BusinessMagazin

Tag: activitate

  • Mihaela Mitroi, EY: „Oportunităţi există întotdeauna când eşti femeie. cu condiţia să fii conştientă de calităţile tale şi să le foloseşti”

    ∫ Care au fost cele mai recente realizări profesionale?
    Mutarea la EY, după 22 de ani la o altă companie de servicii profesionale. Am găsit aici o echipă foarte drăguţă, m-am simţit bine primită. Lider regional am fost şi înainte, în cealaltă companie, însă aici am în plus alte ţări, precum Grecia, Cipru, Malta.

    ∫ Ce v-aţi propus pentru anul în curs?
    Ceea ce mi-am propus din clipa în care am venit aici este creşterea businessului atât în România, cât şi în regiunea de care sunt responsabilă.

    ∫ Aţi identificat dezavantaje ale faptului că sunteţi femeie în cariera dvs.? Dar oportunităţi?
    Asta a fost pe vremuri. Sunt în profesia aceasta de ceva timp şi am participat activ la transformarea societăţii noastre, întâlnind şi această problemă a recunoaşterii femeilor îndeosebi în poziţii de conducere. Mai sunt, sigur, câteva reminiscenţe, însă în general situaţia s-a schimbat. Ba chiar aş putea spune că această dorinţă în creştere de a promova cât mai multe femei mă face să cred că există o uşoară discriminare a bărbaţilor în anumite organizaţii. Oportunităţi există întotdeauna când eşti femeie cu condiţia să fii conştientă de calităţile tale şi, evident, să le foloseşti. În trecut am considerat că am nevoie de masculinitate ca să pot fi acceptată în anumite cercuri, însă în timp mi-am dat seama ce mult contează în business să îţi foloseşti feminitatea.

    ∫ În ce situaţii din parcursul dvs. profesional aţi fi fost tratată diferit dacă aţi fi fost bărbat?
    După cum spuneam, în trecut au fost situaţii în care m-aş fi conectat mai bine cu anumite cercuri de indivizi dacă eram bărbat. Până şi chestiunile aparent neimportante contează în stabilirea unei relaţii profesionale, cum ar fi, spre exemplu, conversaţiile cu privire la fotbal. Ca femeie, pot spune că în acea perioadă am simţit că am muncit mai mult decât un bărbat. 

    ∫ Ce calităţi poate aduce o femeie într-o afacere pe care nu le poate aduce un bărbat?
    Depinde de femeie, însă în general femeile sunt intuitive şi atente la detalii. Eu nu sunt întru totul aşa. Nu îmi plac detaliile, însă îmi place să îi inspir pe alţii şi să schimb lucrurile, să ies din modul tradiţionalist de management. Îmi place să învăţ şi citesc foarte mult. Recent am primit cadou o carte pe care o citesc cu interes – „Organizaţii exponenţiale“, de Salim Ismail, o recomand cu căldură. Este vorba de schimbarea organizaţiilor, afacerile se construiesc rapid prin inovaţie şi, aşa cum spune Salim, „acum competiţia nu este nu ştiu ce organizaţie multinaţională, ci tipul sau tipa din garajul X din Mumbai care foloseşte cele mai noi unelte online pentru a proiecta şi a imprima prin cloud cea mai nouă inovaţie a lui/ei”.

    ∫ Echilibrul între viaţa personală şi profesională: mit sau obiectiv?
    Este cel mai important lucru. Nu este mit! Eu personal am greşit, dar aşa erau timpurile atunci, m-am concentrat pe carieră, desigur, pentru că iubeam nespus ceea ce făceam şi fac. Însă acasă mă aştepta un băieţel care suferea întrucât nu eram cu el şi veneam foarte târziu noaptea, obosită, iar a doua zi o luam de la capăt. Nici acum Alexandru, băiatul meu, nu poate să uite momentele acelea, deşi spune că nu mai contează. Sfatul meu este să vă bucuraţi de copii şi de familia voastră.

    ∫ Sfatul dvs. pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional.
    În primul rând să fie atentă ce profesie îşi alege – trebuie să îţi placă să faci acel lucru. Pentru că dacă îţi place, atunci eşti curios, dornic să înveţi cât mai mult şi continuu şi, astfel, te dezvolţi profesional. Apoi aş sfătui-o să ajute oamenii de lângă ea, îndeosebi pe măsură ce înaintează în profesie sau în vârstă, să îi ajute să se dezvolte profesional şi în viaţă, să împărtăşească şi să dăruiască. Şi, în cele din urmă, să nu uite să se bucure de viaţă şi de familia ei.

    Mihaela Mitroi este una dintre femeile din managementul românesc care au  responsabilităţi şi la nivel regional. Profilul ei  va apărea în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business
    Funcţie: partener, asistenţă fiscală şi juridică, EY România, lider al activităţii de consultanţă fiscală şi juridică în clusterul de sud al regiunii EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală (CESA)
    Companie: EY
    Venituri*: 36,4 mld. dolari
    Număr de angajaţi: 284.000 la nivel internaţional, dintre care peste 800 în România şi Republica Moldova
    Detalii despre companie: Prezentă pe piaţa locală din 1992, EY furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Compania are birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău.
    * la nivel internaţional, în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2019

    Urmează lansarea noului anuar dedicat femeilor din businessul românesc

  • Mereu cu ochii pe piaţă

     „2019 a fost anul în care am împlinit un sfert de secol de activitate, dar şi anul în care ne-am reconfirmat strategia de creştere în condiţii de eficienţă. Ceea ce părea, iniţial, o decizie foarte riscantă sau, eufemistic vorbind, curajoasă, anume retragerea din mari centre comerciale şi reorientarea către oraşele medii şi mici din ţară, a fost, în fapt, o mutare foarte bună, şi la propriu, şi la figurat. Magazinele de dimensiuni mai reduse, cu vad bun, în oraşe în care retailul modern de tip electro-IT încă nu ajunsese, au dat şi dau rezultate foarte bune, reflectate în rata noastră curentă de profitabilitate”, a spus Dragoş Sîrbu, CEO al Flanco Retail, în cadrul unei conferinţe de presă.
    În 2019, Flanco a înregistrat vânzări de 1,21 miliarde de lei (250 de milioane de euro), în creştere cu 13,1% faţă de anul precedent şi cu mult peste media de creştere a pieţei, care a fost de aproximativ 6,5%, conform studiilor independente. De asemenea, profitul net al companiei a cunoscut o creştere de 87% la finalul anului 2019 faţă de 2018, ajungând la 21,4 milioane de lei (44 de milioane de euro).
    La aceste rezultate a contribuit mai ales strategia axată pe expansiune a companiei, care s-a concentrat în continuare pe prezenţa din oraşele mici şi medii. La finalul lui 2019, reţeaua de magazine Flanco număra 156 de unităţi deschise în România. Acest număr a fost atins în urma a 30 de deschideri de magazine şi a şapte închideri, desfăşurate pe parcursul anului, completate cu reamenajarea a patru magazine.
    „Anul trecut am deschis 30 de magazine. Deschidem în zone de proximitate, această proximitate poate însemna magazine stradale în oraşe medii sau mici, sau poate să însemne mallul dintr-un oraş mai important dacă magazinele deschise în acel mall au rezultate eficiente. Anul trecut am investit 14,3 milioane de lei în propriile resurse – în dezvoltarea reţelei digitale şi platformei online”, a menţionat Dragoş Sîrbu. El a explicat că în 2017 Flanco a trecut printr-o restructurare a reţelei de magazine, în urma căreia a închis câteva unităţi aflate în mallurile din România.
     „În 2017 am făcut o restructurare masivă de reţea şi am ieşit din câteva malluri mari la acel moment, deoarece nu ne mai permiteam costurile de închiriere a spaţiului, care erau prea mari. Asta s-a repetat şi anul trecut, când am închis cele şapte magazine. Intrăm şi în malluri în măsura în care indicatorii pe care îi dorim arată că vom fi eficienţi. Dar asta înseamnă să fii retailer, trebuie să urmăreşti mereu piaţa, închizi anumite magazine, deschizi în alte zone. Din cele 156 de magazine din reţeaua Flanco, jumătate sunt magazine stradale, iar jumătate sunt deschise în centre comerciale.”
    În paralel cu reţeaua de magazine fizice, oferta online a Flanco a crescut şi ea – retailerul urmărind să menţină un echilibru între vânzările online şi cele offline, în ideea acoperirii optime a cerinţelor pieţei. Astfel, rezultatele unui studiu realizat de companie arată că 25% din vânzări au fost generate de tranzacţiile cu cardul, însă peste 30% dintre clienţii Flanco aleg să rezerve produsul online şi să îl ridice personal din magazine.
     „Aproximativ 25% din vânzările Flanco sunt tranzacţii cu cardul. Din acest procent putem spune că 60% sunt tranzacţii cu card de debit, iar 40% cu card de credit. În urma unor studii, am observat că aproximativ 64% din traficul din magazinele noastre este generat de mediul online, din care 46% de pe mobil. Clienţii intră în Flanco după ce deschid site-ul online al companiei pe telefonul mobil. 80% din clienţi se informează online şi jumătate din aceştia vin în magazin, acestea sunt rezultatele unor studii pe care le-am făcut şi noi şi alţi jucători. Trendul este în creştere pentru cei care se informează online şi în scădere pentru cei care ajung în magazine. De asemenea, 5% din vânzările online sunt generate prin platforma eMAG.”
    Dragoş Sîrbu a povestit despre problemele cu care s-a confruntat compania pe parcursul anului 2019. Astfel, CEO-ul Flanco a spus că la începutul anului trecut activitatea companiei a fost „deranjată” de mai mulţi factori, printre care aminteşte intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă 114 (OUG 114). „Pe zona de electro-IT am avut acea OUG 114, care a intrat în vigoare în decembrie 2018 şi care ne-a afectat în sensul în care o parte din vânzările noastre sunt susţinute de cardurile de credit. În urma OUG 114 băncile au avut o atitudine rezervată până în primul trimestru al anului 2019. Tot cu impact negativ, la începutul anului trecut, Banca Naţională a schimbat modul de calcul al coşurilor de cumpărături la birourile de rată. Dacă în 2018 ritmul de creştere la creditele de consum era undeva la 10%, în 2019, cel puţin în prima parte a fost zero, -1%, -3% sau -5%. În concluzie, am avut un impact negativ în urma celor două norme”, a spus Dragoş Sîrbu.
    Pe de altă parte, programul Rabla pentru electrocasnice şi TV a împins veniturile companiei spre creşteri. „Un impact pozitiv a avut programul Rabla pentru electrocasnice şi TV. E un program bun pentru că stimulează achiziţia produselor care consumă mai puţină energie. Piaţa de electrocasnice mari a crescut cu 10% anul trecut, iar principalul motiv a fost legat de programul Rabla pentru electrocasnice. Oamenii au preferat să achiziţioneze produse care să le satisfacă nevoi complementare, spre exemplu uscătoare de rufe, maşini de spălat vase. În 2019 s-au vândut 650.000 de maşini de spălat; peste 40% din acestea au fost de capacitate mare, peste 8 kg.”
    Tot pe parcursul anului trecut, reprezentantul Flanco a observat şi o schimbare a consumului, deoarece consumatorii acordă atenţie altor „nevoi”, spre exemplu vacanţelor.
    „S-au mai schimbat sezonalităţile, adică pentru noi august era o lună foarte bună de vânzări, în sensul în care cei care s-au stabilit în afara României veneau în vacanţă şi mergeau cu rudele la cumpărături, cheltuiau bani. În magazinele noastre se cheltuiau o mare parte din acei bani. În schimb, anul trecut, luna august nu a mai fost atât de bună, pentru că oamenii care au venit din afară şi-au luat rudele şi au plecat în vacanţă. Vânzările din august s-au mutat parţial în luna septembrie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în decembrie. Anul trecut, luna decembrie a fost printre cele mai slabe luni din istoria Flanco. În schimb, în primele două săptămâni din luna ianuarie vânzările au început iar să crească”, a povestit CEO-ul Flanco. Planurile companiei pentru anul în curs vizează continuarea extinderii la nivel naţional, prin deschiderea a 12 noi magazine în oraşe mici şi medii din ţară, reamenajarea a patru magazine existente şi dezvoltarea platformei online, prin adăugarea unor noi funcţii spre exemplu, magazinul din care doreşti să ridici un produs rezervat online. Pentru deschiderea celor 12 locaţii şi reamenajarea celor patru magazine, Flanco va investi circa 7,5 milioane de lei (1,5 milioane de euro).
    „Suma bugetată pentru planurile din acest an se ridică la 11 milioane de lei (2,2 milioane de euro). Investim în dezvoltarea platformei online, în deschideri de noi magazine, în reamenajări de magazine şi în angajaţii companiei”, a spus Dragoş Sîrbu. De asemenea, în cele 12 noi magazine care vor fi deschise anul acesta de Flanco vor lucra între 120 şi 150 de persoane. „În medie, într-un magazin Flanco lucrează între 10 şi 12 persoane. Pentru noile magazine o să angajăm între 120 şi 150 de persoane de pe piaţa locală”, a adăugat executivul. El a spus că veniturile angajaţilor Flanco sunt cu aproximativ 10% peste media pieţei. „Nu vreau să dau o cifră efectivă, dar am văzut cifrele publice care sunt date în presă, iar noi putem spune că suntem peste media pieţei cu 10% – 12%. Dar e greu de făcut o medie pentru că sunt multe funcţiuni, iar media te fură, adică din 1.500 de oameni sunt 150 de manageri de magazine, poate 1.000 de consultanţi de vânzări, nu ar fi o cifră medie reprezentativă.” În ceea ce priveşte atragerea şi reţinerea forţei de muncă în companie, Dragoş Sîrbu a menţionat că „patru din zece angajaţi pleacă pe parcursul unui an”.
    „Noi ne confruntăm în continuare cu retenţia de personal, aici cheltuim destul de mult timp. Deschizând aceste magazine în oraşe medii şi mici, am plecat de la premisa că ne va fi uşor să atragem forţă de muncă locală. A fost exact pe dos, avem cele mai mari probleme de a popula organigramele în oraşele medii şi mici pentru că oamenii sunt plecaţi în străinătate”, a conchis CEO-ul Flanco.

  • Partea murdară a energiei curate

    În timp ce combustibilii clasici precum petrolul poluează prin ardere, sursele de energie regenerabilă generează la rândul lor deşeuri care trebuie colectate, sortate şi procesate pentru a realiza într-adevăr o tranziţie energetică curată. Spre exemplu, în producţia panourilor solare şi a turbinelor eoliene sunt necesare resurse naturale precum minerale rare, care trebuie extrase din sol. Potrivit datelor organizaţiei Clear Energy Alliance, China deţine 95% din piaţa extracţiei de minerale rare necesare în producţia acestor elemente, iar modul în care operează chinezii generază lacuri întregi de lichid toxic sau chiar radioactiv.

    În acelaşi timp, fermele eoliene afectează ecosistemul, care nu este obişnuit cu prezenţa turbinelor gigant. Doar turbinele eoliene omoară circa 600.000 de păsări pe an şi aproximativ un milion de lilieci – care sunt esenţiali în ecosistem pentru că sunt necesari în procesul de polenizare. Mai mult, sursele de energie regenerabilă ocupă mai mult teren. Informaţiile publicate de Administraţia pentru Informaţii din Energie, un braţ al biroului de statistică din SUA, arată că gazul şi cărbunele au nevoie de 5 hectare per MW produs, în timp ce pentru energia solară este nevoie de 20 de hectare per MW produs, sau chiar 30 de hectare per MW produs în cazul energiei eoliene.

    Cu siguranţă, sursele de energie regenerabilă poluează mai puţin decât combustibilii fosili, însă recunoaşterea impactului real pe care îl au acestea pentru mediu va face ca dialogul public să fie mai eficient şi mai aplicat pe realitatea pieţei.  

    România şi-a luat angajamentul că se vor instala în ţară capacităţi adiţionale de producere de energie din surse regenerabile de 6,9 GW până în 2030, ceea ce aduce mai multe oportunităţi economice pentru companiile din piaţă. Pentru un exemplu al deşeurilor periculoase generate de energia regenerabilă, compania românească de consultanţă de mediu Blumenfield menţionează un parc eolian pe care l-a observat şi analizat. „Un studiu de caz pe care îl avem este un parc eolian cu o capacitate de 84 MW, generată de aproximativ 100 de turbine eoliene. Trebuie să avem în vedere faptul că aceste turbine sunt echipamente care necesită mentenanţă.

    Din aceste activităţi de mentenanţă sunt generate aproximativ 1.400 de tone de deşeuri periculoase pe parcursul unui an de funcţionare, în mare parte uleiuri şi antigel. Nu am dat întâmplător acest exemplu. În România la această oră avem undeva la 3.000 MW putere instalată în centrale eoliene, iar dacă multiplicăm exemplul pe întreaga putere vedem ce cantităţi de deşeuri pot fi generate de aceste parcuri”, a povestit Gabriela Stanciu, director general al companiei Blumenfield. Compania a realizat un studiu de caz şi asupra unei sonde de explorare din Marea Neagră, analizând deşeurile generate de aceasta şi potenţiala reutilizare a acestora.

    „Un studiu de caz îl avem dintr-o sondă de exploare de gaze din Marea Neagră. Este un proiect care s-a desfăşurat pe o perioadă de 50 de zile. Doar din activitatea aceasta de foraj, de explorare, au fost generate aproximativ 420 de tone de deşeuri, din care 84% sunt deşeuri periculoase – nămol de foraj, noroaie de foraj cu conţinut de hidrocarburi. Pe baza caracterizării acestor deşeuri am reuşit să găsim soluţii pentru valorificarea acestora. Una dintre soluţii o reprezintă chiar industria materialelor de construcţii”, a explicat reprezentanta Blumenfield. Ea a dat ca exemplu fabricile de ciment în care se produce clincherul (n.red.: produs obţinut la fabricarea cimentului prin încălzirea materiei prime şi prin transformarea ei într-o masă compactă şi dură). „Aceste soluţii chiar există în România. În Constanţa avem o astfel de instalaţie de producere a cimentului şi în ţară mai sunt câteva.”

    Blumenfield atrage atenţia asupra importanţei pe care o are analiza deşeurilor pentru a putea identifica oportunităţile economice care reies din această piaţă. „A şti exact ce tip de deşeu generezi în activitate este un lucru care ţine de responsabilitatea fiecăruia, pentru că până la urmă trebuie să ne gândim la un management performant pentru ce înseamnă gestionarea deşeurilor. Cunoscând exact categoria de deşeu pe care o generezi, poţi găsi soluţii optime pentru tratarea acestuia, pentru valorificarea sa mai departe”, spune ea.

    Dar şi odată identificate soluţiile, mai există o problemă, apetitul relativ mic pentru a investi în scoaterea acestora din laborator şi integrarea în procese de masă. „Cel mai dificil aspect este transferul de cunoştinţe şi tehnologie. Poţi să identifici soluţii în laborator, dar să nu găseşti investitorul care să ducă soluţia mai departe în zona economică şi spre beneficiul companiilor din sectorul energetic”, a mai spus Gabriela Stanciu. Blumenfield, companie cu capital 100% românesc, susţine că în România există astăzi peste 200 de situri contaminate şi circa 1.100 de situri potenţial contaminate cu deşeuri ca rezultat al activităţii industriale.

    Potrivit specialiştilor citaţi, statul român poate realiza o hartă la nivel naţional a siturilor contaminate, care să ia în calcul de la început conţinutul deşeurilor pe care fiecare industrie le generează şi modul în care acestea pot fi valorificate. Eforturile de a îndrepta economia spre neutralitatea climatică trebuie încurajate printr-un astfel de cadru. În prezent, autorităţile dezvoltă un astfel de proiect care se poate concretiza într-o hartă a deşeurilor din piaţa locală.

    „Acum se desfăşoară o acţiune a Ministerului Mediului privind tot ce înseamnă agenţii economici care desfăşoară activităţi cu potenţial impact. Scopul este ca aceştia să-şi facă o caracterizare a deşeurilor generate din activitate. Indiferent că vorbim despre industria extractivă de resurse minerale sau chiar industria energetică, toate aceste companii trebuie să îşi caracterizeze foarte clar deşeurile pentru a face această hartă.” În prezent, proiectul Green Deal – pactul european care promite neutralitate climatică până în 2050 – este pus astăzi în dezbatere publică. Politicile europene impun României un anumit nivel de emisii, însă specialiştii din piaţa locală atrag atenţia că emisiile României sunt sub media europeană.

    „Nu se vorbeşte deloc despre acest lucru. România este o ţară care produce 3,8 tone de emisii de CO2 per capita, în timp ce media europeană este de 4,8 tone. Germania produce aproape de nivelul de 10 tone, Marea Britanie aproape 9 tone, iar Ungaria 5,5 tone per capita. Deci România este în momentul de faţă printre ţările care contribuie la scăderea mediei globale de emisii de CO2”, a spus Răzvan Nicolescu, partener la Deloitte, lider pentru Europa Centrală, responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice. Nicolescu, fost ministru al energiei în guvernul Ponta, a spus că România este printre ţările care nu şi-au încălcat până acum niciun angajament internaţional în ceea ce priveşte schimbările climatice, în timp ce alte economii dezvoltate rămân în urmă pe ţintele pentru 2020.

    „România este printre ţările care îşi vor respecta ţintele Uniunii Europene pentru 2020. Pare un lucru simplu, dar dacă vreţi exemplu de o ţară care nu şi le va respecta avem Olanda – ţara morilor de vânt – care nu îşi poate respecta ţinta privind promovarea energiei regenerabile pentru anul acesta. Acestea sunt realităţi, sunt date care nu pot fi puse sub semnul întrebării şi care ne arată unde nea poziţionăm la nivel internaţional. Nu suntem noi cei mai prietenoşi cu mediul, dar din punctul de vedere al emisiilor contribuim la scăderea mediei internaţionale şi nu la creşterea ei”, a declarat Nicolescu.

    Petrolul, încă principala sursă de energie din lume
    Combustibilii fosili conduc lumea în continuare încă de la ultima revoluţie industrială. Cu un procent de 37%, petrolul reprezintă încă cea mai utilizată sursă de energie la nivel global, potrivit datelor agregate la finalul anului 2019 de Clear Energy Alliance. Gazul natural reprezintă un procent de 29%, în timp ce cărbunele are 15%, energia nucleară 9%, iar sursele de energie regenerabilă 10% – dintre care circa 7,4% reprezintă energie hidro, biomasă şi geotermală, iar energia solară şi eoliană contribuie cu 2,6%. 

  • Închide Renault uzina Dacia? Tot mai multe companii auto închid din fabrici pentru că nu mai au componente

    Uzina Dacia de la Mioveni funcţionează în parametri normali, în condiţiile în care mai multe companii auto au probleme cu componentele. Dacia produce la Mioveni între 30.000 şi 40.000 de maşini.

    Renault, Nissan şi Seat sunt printre primele mari firme auto care au început să închidă din fabricile din Spania pentru că nu mai au componente.

    La Mioveni, unde Dacia produce între 30.000 şi 40.000 de maşini, uzina funcţionează în parametri normali.

    “Uzina din Mioveni funcţionează în parametri normali. Este dificil să estimăm impactul COVID – 19. Avem un dispozitiv de management împreună cu furnizorii şi operatorii noştri logistici. Activităţile de Supply – Chain, Achiziţii, Inginerie, Calitate sunt implicate pentru a veni cu soluţii alternative, dacă acest lucru e necesar pentru continuarea activităţilor”, spun reprezentanţii Dacia.

    Dacia a amânat toate evenimentele cu public numeros până la finalul lunii martie, iar unii angajaţi care nu lucrează în producţie fac deja muncă de acasă.

  • Primul mare lanţ din România care închide toate magazinele din cauza crizei de coronavirus. Nu ne putem asuma riscul să punem în pericol sănătatea, fie a angajaţilor noştri, fie a clienţilor

    Dan Şucu, proprietarul Mobexpert a anunţat duminică întreruperea activităţii magazinelor pe o perioadă nedeterminată din cauza crizei coronavirus.

    Într-un comunicat public, el a afirmat că nu poate să pună în pericol sănătatea angajaţiilor şi a clienţilor. În această perioadă, compania va plăti către angajaţii săi 75% din salariul de bază.

    Şucu a afirmat că grupul are resurse financiare pentru a trece peste această perioadă, dar în acelaşi timp vrea ca şi statul să contribuie la acest lucru având în vedere că până acum companiile au plătit taxe şi impozite.  El spune că între sănătatea colegilor sau profitul Mobexpert a ales să protejeze angajaţii şi clienţii.

    Mai jos aveţi comunicatul oficial al grupului Mobexpert.

    În urma unei atente şi responsabile evaluări a crizei medicale în care ne aflăm, am luat decizia logică de a întrerupe activitatea magazinelor Mobexpert pe o perioadă nedeterminată. Astfel, până miercuri 18 martie 2020 inclusiv vom mai face vânzări, iar logistica va funcţiona până vineri 20 martie 2020. Administratorii firmelor din grup şi cu mine nu putem să acceptăm riscul de a vă chema la muncă în cazul în care nu vă putem garanta şi sănătatea. Putem să ne asumăm pierderile financiare uriaşe pe care le vom avea în urma închiderii magazinelor. Nu ne putem asuma însă riscul ca dumneavoastră să vă contaminaţi la serviciu de la un client sau coleg. De la dumneavoastră, membrii familiei, copiii sau părinţii ar avea şi ei de suferit, cu posibile urmări tragice.

    Ştim că autorităţile statului român nu au luat o decizie atât de tranşantă încă. Experienta altor ţări ne învaţă că în final o vor face. Cu cât mai târziu însă, cu atât mai rău. Ştim cu toţii că izolarea la domiciliu este singura soluţie pentru învingerea acestui virus.

    În această perioadă de întrerupere, determinată de un eveniment de forţă majoră, Mobexpert va achita către toţi angajaţii săi o indemnizaţie în valoare de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat din fondurile proprii. Ştiu că, individual, nu este mult, dar aş vrea de asemenea să ştiţi şi dumneavoastră că pentru toţi cei 2.400 de angajaţi ai grupului nostru, totalul acestor indemnizaţii depăşeşte lunar 2.500.000 euro. Dacă adăugăm acestei sume şi alte cheltuieli lunare ca: rate, dobânzi,chirii,impozite,utilităţi s.a., în fiecare lună în care nu funcţionăm şi nu avem venituri vom avea cheltuieli totale de peste 4.000.000 de euro.

    Aşa cum ne-am pregătit întotdeauna pentru bine, suntem pregătiţi şi pentru greu. Majoritatea firmelor din grup sunt capitalizate suficient pentru a face faţă unor astfel de cheltuieli; iar cele care nu sunt le voi ajuta personal să treacă peste această perioadă. Probabil că într-o altă ţară statul ar fi acceptat ca aceste cheltuieli, măcar cele legate de salariaţi, să fie finanţate din zecile de taxe de toate felurile pe care le-am plătit în toţi aceşti ani. La noi însă, nu-mi fac iluzii. Va trebui să ne descurcăm singuri şi o vom face împreună. Vom încerca măcar să obţinem ca pentru indemnizaţiile nete să nu mai plătim şi taxe salariale. Dacă am obţine această facilitate, am putea prelungi cu încă 2 luni perioada în care putem să susţinem lipsa veniturilor.

    Depinde de noi toţi cât de repede ne putem întoarce la serviciu. În perioada în care veţi rămâne acasă, rămâneţi în casă! Comportaţi-vă responsabil! Atitudinea noastră responsabilă ne va ajuta să reluăm activitatea în 2 luni în loc de 4 luni.

    Îmi este greu să vă scriu aceste rânduri. În 27 de ani nu am fost obligat niciodată să închid magazinele. Pus fiind însă să aleg între sănătatea colegilor mei sau profitul Mobexpert, în mod responsabil nu pot face decât o singură alegere.

    Îmi doresc să ne revedem cu toţii sănătoşi, în cel mai scurt timp posibil!

    Dan Şucu

  • Când atenţia la detalii devine business

    „Jonglăm între viaţa noastră de familie şi creşterea unei afaceri în care credem cu adevărat. Fiind implicaţi până în cel mai mic detaliu în tot procesul de realizare a decorurilor, aranjamentelor, invitaţiilor şi, în general, a tuturor aspectelor ce au ţinut de organizarea nunţii noastre, am avut ocazia să aflăm şi ce tipuri de accesorii erau la acel moment mai greu de găsit pe piaţă”, povesteşte Ramona Vasile. Doar un mic pas a fost de făcut de la idee până la business, adaugă ea. În următorii doi ani au făcut economii pe care le-au investit ulterior în achiziţia de materie primă, în închirierea, dezvoltarea şi lansarea unui magazin online.
    Încet-încet, au început să producă accesorii pentru caligrafie, ştampile pentru sigiliu din ceară sau sigilii autoadezive. „Nu am calculat niciodată suma fixă investită, însă aceasta depăşeşte cu siguranţă 11.000 de euro în acest moment. O parte din aceşti bani au fost investiţi în achiziţia de echipamente şi utilaje”, spune Marian Vasile. Veniturile celor doi antreprenori au fost de 15.000 de lei (puţin peste 3.000 de euro) în 2019, la o marjă de profit de aproximativ 30%, care nu include însă şi amortizarea echipamentelor achiziţionate. „Principalul obiectiv pe care îl avem pentru 2020 este de a interacţiona şi mai mult cu persoanele care ne sunt clienţi. Ne dorim să organizăm diverse întâlniri cu pasionaţi de caligrafie, de ilustraţie, cu graficieni sau designeri de invitaţii şi materiale promoţionale.” Ramona şi Marian Vasile vor, de asemenea, să participe mai mult la târguri dedicate organizării de evenimente, pentru ca Decor Diafan – numele pe care l-au dat businessului lor – să se dezvolte ca brand. „Produsele sunt fabricate în studioul nostru, 100% handmade (manual – trad.), având însă materie primă provenită şi din import, din ţări precum Franţa, Germania sau Italia.” Pentru că ei au văzut că orice afacere antreprenorială porneşte greu şi are nevoie de susţinere, Ramona şi Marian Vasile vor să susţină, la rândul lor, atelierele de produse handmade care vând produse asemănătoare sau care completează gama de produse Diafan. „Clienţii noştri sunt persoanele pasionate de caligrafie, de desen şi ilustraţie, persoane care vor să-şi personalizeze accesoriile legate de un eveniment special din viaţa lor sau pur şi simplu persoane cu hobby-uri din sfera handmade”, spune Ramona Vasile. O altă categorie o reprezintă firmele cu activităţi de organizare de evenimente, de design al articolelor de papetărie pentru diferite evenimente sau care se ocupă de marketing.
    O colecţie de culori perlate pentru caligrafie sub brandul Diafan costă 99 de lei, iar o ştampilă personalizată cu mesajul dorit de cumpărător porneşte de la 119 lei, în funcţie de formă şi dimensiuni.

  • O veste bună: Companiile din China îşi reiau activitatea. Ce măsuri stricte implementează

    Companiile din China încep să îşi reia activitatea, în contextul în care coronavirusul a îngheţat ţara, economia şi multe dintre fluxurile de mărfuri la nivel global.

    Acum, companiile caută moduri în care îşi pot relua activitatea fără a declanşa un nou val de infecţii.

    Cu paşi mici, companiile chinezeşti dau tonul la reluarea activităţii economice la nivel global, stabilind un exemplu pentru ceilalţi operatori economici din toată lumea – unde Facebook, Google sau Amazon şi-au mobilizat o parte din angajaţi să lucreze de acasă în ultimele zile.

    Starea generală în China este una de precauţie, întrucât oficialii vor să repornească motoarele economiei.

    Potrivit FT, angajaţilor li se ia temperatura de mai multe ori pe zi. Mai mult, aceştia trebuie să poarte măşti pe faţă toată ziua şi sunt sfătuiţi să nu utilizeze transportul public în comun.

    Cele mai multe companii îşi cheamă doar jumătate din angajaţi la birou, sau chiar mai puţini.

    Spre exemplu, la birourile gigantului chinezesc de ride-hailing Didi Chuxing, podelele liftului au fost împărţite în mai multe pătrăţele, fiecare pătrat având desenat în el imaginea unor tălpi. Ideea este menită pentru ca angajaţii să păstreze o anumită distanţă între ei în lift. Mai mult, birourile sunt rearanjate întrucât să se menţină o distanţă de cel puţin un metru între angajaţi.

    Chiar şi companiile care nu sunt din zona de tehnologie au instituit astfel de protocoale. Grupul Sinochem, cu activităţi în petrochimie, a trimis unele echipe să lucreze de acasă şi a spus că angajaţii vor veni la birou prin rotaţie. La sediul central din Beijing, mâncarea pentru angajaţi îi este trimisă fiecărui angajat la birou în mod individual, astfel încât fiecare să mănânce singur.

    Indicaţiile primite de companii presupun să nu ţii mai mult de 50% din angajaţi la birou în acelaşi timp şi menţinerea unui spaţiu de 1 metru între angajaţi.

     

     

     

  • Efectul economic al epidemiei: Exporturile Chinei au scăzut cu 17% în 2020 din cauza coronavirusului

    Exporturile Chinei s-au prăbuşit cu 17% în primele două luni din 2020, în contextul în care epidemia de coronavirus a perturbat lanţurile de furnizori la nivel global, a încetinit activitatea mediului de business şi a blocat transportul în mai multe părţi importante din a doua cea mai mare economie a lumii.

    Exporturile totale ale Chinei au scăzut cu 17,2% în ianuarie şi februarie, peste aşteptărilor economiştilor intervievaţi de Bloomberg. În acelaşi timp, importurile au scăzut cu 4%. China a raportat un deficit comercial de 7,1 miliarde dolari în primele două luni ale anului, potrivit FT.

    Încetinirea importurilor mai ridică o întrebare importantă: dacă va putea China să îşi atingă ţintele convenite prin acordul comercial cu SUA.

    China a fost de acord să importe mai mult de la Statele Unite; bunuri suplimentare în valoare de 200 de miliarde de dolari faţă de nivelul importurilor din 2017 – momentul în care a început conflictul comercial dintre Washington şi Beijing.

    Însă importurile din SUA au crescut doar cu 2,5% de la an la an în ianuarie şi februarie. În acelaşi timp, exporturile către SUA au scăzut cu aproape 28%.

    „Cred că este un şoc specific la nivel de furnizori la prima vedere, în contextul în care importurile arată mult mai bine decât exporturile. Practic, producătorii au importat materia primă dar nu au reuşit să producă şi să exporte din cauza unui blocaj la nivel de manufactură şi de logistică. Cu toate acestea, dacă cererea nu îşi revine, ceea ce este probabil din cauza epidemiei, importurile Chinei vor evolua în continuare din ce în ce mai timid”, punctează Zhou Hao, economist pentru pieţele emergente în cadrul Commerzbank.

    Creşterea înregistrată la nivel de importuri se datorează consumului de soia, care a crescut cu 14,2%, de cărbune, care a crescut cu 33,1%, şi de minereu de fier, care a crescut cu 1,5%.

    Comerţul s-a contractat în principal din cauza epidemiei de coronavirus, corelată cu Anul Nou Chinezesc, a transmis Administraţia Vămilor din China, sâmbătă.

    În mod tradiţional datele pe comerţ în lunile ianuarie şi februarie au fost volatile în China din cauza perturbărilor sezoniere cauzate de perioada în care se sărbătoreşte Anul Nou Chinezesc, când businessuri de închid şi fabricile se opresc pentru mai multe zile, precum şi activitatea portuară.

    Congruenţa dintre Sărbători şi coronavirus a dus la accentuarea impactului economic negativ. China a impus măsuri dure de carantină şi restricţii de călătorie în părţi importante din ţară.

     

     

  • Familia care-şi schimbă blana, dar businessul ba

    „Provin dintr-o familie de blănari. Toţi unchii şi mătuşile mele au fost blănari şi câţiva au fost croitori de lux. Aş spune că avem o tradiţie de familie de 100 de ani în ceea ce astăzi se cheamă fashion business. Tatăl meu a început să lucreze ca ucenic în 1937, mama mea a început să lucreze în domeniu în 1955, fiind îndrumată de tatăl meu”, spune Daniel Mărgărit, proprietarul afacerii Casa de Blănuri MG şi preşedintele Asociaţiei Române a Blănurilor. El spune că a crescut de mic cu „planşeta întinsă pe masa din dormitorul părinţilor, unde era atelierul”, având în vedere că în perioada comunismului blănarii lucrau pentru clienţii lor acasă, având toate uneltele necesare acestui tip de activitate preponderent manufacturieră. „După moartea tatălui meu, mama a lucrat mai bine de doi ani şi jumătate în Germania alături de cei mai mari blănari români, emigranţi şi ei în perioada comunismului. S-a întors în 1989, iar între 1992 şi 1994 am lucrat doar noi doi şi am învăţat de la ea meserie. În 1994 am deschis atelierul unde produceam pentru clientela noastră, dar şi pentru magazinele de lux ale vremii”, povesteşte antreprenorul cum a luat naştere businessul Casa de Blănuri MG.


    La început, Casa de Blănuri MG îşi distribuia creaţiile în galeriile din centrul Capitalei, iar în 1997 Daniel Mărgărit împreună cu mama şi un unchi de-al său au deschis magazinul care se află şi astăzi pe şoseaua Ştefan cel Mare din Bucureşti. „De 23 de ani suntem în aceeaşi locaţie. În faţă avem showroomul, iar în partea din spate a spaţiului avem micul atelier cu o suprafaţă de circa 120 mp. Producem haine, jachete, veste, gulere, căciuli, prestăm servicii de reparaţii şi restilizare, executăm haine custom, modele bespoke după dorinţa clientului. Putem produce şi peste 50 de confecţii pe lună, dar şi doar 20, în funcţie de gradul de complexitate a produselor intrate în procesul de manufacturare, în funcţie de comenzi şi necesităţile magazinului”, descrie Daniel Mărgărit specificul activităţii lor.
    În prezent, în cadrul companiei lucrează opt persoane, iar cel mai nou dintre angajaţi a adunat deja o vechime de cinci ani în cadrul firmei. „Majoritatea colegilor lucrează la noi de 10-15 ani. În blănărie este o muncă foarte calificată. Orice coleg nou, blănar de o viaţă, are nevoie de doi ani să se adapteze la modul nostru de lucru. Unii nu au reuşit să se adapteze şi să lucreze perfect. Nu reuşeau să se debaraseze de ideea că «merge şi aşa».”
    Fiind o industrie mai mult pe cale de dispariţie atât în România cât şi la nivel mondial, blănarul Daniel Mărgărit spune că nu găseşte pe piaţa locală materie primă sau accesorii pentru a-şi putea derula activitatea în linişte. Astfel, materia primă folosită la crearea blănurilor este cumpărată atât de pe bursa de specialitate de la Copenhaga (Kopenhagen Fur), de la intermediari de piei din Danemarca, Germania, Grecia şi Marea Britanie, de la bursa din Helsinki SAGA, dar şi din Italia. „Blănurile de vizon le achiziţionăm în proporţie majoritară de la bursa de la Copenhaga. Uneori, unele culori pe care le folosim în cantităţi mici le cumpărăm de la angrosişti de piei din Italia. Vulpile le achiziţionăm uneori de la bursa din Helsinki SAGA, iar furnituri şi accesorii achiziţionăm din Italia, preponderent de la firma Micillo. Din România cumpărăm doar aţă de la firma Amann România, aceeaşi aţă pe care o cumpăram în trecut din Italia. Fiind o industrie mică, blănăria nu prea are în România furnizori de accesorii şi materii prime.”
    În cei 23 de ani de activitate, Casa de Blănuri MG a distribuit spre vânzare blănuri mai multor branduri, dar colaborările au încetat între timp deoarece „acestea nu au reuşit să vândă la nivelul dorit de noi”. În prezent, compania colaborează cu magazinele Gerard Darel din Băneasa Shopping City şi Calea Victoriei. De asemenea, blănurile şi produsele din blană create sub brandul Casa de Blănuri MG trec şi graniţele României, ajungând în toate colţurile lumii prin intermediul site-ului ce poartă acelaşi nume. „Nu exportăm direct, dar avem clienţi din toate colţurile lumii. Ne mândrim să avem printre clienţii noştri miniştri din câteva ţări şi suntem onoraţi să ne fie clientă majestatea sa sora regelui Qatarului.” Antreprenorul a povestit că ultimii doi ani de activitate în industrie au fost „mai duri decât anii anteriori”. Motivul principal se leagă de „invazia” hainelor de blană importate din Grecia, Turcia şi China pe piaţa locală şi de faptul că sunt vândute la preţuri mai mici faţă de cele impuse de producătorii locali. „Aici mă refer la concurenţa neloială, la cei care vând haine fără acte şi la preţuri infime prin intermediari, prin instituţii şi diverse birouri. Au ajuns să umble din coafor în coafor şi pe la sălile de sport cu genţile cu haine care de multe ori se rup rapid. O altă problemă o reprezintă cei care vând blănuri vechi prin târguri şi pieţe drept blănuri noi.”
    De asemenea, lipsa şcolilor profesionale care să livreze blănari pe piaţă este o altă problemă cu care se confruntă industria, este de părere Daniel Mărgărit. „Practic noi suntem căsătoriţi cu colaboratorii noştri. Nu avem de unde lua alţii. Din păcate, la nivel mondial blănăria este o meserie pe cale de dispariţie. Nu mai apar blănari noi, tineri, nicăieri în lume cu excepţia Chinei, unde apar specialişti în blănărie pe operaţiuni. Blănarul care să îţi facă o haină de la A la Z nu mai apare. Doar blănari pentru producţia de serie.”
    Daniel Mărgărit a menţionat că în ultimii zece ani industria s-a schimbat „mult în rău”. Astfel că, dacă în urmă cu zece ani oamenii mergeau la blănar pentru a le lua măsurile, pentru ca ulterior să le creeze o haină personalizată, în ultimii ani consumatorii şi-au îndreptat atenţia spre produsele de serie, vândute la preţuri mai accesibile. „O mare vină o poartă grecii. Ei au început să economisească de oriunde şi oricât în lupta de a crea haine cât mai ieftine, ajungându-se la paradoxul de a oferi ieftin un produs de lux, ideea de ieftin şi noţiunea de lux fiind total antagoniste prin definiţie. Am un exemplu pe care-l dau mereu. La o haină sunt 3-4 clipsuri de închidere. Cele pe care le cumpăr din Italia costă cam cu 0,35 euro mai mult decât cele pe care le folosesc grecii. De la hainele noastre sau de la cele fabricate în Italia am schimbat 5 bucăţi în 23 de ani, iar din cele greceşti schimb sute pe an la hainele clienţilor”, a explicat proprietarul Casei de Blănuri MG.


    În calitate de preşedinte al Asociaţiei Române a Blănurilor, Daniel Mărgărit are în plan să schimbe cursul industriei şi să reglementeze anumite aspecte. El spune că vizează în primul rând să modifice termenul de garanţie al unui produs din blană şi etichetarea acestora. „Conform legii, o haină de blană are o garanţie de 30 de zile. O blană poate costa câteva mii de euro şi are o garanţie de 30 de zile, în timp ce un amărât de mixer de bucătărie de 60 de lei are garanţie doi ani. Vreau să introducem garanţie obligatorie de 2-3 ani, pentru că haina de blană prin definiţie este un bun de folosinţă îndelungată. O blană are perioada de purtare de până la 40 de ani, fiind posibilă şi o restilizare sau două în primii 15 – 20 de ani de viaţă. Va trebui reglementată garanţia şi specificată metoda de remediere rapidă a defectului. De asemenea, îmi doresc şi voi face toate eforturile pentru a avea o piaţă cu etichetare corectă, o piaţă în care produsele second-hand să fie etichetate corespunzător. De multe ori au venit la noi la magazin persoane în vârstă care au cumpărat o haină de la un târg ambulant, haină care după prima purtare se rupea”, spune Daniel Mărgărit.
    În ceea ce priveşte businessul Casa de Blănuri MG, proprietarul spune că nu are planuri de extindere sau de dezvoltare în perioada următoare, însă şi-ar dori să îşi poată desfăşura activitatea într-un spaţiu mai mare decât cel pe care îl are în prezent la dispoziţie. „Ne-ar plăcea să avem un showroom de 500 mp şi un atelier de 200-300 mp. Din păcate ar trebui să ne relocăm. Am câştiga pe de-o parte, dar am pierde pe altă parte, ţinând cont că suntem de 23 de ani în acelaşi loc. Eu sunt de modă veche. Cred în prăvălia la stradă, transmisă din tată în fiu timp de decenii. Conceptul s-a pierdut din păcate în perioada comunistă. Poate că în viitor vom mai deschide un al doilea magazin Casa de Blănuri MG.” În prezent, Daniel Mărgărit se află în procesul de predare a businessului fiicei lui, care încearcă să deprindă cât mai mult din abilităţile tatălui ei pentru a duce mai departe tradiţia. „Acum predau ştacheta fiicei mele, care este nevoită să înveţe într-un timp scurt ceea ce eu am deprins în zeci de ani”, a conchis antreprenorul.

  • Ce impact poate avea o încetinire a economiei italieneşti asupra sectoarelor economice din România

    Legăturile dintre România şi Italia sunt mai strânse decât cele cu orice altă ţară care a înregistrat până acum un număr semnificativ de cazuri de coronavirus, atât din perspectivă a fluxului de persoane, cât şi din punct de vedere economic. Aşadar, evoluţia rapidă a epidemiei de coronavirus din Italia este o situaţie potenţial îngrijorătoare, investitorii şi actorii economici încercând în prezent să o evalueze, căutând să se pregătească, spun reprezentanţii casei de brokeraj XTB România. „Pe de o parte, o încetinire a economiei în Italia, fie şi temporară, poate însemna o temperare a activităţii economice în anumite sectoare de la noi, în timp ce riscul unei răspândiri a virusului favorizată de călătoriile dinspre Italia spre România poate induce o vulnerabilitate de altă magnitudine. În prezent observăm o reacţie moderată pe bursă, scăderile fiind sub cele înregistrate de bursa germană (la 13.30, peste -3.5% faţă de mai puţin de 2.8% pentru BET). România livrează în special maşini şi echipamente electrice, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, automobile şi piese auto, şi importă din Italia cazane, turbine, motoare, maşini şi echipamente electrice, piei brute şi tăbăcite, materiale plastice. Volumul total al schimburilor comerciale a fost de aprox 18 mld. EUR în 2018, important în raport cu volumul comerţului total, de aprox. 150 mld. EUR. Pe termen foarte scurt, investitorii ar putea rămâne îngrijoraţi, şi este nevoie de măsuri foarte stricte şi eficient implementate pentru a evita o dezvoltare nedorită a efectelor asupra economiei reale româneşti”, este de părere Claudiu Cazacu, consulting strategist în cadrul XTB România.

    Pe de altă parte, evoluţia rapidă a epidemiei de coronavirus din Italia ar putea amplifica euroscepticismul la nivelul UE. Astfel, am asistat la primele măsuri ce apără această ipoteză. Matteo Salvini, liderul partidului de extremă dreapta Liga, susţine închiderea frontierei, profitând de contextul sensibil pentru a promova viziunea naţionalistă a grupării. Oficialii austrieci au confirmat suspendarea întregului trafic feroviar din şi către Italia pentru câteva ore în timpul weekendului, ca o reacţie reflex în momente de panică. În cazul în care epidemia se va răspândi şi în alte state, conceptul de „frontiere deschise”, unul dintre pilonii Uniunii Europene, va fi supus unui test de stres.

    În plus, va fi o provocare şi pentru sistemele de sănătate publice din Europa, în special în ţările care nu se pot „lăuda” cu logistică de ultimă oră. Răspunsul Comisiei Europene a fost prompt, anunţând un pachet de ajutoare ce se ridică la 232 milioane de euro pentru a susţine statele membre în efortul de a combate problema. „Scenariul actual ar putea avea efecte economice semnificative asupra Italiei, cele două regiuni aflate sub carantină, Lombardia şi Veneto, având o pondere de aproximativ 30% în PIB. În plus, a treia cea mai mare economie europeană nu traversează cea mai bună perioadă, confruntându-se cu semne de recesiune economică. Rămâne de văzut modul în care autorităţile vor gestiona situaţia, încrederea în guvern scăzând în ultimul timp ca urmare a tensiunilor interne”, explică Radu Puiu, financial analyst, XTB România.          

    Începutul sesiunii europene a adus un gap descendent amplu la nivelul indicelui bursier italian, FTSE MIB, ca urmare a unei deteriorări majore a apetitului pentru risc al investitorilor. Deşi săptămâna trecută indicele se afla la maxime multianuale, scăderea de astăzi de aproximativ 4,40% a dus la anularea întregului avans înregistrat de la începutul lunii februarie.  

    Până în acest moment, au fost identificate peste 160 de cazuri şi au fost confirmate 4 victime, evoluţie care a determinat autorităţile italiene să ia măsuri drastice. Astfel, au fost puse sub carantină peste 10 oraşe din Nordul Italiei. În plus, a fost suspendată activitatea unităţilor de învăţământ şi au fost anulate sau întrerupte mai multe evenimente importante, precum Carnavalul din Veneţia sau reprezentanţii din cadrul Fashion Week.