BusinessMagazin

Tag: analist

  • Analist: Merkel ar putea fi cel mai prost politician din istorie

    Potrivit site-ului său, Angela Merkel poate candida cu succes pentru titlul de cel mai prost politician din istorie atunci când vine vorba de a înţelege procesul economic.

    Martin Armstrong este analist economic şi se află la conducerea editorială a site-ului armstrongeconomics.com. De-a lungul timpului, deşi considerată a avea păreri destul de critice, publicaţia a fost citată de instituţii precum CNN sau The New York Times.

    “Merkel a refuzat să ofere orice ajutor de stat celor de la Deutsche Bank în perioada dinaintea alegerilor din septembrie 2017, fiind incapabilă să ia vreo decizie raţională. Astfel, orice german care are cont la Deutsche riscă să declanşeze o criză fără precedent dacă decide să îşi închidă contul”, scrie Armstrong pe site-ul său, referindu-se la criza de lichidităţi prin care trece banca germană.

    “Este aceeaşi politică pe care Merkel a aplicat-o şi în cazul Greciei, având ca rezultat o scădere drastică în popularitate a cancelarului german. La fel şi în iulie 2015, atunci când a deschis graniţele pentru refugiaţi. Ideile economice ale lui Merkel sunt atât de devastatoare încât par glume. Ea va distruge economia Germaniei, iar asta va duce la distrugerea zonei euro”, mai scrie sursa citată.

    “Ceea ce Merkel a făcut Europei nu se compară cu nimic realizat de alt politician până în prezent – asta se întâmplă atunci când dai politicile economice pe mâna unor oameni cu zero experienţă.”

  • Un analist financiar renumit crede că în doar 16 ani lumea modernă s-ar putea lovi de un alt Ev Mediu Întunecat

    Analistul financiar Martin Armstrong spune că în 2032 omenirea ar putea intra într-un nou Ev Mediu Întunecat. Printre principalele cauze enumerate care ar putea duce la un astfel de scenariu sunt distrugerea sistemului monetar şi corupţia politicienilor vor fi cauzele primordiale ale intrării lumii în haos.

    „Din fericire, nu voi mai fi pe această lume până atunci şi nu voi fi nevoit să fac faţă acestui oribil eveniment”, scrie Armstrong, în vârstă de 66 de ani, pe site-ul său Armstrong Economics. Acesta continuă să spună că astfel de perioade sunt ce se repetă în mai multe culturi de pe glob.

    Grecia Antică a avut o astfel de etapă între civilizaţia Miceniană şi reînflorirea cetăţilor elene, între anii 1.000 şi 600 î. Hr. Japonia a avut propria ei perioadă de 600 de ani de Ev Întunecat, de o durată apropiată perioadei similare europene care a urmat căderii Imperiului Roman, precizează acesta.

    Acesta continuă să dea exemple despre cum s-a instaurat perioada de Ev Mediu în Japonia sau Imperiul Roman şi încheie spunând că atâta timp cât politicienii vor fi corupţi, economia şi oamenii vor avea de suferit. Legat de următoarele alegeri, analistul spune că vede în Hillary Clinton, candidata Partidului Democrat la Preşedinţia SUA, un simbol al corupţiei: „Reprezintă tot ce este greşit cu politica noastră şi cu economia noastră. Politicienilor nu le mai pasă de oameni.” Era întunecată, potrivit lui Armstrong, va începe în anul 2032 şi va dura sute de ani.

    Martin Armstrong şi-a câştigat reputaţia în anul 1987, când, în consultanţa sa oferită la Princeton Economics, a prezis cu precizie de o zi prăbuşirea Bursei de la New York în ceea ce ulterior industria de pe Wall Street a numit „Lunea Neagră”

     

  • Crizele de după criză

    Cred sincer că trăitul în realitatea românească aduce oricărui analist politic şi economic serios un plus de luciditate, iar cartea profesorului Paul Dobrescu „Crizele de după criză“ nu face decât să confirme aceasta. Dezvoltarea, spune profesorul de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din SNSPA, va deveni obiectivul detaşat al perioadei postcriză, dar nu se poate baza nici pe globalizare şi nici pe corporaţii.

    Dezvoltarea va deveni principala unitate de măsură a unei bune guvernări şi va da seama de vrednicia statului. Aceasta într-o perioadă în care indisciplina geopolitică este caracteristica vieţii planetei, în care nimeni nu este prea puternic pentru a domina şi nimeni nu este prea slab pentru a se lăsa dominat. Regăsim în „Crizele de după criză“ toate marile teme ale momentului – inegalitatea care se accentuează, ascensiunea ţărilor emergente, expansiunea chineză, jocurile graniţelor şi lipsa de viziune a liderilor politici.

    Unele date sunt în măsură să dea fiori: în ultimii 26 de ani au fost privatizate 7.500 de întreprinderi de stat, pentru care s-au încasat 7 miliarde de euro. Fără cele 2,3 miliarde de euro încasate pentru BCR, reiese un preţ mediu de 667.000 de euro pentru o întreprindere de stat, adică preţul pe care îl obţii pe o casă mai acătării. Este doar un exemplu din taboul actual al unei Românii aflate într-o poziţie ambiguă, vasal-concurenţială, cu o Europă ce încearcă să iasă din stagnare, cu o Asie în plină expansiune economică şi cu o Americă care încearcă să îşi păstreze poziţia de lider al lumii.

    „Greşeala mare a acestei perioade de peste 26 de ani este că nu s-a ţinut cont de nicio lecţie mai importantă a geopoliticii. În primul rând nu s-a construit din interior… Nu a construit o politică externă coerentă de bună vecinătate… Harta spaţiului politic românesc pare brăzdată doar de trasee individuale, de soluţii individuale. Aceasta este principala prăbuşire: prăbuşirea încrederii, care erodează pe zi ce trece valorile supreme ale unei comunităţi naţionale: sentimentul apartenenţei şi nevoia de identitate“. Musai de citit!

     

  • Cum arată criza din Orientul Mijlociu şi la ce pericole este supusă România

    Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

    „România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.

    Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

    Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.

    Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

    „România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

    Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

    Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Investitorii de la Facebook, Twitter sau Tinder pot respira uşuraţi: Pokemon Go pierde utilizatori

    Pokemon Go începe să piardă teren, iar investitorii de la Facebook, Instagram, Twitter, Tinder sau Snapchat pot respira uşuraţi, spune Victor Anthony, analist în cadrul Axiom Capital Management, scrie Bloomberg.

    “Datorită creşterii fulminante a Pokemon Go de la lansarea din iulie, investitorii erau îngrijoraţi că această aplicaţie acaparează tot timpul utilizatorilor de smartphone-uri”, mai spune Anthony.

    Totuşi, acum date de la Sensor Tower, Survey Monkey, Apptopia arată că numărul de utilizatori activi ai Pokemon Go, numărul de descărcări, dar şi timpul petrecut în aplicaţie în fiecare zi a început să scadă şi se află pe un trend descendent.

    În cazul în care acestă tendinţă de scădere se menţine pe o perioadă îndelungată popularitatea Pokemon Go va scădea, dar şi popularitate şi viabilitatea jocurilor care se folosesc de elemente de realitate augumentată, este de părere analistul.

    Acest conchide spunând că interesul în realitatea augumentată începe deja să scadă, potrivit Google Trends, pe când interesul pentru realitatea virtuală este încă ridicat.

  • Carte: Dragostea modernă

    Cineva remarca, înţelept, că în general jurnaliştii ar fi vrut să fie scriitori şi fotografii ar fi vrut să fie cineaşti, iar în cazul lui Aziz Ansari comicul ar fi vrut să fie analist de date. Aceasta poate fi una dintre explicaţiile faptului că un comic de stand-up, cu peste 5 milioane de fani pe Twitter şi care joacă la Madison Square Garden cu casa închisă, se aliază cu un profesor de sociologie, Eric Klineberg, şi scrie o carte despre amor în vremea tehnologiei.

    Cei doi au elaborat un proiect amplu de cercetare, au luat sute de interviuri şi au participat la focus grupuri în mai toate colţurile lumii. Ca un bun comic ce este, Ansari îşi abordează cititorul într-un mod franc – „La dracu’, mersi că mi-ai cumpărat cartea. Banii sunt AI MEI acum. Dar am muncit din greu la carte şi cred că o să îţi placă“, iar la final va exclama: „Ei bine, GATA, am terminat naibii cu cartea! Grozav!“. Între cele două strigăte, comicul stabileşte câteva dintre regulile care stau la baza relaţiilor moderne, de exemplu aceea că unii au o relaţie mult mai strânsă cu smartphone-ul personal decât cu partenerul de viaţă. Iar relativa anonimitate formată din nickname-uri, emoticoane sau avatare iscă, plastic vorbind, monştri: de exemplu numărul uluitor de nătărăi care scriu „mesăjele“, folosesc o grămadă de „hahaha“-uri, asta când nu sunt de-a dreptul agresivi din punct de vedere sexual. Oamenii au două euri, cel real şi cel virtual, conchide, serios, comicul. Sau lipsa de originalitate, de personalitate: luat singur, un mesaj „Bună!“ poate părea inofensiv, dar dacă cinci ecrane de telefon se vor umple de „Bună“, „Bunăă“, „Hei“, „Bună, ce mai faci?“, „Hei“ şi tot aşa vei începe să judeci altfel specia umană. Pe alte meleaguri povestea capătă accente dramatice, de exemplu faptul că tinerii japonezi se dovedesc din ce în ce mai mult neinteresaţi de relaţii, de orice tip ar fi ele, punând guvernul în postura de a finanţa programe care să-i ajute pe oameni să îşi găsească perechea sau să trimită tinerelor cupluri bani şi cadouri.

    Dar, dincolo de neajunsuri, de mutaţii, de euri virtuale şi de euri reale, de mesaje tembele şi de potriviri pe Tinder, trebuie reţinută ideea de bază că, „indiferent de cât de multe opţuni vedem pe un ecran, ar trebui să nu uităm că în spatele lor sunt persoane reale şi că e de preferat să petrecem timp de calitate cu oameni reali şi nu cu telefoanele sau laptopurile noastre, încercând să vedem dacă e cineva acolo“. Comicul dixit, şi nu pot decât să îl aprob. De citit musai, ca să înţelegem cum este lumea şi cum ar trebui să fie de fapt.

  • De ce nu mai cumpără fanii Apple iPhone 6

    El demonstrează că între iPhone 6 şi iPhone-ul precedent există diferenţe fundamentale, mai ales pentru că principalii clienţi ai Apple nu sunt şi principalul cumpărător al acestui produs. “Mai degrabă, toată lumea este”, spune analistul.

    Anterior, Apple deţinea aproximativ 15% din piaţa globală a telefoanelor mobile cu iPhone, iar telefoanele Android ocupau restul pieţei. Teoria construită în jurul acestei segmentări era că Apple nu voia să obţină o cotă de piaţă mai mare decât atât, cota de 15% fiind creată pe baza celor mai profitabili clienţi. iPhone 6 este însă diferit. Este telefonul numărul 1 atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în China şi îşi croieşte drum pentru pieţe noi. Acest aspect creează probleme pentru sistemul Android al Google, care pierde astfel mare parte dintre clienţi.

    În mod normal, Apple vinde un volum mare de produse la scurt timp după lansarea lor, dar aceste vânzări au tendinţa de a se reduce la câteva luni după lansare.

    “De data aceasta, conform acordului cu Citi, acest lucru nu o să se întâmple”, spune analistul, care aduce câteva argumente în plus:

    • Doar 20 % din baza existentă a utilizatorilor iPhone şi-au cumpărat iPhone 6 şi 6 Plus.
    • Aproximativ 50 % din consumatorii iPhon 6/ şi 6 Plus ce folosesc pentru prima dată iPhone sunt utilizatori care au folosit alte mărci de smartphone-uri, mai ales cu sisteme Android.

    Aceste argumente sugerează că 80 % dintre utilizatorii actuali iPhone pot să îşi cumpere la un moment dat un telefon iPhone 6. Aproximativ 12 % dintre clienţii iPhone primesc un nou iPhone în fiecare trimestru, potrivit unor studii anterioare citate de Business Insider.

    Totuşi, rata de retenţie a Apple a scăzut uşor, de la 84%, la 78%. Suva spune că acest lucru nu este îngrijorător, dat fiind faptul că Apple este singurul furnizor care se poate aştepta la un aflux net de clienţi, aproximativ o treime dintre cei care aleg Apple provenind de la Samsung.

    “Acest lucru va schimba cota de piaţă în favoarea Apple şi ridică o întrebare  pentru Google: dacă cei mai mulţi oameni clienţi din pieţe precum Statele Unite ale Americii şi China ajung să îşi cumpere iPhone, există încă loc pentru Android?”, se întreabă analistul.

     

     

  • Analist economic: Firmele locale nu au cunoştinţe şi curaj să iasă pe pieţele externe

    Firmele româneşti ar trebui încurajate să testeze pieţele străine, în condiţiile în care această mişcare le-ar deschide accesul la o piaţă comună cu 500 milioane de consumatori, este de părere analistul economic Aurelian Dochia.

    ”Firmele locale nu au cunoştinţe şi nu au curaj să iasă pe alte pieţe. Sunt puţine firmele cu acţionariat românesc care se uită către pieţele străine şi este păcat, pentru că după aderarea la UE ele au acces la o piaţă comună cu 500 de milioane de consumatori“, a adăugat Dochia.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Nevralgia economiei: 75% din exporturile României sunt ţinute în spate de numai 350.000 de salariaţi

    Exporturile României, de 54,6 mld. euro anul trecut, sunt ţinute în spa­te de un număr mic de com­pa­nii şi sunt polarizate puter­nic. Astfel, cei mai mari 500 de ex­portatori ai României au doar 7,8% din totalul salariaţilor din economie, deşi ei duc în spate 75% din totalul exporturilor locale. Mai mult, harta României este polarizată, judeţele li­der având exporturi de circa 5 mld. euro, pe când codaşii nu ajung nici la 100 de mil. euro.

    „Există o disparitate dacă ne uităm pe statisticile marilor exportatori. Putem observa că exporturile sunt ţinute în spate de doar câteva companii, şi acelea de regulă stră­ine. Un exemplu clar este Dacia, care a ajuns cel mai mare exportator local acum câţiva ani şi care rămâne în continuare în top“, spune şi analistul Aurelian Dochia

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Brexitul seamănă izbitor de mult cu asccensiune lui Donald Trump în America, trebuie să acceptăm că poate deveni realitate

    Într-un articol din cotidianul britanic Financial Times, celebrul analist Gideon Rachman, avertivează că un vot pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit) a devenit cu mult mai probabil decât estimează elita britanica, europeană sau globală în general, scrie Ziarul Financiar.

    Făcând o paralelă între ascensiunea lui Donald Trump în America şi Brexit, Rachman subliniează că primele calculele conform cărora intenţia de vot pentru republicanul american va scădea după ce electoratul de peste Ocean se va trezi şi va conştientiza întreaga plajă de candidaţi, se dovedesc în momentul de faţă greşite, iar Donald Trump se prefigurează tot mai mult ca finalistul întrecerii electorale americane.

    Analistul mai notează faptul că pe fondul ultimelor evenimente, precum criza imigranţilor sau atentatelor recente din Europa, populismul si euroscepticismul sunt alimentate puternic, şi chiar dacă nu au luat amploarea  pe care o prefigurau anumiţi analişti acum caţiva ani, nivelul la care a ajuns discurscul politic este încă unul periculos pentru valorile si principiile ce definesc cetatea vestică.

    Tabara ce susţine rămânerea Marii Britanie în Uniunea Europeana este văduvită de o timiditate neaşptată a mediului de afaceri, deşi 18 sondaje efectuate recent arată că 80% dintre afacerile britanice ar vota pentru rămânerea în Uniunea Europeană, premierul Cameron este lăsat în poziţia de singură locomotivă pentru cauza pro-europeană, confruntându-se şi cu un război în interiorul propriului partid cu privire la parcursul pe care trebuie sa il ia englezii pe 23 iunie.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro