminteşte Nicolăescu.

    Educaţia financiară trebuie susţinută, dar oamenii de afaceri au nevoie de aceeaşi implicare şi din partea statului, mai ales în ceea ce priveşte morile de vânt cu care se luptă antreprenorii zilnic, respectiv infrastructura digitală, digitalizarea serviciilor publice.

    Pe de altă parte, există o percepţie în mediul de afaceri românesc că cele mai bune surse de finanţare sunt creditul acţionar şi creditul comercial. Însă, acestea sunt capcane, care pot fi o soluţie pe termen scurt, conform discuţiilor din cadrul conferinţei.

     

    Eugen Nicolăescu,  viceguvernator al BNR

    ► Economiştii studiază fenomenul antreprenoriatului de peste un secol şi au arătat că marile îmbunătăţiri la nivelul societăţii sunt datorate spiritului creator, curajului şi flerului antreprenorilor.

    ► Antreprenorii sunt cei care pot planifica astăzi ziua de mâine, dar care au şi puterea să o construiască. Antreprenorii sunt în viziunea noastră foarte importanţi.

    ► Talentul şi imaginaţia antreprenorilor români au fost de nenumarate ori confirmate de poveştile de succes care au surprins atât intern, cât şi pe pieţele externe.

    ► Proiectul „Antreprenoriat de top“ este foarte ambiţios.  Am încredere că vom reuşi dacă vom colabora şi dacă vom acţiona împreună.

    ► Proiectul „Antreprenoriat de top“ este gândit şi se va derula pe patru direcţii. O direcţie este creşterea alfabetizării financiare a firmelor prin dezvoltarea cunoştinţelor financiare, îmbnătăţirea comportamentului financiar, dar şi prin ameliorarea atitudinii financiare. Un sondaj recent al OECD din 2022 arată că în România numai 59% din firmele analizate au declarat că au încredere să apeleze la bănci sau la alte instituţii similare. O a doua direcţie a proiectului pune accentul pe creşterea incluziunii financiare în rândul companiilor. Direcţia a treia vizează utilizarea mai amplă a produselor şi serviciilor financiare. A patra direcţie a proiectului vizează îmbunătăţirea nivelului de digitalizare a activităţii financiare şi de afaceri.

    ► Analizele efectuate de BNR arată că pe lângă exemplele de urmat există oportunitatea de a îmbunătăţi educaţia financiară a antreprenorilor şi de a promova companiile cu capital autohton care s-au dovedit competitive.

    ► Creşterea educaţiei financiare este un proiect comun. Este importantă şi necesară conştientizarea vulnerabilităţilor pentru a îmbunătăţi comportamentele.

    ► Două din vulnerabilităţile structurale cu care se confruntă stabilitatea financiară din România, respectiv gradul foarte scăzut de intermediere financiară şi nivelul necorespunzător al sănătăţii financiare a firmelor, aceste vulnerabilităţi pot fi asociate în bună măsură nivelului modest de educaţie financiară a antreprenorilor.

    ► Sondaje recente ale OECD privind alfabetizarea financiară a IMM-urilor arată că deşi ne plasăm în multe privinţe peste media ţărilor din regiune nivelul educaţiei financiare din România rămâne scăzut faţă de nivelul european. În acest context, unul din marile dezavantaje ale antreprenorilor români este că nu au la îndemână cunoştiinţe şi/sau informaţii esenţiale privind instrumentele şi soluţiile care le pot face afacerile mai eficiente, inovative, mai uşor adaptatbile.

    ► Într-un cadrul concurenţial atât de intens ca cel din prezent, astfel de elemente pot face diferenţa între menţinerea unei firme pe piaţă sau dispariţia ei, între continuarea activităţii la nivel de subzisenţă sau dezvoltarea sustenabilă, inclusiv prin extinderea pe pieţe regionale şi internaţionale.

    ► Proiectul privind antreprenorii propune dezvoltarea educaţiei economice şi financiare a antreprenorilor într-o manieră corerentă cu cea din UE şi OECD. Aderarea României la OECD este unul din obiectivele strategice ale României. Procesul aderării prespupune şi consolidarea educaţiei financiare a antreprenorilor

     

    Bogdan Neacşu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB)

    ► Este foarte important să înţelegem că educaţia financiară are un rol foarte important în rezilienţa mediului economic. În condiţiile unui mediu economic, politic, extern foarte complex, România demonstrează că este la al treilea an de creştere economică – şi cred că mulţi nu se aşteptau să se înregistreze aceste rezultate – şi există o stabilitate a sistemului financiar.

    ► Solvabilitatea sistemului bancar este peste 22%, lichiditatea în sistemul bancar este foarte bună, nivelul ratei de neperformanţă este pe un trend descrescător, fiind sub sub 3%. Acest lucru este posibil pentru că economia românească este rezilientă, pentru că antreprenorii au făcut faţă provocărilor de până acum.

    ► Acum este o situaţie total diferită faţă de cea existentă în urmă cu 15 ani, când a apărut criza financiară şi economică mondială. O spun prin prisma experienţei pe care am trăit-o şi în 2008-2010 când întâlneam antrepenorii care pur şi simplu puneau cheile pe masă, lucru pe care nu îl mai întâlnim astăzi. Dimpotrivă, acum vedem antreprenori care fac eforturi – şi nu spun eforturi în sens de supravieţuire – fac eforturi pentru a găsi noi posibilităţi de a dezvolta afacerea lor, ceea ce înseamnă un nivel de educaţie sporit faţă de acele momente. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă implicare în tot ceea ce înseamnă adoptarea principiilor de analiză financiară, de studii economice, dar şi maniera în care se translatează toate aceste lucruri la nivel de management al antreprenorilor.

    ► Lucrurile acestea ne fac să fim mai ambiţioşi şi încrezători în faptul că ceea ce facem şi prin acest program ne va duce şi spre acest deziderat de a asigura un mediu al antreprenorilor rezilient şi care să privească în continuu dezvoltarea. Acest lucru înseamnă evident resurse financiare pe care şi antreprenorii trebuie să le aloce pentru aşa ceva.

    ► Probabil că în anumite zone suntem la început în ceea ce priveşte nivelul de înţelegere apropo de traininguri şi de programe de specializare a personalului.

    ► Pot să vă spun că din experienţa din zona bancară, ARB realizează astfel de programe pentru a ne educa propriii angajaţi. Acum înţeleg că avem o temă în plus pentru a dezvolta acest program. De ce? Pentru că noi considerăm că acest rol de consiliere în faţa antreprenorilor şi în faţa luării unei decizii de finanţare este unul foarte, foarte important.

    ► Şi ne face să credem că este bine să investim în primul rând în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea propriului personal, dar şi în ceea ce înseamnă dezvoltarea antreprenorului care stă în faţa noastră şi încearcă să acceseze tot felul de programe şi servicii bancare.

    ► Sunt foarte pozitiv că acest program îşi va atinge obiectivele, dar acest lucru nu se poate fără o implicare a noastră indiferent de cine vorbim ñ că vorbim de mediul bancar, că vorbim de BNR, dar şi celelalte medii academice, dar şi antreprenorii care ne-am bucura să adere în mare măsură la aceste programe pentru că nu fac altceva decât să sprijine dezvoltarea economiei româneşti în continuare.

     

    Lucian-Ioan Rus, secretar de stat, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului:

    ► Educaţia financiară s-a conturat în ultimul deceniu ca o necesitate din ce în ce mai acută, mai ales la nivelul societăţilor aflate în curs de dezvoltare.

    ► Fie că discutăm la nivel individual sau antreprenorial, toate demersurile de îmbunătăţire a nivelului de înţelegere a produselor financiare, conceptelor şi riscurilor cu scopul de instruire şi formare trebuie susţinute şi încurajate.

    ► La nivelul Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, în cadrul procesului de optimizare a accesării PNRR, a fondurilor europene şi fondurilor guvernamentale dedicate sprijinirii înfiinţării şi dezvoltării

    ► IMM-urilor, pe lângă susţinerea tuturor procedurilor şi reformelor necesare îndeplinirii jaloanelor asumate, avem în 2023 noi ediţii pilot ale programelor comerţ şi servicii şi microindustrializare care au ca obiectiv susţinerea investiţiilor, creşterea competitivităţii IMM-urilor în aceste sectoare precum şi încurajarea digitalizării, transformării verzi a acestora, respectiv promovarea producţiei interne a conceptului Fabricat în România.

    ► Prin intermediul proiectului SIPOCA 716 se dezvoltă platforma digitală a IMM-urilor, platforma IMM Mentor. Primul pilon al acesteia are componenşa de educaţie şi de formare antreprenorială.

     

    Florian Neagu, director, Direcţia stabilitate financiară, BNR

    ► La programele cu finanţare de la stat se observă că sprijinul autorităţilor este substanţial, însă sprijinul trebuie să fie ţintit pentru că dacă încerci să ajuţi pe toata lumea – aşa cum ne arată nouă cifrele în România că se întâmplă – exista riscul să risipeşti resursele care şi aşa sunt limitate.

    ► Când ne uităm la modul în care au fost sprijinite prin programe guvernamentale firmele din România vedem că toate sectoarele au primit bani, industrie, comerţ, turism, servicii. Absolut toată lumea a primit resurse şi eficienţa lor poate ridica unele semne de întrebare.

    ► Atunci când nu există politici economice ale autorităţilor care să orienteze resursele financiare către acele domenii considerate critice sau care să reprezinte viziunea de dezvoltare a ţării atunci exista acest risc de a-ajuta pe toata lumea, iar în final – mai ales în cazul României, care are resurse financiare limitate, fiind singura ţară din UE în procedură de deficit bugetar excesiv -, există acest risc ca resursele să fie subutilizate.

     

    Florin Jianu, presedinte, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România

    ► Experienţa antreprenorială este de peste 20 de ani. Este bine, dar şi mai puţin bine. Dacă ne uităm la cum arată antreprenoriatul pe alte pieţe dinamica este mult mai mare, companiile sunt făcute, puse pe burse, listate şi duse mai departe.

    ► Educaţia financiară, atât în rândul antreprenorilor, angajaţilor, cât şi în rândul populaţiei cred că este cheia reuşitei unei societăţi.

    ► Antreprenorii români acţionează la nivel local, nici măcar la nivel regional sau naţional. Circa 98% dintre companiile din România nu investesc niciun leu în ceea ce înseamnă activităţile de training, de susţinere a exportului. Aici, Ministerul Economiei ar trebui să vină cu soluţii de echilibrare a acestei situaţii pentru că este cvasi de înţeles, în rândul întreprinderilor mici şi mijlocii este mai greu să ţină pasul cu modificările sau de a realiza şi alte tipuri de activităţi.

    ► Profilul antreprenorului român arată că în marea majoritate sunt bărbaţi, cu o vârstă medie de 50 de ani, ceea ce ar trebui să ne spună câteva lucruri cu privire la nivelul de educaţie, la felul în care provoacă riscurile, felul în care integrează cercetarea, inovarea, digitalizarea în modul în care lucrează în propriile companii. Este un lucru pozitiv privind studiile, faptul că este inginer în marea majoritate a cazurilor. În opinia mea inginerii schimbă lumea şi am văzut că au o minte aşezată şi contribuie la valoare adăugată a acestei lumi.

    ► Ultima calitate din profilul antreprenorului este faptul că este conservator. Poate fi bună sau mai puţin bună.

    ► Întreprinzătorii sunt preocupaţi de ceea ce înseamnă inflaţia, scăderea cererii interne în acest an versus incertitudinile evoluţiilor viitoare. Cred că trebuie să lucrăm puţin la încredere pentru că doi din 10 întreprinzători consideră evoluţiile viitoare ca fiind pozitive. Am avut ani în care treceam de jumătate privind încrederea.

     

    Repere ale educaţiei financiare a antreprenorilor din România

    Gabriela Folcut, director executiv, ARB

    ► În România gradul de intermediere financiară este de 25,5% calculat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, fiind la mai puţin de o treime de media europeană de 89%. Din păcate, gradul de intermediere financiară a scăzut în ultimii 13 ani cu 15 puncte procentuale. Această scădere evident că are ca influenţă creşterea PIB şi s-a întâmplat în pofida faptului că la nivel de sold creditul neguvernamental a crescut şi  s-a înregistrat o viteză foarte mare de reînnoire a creditelor noi.

    ► În perioada ianuarie 2020 – iulie 2023 volumul de credite noi acordate de băncile din România populaţiei şi companiilor s-a cifrat la aproape 400 mld. lei, în creştere cu 5 puncte procentuale peste nivelul soldului creditului neguvernamental de la luna iulie 2023.

    ► Practic în trei ani şi jumătate am asistat la credite noi echivalente cu soldul creditului neguvernamental.

    ► Însă, pentru a analiza evoluţia creditării trebuie să avem în vedere factorii care influenţează acest aspect şi pornim de la situaţia economică în plan naţional şi în plan internaţional, implicit situaţia războiului din Ucraina, stabilitatea sistemului bancar, lichiditatea şi rata de neperformanţă. Între factorii care urmează sunt evident cadrul legislativ şi de reglementare, avem în vedere totodată şi resursele, maturitatea resurselor atrase care sunt ulterior intermediate în activitatea de creditare, nivelul inflaţiei, al dobânzilor şi evoluţia cursului de schimb, digitalizarea versus birocraţia. În continuare sunt aspecte care pot fi îmbunătăţite şi pe această zonă. Am lăsat intenţionat la final cei doi factori care ne preocupă în discuţia de astăzi, unul este capacitatea clienţilor de a se împrumuta, aici vorbim de persoane fizice şi de persoane juridice, şi educaţia financiară.

     

    Daniela Bodîrcă, preşedinte Asociaţia Societăţilor Financiare din România

    ► Există o percepţie în mediul de afaceri românesc că cele mai bune surse de finanţare sunt creditul acţionar şi creditul comercial. Acestea sunt capcane, care pot fi o soluţie pe termen scurt, dar pentru o creştere sutenabilă şi pentru rezilienţă aceste singure surse pot să ducă compania într-un impas. Iar antreprenorul, dacă a pus resurse şi chiar propria viaţă în acea afacere, poate să piardă peste noapte totul.

    ►  Un antreprenor educat are o perspectivă diferită asupra surselor prin care îşi poate seta compania, dezvolta compania, extinde compania.

    ► Credem că există o corelaţie directă între educaţia financiară şi nivelul de intermediere financiară.

    ► În acest sens, acest proiect în care credem, aduce element de noutate în plus faţă de eforturile care s-au făcut în mediul public şi privat în ultimiii 10-15 ani, în sensul în care pentru acest subiect sunt puse la comun resurse într-o manieră eficientă.

    ► Se are în vedere o abordare la nivel naţional cu accentuarea acelor zone care trebuie tratate. Vor fi puse împreună elementele din zona academică cu cele din zona de acţiune concretă, inclusiv mediul financiar-bancar, iar împreună ne vom prezenta în faţa jucătorilor din economie, cu precădere antreprenori români, cu un mesaj de sprijin, de ajutor în a creşte nivelul de educaţie pentru că noi credem profund că prin educaţia financiară.

     

    Dumitru Nancu, directorul general al FNGCIMM

    ► Ce sistem îşi poate lua rolul de a face această educaţie financiară a antreprenorilor? Eu am ajuns la concluzia după patru ani în care economia României şi economia mondială s-a confruntat cu pandemie şi război că rolul cel mai important îl are sistemul financiar-bancar.

    ► Noi am început în 2019 şi una din şapte firme era bancabilă. Am închis anul 2022 cu una din două firme bancabile. La sfârşitul anului 2019, începutul anului 2020, 25% dintre IMM-uri apelau la creditul bancar, restul se autofinanţau sau mergeau pe creditul furnizor.

    ► Am închis programul IMM Invest anul trecut cu 52% dintre IMM-uri care accesează creditul bancar.

    ► Antreprenorul cu educaţie financiară face că banii să lucreze pentru el, pe când antreprenorul fără educaţie financiară munceşte pentru bani. Diferenţa dintre cei doi este că primul devine independent financiar, iar cel care nu dispune de educaţie financiară munceşte pentru bani şi devine dependent financiar.

    ► În această perioadă mediul bancar a contribuit foarte mult la educarea financiară. La sfârşitul anului 2019, din total credit pe sistemul naţional, trei pătrimi era creditul furnizor, doar o pătrime era creditul bancarAnul trecut în România erau 34% firme cu capital negativ, în anul 2019 procentul era undeva la 42-43%. La sfârşitul anului 2022, practic din total credit, 50% este credit bancar, 50% este credit comercial. Toate acestea au dus la un impact pozitiv în economie.

    ► Pe IMM Invest, 1 leu garantat de statul român a adus în economie taxe, contribuţii şi impozite de 12 lei. Prin această educaţie financiară, România poate să reuşească să închidă anul cu cea mai mare creştere economică, 2,2%, faţă de Ungaria care are scădere 0,3%, Polonia 2,1% şi Zona Euro care este undeva la 1,3%, iar pentru anul viitor prognoza FMI este de o creştere economică de 3,8%, Polonia şi Cehia undeva până în 2%, iar Zona Euro undeva la 1,7%.

     

    Cosmin Cosma, preşedinte, Asociaţia Română de Fintech

    ► Reprezint Asociaţia Română de Fintech, prin urmare reprezint o asociaţie de antreprenori. Noi, antreprenorii, avem trei caracteristici pe care trebuie să le aveţi în vedere atunci când interacţionaţi cu noi. Suntem foarte pragmatici. Discutăm de un duş rece atunci când vorbim de acest raport DESI (Digital Economy and Society Index), dar cel mai mare duş rece este atunci când numeri actele de care ai nevoie ca să iei un credit la IMM Invest şi cât anume trebuie să printezi pentru acel IMM Invest. O altă caracteristică pe care o avem noi este că suntem încrezători, avem credinţă în viitor şi nu ne plângem. Cea de-a treia caracteristică pe care o avem este aceea că suntem contrarieni, disruptivi. Acest lucru înseamnă că de fapt noi vedem aici că problema nu este educaţia financiară sau educaţia de digitalizare. Este ca şi cum te-ai duce într-un sat şi ai spune că oamenii aceştia nu ştiu să cureţe portocale.

    ► În raportul acesta DESI de pe 2022 sunt două lucruri care ne trag cel mai mult în jos, respectiv integrarea tehnologiilor digitale, unde doar 17% dintre IMM-uri schimbă electronic date între ele sau cu băncile, pentru că nu avem infrastructura unui asemenea schimb de date, iar al doilea element care ne duce mai jos decât Bulgaria şi Grecia sunt serviciile publice digitale.

    ► Dacă noi discutăm acum despre digitalizarea sistemului de afaceri din România, în momentul acesta băncile au făcut un progres major prin directiva europeană de plăţi şi oferă interfeţe de open banking.

     

    Emanuela Savu, director general, Institutul Bancar Român

    ► În contextul digitalizării activităţii din sistemul financiar-bancar, profesioniştii din bănci vor trebui să deţină noi competenţe digitale, să se readapteze continuu la mediul în schimbare.

    ► În acest sens IBR organizează seminarii cu tematici noi încă din pandemie, seminarii şi conferinţe online. Pot să participe toţi profesioniştii din toată ţara pe teme precum cyber security, digitalizarea, inteligenţă artificială şi machine learning, digital finance, ESG, green finance.

    ► Misiunea Institutului Bancar Român este sprijinirea comunităţii financiar-bancare cu programe de training specializat în scopul creşterii competenţelor profesionale ale resursei umane din acest sector de activitate cu impact direct asupra profitabilităţii industriei, îmbunătăţirii relaţiei bancă-client şi a creşterii gradului de intermediere financiară şi a nivelului de incluziune financiară în România.

     

    Ioan Deac, preşedinte, Compa Sibiu

    ► Referitor la promovarea firmelor de succes din România şi nu numai, aş vrea să vă spun de la început că eu sunt reprezentantul unei firme mari. Compa Sibiu este o firmă cu 2.000 de salariaţi aproximativ, o firmă cu istorie extraordinară, a trecut prin toate evenimentele importante din istoria României.

    ► Din păcate firmele mari nu sunt promovate. Noi nu beneficiem niciodată foarte clar de programele guvernamentale care se pun în practică. Toată lumea se concentrează pe firme mici şi mijlocii, IMM-uri. Cred că o firmă mare cum este Compa Sibiu ar trebui şi ea să intre în acelaşi mod de promovare pentru că noi ca firmă mare suntem şi putem fi un pol de dezvoltare foarte serios în regiunea în care lucrăm, dat fiind faptul că noi lucrăm cu foarte multe IMM-uri pe care le ajutăm prin prisma contractelor şi relaţiilor de afaceri pe care le avem să progreseze.

    ► Eu nu zic să fim protejaţi, nu pretindem nimic în plus de la guvernanţi, noi zicem să fim trataţi la fel ca toată lumea. Din păcate nu suntem trataţi în acelaşi mod.

    ► Cred că suntem la fel de importanţi ca IMM-urile pentru că 2.000 de salariaţi înseamnă 2.000 de familii pe care noi le gestionăm.

    ► Mi-aş dori să se înţeleagă faptul că eu care lucrez în domeniul auto sunt la fel de important pentru economia românească ca şi cei care lucrează în domeniul construcţiilor, în domeniul IT. Este important ca anumite domenii să rămână favorizată, dar nu o viaţă întreagă.

    ► Nu consider corect ca în construcţii să se impoziteze într-un fel şi în industria auto în alt fel.

    ► Mi-aş dori foarte mult să fim trataţi corecţi pentru că nu poţi fi la fel de competitiv dacă tu eşti tratat într-un fel, iar alţii sunt trataţi altfel. Aş ruga pe această cale, pentru că sunt în mijlocul oamenilor de valoare din domeniul finanţelor din România, aş ruga BNR pentru că este o instituţie de importanţă capitală pentru ţara noastră să se implice c-t poate mai mult în a sfătui instituţiile de decizie din România pentru a se lua măsurile cele mai corecte. Degeaba ne împovărează pe noi cei care suntem firme mari, în modul acesta nu ne ajută să progressăm şi ne afectează într-un mod deosebit.

     

    Radu Ciobanu, conf. univ. dr. Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE

    ► Nu poţi să îţi finanţezi anumite nevoi pe termen lung, nevoia de investiţie, printr-o resursă pe termen scurt, un credit pe termen scurt pe care poţi să îl accesezi mai repede. Eşti educat financiar, ştii că trebuie să accesezi un credit, dar abilitatea este cea care îţi spune pentru ce trebuie să-l foloseşti.

    ► Totodată, vorbim despre necesitatea ca această abilitate financiară să se formeze în rândul antreprenorilor din România, lucru care este dificil pentru că înseamnă mentorat care trebuie făcut cu anumiţi antreprenori tineri de către antreprenorii care au trecut prin anumite provocări când au dus businessurile lor la următorul nivel.

    ► În momentul de faţă trăim într-un mediu de afaceri din ce în ce mai complex, ceea ce înseamnă că şi competenţele pe care trebuie să le aibă antreprenorii sunt complexe.

    ► Partea de competenţă financiară se leagă foarte mult de educaţia financiară antreprenorială. Nivelul de educaţie financiară a crescut în România în ultima perioadă, totuşi una este să fii educat financiar, să ai cunoştinţe pe diverse servicii şi produse bancare, de asigurare şi altceva este să fii abil financiar, să cunoşti exact momentul în care să te foloseşti de un produs financiar sau un produs de asigurare.

     

    Vocea mediului academic

     

    Nicolae Istudor, rectorul ASE Bucureşti

    ► Pe lângă faptul că trăim momente din punct de vedere economico-financiar destul de complexe, ştim foarte bine că un antreprenor bine pregătit nu poate să fie decât cel care are şi educaţie financiară.

    ► Rolul dezbaterilor este de a orienta antreprenorii, pe tinerii antreprenori, să se ghideze în viaţă după principii sănătoase economice astfel încât să poată să ducă la bun sfârşit obiectivele pe care şI le propun la momentul înfiinţării afacerii.

    ► Un antreprenor nu poate să îşi realizeze obiectivele decât dacă are o pregătire foarte bună economico-financiară. O decizie sănătoasă, inclusiv din perspectiva realizării unor investiţii eficiente precum şi echilibrarea bugetului nu poate să se realizeze decât printr-o pregătire financiară foarte bună.

     

    Tudorel Toader, rector, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

    ► Educaţia antreprenorială, educaţia financiară sunt componente absolut necesare în funcţionarea economiei de piaţă, în dezvoltarea societăţii pe toate palierele.

    ►  Încercăm dincolo de antreprenoriat şi educaţia financiară, care este din punctul meu de vedere absolut necesară, să completăm şi cu educaţia juridică pentru că eu cred că cele două componente sunt complementare, absolut necesare.

    ► Desigur, nu toţi suntem de specialitate, dar cu toţii avem nevoie de astfel de cunoştinţă să ne eficientizăm acţiunile, cheltuielile şi câştigurile, să stabilim un raport bun între cheltuieli şi venituri, să generăm şi acea plusvaloare.

    ► Sunt convins că de educaţie financiară nu au nevoie doar antreprenorii. Avem nevoie absolut toţi.

     

    Daniel David, rector, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca

    ► Atunci când vorbim de competenţe, avem trei componente fundamentale. O componentă se referă la cunoştinţe declarative, ce ştii să spui despre diverse situaţii, lucruri sau fenomene, care sunt foarte importante. Ele dau sensul semnificaţiei, ne ajută să fim mai flexibili în diverse situaţii. Pe lângă cunoştinţele declarative, avem cunoştinţele procedurale, respectiv ce ştim să facem efectiv şi un lucru cheie care colorează şi leagă toate componentele împreună se referă la valori. Ce valori îţi asumi în acest proces de dobândire de cunoştinţe declarative şi procedurale şi cum utilizezi aceste cunoştinţe într-un anumit context valoric.

    ► Unele universităţi şi în general în procesul educaţiei, unii au tendinţa de a accentua şi să exagereze cunoştinţele declarative, astfel încât foarte mulţi oameni se plâng că se face prea multă teorie şi se ignoră componenta de practică, ceea ce uneori poate să fie adevărat.

    ► Echilibrul între cele trei componente, cunoştinţe declarative, procedurale şi valori este fundamental.

     

    Marilen Pirtea, rector, Universitatea de Vest din Timişoara

    ► Sistemul financiar-bancar poate acorda un suport preţios dezvoltării activităţii antreprenoriale din România prin cel puţin una din următoarele elemente: oferirea unui spectru larg de mecanisme de finanţare a iniţiativelor antreprenoriale la nivel personal, dar şi la nivelul comunităţilor locale şi implicarea în educaţia financiară a antreprenorilor, promovarea instrumentelor financiare de tipul green finance şi accesul la diverse programe din categoria green economy financing facilities, finanţarea emergenţei şi creşterii rolului care poate fi exercitat în România de entităţi economice care activează în domeniul economiei circulare.

     

  • Antreprenoarea care a dat Elveţia pe România şi a lansat aici un nou model de business. A cumpărat un hotel în centrul Capitalei şi nu se opreşte aici: ar putea să revoluţioneze piaţa imobiliară din oraşele mari ale ţării

    „Totul a început cu mine căutând astfel de camere în Zurich, de unde sunt. M-am născut în apropiere de Zurich, iar în liceu aveam o agenţie de modeling împreună cu nişte prieteni, astfel că m-am găsit în situaţia de a căuta astfel de camere de închiriat eu însămi pentru modele – din păcate, nu le găseam – aşadar am închiriat nişte spaţii, am renovat apartamentele respective şi am cazat modelele de acolo. Fiindcă am fost mereu o persoană ambiţioasă, nu am avut atât de mult succes cu agenţia de modeling pe cât speram, aşadar am renunţat la liceu când aveam în jur de 17 ani şi m-am concentrat în totalitate pe business”, îşi începe povestea Anja Graf, antreprenoarea de origine elveţiană care a făcut din România casă, dar şi cel mai nou pariu de investiţii în real estate. 

    Descrierea face parte din istoria pe care ea însăşi a ales să o împărtăşească într-o întâlnire cu presa de business, cu prilejul deschiderii Vision Apartments sau, mai pe înţelesul celor care ştiu istoria clădirii – noua viaţă a fostului hotel Ramada aflat pe Calea Victoriei, în apropierea Teatrului Odeon din Capitală. Achiziţionat de antreprenoarea de origine elveţiană în pandemie, în 2021, într-o tranzacţie de 20 de milioane de euro, acum acesta urmează să îşi deschidă porţile sub conceptul care i-a adus succesul antreprenoarei.

    După ce a renunţat la agenţia de modeling, când avea în jur de 20 de ani, Anja Graf s-a concentrat în totalitate pe businessul din imobiliare Vision Apartments. În prezent, acesta este sinonim cu închirierea apartamentelor elegante mobilate şi cu servicii incluse în întreaga lume. Fondată în 1999 în Elveţia, compania s-a dezvoltat rapid, trecând de la stadiul de start-up la lider de piaţă în Elveţia, cu o prezenţă globală. În prezent, compania oferă soluţii personalizate pentru locuinţe temporare în sute de locaţii din lume şi deţine un portofoliu de 2.500 de apartamente. 

    După o investiţie de 3 milioane de euro în renovare, fostul Ramada Majestic de pe Calea Victoriei va fi prima clădire Vision Apartments din Bucureşti, ce va revoluţiona totodată şi piaţa hotelieră a Capitalei fiind, după cunoştinţele companiei, primul proiect care oferă servicii personalizate de închiriere pe termen scurt. Preţurile vor porni de la circa 80 de euro/noapte, variind în funcţie de dimensiunea apartamentelor închiriate, facilităţi, precum şi durata şederii. 

    Citiţi mai multe despre povestea brandului Vision Apartments, precum şi al Anjei Graf, în următoarea ediţie print a BUSINESS Magazin. 

  • Nu avem nicio admiraţie pentru cineva care face şi vinde clătite. În schimb, avem o admiraţie capitalistă pentru cei care iau mită şi nu sunt prinşi

    Am pornit de la un articol, o opinie din ZF scrisă de un cititor, cu un titlu extrem de interesant – „Mai vinde fiică-ta clătite?” –, aşa că, în esenţă, domnul Băcanu Gheorghe, autorul articolului şi un cititor constant al ZF, scrie cum un prieten de-al lui l-a întrebat ironic dacă fiica lui mai vinde clătite. Fiica domnului Băcanu are un business foarte onorabil de peste 10 ani de producere şi vânzare de clătite. Oare chiar aşa de josnic e să prepari şi să vinzi clătite? se întreabă domnul Băcanu. „Maliţiozitatea sau ironia întrebării a vizat (cred?!) atât iniţiativa privată a fiicei mele, cât şi faptul că aceasta are ca obiect de activitate prepararea şi comercializarea clătitelor”, scria în opinia sa domnul Băcanu, un inginer auto care lucrează într-un service. Cei care vând clătite, cei care vând hamburgeri, cei care vând sirop, ceai, limonadă, cei care vând pizza, prăjituri, tricouri, adică micii antreprenori, se confruntă cu o ironie publică majoră. Ce fel de patron eşti dacă tu vinzi clătite? Clătite pot să fac şi eu acasă! Ce fel de patron eşti tu dacă vinzi hamburgeri? Ce fel de patron eşti tu dacă munceşti sau dacă munceşti astfel încât să fii confundat cu un angajat?! Este o contradicţie în termenii capitalismului. Nu poţi să te numeşti patron dacă vinzi clătite. Faci capitalismul de râs. Cuvântul antreprenor nu impune respect nici în faţa angajaţilor, nici în faţa clienţilor, nici în faţa publicului, aşa cum impune respect cuvântul patron. Marea majoritate dintre oameni, dintre cetăţenii noştri nu dau doi bani pe cineva care vinde clătite, care are un food truck de unde iei un sandviş la un târg, nu dau doi bani pe cineva care face clătite. Dar în schimb au cel mai mare respect pentru cei care dau tunuri, pentru cei care fură, pentru cei care iau mită, pentru cei care sunt corupţi, pentru cei care învârt două hârtii şi fac un milion. Din clătite nu poţi să devii milionar, dar din mită da. Toată lumea a auzit de cazul lui Dumitru Buzatu, şeful consiliului Judeţean Vaslui, baronul Vasluiului de 30 de ani, baronul celui mai sărac judeţ din România, care a fost prins luând mită 1,25 milioane de lei. Discuţia publică nu s-a învârtit în jurul ideii de corupţie, de mită, ci în jurul faptului că a fost atât de prost, încât a fost prins. Într-o lume a criptomonedelor, care a fost creată special pentru a primi şi a transfera banii negri, cum să iei cash şi să fii prins tu, personal? Există un respect declarativ, admirativ pentru cei care au făcut bani, pentru cei care fac bani din relaţiile pe care le au, din intrările pe care le au, din contractele pe care le obţin. Există un respect pentru cei care dau şi iau mită! Pentru cineva care face şi vinde clătite, pentru cineva care face şi vinde hamburgeri, nu există niciun respect. Doar o ironie. În lumea capitalismului de la noi, dacă ai o maşină medie nu poţi să fii văzut ca patron. Eşti un patron sărac. Dacă în schimb ai o maşină de brand de la 100.000 de euro în sus, toată lumea se uită admirativ la tine, eşti un adevărat patron, chiar dacă în realitate nu ai niciun ban în buzunar!  România este o ţară la extreme, avem 1.000 de companii mari care fac 50% din businessul total din România, iar la polul opus avem 700.000 de companii mici şi mijlocii „care fac clătite”, care reuşesc să plătească un salariu, taxe la stat, dar care nu au posibilitatea să dea tunuri financiare. Nu prea avem companii mijlocii care să susţină businessul local. În accepţiunea generală a celor care stau pe margine, a fi patron înseamnă să fii şmecher, să te afişezi ca un şmecher. Nu poţi să fii un patron dacă vinzi clătite, o activitate pe care o poate face oricine, o afacere din care nu ai cum să te îmbogăţeşti. Capitalismul adevărat înseamnă să faci bani, să devii milionar prin relaţii, prin şmecherie, prin corupţie, prin mită. Nu poţi să fii perceput ca un patron adevărat dacă tu eşti cel care munceşte la tigaia în care se fac clătitele.

    Cu această realitate ne confruntăm.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Capitalistul săptămânii: Robert Brozin

    În cazul lui Robert Brozin, succesul are gust de pui. Şi, chiar dacă nu a egalat competitori de talia KFC, brandul Nando’s, căruia antreprenorul i-a pus bazele în urmă cu puţin peste trei decenii, a reuşit să cucerească deja 30 de pieţe de pe cinci continente.

    Născut în Africa de Sud, în familia unui contabil evreu, Robert Brozin a urmat şcoala în Johannesburg, iar după finalizarea studiilor a completat doi ani de serviciu militar. În 1984 a absolvit şi facultatea, licenţiindu-se în comerţ la Universitatea din Witwatersrand. Şi-a început cariera la PwC, unde a rămas timp de doi ani, însă după ce a eşuat în încercarea de a-şi obţine atestatul de contabil, şi-a dat demisia pentru a se alătura afacerii tatălui său. Acesta gestiona filiala din Africa de Sud a companiei Sanyo Electronics şi i-a oferit antreprenorului funcţia de marketing manager, pe care Robert Brozin a gestionat-o timp de trei ani.

    În timpul unui prânz servit la un restaurant cu specific portughez, Chickenland, unde a încercat o reţetă de pui cu sos peri-peri, antreprenorului i-a venit ideea lansării propriului business, un restaurant în care să servească la rândul său reţete similare, regăsite în foarte puţine unităţi de pe continent. În 1987 a decis astfel să achiziţioneze, cu ajutorul unei investiţii formate din bani împrumutaţi de la prieteni şi rude, 67% din restaurantul în care îi venise pentru prima data ideea afacerii, rebranduindu-l sub numele de Nando’s. În doar trei ani, a extins afacerea cu alte două unităţi în ţara natală, deschizând totodată un restaurant şi în Portugalia. În 2003, compania a început expansiunea în sistem de franciză. Brozin a rămas la conducerea Nando’s până în 2010, când a cedat frâiele businessului lui David Niven, aflat la acel moment la conducerea operaţiunilor din Statele Unite şi Europa ale companiei.

    După retragerea din activitatea de business, fondatorul a ales să îşi dedice timpul activităţilor filantropice, dar şi vieţii de familie, el având trei copii.

    În prezent, sub brandul Nando’s funcţionează, la nivel internaţional, peste 1.200 de unităţi răspândite în 30 de ţări de pe cinci continente. 

     

    CARTE DE VIZITĂ: Robert Brozin, cofondator, Nando’s

    1. S-a născut pe 17 decembrie 1959 în Middelburg, Mpumalanga, Africa de Sud;

    2. După finalizarea stagiului militar a obţinut diploma de licenţă în economie în cadrul Universităţii din Witwatersrand;

    3. Şi-a început cariera la PwC, unde a lucrat timp de doi ani;

    4. S-a alăturat apoi, pentru alţi trei ani, tatălui său în businessul deţinut de acesta;

    5. În 1987, după ce s-a îndrăgostit de o reţetă de pui peri-peri încercată în restaurantul Chickenland, a achiziţionat 67% din acest business, rebranduindu-l sub numele de Nando’s, şi a rămas la conducerea companiei până în 2010;

    6. Se implică activ în acţiuni filantropice, e căsătorit şi are trei copii.

  • De ce a decis un bancher să renunţe la oportunităţile mediului financiar pentru a fi consilierul unui antreprenor local activ în industria de fashion

    Laurenţiu Ciocîrlan, unul dintre cei mai cunoscuţi bancheri de investiţii din România, aflat în managementul unora dintre cele mai importante listări la Bursa de Valori Bucureşti şi fost Managing Partner al EquiLiant Capital, creat de fraţii Pavăl, a devenit consilierul personal al lui Darian Vicol, fondatorul retailerului românesc de fashion Made By Society. „Rolul meu este să îl sprijin atât pe  el, cât şi echipa managerială în definirea strategiei de extindere în străinatate şi în atragerea unui investitor care să facă posibilă accelerarea acestei expansiuni. Planul meu este să susţin acest efort de dezvoltare prin asigurarea capitalului şi prin urmărirea disciplinată a principalelor direcţii strategice”, susţine Laurenţiu Ciocîrlan într-un comunicat de presă prin care anunţă noua traiectorie profesională.
    Ciocîrlan îşi motivează decizia prin faptul că antreprenorul din spatele brandului a reuşit să crească de la o cifră de afaceri de 100.000 de euro în 2016 la venituri de circa 16 milioane de euro, estimări pentru anul în curs. „Dincolo de aceasta creştere mă atrage faptul că lanţul este deja în pregătiri avansate pentru a intra în piaţa din Polonia. Există puţine firme româneşti care să se poată lăuda cu un concept care se extinde la nivel internaţional. Profesional, voi fi şi mai încântat să pun umărul la succesul internaţional al unei firme româneşti şi, în acest fel, să bătătorim drumul şi pentru alte succese similare. Sunt convins că, după ce drumul e trasat, vor fi şi alţi antreprenori români care vor prinde curaj să iasă din România cu conceptul lor de business”, adaugă Laurenţiu Ciocîrlan.
    Lanţul de concept-store-uri deschise sub brandul Made By Society funcţionează în prezent în România, Anglia (Londra) şi Bulgaria (Sofia). Din 2018, compania a deschis 20 de magazine din cele trei pieţe. Echipa numără în acest moment 450 de angajaţi, businessul desfăşurându-şi activitatea în zona de retail fizic şi online, cât şi în cea de producţie, cu o fabrică de confecţii proprie în judeţul Botoşani.

  • Beniamin Gonţ, un antreprenor român, a cumpărat cu 100.000 de euro o clădire istorică, dar aproape ruină, în Franţa şi a obţinut autorizaţia pentru a o transforma într-un hotel butic

    Antreprenorul român Beniamin Gonţ a cumpărat în urmă cu mai bine de un an, în Franţa, o clădire istorică, dar aflată într-o puternică stare de degradare, planurile sale fiind să dezvolte aici un hotel butic şi un restaurant. Omul de afaceri a finalizat între timp procesul de consolidare a imobilului, urmând restaurarea.

    „Am devenit proprietar anul trecut, după ce în vara lui 2021 am bătut palma şi am demarat procedura de achiziţie. Ulterior semnării promisiunii de vânzare, a început verificarea mea de către statul francez cu privire la provenienţa banilor. Preţul a fost unul foarte tentant, puţin peste 100.000 de euro“, spune Beniamin Gonţ.

    În ceea ce priveşte starea clădirii, el o descrie drept cea a unui pacient în stadiu terminal: 21 de diagnostice, toate într-o stare avansată şi toate ar fi condus la prăbuşirea clădirii.

    „Am cumpărat o ruină la un preţ bun. Dar o ruină superbă. În prezent, am finalizat lucrările de consolidare, urmează un lung proces de restaurare.“

    În ceea ce priveşte viitorul apropiat – restul de 2023 şi 2024 -, el spune că are alocat un buget care îi va acoperi cel puţin conservarea clădirii şi stoparea degradării.

    „Nu mi-am fixat un obiectiv (în ceea ce priveşte bugetul total – n.red.), deoarece nu am toată suma de bani necesară pentru a finaliza proiectul. Voi finanţa lucrările din activităţile antreprenoriale pe care le-am demarat deja şi pe care le voi continua.“

    Omul de afaceri român e activ în special în sectorul de real-estate şi spune că prima firmă şi-a deschis-o când a împlinit 18 ani, deşi visa la asta de mai multă vreme, inspirat de părinţii săi, care încercau tot felul de opţiuni pentru suplimentarea veniturilor familiei.

    „Am crescut în anii 2000 într-o ţară care se schimba extrem de rapid. Sau cel puţin asta era impresia mea atunci. Revenind la începuturi, eram proaspăt student când am început să merg la diverse festivaluri şi târguri cu o amenajare de tip candy-bar. După un an şi jumătate, împreună cu o bună prietenă, am închiriat un mic spaţiu comercial în oraşul în care eram student. După  trei ani, aveam deja trei mici patiserii şi o gelaterie.“

    El este originar din Sinaia, un oraş profund turistic, prin urmare, afirmă că i-a fost simplu să aleagă acest drum al antreprenoriatului, cel puţin la început.

    „De când am deschis prima firmă, obiectivul meu a fost ca tot profitul să îl reinvestesc în imobiliare. Desigur, nu am putut face asta de la început, dar cu timpul şi cu ceva noroc, am reuşit să pun suficient deoparte cât să reinvestesc în primul apartament.“

    Nu arăta prea bine, avea nevoie de renovări şi amenajări, dar de aici şi preţul bun. L-a pus la punct şi l-a vândut. Asta se întâmpla la şase ani de la primul candy-bar.

    Anul următor, cu profitul rezultat din vânzarea apartamentului şi din activitatea comercială, a achiziţionat o vilă veche, interbelică, cu şapte apartamente şi o curte generoasă.

    „Ce a urmat a fost cam acelaşi tipar ca în cazul apartamentului, dar la o scală mai mare. Au urmat şi altele, aşa că astăzi fac renovări, restaurări şi, aşa cum mi-am dorit de la început, real estate. Încerc să îmi ţin ochii deschişi şi mintea pregătită pentru orice posibilităţi.“

    Crede că face parte dintr-o generaţie care a crescut mai degrabă în idealul antreprenorului, în opoziţie cu cel al angajatului. „Nu ne-am dorit tradiţionalul job de opt ore, de luni până vineri.“

    Despre cel mai recent proiect al său, afirmă că nu a vrut neapărat să meargă în Franţa, chiar nu se gândea că vrea ceva în afara României.

    „Mi se părea că ar putea fi foarte complicat şi foarte scump. Dar, a apărut o oportunitate deghizată într-o ieşire de pe o autostradă. Eram cu nişte prieteni în vacanţă, era ora prânzului, ni s-a făcut foame, am intrat în prima localitate. După ce am mâncat, ne-am plimbat. Fiind pasionat de real estate, mi-am aruncat ochii pe geamurile unei mici agenţii imobiliare, unde erau afişate, pe foi A4, mai multe oferte din zonă. Mi-a atras atenţia un anunţ, cu vânzarea unei vile vechi, la un preţ incredibil de bun. Era la preţul unor apartamente de 2-3 camere din Bucureşti.“ Cum nu se grăbea, a făcut o programare pentru vizionare. Când a ajuns prima dată acolo, agentul imobiliar nici nu a vrut să intre şi i-a spus ca el o face pe proprie răspundere.

    „Da, era într-o stare avansată de degradare. Dar cu un potenţial fabulos.“

    Clădirea fusese abandonată timp de peste un deceniu, iar diverşi oameni ai străzii locuiseră temporar acolo, ba chiar făcuseră şi focul înauntru.

    „Recunosc faptul că, nefiind obişnuit cu legislaţia franceză, a existat o perioadă destul de lungă în care au avut loc verificări din partea statului francez. Mi s-a explicat de la început că aceasta este procedura. Nu pot spune că a fost descurajantă aşteptarea, este normal să respecţi legislaţia fiecărei ţări şi regulile locului.“

    Despre autorităţile locale, Beniamin Gont spune că sunt foarte încântate când o persoană doreşte să investească în zonă, indiferent de dimensiunea proiectului. Clădirea este situată în regiunea Bearn, din sud-vestul Franţei.

    „Am obţinut autorizaţia de construcţie şi reamenajare pentru un a transforma imobilul într-un hotel butic şi un restaurant. Vor rezulta la final 25 locuri de cazare şi un restaurant cu o capacitate de 85 de locuri. Imobilul are şi un parc generos, gândit în stilul aristrocrat din perioada sfârşitului de secol 18 – începutului de secol 19.“

    Antreprenorul spune că, de această dată, doreşte să păstreze proiectul pentru a-l opera, dar în funcţie de perioada de timp necesară renovării şi de bugetul total al investiţiei, va face o analiză, mergând pe principiul ìnu te îndrăgosti de marfa ta“.

    „După ce am vizionat pentru prima dată proprietatea am început să mă gândesc serios la genul ăsta de investiţie, am început să mă uit şi la alte proprietăţi asemănătoare în regiunea respectivă. Nu am găsit ceva la fel de ofertant. Există multe vile vechi de vânzare, dar la preţuri mult mai mari. E adevărat, şi în stare ceva mai bună.“

    În ceea ce priveşte viitorul, el spune că preferă să finalizeze acest proiect care implică timp si resurse financiare importante pentru bugetul său.

    „Aş vrea să subliniez faptul ca nu doar cei din afară pot veni să investească la noi în ţara ci şi noi putem să investim în Europa. Faptul că suntem membri ai Uniunii Europene ne dă acestă oportunitate şi sper ca în scurt timp să fim prezenţi şi în spaţiul Schengen. De acolo se vor deschide noi şi largi orizonturi.“

     

  • Povestea tinerei care a deschis un nou tip de magazin în România, care în ţări precum Olanda sau Belgia e ceva normal. Ea face acum zeci de mii de euro cu proiectul său

    În urmă cu patru ani, Cătălina Marcu păşea timid în lumea plantelor de interior şi o explora cu dorinţa de a o înţelege cât mai bine. A luat la scotocit toată ţara, apoi şi Europa şi a constatat că, dacă în state precum Olanda sau Belgia magazinele cu plante nu erau o noutate şi nici o excepţie, în România nici măcar online nu erau prea multe opţiuni. Şi, ca toate poveştile care încep de la o intrigă, aşa a debutat şi existenţa magazinului Plantropic.

    „Motivaţia a venit din dorinţa de a oferi plante de apartament care nu se găseau în momentul respectiv pe rafturile magazinelor online sau offline şi de a curatoria o listă de plante care schimbă total spaţiul din propria locuinţă sau adaugă o pată de culoare, care te face să întrebi «De unde este planta aceea?». De aici şi până la bazele unui shop online în care găseşti plante rare sau ghivece realizate în colaborare cu artişti locali a fost doar un pas”, povesteşte astăzi Cătălina Marcu. Cu un pas şi o investiţie de 5.000 de euro, aşa a fost asigurat începutul Plantropic, în mediul online.
     

    Pe parcurs, alţi bani au fost alocaţi pentru a se face trecerea la spaţiul fizic, adică magazinul care funcţionează astăzi pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti, la numărul 21. Plantropic a generat în 2022 o cifră de afaceri de 56.000 de euro, printre cele mai importante proiecte în care brandul a fost implicat fiind amenajarea cu plante de interior a birourilor Tesla Group şi Digital Star, prin intermediul biroului de design interior JOOCA Studio. Şi deschiderea magazinului fizic este tot o realizare a anului trecut. „Clienţii Plantropic sunt oameni pasionaţi de plante, de artă, design interior, arhitectură, în general iubitori de frumos.

    Noi le oferim plante de interior de diverse dimensiuni, culori, forme, nevoi, plante pet-friendly, ghivece ceramice.” Preţurile variază de la 12 la 2.000 de lei, evident – în funcţie de dimensiunile plantei sau de raritatea acesteia. Pe lângă activitatea pe care o are în cadrul Plantropic, Cătălina este freelancer în domeniul comunicării, ceea ce îi oferă flexibilitate şi îi permite să fie prezentă zilnic în spaţiul fizic din Bucureşti. „Putem spune că sămânţa a fost sădită încă din liceu, pentru că am urmat unul cu profil economic şi am avut o profesoară minunată de educaţie antreprenorială. Sunt licenţiată în Relaţii Economice Internaţionale, iar masterul l-am finalizat la USAMV Bucureşti în Viticultură şi Vinificaţie.

    Poate că la prima vedere aceste specializări pot părea neobişnuite pentru un owner de magazin de plante, însă ele mi-au adus perspectiva de care aveam nevoie pentru a-mi dezvolta afecerea şi a înţelege cât mai bine ce presupune un business viu, cu plante pe cât de frumoase pe atât de fragile şi perisabile.” Acum, aproape pe final de 2023, Cătălina Marcu îşi doreşte ca, prin Plantropic, să se implice în amenajarea mai multor spaţii rezidenţiale şi să marcheze patru ani de la fondarea proiectului printr-un eveniment. Nu a fost uşor să ajungă aici, dar a reuşit, iar asta merită celebrat. „Cea mai mare provocare este cea de a fi mereu prezent, actual, consistent în muncă şi acolo pentru nevoile clienţilor. Cred că aceste lucruri fac un business să funcţioneze pe termen lung şi să păstreze alături clienţii care îţi oferă încrederea lor”, spune Cătălina Marcu.   

    Preţurile variază de la 12 la 2.000 de lei, evident – în funcţie de dimensiunile plantei sau de raritatea acesteia.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Dog Resort – pensiune pentru câini (jud. Ilfov)

    Fondatoare: Olivia Pamfil

    Investiţie iniţială: câteva zeci de mii de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 250.000 de euro

    Prezenţă: Corbeanca şi Ştefăneşti, judeţul Ilfov

    Senneville – brutărie-cofetărie (Timişoara)

    Proprietar: David Alb

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 4 mil. euro

    Prezenţă: Timişoara

    The Box–Barbell Club – centru sportiv (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Dan Mocan, Dani Faur şi Bogdan Petrican

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 100.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Limonădăria Nea Tică – local specializat în limonadă (Caransebeş)

    Fondator: Alex Bugariu

    Cifră de afaceri în 2022: 200.000 de euro

    Prezenţă: Caransebeş

    By Scent Collection Club – platformă online cu parfumuri (Bucureşti)

    Fondator: Marian Ştefan

    Cifră de afaceri estimată pentru 2024: 1 mil. lei (200.000 de euro)

    Prezenţă: online

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Optimismul handmade. De ce a decis o tânără care a studiat biochimia să îşi pornească un business în industria artizanatului

    Tot backgroundul în artă al Dianei Madoşa, o tânără de 25 de ani din Arad, erau, până de curând, cele două ore de ceramică şi patru ore de pictură urmate la Palatul Copiilor, în şcoala primară. A studiat Biochimia la Timişoara şi a mai făcut un master de Ecologie Sistemică şi Dezvoltare în Cluj-Napoca. Nimic nu a împiedicat-o însă să-şi înceapă propriul drum într-un domeniu creativ, aşa că astăzi, dincolo de industriile în care s-a format, învaţă ce înseamnă să lucreze artizanal, cu mâinile, în atelierul căruia i-a dat numele Sunny Side Co.

    „Nu regret că am petrecut cinci ani învăţând despre toate formele de viaţă de pe Terra, despre ecosisteme naturale şi bioetică. Toate drumurile lăturalnice m-au adus aici, acum având un job în domeniul designului grafic şi o afacere creativă la început de drum”, povesteşte Diana. Sunny Side Co. a înflorit din dorinţa ei de a cunoaşte alţi oameni din comunitatea creativă, pasionaţi de handmade. Îşi dorea să împărtăşească cu cineva entuziasmul pentru micile obiecte făcute de mână, pentru modelaj, ceramică şi papetărie. În secret, îşi dorea de fapt să-şi transforme pagina de Pinterest în realitate. „La începutul lui 2023, am avut norocul să dau de Bianca de la Peaches & Papers pe Instagram, ea să fie din Arad şi să aibă nevoie de ajutor în perioada mărţişoarelor. Practic, am implorat-o să mă aleagă pe mine ca învăţăcel, ne-am văzut la o cafea, i-am făcut cadou o pereche de cercei în formă de floare şi mi-a zis că trebuie neapărat să-mi încep pagina de Instagram. Iar restul e istorie.”

    Peaches & Papers este proiectul Biancăi Rad, o tânără de profesie web developer, care a devenit antreprenor tot din pasiune pentru universul handmade. De la un hobby, totul a devenit afacere, la fel ca în cazul Dianei Madoşa. „Am început cu zece pachete de lut polimeric (cadou de ziua mea), o maşină de paste de la Lidl şi un abonament de Adobe Illustrator. Aş spune că nu am avut o investiţie clară în minte. Voiam să creez piese de decor interior, dar am considerat că cerceii sunt un produs-deschizător de drumuri mai potrivit. Pe parcurs, am reinvestit tot ce am câştigat şi încă ceva, în materiale şi ustensile pentru o gamă mai mare de produse. Stickere, sacoşe de bumbac, semne de carte magnetice, sunt doar câteva din proiectele în care investesc”, spune Diana. Ideea micului magazin online s-a născut în toamna anului 2022 şi s-a concretizat la începutul acestui an. În atelierul ei din Arad, Diana lucrează de zor la cercei din lut polimeric, stickere holografice, oglinzi personalizate şi semne de carte magnetice, pe care le listează pe platforma Dichisar, un site propriu urmând să fie lansat în curând

    . Atelierul este, de fapt, un birou lung cu spaţii de depozitare în stânga şi-n dreapta, dar mai ales dedesubt. Cele mai accesibile produse sunt cele de papetărie, care încep de la 8 lei. Produsele din categoria accesorii au preţuri care variază între 30 şi 60 de lei. Cei care cumpără sunt oameni care pun preţ pe obiectele handmade, care îşi doresc să susţină artiştii locali şi care vor ca lucrurile pe care le cumpără să-şi păstreze latura umană. „Cred că cel mai mult rezonez cu fete şi femei între 18-30 de ani, cărora le face ziua mai bună un obiect micuţ şi simpatic, fie că e un sticker, fie că e o pereche de cercei cu norişori. Stilul meu inspiră la voie bună, la visare, fiind presărat cu note subtile de umor specific gen Z.”

    Diana spune că, de-a lungul acestor luni în care s-a ocupat în calitate de antreprenor de Sunny Side Co., a învăţat cât de important este să adune o comunitate cu valori asemănătoare în jurul brandului ei. Ca orice om la începutul unei experienţe noi, a avut nevoie de susţinere de la oamenii din jur. „Au fost momente când simţeam că poate nu-i va păsa nimănui de următoarea mea creaţie, aşa că de ce să mă mai chinui să-mi transform ideile în realitate? Dar apoi primeam un mesaj pe Instagram de la un om total necunoscut, care îmi spunea că abia aşteaptă să plaseze o comandă şi să continui ce fac, pentru că fac bine. A fost incredibil să văd că există oameni cu care nu am nicio legătură, care îşi doresc să mă susţină, să am succes şi să ajung tot mai departe.” În plus, a învăţat că lucrurile bune au nevoie de timp pentru a creşte. „E greu să nu te compari cu tot ce vezi pe internet, cu progresul altora.” Cel mai important proiect la care Diana a lucrat în 2023 a fost şi cel mai recent, o colaborare pentru colecţia de vară Peaches & Papers. Bianca Rad a ales mai mulţi artişti alături de care a creat o colecţie pe care a lansat-o în luna august, iar Diana a participat prin crearea unor perechi de cercei în culori de vară: galben solar, verde salvie, roz pudrat, albastru înnorat, mov liliac şi un nisipiu texturat cu particule de nisip vulcanic. Formele organice au fost inspirate de flori şi frunze, iar izul întregii colecţii duce cu gândul la ultimele zile însorite de vară, cele nu de mult apuse. „Pentru ce a mai rămas din 2023, îmi doresc să finalizez site-ul magazinului online. În acelaşi timp, am început să lucrez la idei pentru colecţia de toamnă şi iarnă.”   

    Cele mai accesibile produse sunt cele de papetărie, care încep de la 8 lei. Produsele din categoria accesorii au preţuri care variază între 30 şi 60 de lei.

    „Au fost momente când simţeam că poate nu-i va păsa nimănui de următoarea mea creaţie, aşa că de ce să mă mai chinui să-mi transform ideile în realitate? Dar apoi primeam un mesaj pe Instagram de la un om total necunoscut, care îmi spunea că abia aşteaptă să plaseze o comandă şi să continui ce fac, pentru că fac bine.”  Diana Madoşa, fondatoare Sunny Side Co.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Avas Dresses – atelier de modă (Bucureşti)

    Fondatori: Alexandru Manughevici şi prietena lui

    Prezenţă: online

    Zea et Sia – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Oana Bîrsescu

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu, pe Fashion Days şi eMag

    Potcoava – centru de echitaţie (jud. Dâmboviţa)

    Fondator: Ionuţ Popescu

    Investiţii: 1,2 mil. euro

    Cifră de afaceri în 2022: 3 mil. lei (600.000 de euro)

    Prezenţă: Runcu, jud. Dâmboviţa

    Lemniscus – atelier de pielărie (Suceava)

    Fondator: Natanael Grămesc

    Investiţie iniţială: 1.500-2.000 de euro

    Prezenţă: online

    Daring Trash – piese vestimentare cu design grafic (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Ioana Boroş

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Prezenţă: online şi în magazinele AlbAlb şi Galeria Galateca din Bucureşti, Monoton din Timişoara şi Confident din Brăila

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.