BusinessMagazin

Tag: succes

  • Cum reuşeşte un tânăr să câstige 30.000 de dolari pe lună fără să aibă un job

    Majoritatea tinerilor când au nevoie de bani fie apelează la părinţi, fie se angajează pe un post plătit cu salariu minim sau lucrează part-time. Acelaşi lucru nu a fost valabil pentru Temper Thompson. Când Temper era în clasa a 8-a a decis că nu o să le ceară părinţilor bani, dar nici nu voia să prăjească cartofi într-un fast-food. A decis să pornească o afacere de marketing online. Obiectivul lui era să câştige 100 de dolari pe lună, scrie Business Insider.

    Acum are 17 ani şi câştigă 30.000 de dolari pe lună doar din vânzarea de cursuri (10 subiecte pentru romane de dragoste, cum să faci bani pe Kindle Publishing etc).

    Sfaturile tânărului:

    1. Acţionează

    „Mulţi oameni vorbesc despre ceea ce vor să facă, dar nu fac asta niciodată. Dacă nu o să acţionezi nu o să ai niciodată succes”, este de părere Thompson. Ideile există, implementarea lor este mai grea.

    2. Să nu-ţi fie frică de eşec

    Învaţă să perseverezi. Cu toţii facem greşeli. Nu trebuie să ne fie frică de greşeli pentru că aşa învăţăm.

    3. Să te concentrezi pe un subiect

    Îţi alegi un subiect şi nu te abaţi de la el. „Cel mai important lucru pe care-l poţi face este să te concentrezi pe un singur lucru. Ai posibilitatea să creşti mult mai mult când eşti concentrat pe un singur lucru”, spune el.

    4. Să ai în preajmă oameni pozitivi

    Trebuie să ai o reţea de oameni care să te încurajeze, să te sprijine. „Dacă în jurul tău se află doar oameni negativişti acest lucru o să te tragă în jos. Oamenii pozitivi te vor sprijini şi te vor ajuta să te concentrezi pe ceea ce este important”, este de părere Temper Thompson.

    5. Să nu te complaci

    Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Temper Thomson şi-a atins obiectivul de a câştiga 100 de dolari pe lună, dar nu s-a oprit la asta. Şi-a dat seama că dacă face câteva modificări ar câştiga 1000 de dolari. Obiectivul lui pentru acest an este să ajungă la 100.000 de dolari pe lună.

  • Eliminând aceste două moduri de gândire vei avea mai mult succes

    Felul în care vorbeşti influenţează modul în care oamenii te privesc. Să înlocuieşti un cuvântul cu un altul ar putea fi factorul care să te ajute să-ţi atingi obiectivul profesional sau personal, potrivit lui Bernard Roth, profesor la Stanford, informează Business Insider.

    În cartea sa, „The Achievement Habit”, Roth sugerează câteva schimbări necesare pentru a avea mai mult succes.

    1. Înlocuieşte „dar” cu „şi”.

    „Vreau să merg la film, dar am treabă de făcut” trebuie înlocuit cu „ Vreau să merg la film şi am treabă de făcut”. Utilizarea cuvântului „dar” duce la crearea unui conflict (şi câteodată a unui motiv) care de fapt nu există. Este posibil să mergi la film şi să rezolvi treaba, doar trebuie să găseşti o soluţie.

    În plus, atunci când foloseşti cuvântul „şi” „creierul tău ia în considerare cum poate jongla cu cele două părţi ale problemei”. Poate o să vezi un film mai scurt, poate o să delegi o parte din muncă.

    2. Înlocuieşte „trebuie să” cu „vreau să”.

    Data viitoare când te gândeşti că „trebuie să” faci ceva înlocuieşte acea expresie cu „vreau să” fac ceva.  „Este un exerciţiu foarte eficient în a le arăta oamenilor ce fac cu vieţile lor. Chiar şi lucrurile neplăcute sunt de fapt alegeri făcute de individ”, spune Roth.

    Un student de-al lui Roth simţea că este nevoit să urmeze cursurile de matematică pentru a absolvi deşi ura cursul respectiv. După ce a făcut exerciţiul de mai sus şi-a dat seama că el chiar voia să urmeze acel curs de matematică deoarece beneficiul pe care-l aducea completarea acestuia era mai mare decât disconfortul pe care îl simţea în timpul cursului.

    Astfel o persoană ar putea realiza că nu toate problemele nu au soluţii şi că un individ are mai mult control asupra vieţii sale decât ar fi crezut.

  • La nici 30 de ani a creat un software care putea prezice succesul unui film. Părea că ar fi găsit secretul succesului, 10 ani mai târziu compania de producţie a intrat în faliment

    Vorbind despre Kavanaugh, Jon Schwartz, fost executiv la Relativity, spune că „aşa ceva nu am mai văzut de mult timp“. Producătorul Al Ruddy a spus, după o întâlnire cu Ryan, că nu ştie ce s-a întâmplat, dar că se simte grozav. În scurt timp, Kavanaugh a devenit unul dintre cei mai buni vânzători de la Hollywood. Kavanaugh ştia când trebuia să folosească limbajul de Wall Street, adică atunci când vorbea despre modele de finanţare şi evitare a riscului, însă ştia şi când să se oprească şi să ademenească investitori cu mese la Chateau Marmont, locul unde cinează vedetele de la Hollywood.

    Prietenia acestuia cu Bradley Cooper, Leonardo DiCaprio, călătoriile cu avionul privat, donaţiile către organizaţiile de caritate, toate aceste lucruri au devenit parte din farmecul său, parte din metoda sa de vânzare. Plimbările cu elicopterul, anunţurile bombastice şi includerea lui Kavanaugh în lista de miliardari a Forbes i-au cimentat imaginea.

    MODELUL MONTE CARLO

    Înainte de a se aventura în industria filmului, Kavanaugh a încercat să-şi construiască propria firmă de venture capital. O experienţă nereuşită, dar din care a învăţat cum să strângă bani şi cum să vorbească cu vedetele. Ryan Kavanaugh a intrat într-un parteneriat cu Lynwood Spinks, un fost executiv al unui studio independent defunct, cu care a fondat Relativity, şi a propus un nou model de finanţare a filmelor, aşa-numitul model „Monte Carlo”. Un software care rulează mii de simulări, aşadar un dispozitiv care ar putea prezice succesul unui film. Un model care ar fi mai eficient decât oricare executiv din industria filmului.

    Să spunem că un studio plănuia să facă un prequel al filmului Untouchables, regizat de Brian De Palma, cu Nicolas Cage şi Gerard Butler în rolurile principale. Kavanaugh a postulat că el ar putea evalua potenţialul filmului, prin adunarea a zeci de variabile în modelul său. Variabile precum veniturile generate de Cage la box-office, ce randament ar avea De Palma într-un anume buget etc. Aplicând această tehnică, Kavanaugh ar putea alege câştigătorii şi să îi finanţeze doar pe aceştia.

    La scurt timp, revistele din State l-au numit copil minune sau un tocilar care se pricepe la numere şi care foloseşte calculatoare pentru a scoate sute de pagini de analiză. Nu a trecut mult timp şi Kavanaugh a început să investească banii băncilor şi ai fondurilor de investiţii în Hollywood. El a intermediat un credit în valoare de 525 de milioane de dolari de la Merrill Lynch către Marvel Entertainment şi a obţinut o finanţare de la Stark Investments de 264 de milioane pentru şase filme Warner Bros. De asemenea, a strâns 600 de milioane de la Deutsche Bank pentru a cofinanţa 18 filme la studiourile Universal şi Sony.

    Munca nu a fost în zadar, Relativity primind 1 milion de dolari pentru fiecare film produs. Kavanaugh a insistat ca el să primească titlul de producător executiv pentru fiecare dintre peliculele produse, astfel Relativity a început să aibă alura unei companii de producţie, iar Kavanaugh una de producător.  Faptul că a inclus The Social Network al lui Sony sau Atonement, realizat de Universal, în portofoliul Relativity a cimentat această impresie. Curând mai mulţi producători au început să-i propună filme în speranţa că ar putea obţine o finanţare pentru ele. Primul dintre ele a fost 3:10 To Yuma, producţie ce a fost bine primită de critici şi a devenit un hit la box-office (70 milioane de dolari încasări în State, în timp ce consturile de producţie au ajuns la 55 milioane de dolari).

    Pentru Kavanaugh nu era de ajuns să găsească finanţare pentru filmele altor studiouri, aşa că a decis să-şi producă propriile filme, convins că dacă ar putea să-şi folosească din nou algoritmul ar putea scoate nişte bani frumoşi. Mai mult decât atât, a reuşit să atragă în calitate de investitor Elliott Management, fondul de investiţii înfiinţat de miliardarul Paul Singer. La sfârşitul lui 2008, potrivit unei surse apropiate de Elliott, fondul a plătit 67 milioane de dolari pentru 49,5% din Relativity, iar ca urmare Kavanaugh a făcut câteva investiţii: a cumpărat drepturile de distribuţie în străinătate ale New Line, ceea ce însemna că 50% dintr-un buget al unui film al Relativity ar fi fost acoperit. De asemenea, Relativity a bătut palma cu Netflix şi a cumpărat Overture, o companie de distribuţie în Statele Unite. În plus, studioul şi-a lansat diviziile de TV şi muzică, pentru care Elliott a oferit peste 100 de milioane de dolari din împrumuturi.

    În 2010, după ce The Fighter a fost lansat, Kavanaugh nu a fost primit în ghilda producătorilor, caz care i-ar fi permis să urce pe scenă, în cazul în care pelicula primea premiul Oscar pentru cel mai bun film. Se spune că ar fi ordonat angajaţilor să falsifice hârtii pentru a demonstra că vizitele producătorului Tucker Toolkey pe platoul de filmare ar fi fost, de fapt, vizitele sale. Nu a reuşit să obţină ceea ce voia, însă a primit un premiu de consolare. Christian Bale a câştigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, iar atunci când a urcat pe scenă, Bale şi-a spus mulţumirile apoi l-a menţionat pe Ryan de la Relativity. 

  • Bloomberg: Faceţi posibil viitorul fără cash!

    Cash-ul s-a bucurat de un succes destul de mare timp de vreo 4.000 de ani. Astăzi însă, bancnotele şi monedele par depăşite: sunt murdare şi periculoase, greu de mânuit şi scumpe, se arată într-un articol-manifest al Bloomberg.

    Percepând acest sentiment de insatisfacţie, oamenii întreprinzători au introdus în circulaţie sute de monede digitale în ultimii ani, dintre care bit­coin-ul este cea mai faimoasă. Acum, guvernele vor să li se alăture în acest efort: banca centrală a Chinei spune că intenţionează să lanseze o monedă digitală proprie. Băncile centrale din Ecuador, Filipine, Marea Britanie şi Canada se gândesc la mişcări similare. Cel puţin o companie le-a sărit în ajutor.

    Multe depind de detalii, bineîn­ţeles. Însă trendul este unul binevenit. Teoretic, mjloacele legale de plată digitale ar putea combina inventivitatea monedelor virtuale cu stabilitatea unei monede oficiale. Evident, un astfel de sistem ar înlesni circulaţia banilor.

    Bine proiectată, o monedă digitală oficială s-ar putea mişca uşor în cadrul unor reţele de plată altfel incompatibile, înlesnind tranzacţiile şi reducând costurile acestora. O astfel de monedă ar fi în special utilă pentru cei săraci, care şi-ar putea plăti facturile sau accepta plăţi online fără a avea nevoie de un cont bancar sau opera transferuri fără a fi înşelaţi.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un nou gen ia cu asalt Hollywood-ul: ce este ficţiunea pentru tineri adulţi

    Aceste poveşti urmează, în general, o linie comună: personaje principale tinere şi de cele mai multe ori inocente care se aventurează în lume (sau, după caz, în universul în care este construită povestea) şi înfruntă diverse obstacole. Milioane de adolescenţi din lumea întreagă aşteaptă filmele cu tineri care salvează lumea, iar vânzările cărţilor de gen au crescut cu 150% în ultimii şase ani. Trebuie însă să ne punem următoarea întrebare: este acesta un nou fenomen cultural de durată sau o modă care va trece în câţiva ani?

    Printre francizele de gen care au luat cu asalt Hollywoodul se numără Harry Potter, The Hunger Games, Divergent sau Twilight. Dar pentru fiecare film de succes, care devine ulterior o franciză de miliarde, există altele care nu reuşesc să îşi atingă potenţialul. Exemple sunt multe, precum Mortal Instruments sau I Am Number Four; de ce au însă doar anumite poveşti succes? La prima vedere, explicaţia pare a sta în succesul cărţilor pe care filmele se bazează. Producţiile de la Hollywood, chiar bugetate cu sute de milioane de dolari, respectă în mare măsură traseul trasat în print.

    „Atunci când Twilight era la modă, în 2008-2009, vânzările cărţilor de ficţiune pentru tineri adulţi au generat peste 50 de milioane de lire sterline“, explică Tom Tivnan de la The Bookseller. „Cărţile semnate de Suzanne Collins (seria The Hunger Games – n.red.) au doborât recorduri în 2012, vânzând peste 36 de milioane de copii. De atunci, piaţa a mai scăzut, dar cred că poveştile Divergent semnate de Veronica Roth vor umple acest spaţiu. Cred că Roth este pe cale să devină şi ea un superstar“, mai spune analistul. Povestea din Divergent este plasată într-un viitor în care oamenii sunt împărţiţi în mai multe facţiuni, în funcţie de personalitatea fiecăruia. Personajul principal, Tris Prior, este o tânără care nu îşi găseşte locul în niciuna din aceste facţiuni, iar acest lucru o transformă într-o ţintă pentru autorităţi.

    Francizele de multe milioane de dolari născute din cărţi ale unor autori cvasinecunoscuţi demonstrează faptul că nu ai nevoie de un nume ca să ai succes. Hollywoodul nu se mai lasă sedus de autori cu zeci de cărţi sau scenarii în spate, preferând să adapteze, pentru marele ecran, poveştile care au succes în prezent. Un exemplu în acest sens este Sally Green, o contabilă din Marea Britanie în vârstă de 52 de ani. În timpul concediului de creştere a copilului, Green a început să lucreze la un roman numit Half Bad. Lucrarea sa a ridicat un val uriaş de entuziasm, fiind achiziţionată de un grup de publisheri pentru 1 milion de lire sterline. Drepturile de publicare au fost revândute în 42 de ţări, un record absolut pentru un roman de debut, iar producătorii seriei Twilight au cumpărat deja drepturile pentru realizarea unui film.

    Half Bad spune povestea unui tânăr de 16 ani, pe nume Nathan, care se trezeşte ostatic într-o casă din Scoţia, fără electricitate sau căldură. Cea care îl ţine închis, Celia, îl supune unui tratament inuman, dar nu trece mult până ce Nathan îşi descoperă puterile magice. Vă puteţi astfel face o idee de ce cartea semnată de Green a fost atât de bine primită de specialişti.

    Dacă vă imaginaţi însă că acest gen a început odată cu universul imaginat de JK Rowling, este bine să ştiţi că ficţiunea pentru tineri adulţi există de sute de ani. Publicaţia The Guardian of Education, fondată în 1802, a fost prima care a tratat cărţile pentru copii, definind conceptul de tineri adulţi ca aparţinând segmentului de vârstă 14‑21 de ani. Editorul publicaţiei, Sarah Trimmer, a diferenţiat cărţile pentru copii de cele pentru tineri adulţi. Lucrări victoriene clasice, precum Insula comorilor, au fost poveşti de aventuri pe gustul adolescenţilor deoarece descriau tineri care ţineau piept adulţilor. Cărţile clasice ale secolului XX, pe de altă parte, precum De veghe în lanul de secară sau Împăratul muştelor au fost scrise pentru adulţi, dar aveau ca personaje principale copii sau adolescenţi care înfruntau ipocrizia celor mari, acest lucru fiind pe placul tinerilor. Dar cartea considerată a fi primul volum clasic de ficţiune pentru tineri adulţi, aşa cum termenul este înţeles astăzi, este The Outsiders.

    Lucrarea, publicată în 1967, reprezintă primul volum al scriitoarei S.E. Hinton, care avea doar 17 ani când a aşternut aventurile unor găşti de elevi din Oklahoma. Nu au trecut mulţi ani până ce romanele despre băutură, droguri sau sexualitate în rândul tinerilor au început să domine piaţa.

    30 de ani mai târziu, JK Rowling lansa primul volum din seria Harry Potter, ce avea să fie urmat de cărţi precum Twilight sau The Hunger Games. Ficţiunea pentru tineri adulţi domina din nou lumea literară, singurul lucru diferit fiind contextul.

    În loc să abordeze subiecte precum lupta interioară sau probleme sociale, cărţile din ziua de azi prezintă personaje adolescentine blocate în medii ostile, conduse de forţe inamice, din care ele trebuie să scape. Iar acest experiment literar pare să ducă la o creştere substanţială a bazei de cititori, fie că aceştia o recunosc sau nu. Un amănunt interesant: în anul 2000, editura Bloomsbury (deţinătoare a drepturilor de publicare pentru cărţile lui Rowling) a lansat o ediţie specială a cărţilor Harry Potter, cu o copertă fără text sau poze, destinată adulţilor care doreau să le citească în public.

    James Dashner, autor al seriei The Maze Runner, crede că succesul înregistrat de filmele cu adolescenţi se datorează, în primul rând, nostalgiei. „Anii adolescenţei sunt cei mai importanţi şi, fie că ne-o dorim sau nu, mintea noastră rămâne ataşată de respectivii ani“, explică Dashner. „Un adolescent are toate abilităţile mentale pe care un om le poate avea, dar speranţele şi visurile sale nu sunt limitate de experienţa pe care o capeţi prin vârstă. Libertatea şi magia acelor ani este ceea ce atrage oamenii de toate vârstele.“

    „Îmi place că ficţiunea pentru tinerii adulţi împinge limitele şi te duce în alte lumi“, notează Colleen Houck, autoare a seriei Tiger’s Curse. „Să vezi toate acele locuri pe marele ecran este o experienţă unică pentru oricine, fie el cititor al cărţilor sau nu. Provocările prin care trec aceste personaje devin şi provocările noastre.“

    Întorcându-ne la filme, nu pare că ficţiunea pentru tineri adulţi va ieşi din atenţia producătorilor. Cât timp filmele aduc sume consistente, nu există niciun motiv pentru a renunţa la adolescenţi şi lupte, indiferent care ar fi inamicii. Până şi francize de mare tradiţie, aşa cum este Star Wars, a ales să „întinerească“ în mod vizibil personajele principale ale luptei dintre bine şi rău. Sigur, pare puţin forţat să considerăm că orice film cu actori tineri vrea să intre în tiparul genului descris, dar este mai mult ca sigur că producătorii iau toate aceste lucruri în considerare atunci când iau decizii importante.

    Ficţiunea pentru tineri adulţi nu este un curent nou, ci unul adaptat vremurilor noastre, în care lucrurile simple nu mai par a fi suficiente. Dintr-un anumit punct de vedere este un progres, pentru că noua contextualizare literară şi cinematografică permite prezentarea unor lucruri pe care unii dintre noi nu şi le-ar fi putut altfel imagina. Dintr-un alt punct de vedere, însă, suntem martorii unui regres, pentru că de multe ori poveştile simple sunt cele care transmit mai mult.

  • Cum obsesiile lui Larry Page s-au transformat în afaceri pentru Google

    În urmă cu trei ani, Charles Chase, un inginer care coordonează programul de fuziune nucleară al grupului american Lockheed Martin, privea de pe canapea discuţiile de la conferinţa Solve for X a Google când un bărbat pe care nu-l mai întâlnise niciodată s-a aşezat lângă el cu dorinţa evidentă de a-i vorbi. Cei doi au discutat 20 de minute despre cât timp, câţi bani şi câtă evoluţie tehnologică desparte umanitatea de o reacţie sustenabilă de fuziune nucleară, adică despre producerea de energie curate imitând puterea Soarelui, înainte ca domnul Chase să-şi aducă aminte că nu ştie cine este interlocutorul său, scrie The New York Times.

    „Mă numesc Larry Page”, s-a recomandat individul. Chase îl avea în faţă pe cofondatorul şi directorul executiv al Google, pe unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. „Nu avea niciun fel de abordare de genul că el de fapt nici nu ar trebui să vorbească cu mine sau «Tu nu ştii cu cine vorbeşti?»“, povesteşte Chase. „Pur şi simplu am discutat.”

    Larry Page nu este un CEO obişnuit, ba chiar în multe din cele mai evidente situaţii nu se comportă deloc ca un CEO. Şefii de companii tind să-şi consume o mare parte din timp discutând la conferinţe cu investitorii sau prezentând publicului produse noi. Page, în vârstă de 42 de ani, n-a mai participat din 2013 la o teleconferinţă pe tema rezultatelor financiare, iar cel mai sigur mod de a-l descoperi la evenimentele prin care Google îşi prezintă noile produse este să ignori personajele de pe scena principală şi să urmăreşti gloata care-l vânează pentru autografe imediat după ce apare în public.

    Dar doar pentru că este mai rar la vedere nu înseamnă că este un om retras. Poate fi văzut adesea la conferinţele de robotică şi la tot felul de întâlniri între oameni vizionari, unde nu se fereşte de conversaţie sau să dea sfaturi întreprinzătorilor.
    Page nu este primul şef din Silicon Valley cu un apetit pentru explorări intelectuale, dar spre deosebire de cei mai mulţi dintre colegii săi, el a investit cu mult dincolo de domeniul principal de afaceri al Google, urmărindu-şi propriile obsesii. El vrea să mergă şi mai departe cu Alphabet, un holding care separă diversele afaceri de publicitate, extrem de bănoase, de lista de proiecte speculative precum automobilul fără şofer, care dau frâu liber imaginaţiei, dar nu aduc atât de mulţi bani.

    Prin Alphabet, Page face investiţii şi cercetări în domenii variind de la biotehnologie şi producerea de energie la călătorii în spaţiu, inteligenţă artificială şi planificare urbană. Pe 1 februarie compania ar trebui să facă pentru prima data publice costurile şi veniturile colecţiei de proiecte care nu se încadrează în domeniul principal de activitate al Google.
    Ca director general al Alphabet, Page trebuie să descopere cum să transforme profiturile de miliarde de dolari pe care Google le face din publicitate în companii şi industrii noi. Când a anunţat vara trecută reorganizarea, Page a explicat că el şi Sergey Brin, celălalt cofondator al Google, vor face aceasta găsind noi oameni şi noi tehnologii în care să investească în timp ce Google – acum rebotezat Google Inc., o subsidiară a Alphabet – va fi transformat astfel încât liderii săi să aibă autonomie mai mare.

    „În general, modelul nostru este să avem un CEO puternic care coordonează fiecare afacere, cu mine şi Sergey la datorie dacă va fi nevoie de noi”, scrie Page într-o scrisoare adresată investitorilor. El şi Sergey îi vor alege pe acei executivi, le vor monitoriza progresele şi le vor stabili salariile.
    Conducerea de zi cu zi a Google a fost lăsată pe mâna lui Sundar Pichai, noul CEO al companiei. Scopul misiunii acestuia nu va fi acela de a preveni cancerul sau de a lansa rachete spaţiale, ci de a ţine la turaţie maximă maşinăria de publicitate a Google, de a încuraja inovarea în domenii puţin explorate precum inteligenţa artificială şi realitatea virtuală, toate acestea în timp ce ghidează compania prin diverse probleme legate de reglementare care ar putea persista mulţi ani de-acum încolo.
    În noul său rol, Page caută talente şi deschide calea pentru noi tehnologii. Însă între timp el are de găsit directori executivi pentru multe din celelalte activităţi ale Alphabet.

     

  • Povestea maramureşeanului Ştefan Berci, jurnalist şi PR în Regatul Unit

    Maramureşeanul Ştefan Berci (28 ani) este unul dintre tinerii români care şi-au construit o carieră de succes în capitala Marii Britanii. Zilnic, acesta îmbină cu entuziasm munca a două meserii complementare: producător la Associated Press – una dintre cele mai mari agenţii de ştiri din lume – şi director de imagine la o agenţie guvernamentală deţinută de Ministerul Transporturilor din Regatul Unit. Din postura de jurnalist, abordează cu uşurinţă subiecte din domeniile politic, social ori economic, iar ca om de PR se îngrijeşte de ample campanii de promovare a sectorului feroviar. În sincron cu activitatea profesională, tînărul – originar din localitatea maramureşeană Călineşti – s-a integrat perfect în comunitatea britanică, fascinată, de altfel, de originile sale transilvănene.


    • “Totul trebuie să fie prelucrat rapid şi la standardul cel mai înalt posibil”

    Reporter: Cum arată o zi de lucru din viaţa unui „news producer” la Associated Press?
    Ştefan BERCI: O zi de lucru din viaţa unui producător de ştiri la Associated Press este una foarte agitată şi mereu pe muchie de cuţit. Noi aflăm în decurs de cîteva minute tot ce se întîmplă în lume. Imaginile celor mai importante evenimente (foto şi video) ne sînt furnizate de echipele din teren în timp foarte scurt, iar noi, la Londra, trebuie să le oferim clienţilor noştri – toate marile televiziuni de ştiri din lume, incluzînd CNN, BBC, TVR şi Digi 24 – un pachet media, în timp record. Totul trebuie să fie prelucrat rapid şi la standardul cel mai înalt posibil.
    R.: Ce fel de subiecte abordezi pentru una dintre cele mai mari agenţii de ştiri din lume?
    Ş.B.: Abordez cu uşurinţă subiecte pe domeniile politic şi social, mai ales din America Latină, Europa Centrală şi de Est sau Asia. Însă nu mă dau la o parte nici de la subiectele economice sau cele din Orientul Mijlociu care, în ultima vreme, deschid mai toate buletinele de ştiri din întreaga lume.

    Cititi mai multe pe www.graiul.ro

  • Patru români se află pe lista Forbes a celor mai de succes 300 tineri din Europa

    Patru români au fost incluşi în prima ediţie a clasamentului celor mai de succes tineri sub 30 de ani din Europa realizat de publicaţia americană Forbes. În top sunt incluşi 300 de tineri din 10 domenii de activitate, de la media şi tehnologie la entertainment, finanţe, marketing sau industrie.

    Cornel Amariei şi Ionuţ Budişteanu sunt prezenţi pe lista 30 Under 30 din industria europeană, iar Anda Gânscă şi Andrei Braşoveanu au fost incluşi în clasamentele primilor 30 de tineri jucători din marketing, respectiv finanţe.

    Andrei Braşoveanu, în vârstă de 29 de ani, lucrează pentru compania londoneză Accel din 2013 unde se ocupă de investiţii din domeniile software, aplicaţii de date şi servicii financiare. Andrei a lucrat pe Wall Street câţiva ani, după ce a absolvit Harvard Business School.

    Despre Ionuţ Budişteanu, 22 de ani, cei de la Forbes scriu că a început să programeze de la 14 ani. şi-a construit propria maşină autonomă şi a dezvoltat VisionBot, un robot de asamblare a produselor electronice. Mai multe despre Visionbot puteţi citi aici.

    Cornel Amariei, în vârstă de 22 ani, este inventator şi ocupă primul loc la categoria industrie, iar printre realizările acestuia se numără Lumen, un dispozitiv care foloseşte un scanner 3D şi senzori care vibrează pentru a facilita deplasarea nevăzătorilor. Amariei lucrează ca inginer R&D pentru compania germană Continental Automotive, unde conduce departamentul de senzori şi inovaţie pentru maşini autonome. reportaj Gândul – Cornel Amariei: web-designer la 7 ani, expert în roboţi – la 16, realizat în 2010

    Anda Gânscă, 27 de ani, este CEO-ul Knotch, start-up pe care l-a fondat în 2012 împreună cu o prietenă şi care a revoluţionat modalităţile de măsurare a efectului generat în rândul publicului de conţinutul media. Despre Anda puteţi citi mai multe aici

  • Cum să câştigi 15 milioane de dolari stând acasă şi jucându-te toată ziua

    Jordan Maron are 23 de ani, postează clipuri pe YouTube cu el în timp ce se joacă Minecraft, iar acum câteva luni şi-a cumpărat o vilă de 4,5 mil. dolari la Hollywood, potrivit Daily Mail.

    Maron este cunoscut pentru clipurile de pe YouTube, postate sub userul ”CaptainSparklez”. Canalul său de YouTube a strâns 9 milioane de abonaţi şi două miliarde de vizualizări.

    Vila cumpărată are 380 de metri pătraţi şi este poziţionată pe Sunset Strip în Hollywood, nu departe de locul unde Markus Persson, creatorul Minecraft, a cumpărat un adevărat conac pentru 70 de mil. de dolari.

    Jordan Maron este un cetăţean privat şi nu este nevoit să-şi dezvăluie averea. Cu toate acestea, experţii din industrie estimează că 1.000 de vizualizări pe YouTube înseamnă aproximativ 7,60 $ în câştiguri.CaptainSparklez are 2 milioane de vizualizări pe YouTube, ceea ce înseamnă aproximativ 15 milioane de dolari.

    Jordan Maron şi-a început aventura pe YouTube cu un canal unde posta clipuri din jocul Call of Duty, ca în 2010 să treacă la canalul actual. Recent a fost inclus de către Forbes în topul tinerilor de succes care au sub 30 de ani. Datorită clipurilor sale de pe YouTube, dar şi datorită studioului său de jocuri, XREAL