BusinessMagazin

Tag: actori

  • Apa românească băută de vedetele de la Cannes. S-au băut 20.000 de sticle pe toată durata festivalului

    Pe toată durata festivalului, între 17 şi 28 mai, mii de persoane prezente la aceste petreceri au consumat în jur de 20.000 de sticle de Aur’a.

    Pe toată perioada Festivalului de Film de la Cannes, serile au fost animate de petreceri private, cu DJ şi entertainari, evenimente mondene la care au participat vedete de toate genurile, de la actori şi până la scriitori, jurnalişti, prezentatori de TV de marcă, regizori, sportivi etc. Apa românească Aur’a, lansată anul trecut pe piaţă de o companie deţinută de doi oameni de afaceri timişoreni, a fost prezentă la toate petrecerile organizate de agenţia de evenimente Sandra&CO pe Croazetă.

    La aceste evenimente au participat, timp de 11 zile, mii de persoane. Petrecerile începeau la 9 seara, se animau în jur de miezul nopţii şi se încheiau în zori, în jur de 6 dimineaţa. Tineri, bătrâni, femei şi bărbaţi, de la actori, actriţe, regizori, scenarişti şi tot ce mai poate însemna lumea filmului, manechine şi manechini, promotori de artă, artişti plastici, cântăreţi, jurnalişti, bloggeri, oameni de afaceri, reprezentaţi de companii, stilişti şi scriitori au consumat la aceste petreceri în jur de 20.000 de sticle de apă plată românească.

    “Aur’a a reuşit sa ajungă în anturajul oamenilor care, de cele mai multe ori, dau tonul în modă şi arta. Organizatorilor le-a plăcut foarte mult produsul şi şi l-au dorit, pentru că se potriveşte foarte bine cu ideea de glamour, cea care defineşte întregul festival. Este important ca lumea să cunoască această apă, sa o vadă, pentru ca apoi să o caute. Partenerii noştri din Franţa vor şti, cu siguranţă, să scoată maximum din această întâmplare fericită cu prezenţa Aur’a la Cannes. Suntem convinşi că efectele nu vor întârzia să apară”, a declarat Horaţiu Rada, manager general Aur’a Mineral Water.

    Înainte de a fi prezentă la celebrul festival de film, Aur’a se exporta deja în Franţa. Apa a ajuns deja şi în China, ţările Arabe, Cehia, Slovacia, Polonia, Benelux, Germania şi Coasta de Fildeş. În România, apa poate fi găsită în zona magazinelor naturiste, dar şi în hoteluri şi restaurante. Apa se adresează, în primul rând, celor care apreciază un produs natural, deosebit prin conţinut, dar şi acelora care îşi doresc altceva, inedit şi, nu în ultimul rând, celor care caută luxul.

    Pe 26 mai, Aur’a a fost prezentă şi la gala de caritate IRA Franţa – Africa organizată de Academia Prinţesei Grace de Monaco, cu ocazia Grand Prix-ului de la Monaco, ediţia 75. Acest eveniment reuneşte nu doar lumea bună din Monte Carlo, ci şi vedetele care participă la etapa de Formula 1. “Putem spera că Sebastian Vettel şi ceilalţi sportivi au savurat apa din Munţii Banatului la această gală”, a mai spus Horaţiu Rada.

     

  • Apa românească băută de vedetele de la Cannes. S-au băut 20.000 de sticle pe toată durata festivalului

    Actorii, regizorii, oamenii de afaceri şi toţi cei care au participat la petrecerile private care au animat cel mai important festival de film din Eurorpa, organizate de cea mai renumită agenţie de evenimente pe Coasta de Azur, au băut apa românească Aur’a, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.  Pe toată durata festivalului, între 17 şi 28 mai, mii de persoane prezente la aceste petreceri au consumat în jur de 20.000 de sticle de Aur’a.

    Pe toată perioada Festivalului de Film de la Cannes, serile au fost animate de petreceri private, cu DJ şi entertainari, evenimente mondene la care au participat vedete de toate genurile, de la actori şi până la scriitori, jurnalişti, prezentatori de TV de marcă, regizori, sportivi etc. Apa românească Aur’a, lansată anul trecut pe piaţă de o companie deţinută de doi oameni de afaceri timişoreni, a fost prezentă la toate petrecerile organizate de agenţia de evenimente Sandra&CO pe Croazetă.

    La aceste evenimente au participat, timp de 11 zile, mii de persoane. Petrecerile începeau la 9 seara, se animau în jur de miezul nopţii şi se încheiau în zori, în jur de 6 dimineaţa. Tineri, bătrâni, femei şi bărbaţi, de la actori, actriţe, regizori, scenarişti şi tot ce mai poate însemna lumea filmului, manechine şi manechini, promotori de artă, artişti plastici, cântăreţi, jurnalişti, bloggeri, oameni de afaceri, reprezentaţi de companii, stilişti şi scriitori au consumat la aceste petreceri în jur de 20.000 de sticle de apă plată românească.

    “Aur’a a reuşit sa ajungă în anturajul oamenilor care, de cele mai multe ori, dau tonul în modă şi arta. Organizatorilor le-a plăcut foarte mult produsul şi şi l-au dorit, pentru că se potriveşte foarte bine cu ideea de glamour, cea care defineşte întregul festival. Este important ca lumea să cunoască această apă, sa o vadă, pentru ca apoi să o caute. Partenerii noştri din Franţa vor şti, cu siguranţă, să scoată maximum din această întâmplare fericită cu prezenţa Aur’a la Cannes. Suntem convinşi că efectele nu vor întârzia să apară”, a declarat Horaţiu Rada, manager general Aur’a Mineral Water.

    Înainte de a fi prezentă la celebrul festival de film, Aur’a se exporta deja în Franţa. Apa a ajuns deja şi în China, ţările Arabe, Cehia, Slovacia, Polonia, Benelux, Germania şi Coasta de Fildeş. În România, apa poate fi găsită în zona magazinelor naturiste, dar şi în hoteluri şi restaurante. Apa se adresează, în primul rând, celor care apreciază un produs natural, deosebit prin conţinut, dar şi acelora care îşi doresc altceva, inedit şi, nu în ultimul rând, celor care caută luxul.

    Pe 26 mai, Aur’a a fost prezentă şi la gala de caritate IRA Franţa – Africa organizată de Academia Prinţesei Grace de Monaco, cu ocazia Grand Prix-ului de la Monaco, ediţia 75. Acest eveniment reuneşte nu doar lumea bună din Monte Carlo, ci şi vedetele care participă la etapa de Formula 1. “Putem spera că Sebastian Vettel şi ceilalţi sportivi au savurat apa din Munţii Banatului la această gală”, a mai spus Horaţiu Rada.

     

  • Cronică de film: Fate of the furious (Fast and Furious 8)

    Rar mi-a fost dat să văd atât de mulţi actori buni (sau cel puţin decenţi) într-un film lipsit de orice fel de logică. Sigur, când te duci să vezi un nou episod din franciza Fast and Furious nu ai aşteptări foarte mari în ceea ce priveşte credibilitatea scenelor; dar acum parcă au dus totul prea departe.

    |nainte de a demonta filmul, trebuie să recunosc că scenele de acţiune sunt spectaculoase – total nerealiste şi destul de stupide, dar spectaculoase. Dacă asta căutaţi, atunci poate că Fate of the Furious nu va fi o experienţă atât de dezamăgitoare. Dar trebuie să vă avertizez că al optulea episod se îndepărtează destul de mult de ideea de bază, şi anume cursele de maşini: nu cred că maşinile apar mai mult de 20-25 de minute în film.

    Revenind la soarta furioşilor, regizorul F. Gary Gray ne aruncă de la început pe străzile din Cuba, acolo unde Dom Toretto (Vin Diesel) a devenit un fel de vedetă în lumea ilegală a maşinilor tunate. Consumăm 5 minute din cele 25 alocate curselor.

    O întâlnire cu Cypher (Charlize Theron) îl face pe Dom să se întoarcă brusc împotriva tuturor celor pe care îi cunoaşte şi să înceapă să fure diverse arme care mai de care mai letale.

    Fără alte explicaţii, trecem apoi în Statele Unite, unde Hobbs (The Rock) antrenează o echipă de fotbal de copii. O altă întâlnire, de data asta cu un agent guvernamental pe care îl cheamă dl Nimeni (serios, nu e o glumă), îl convinge pe Hobbs să plece în Germania, la Berlin, pentru a recupera de la terorişti o armă de distrugere în masă.

    Probabil vă gândiţi acum: ”Ia uite şi la ăsta, ne-a povestit tot filmul“; nu vă temeţi, pentru că nu am dezvăluit decât primele 10 minute ale filmului. Celelalte 2 ore şi 5 minute aduc un fel de alergătură prin tot felul de ţări, culminând cu o confruntare undeva prin Rusia.

    Franciza Fast and Furious a început în 2001, atunci când filmul cu acelaşi nume a făcut o radiografie cel puţin interesantă a curselor ilegale de maşini de pe străzile din Los Angeles. Nu a fost un film cu buget mare, dar reacţia publicului a făcut ca studioul de producţie să dea undă verde unei continuări. Din păcate însă pentru fani, franciza s-a transformat uşor-uşor într-una de acţiune fără prea mare legătură cu maşinile.

    Furious 7 s-a întors puţin spre tema centrală, poate şi pentru a găsi o formulă acceptabilă de a-l scoate din poveste pe Paul Walker (care şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină, în timpul filmărilor); a fost un film primit bine atât de critici, cât şi de fani şi mi-e greu să înţeleg de ce producţia de anul acesta a luat-o pe alt drum. Dincolo de dilemele mele, sunt convins că banii vor curge şi de data asta.

    Revin la concluzie: Fate of the Furious e un film lipsit de orice fel de logică, pe care nu l-aş recomanda decât în locul unui show prezentat de Dan Negru.

    Notă: 4/10

     

  • Cu cât sunt plătiţi actorii din Game of Thrones pentru fiecare episod. Suma este colosală

    Dacă anul trecut se vehicula suma de 500.000 de dolari, anul acesta, pentru noul sezon, Peter Dinklage, Kit Harington, Lena Headey, Emilia Clarke şi Nikolaj Coster-Waldau ar urma să primească nu mai puţin de 2,57 milioane de dolari, scrie adpm.ro

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • “La 43 de ani sunt prea bătrână pentru a juca rolul unei femei de 57”: confesiunile unei actriţe cunoscute şi în România

    “Tocmai mi s-a spus că la 43 de ani nu mai am vârstă potrivită pentru a interpreta o soţie de 57 de ani”, a răbufnit actriţa pe Twitter.

    Actriţa şi-a exprimat nemulţumirea şi faţă de unul dintre actorii principali, pe care îl consideră vinovat pentru întreaga situaţie. “Soţia adevărată a actorului are cel puţin 50 de ani, dar nemernicul vrea ca în film să fie căsătorit cu una de 38 de ani”, a scris Denbo.

    Conservatorismul (exprimat de nenumărate ori la Hollywood) se traduce, mai simplu, într-o listă lungă de roluri pentru bărbaţii care s-au bucurat deja de un anumit grad de succes şi o listă scurtă de roluri pentru restul actorilor.

    Imaginaţi-vă, pentru o clipă, că Bradley Cooper (41 de ani) ar primi numai roluri de partener mai în vârstă al unui tânăr actor; că Leonardo DiCaprio (tot 41 de ani ) ar figura pe lista unui blockbuster de vară, alături de Scarlett Johansson, în rolul tatălui; sau că James Franco, la 38 de ani, ar recunoaşte în timpul unui interviu că a pierdut un rol pentru că a fost considerat „prea bătrân“ pentru o poveste de dragoste. Toate aceste scenarii par aberante, dar ele reflectă perfect ceea ce se întâmplă în cazul actriţelor trecute de o anumită vârstă, în general cea de 35 de ani.

    La începutul anului trecut, Maggie Gylenhaal (37 de ani la momentul respectiv) a povestit că un regizor i-a spus că e prea bătrână pentru a juca iubita unui bărbat de 55 de ani. Până şi Meryl Streep, cu ilustra sa carieră, se confruntă ocazional cu astfel de probleme. În cadrul unui interviu acordat celor de la People, ea a recunoscut că la vârsta de 40 de ani i s-au oferit trei roluri de vrăjitoare: „Nu mi s-a oferit niciun rol într-un film de dragoste sau într-un film de aventuri; mi s-au oferit roluri de vrăjitoare pentru că eram deja bătrână la 40 de ani“.

    Poate cel mai relevant studiu în această direcţie este cel realizat în 2013 de Vulture, care a ajuns la o concluzie aproape hilară: personajele principale masculine nu îmbătrânesc, în vreme ce partenerele lor sunt lovite din plin de trecerea timpului. Autorii au analizat cei mai importanţi 10 actori şi cele mai cunoscute filme ale lor, comparând diferenţa de vârstă dintre aceştia şi partenerele lor de pe marele ecran. Concluzia a fost următoarea: chiar dacă interpreţii ajungeau la 40, 50 sau 60 de ani, actriţele aveau întodeauna vârste cuprinse între 35 şi 40 de ani.

  • Cum arată actorii din „Lord of the Rings”, la 15 ani de la debut – GALERIE FOTO

    Cele trei filme ne-au adus lumea a Pãmântului de Mijloc, cu locuitorii sãi fantastici – oameni, hobbiţi, elfi, pitici, vrãjitori, troli şi orci, şi în întunericul din Ţinutul Mordor.

    Cele trei filme au obţinut 28 de nominalizări la premiile Oscar şi au câştigat nu mai puţin de 17 categorii (11 doar “The Return of the King”, egalând recordul setat de Titanic şi Ben-Hur). Filmele s-au descurcat foarte bine şi la box office, impreună încasând peste 1,6 miliarde de dolari, sumă ajustată la inflaţie.

    În galeria foto vă prezentăm cum arată actorii la peste 15 ani distanţă de la debutul de succes

  • Cum arată actorii din „Lord of the Rings”, la 15 ani de la debut – GALERIE FOTO

    Cele trei filme ne-au adus lumea a Pãmântului de Mijloc, cu locuitorii sãi fantastici – oameni, hobbiţi, elfi, pitici, vrãjitori, troli şi orci, şi în întunericul din Ţinutul Mordor.

    Cele trei filme au obţinut 28 de nominalizări la premiile Oscar şi au câştigat nu mai puţin de 17 categorii (11 doar “The Return of the King”, egalând recordul setat de Titanic şi Ben-Hur). Filmele s-au descurcat foarte bine şi la box office, impreună încasând peste 1,6 miliarde de dolari, sumă ajustată la inflaţie.

    În galeria foto vă prezentăm cum arată actorii la peste 15 ani distanţă de la debutul de succes

  • Tom Hardy e EROU şi în viaţa de zi cu zi: a alergat un hoţ care era pe o motocicletă şi l-a prins

    Tom Hardy, unul dintre cei mai apreciaţi actori de la Hollywood, s-a transformat într-un adevărat erou atunci când a fugărit şi prins un hoţ de motorete.

    Actorul de 39 de ani a văzut furtul unei motorete şi a luat-o pe urmele hoţului, sărind prin mai multe grădini şi trecând prin holul unei clădiri de birouri în încercarea de a-i tăia calea celui urmărit.

    “Zici că a intrat în modul supererou”, a povestit un martor celor de la Daily Mail. “După ce l-a ajuns pe hoţ, a început să strige că l-a prins. Nu e un om cu care să te pui, cred că l-a şi legitimat pe hoţ înainte să apară poliţiştii.”

    Tom Hardy este cunoscut pentru faptul că îşi execută singur majoritatea scenelor de acţiune, fără cascadori, având o condiţie fizică de invidiat.

    Tom Hardy a putut fi urmărit recent în Taboo, un serial în care numele îi apare peste tot: rol principal, scenarist, producător şi finanţator. Acţiunea este plasată în Londra anului 1814, într-o perioadă în care Regatul Unit deţinea încă monopolul asupra navigaţiei maritime.

    Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.

  • Tom Hardy e EROU şi în viaţa de zi cu zi: a alergat un hoţ care era pe o motocicletă şi l-a prins

    Tom Hardy, unul dintre cei mai apreciaţi actori de la Hollywood, s-a transformat într-un adevărat erou atunci când a fugărit şi prins un hoţ de motorete.

    Actorul de 39 de ani a văzut furtul unei motorete şi a luat-o pe urmele hoţului, sărind prin mai multe grădini şi trecând prin holul unei clădiri de birouri în încercarea de a-i tăia calea celui urmărit.

    “Zici că a intrat în modul supererou”, a povestit un martor celor de la Daily Mail. “După ce l-a ajuns pe hoţ, a început să strige că l-a prins. Nu e un om cu care să te pui, cred că l-a şi legitimat pe hoţ înainte să apară poliţiştii.”

    Tom Hardy este cunoscut pentru faptul că îşi execută singur majoritatea scenelor de acţiune, fără cascadori, având o condiţie fizică de invidiat.

    Tom Hardy a putut fi urmărit recent în Taboo, un serial în care numele îi apare peste tot: rol principal, scenarist, producător şi finanţator. Acţiunea este plasată în Londra anului 1814, într-o perioadă în care Regatul Unit deţinea încă monopolul asupra navigaţiei maritime.

    Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.

  • Cronică de film: Kong: Skull Island

    După filmul din 2005, nu foarte bine primit de critici sau de public, varianta regizată de Jordan Vogt-Roberts aduce o gură de aer prospăt. Acţiunea este rapidă, efectele speciale aproape impecabile, iar apariţie actorilor pe care îi aminteam mai sus dă acea doză de superficialitate care lipseşte de multe ori la blockbusterele de azi. Acestea fiind spuse, să analizăm mai în detaliu diferenţele dintre cele două filme.

    Fără a da prea multe detalii, trebuie spus că elementele definitorii ale celuilalt film (şi ale tuturor versiunilor anterioare, de altfel) erau, în ordine: călătoria către insulă, întâlnirea cu King Kong, povestea de dragoste (să-i spunem aşa) şi confruntarea de pe meleagurile americane. Unele dintre aceste elemente lipsesc, unele sunt uşor modificate; vă las pe voi să aflaţi care.

    O altă diferenţă sesizabilă e dimensiunea lui Kong – nu am datele exacte, dar cred că producătorii au vrut să vadă cât de mult spaţiu poate o maimuţă să ocupe. Le-a reuşit, cred, pentru că este cea mai mare versiune a lui Kong de până acum.

    Un element oarecum nou este dat de animalele cu care Kong trebuie să se lupte (spun oarecum pentru că maimuţa s-a mai confruntat cu diverse creaturi de-a lungul timpului); acestea sunt bine schiţate şi produc efectul de frică pe care presupun că regizorul l-a căutat.

    În rest, Skull Island respectă reţeta clasică imaginată în urmă cu 84 de ani de James Ashmore Creelman şi Ruth Rose. Dacă vă aflaţi printre cei câţiva oameni de pe planetă care nu ştiu despre ce e vorba în film, nu vă aşteptaţi la ceva foarte logic sau care să conţină vreun mesaj memorabil. Filmul este un blockbuster şi trebuie tratat ca atare.

    Distribuţia este una mai mult decât respectabilă, aducând la un loc un premiu Oscar (Brie Larson), o nominalizare la aceleaşi premii (Samuel L. Jackson) şi un Glob de Aur (Tom Hiddleston).

    Trebuie să mă refer şi la durată, pentru că în cazul filmului din 2005 regizorul Peter Jackson nu a primit chiar cuvinte de laudă pentru cele 3 ore lipsite de suspans. Sigur, scuza lui Jackson poate fi puterea obişnuinţei – trilogia Stăpânul Inelelor a avut o durată media de 3 ore şi 6 minute pe film.

    După cum scriam şi la începutul acestei cronici, efectele speciale sunt realizate fără cusur, mult superioare celor din 2005 – sigur, tehnologia de azi ajută mult în acest sens. Dar realismul creaturilor este cel care mă face să cred că scenariştii au avut şi ei ceva de spus în această privinţă.

    Până la data redactării acestei cronici, Kong: Skull Island a generat încasări de 393 de milioane de dolari contra unui buget de 185 de milioane. Cu alte cuvinte, pregătiţi-vă pentru Kong: Multe alte părţi.

    În concluzie, filmul este mai mult decât decent; cea mai bună parte? Nu încearcă să fie mai mult decât este.

    Nota: 7/10