BusinessMagazin

Tag: firma

  • Doi antreprenori avertizează: “Ai grijă pe mâna cui dai compania”

    După ce a lucrat ani buni în mai multe companii din industria farmaceutică, arădeanul Istvan Komporaly a decis că nu îl prinde munca de simplu executant şi, prin urmare, a pornit un business propriu în 2008. Întâmplarea a făcut ca unul dintre furnizorii de produse farmeceutice pe care îi cunoştea să nu fie mulţumit de distribuitorul local. Îl cunoştea pe acel reprezentant al companiei şi au pornit un business împreună. În patru ani, afacerea a ajuns de la zero la 5 milioane de euro din distribuţie de produse de plasmă umană.

    Probleme au apărut când asociatul a început să îl fure, iar în decembrie 2012 businessul dispărea de pe piaţă. „Când te asociezi cu cineva, fă bine şi cunoaşte foarte, foarte bine acel om. Dacă nu, verifică tot ceea ce face, nu se ştie când asociatul va încerca să-şi asume toate meritele şi să arunce în curtea ta orice greşeală. Sunt foarte mulţi oameni care pentru 100-200 de euro în plus fac orice şi vorbim de sute de euro în plus la salarii de mii sau zeci de mii de euro“, spune antreprenorul, care a pornit ulterior o nouă afacere, de data asta alături de soţia sa. În antreprenoriat, mai spune Komporaly, compromisurile trebuie făcute, însă acestea au un cost. Sfatul lui: „Analizează aceste costuri şi decide după, la rece, dacă le accepţi sau ba. Eu am fost încrezător într-un om care nu îmi merita încrederea. Cineva mi-a pus eticheta că sunt naiv, după ce am fost avertizat că respectivul ar mai fi tras ţepe“.

    La doi paşi de biroul din Bucureşti unde se află noua firmă a antreprenorului găsim o poveste similară. De această dată, nu asociatul, ci directorul lăsat la cârma firmei de către antreprenor avea să profite de încrederea care i s-a acordat. În decembrie 2010, tânărul Alexandre Gorj, născut şi crescut în Franţa, dar cu mama româncă, a ales să deschidă un business în România, după ce Decathlon l-a adus în ţară ca manager al primului magazin deschis pe piaţa locală. Gorj avea 23 de ani când a deschis primul magazin de macarons în zona Dorobanţi din Capitală, pe o piaţa în care concurenţii aproape că nu existau, iar oamenii se gândeau la paste când auzeau de prăjiturile franţuzeşti. „Lumea avea o problemă când auzea de macarons, se gândea la paste şi la Italia, prin urmare trebuia să ne ocupăm mai întâi de poziţionarea ca prăjitură“, povestea anterior tânărul în Business Magazin.

    A investit mai întâi 50.000 de euro şi a ajuns rapid la trei magazine în Bucureşti, apoi a deschis unităţi şi în Cluj, Iaşi, Constanţa, Sibiu, Chişinău. Gorj povesteşte că nu a vrut să angajeze un manager din afara companiei, ci a considerat că cea mai bună variantă ar fi aceea a promovării interne, un demers care va motiva angajaţii să devină mai productivi şi mai implicaţi. Tânărul dorea să se ocupe de expansiunea internaţională a brandului, potrivit planurilor făcute publice, urmărind să dezvolte magazine Madame Lucie în Franţa, Spania, Italia, China şi SUA, alături de parteneri locali.

    Călătorind săptămâni la rând, tănărul a scăpat de sub control activităţile magazinelor de pe piaţa locală, angajatul său, devenit între timp manager, având cale liberă să gestioneze după bunul plac banii societăţii. Iar consecinţele încrederii mult prea mari nu au întârziat să apară. Întors din Asia, unde negocia intrarea pe piaţa chineză cu un întreprinzător local, Gorj avea să constate că magazinul său din incinta complexului comercial AFI Cotroceni dispăruse. Cauza: neplata chiriei a dus, fireşte, la încetarea contractului aflat în derulare. A găsit o gaură de mai bine de 10.000 de euro, iar partenerul său avea să devină în scurt timp concurent, după ce a decis că e timpul să deschidă un business similar în Bucureşti.

    Şi antreprenorul Florin Talpeş a păţit-o. Creatorul produsului românesc care ajunge la peste jumătate de miliard de utilizatori de pe toate continentele povestea anterior în cadrul evenimentului MEET THE CEO despre prima extindere în afara ţării a Bitdefender. Se întâmpla în anul 2000, când proprietarul companiei avea să piardă un milion de dolari fără să mai vadă apoi vreun cent. „A fost prima păcăleală pe care am luat-o de la un partener cu papion, care m-a dus la hotelul Ritz din Paris. Ştia să construiască imaginea. Am avut vânzări foarte interesante pe piaţa americană şi eu n-am văzut niciun cent“, spunea Florin Talpeş.

    Un minus de un milion de dolari dintr-un foc. După acel moment, Talpeş a decis să renunţe la varianta partenerului exclusiv şi să îşi deschidă propriile sale firme cu angajaţi locali, cu ajutorul unor consultanţi: „Eu încă am probleme să-mi dau seama dacă un american care vrea să lucreze în vânzări va performa sau nu. Prima draperie pe care trebuie s-o dai deoparte este perdeaua după care se ascunde, ceea ce poate fi foarte greu. Americanii ştiu să îşi construiască o imagine“. Primul lucru pe care l-a făcut după eşecul cu americanul de la Ritz – „ar trebui să fiu supărat nu doar pe americani, ci pe toate popoarele Pământului“ – a fost să angajeze o companie de executive search pentru a putea găsi personal propriu în fiecare dintre ţările în care există filiale.

    Partenerii din business pot periclita stabilitatea afacerii, în situaţia în care antreprenorii nu stabilesc mecanismele clare prin care pot controla fluxurile de numerar. De asemenea, contractele cu angajaţii trebuie verificate la intervale scurte de timp, pentru ca eventuala pagubă să fie mai mică şi depistată devreme, dat fiind că recuperarea prejudiciilor în instanţă poate dura ani buni, timp în care businessul devine falimentar, mai spun antreprenorii chestionaţi de Business Magazin. Revista a demarat în acest an o campanie de susţinere a antreprenoriatului, alocând articole ample despre felul în care şcoala educă antreprenorii, modul în care se pot obţine finanţări sau greşeli făcute de-a lungul timpului de cei care au construit de la zero o afacere. La capitolul greşeli de antreprenor, cei mai mulţi învaţă însă cu adevărat doar când le trăiesc pe pielea lor.

  • Cel mai scump apartament din New York va costa 130 de milioane de dolari

    Firma de arhitectură Robert A.M. Sterns a prezentat de curând proiectul complexului rezidenţial 520 Park Avenue, care va fi dezvoltat de compania Zeckendorf Development şi are ca termen de finalizare anul 2017. Planul arată 7 apartamente de tip duplex, fiecare cu o suprafaţă de peste 800 de metri pătraţi şi un preţ de pornire de 67 milioane de dolari. Restul clădirii va fi compus din 23 de apartamente situate pe un singur etaj, cu o suprafaţă de 400 de metri pătraţi. Preţul de vânzare va fi de 16,2 milioane de dolari.

    Ultimele trei etaje vor constitui un triplex cu suprafaţa de peste 2000 de metri pătraţi şi o terasă de 120 de metri pătraţi cu vedere directă asupra Central Park. Preţul va fi de 130 milioane de dolari, devenind astfel cel mai scump apartament vândut vreodată în New York.

    Complexul va beneficia de piscină interioară, sală de fitness pe două etaje, saună, sală de cinematograf şi grădiniţă pentru locatari.

  • CNADNR a reziliat contractul cu firma care lucra la şoseaua de centură a Sucevei

    Nechifor a spus că a fost reziliat contractul cu firma SCT, selectată să execute lucrările de construcţie a şoselei de centură a Suceavei, întrucât nu a fost respectat nici termenul de 15 septembrie pentru finalizarea lucrării.

    El a arătat că şoseaua de centură trebuia terminată în 2012, dar au fost extinse termenele, pentru noiembrie 2013 şi apoi iulie 2014, constructorul angajându-se ulterior să termine primul tronson la 15 septembrie 2014.

    “Suntem în 16 septembrie şi nu s-au ţinut de cuvânt”, a declarat Nechifor, care a menţionat că a fost foarte deranjat de dezinteresul total al acestei firme faţă de un contract şi faţă de banii publici.

    “Rar vezi aşa ceva. Ai o amărăciune când vezi cum eşti desconsiderat”, a spus preşedintele CJ Suceava.

    Potrivit acestuia, după rezilierea contractului CNADNR urmează să găsească soluţia pentru finalizarea lucrărilor, cel mai probabil urmând să fie executată garanţia de bună execuţie pentru finanţarea investiţiei.

    Nechifor a spus că o situaţie similară a fost şi în cazul modernizării DN 18, pentru care a fost reziliat contractul pentru lucrările la un tronson al drumului, iar din execuţia garanţiei de bună execuţie se repară drumul.

    Premierul Victor Ponta declara, în urmă cu o lună, că în cazul finalizării lucrărilor la şoseaua de centură a Sucevei sunt două variante, ambele proaste: una de reziliere a contractului cu firma care execută lucrarea sau continuarea lucrărilor cu această firmă.

    El spunea că problema la şoseaua de centură a Sucevei nu vine de la Guvern, care a alocat fondurile necesare, ci de la constructor, care nu lucrează suficient de bine.

    Lucrările la şoseaua de centură a municipiului Suceava au fost reluate în acest an abia la sfârşitul lunii mai, în dimineaţa în care şantierul a fost vizitat de ministrul de atunci al Transporturilor Dan Şova, care a avertizat firma de construcţii că din luna iulie intră pe penalităţi dacă nu finalizează lucrarea.

    El i-a cerut constructorului să se mobilizeze şi să angajeze personal suficient, în condiţiile în care pe şantier se aflau 25 de angajaţi, fiind nevoie de 90-120 de muncitori.

    Lucrările la şoseaua de centură a municipiului Suceava au început în 2008 şi ar fi trebuit să fie terminate în 12 iulie 2012, dar firma de construcţii a obţinut extensii de finalizare până în noiembrie 2013, iar apoi până în iulie 2014.

  • Casa în care nu vei avea niciodată oaspeţi

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • Cel mai tare şomer din România. Era disperat că nu îşi găseşte serviciu, acum face profit de 220.000 de euro cu firma lui

    Cel mai profitabil SRL-D, conform datelor furnizate de Ministerul de Finanţe pentru anul 2013, este firma Power Medycar din Satu Mare, cu un profit de aproape 220.000 de euro, iar în top 10 jumătate sunt firme din Ardeal, scrie Vocea Transilvaniei.

    Între primele zece se mai regăsesc firmele Daleo Ilari din judeţul Maramureş, aflată în insolvenţă (96.000 de euro), Tawnie Spark, din judeţul Bistriţa-Năsăud (94.000 euro), Take Off Labs din judeţul Cluj (89.000 de euro) şi Artify Media, din Judeţul Cluj (61.000 euro), potrivit datelor ONRC.

    Povestea de succes din Medieşu Aurit a soţilor Cristian şi Carmen Pop a început într-un moment în care se aflau într-o situaţie dificilă. Cristian Pop era şomer şi nu mai ştia încotro să o apuce. Spălătoria auto şi vulcanizarea au construit-o pe locul fostului CAP din Medieşu Aurit, folosit până atunci doar pe post de locuinţe sociale pentru rromii din comună. Soţii Pop şi-au pus la bătaie economiile de câţiva ani: 20.000 de euro.

    “Văzând la ştiri informaţii despre program, studiind puţin pe internet ca să aflăm mai multe informaţii despre programul de finantare şi stimulare a SRL-D-urilor, am decis să înfiinţăm această societate. Domeniul de activitate a fost ales în ideea de a oferi servicii într-o zonă în care nu exista aşa ceva. În comuna Medieşu Aurit, o comună cu peste 3.000 de locuitori şi asfaltată în proporţie de 40%, nu exista o vulcanizare. Cea mai apropiată e la 10 km. Având în vedere bugetul subvenţiei, am zis că ne încadrăm, şi astfel am decis să aplicăm”, a declarat Cristian Pop pentru sursa citată.

    După un an complet de funcţionare, afacerea reuseşte să se susţină singură. Anul trecut, profitul realizat de societate a fost de aproape 220.000 de euro, iar cifra de afaceri s-a situat la 267.000 de euro, firma având trei angajaţi.

    Societatea mai are ca obiect de activitate şi instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale, servicii de inginerie, consultanţă tehnică, adăugate pentru ca tânărul Cristi Pop să îşi poată practica meseria.

     

  • René Schöb este noul Country Managing Partner Mazars

    “În acest moment continuăm să ne consolidăm poziţia pe piaţă, după recenta fuziune. Actualul context dinamic al economiei ne oferă cu siguranţă multe oportunităţi, iar noi le vom folosi. Companiile au nevoie de soluţii integrate, complexe şi diversificate de consultanţă pentru a găsi răspunsul potrivit la această schimbare continuă a mediului economic”, spune René Schöb.

    După realizarea fuziunii, când a preluat conducerea Departamentului Tax Advisory, René Schöb a remodelat şi întărit această linie de business Mazars. În această perioadă, serviciile de consultanţă fiscală ale firmei au crescut semnificativ datorită extinderii portofoliului de clienţi în sectoare precum serviciile financiare, producţie, imobiliar, logistică, FMCG, farmaceutice, dar şi ca urmare a diversificării ofertei de servicii specializate. Echipa departamentului a fost de asemenea extinsă cu un nou Tax Partner, prin venirea lui Edwin Warmerdam, care conduce în prezent serviciul Mazars Dutch Desk, specializat în asistenţa acordată comunităţii de afaceri olandeze.

    René Schöb are o experienţă profesională de peste 16 ani în domeniul financiar, din care 8 ani a activat în calitate de consultant fiscal şi financiar în România. Este cetăţean elveţian şi absolvent al Universităţii de Ştiinţe Aplicate din St. Gallen, Elveţia, iar în România este cunoscut ca expert în comunitatea investitorilor străini, îndeosebi în rândul vorbitorilor de limbă germană. De-a lungul anilor, a oferit consultanţă pentru mai bine de 150 de firme, în procesul de intrare a acestora pe piaţa locală.

    Mazars este o organizaţie internaţională, integrată şi independentă, specializată în servicii de audit şi consultanţă financiară, consultanţă fiscală, contabilitate şi salarizare, oferite de peste 13.800 de specialişti în 72 de ţări. În anul financiar 2012-2013, Grupul Mazars a înregistrat o cifră de afaceri de 1.045,6 mil euro, în creştere cu 3,2 % faţă de perioada anterioară.

  • René Schöb este noul Country Managing Partner Mazars

    “În acest moment continuăm să ne consolidăm poziţia pe piaţă, după recenta fuziune. Actualul context dinamic al economiei ne oferă cu siguranţă multe oportunităţi, iar noi le vom folosi. Companiile au nevoie de soluţii integrate, complexe şi diversificate de consultanţă pentru a găsi răspunsul potrivit la această schimbare continuă a mediului economic”, spune René Schöb.

    După realizarea fuziunii, când a preluat conducerea Departamentului Tax Advisory, René Schöb a remodelat şi întărit această linie de business Mazars. În această perioadă, serviciile de consultanţă fiscală ale firmei au crescut semnificativ datorită extinderii portofoliului de clienţi în sectoare precum serviciile financiare, producţie, imobiliar, logistică, FMCG, farmaceutice, dar şi ca urmare a diversificării ofertei de servicii specializate. Echipa departamentului a fost de asemenea extinsă cu un nou Tax Partner, prin venirea lui Edwin Warmerdam, care conduce în prezent serviciul Mazars Dutch Desk, specializat în asistenţa acordată comunităţii de afaceri olandeze.

    René Schöb are o experienţă profesională de peste 16 ani în domeniul financiar, din care 8 ani a activat în calitate de consultant fiscal şi financiar în România. Este cetăţean elveţian şi absolvent al Universităţii de Ştiinţe Aplicate din St. Gallen, Elveţia, iar în România este cunoscut ca expert în comunitatea investitorilor străini, îndeosebi în rândul vorbitorilor de limbă germană. De-a lungul anilor, a oferit consultanţă pentru mai bine de 150 de firme, în procesul de intrare a acestora pe piaţa locală.

    Mazars este o organizaţie internaţională, integrată şi independentă, specializată în servicii de audit şi consultanţă financiară, consultanţă fiscală, contabilitate şi salarizare, oferite de peste 13.800 de specialişti în 72 de ţări. În anul financiar 2012-2013, Grupul Mazars a înregistrat o cifră de afaceri de 1.045,6 mil euro, în creştere cu 3,2 % faţă de perioada anterioară.

  • Idei de afaceri: patinele cu motoraş şi baterii (VIDEO)

    Compania Acton, scrie BBC, a creat nişte patine cu rotile mai aparte, RocketSkates, dotate cu mici motoraşe şi baterii cu ioni de litiu care le asigură acestora funcţionarea. Patinele se coordonează cu ajutorul unor microprocesoare pentru a păstra aceeaşi viteză.

    Năstruşnicele încălţări pot susţine o persoană de până la 125 de kilograme şi costă de la 500 la 700 de dolari perechea, în funcţie de autonomie, iar clienţii au posibilitatea de a descărca o aplicaţie pentru telefon care le arată informaţii despre starea bateriei, numărul de kilometri parcurşi ori sugestii de trasee.

  • Povestea primului american a cărui avere a depăşit un miliard de dolari

    John D. Rockefeller (8 iulie 1839 – 23 mai 1937) a fost unul dintre cei mai mari industriaşi şi filantropi din Statele Unite ale Americii, fiind considerat drept primul american a cărui avere a depăşit un miliard de dolari. El a fondat Standard Oil Company, primul mare trust de afaceri din SUA, care a dominat industria petrolieră la începuturile sale.
    Rockefeller a fost al doilea din cei şase copii născuţi în Richford, New York, ai lui William Avery Rockefeller şi Eliza Davison.

    Tatăl său a fost mai întâi tâmplar, apoi comis-voiajor, se autoproclama medic şi vindea elixiruri. Localnicii îl numeau ”Big Bill„ sau ”Devil Bill„, din cauza afacerilor sale bizare. Tânărul Rockefeller a contribuit de mic copil la susţinerea gospodăriei câştigând bani din creşterea curcanilor, vânzarea de cartofi şi bomboane, precum şi din creditarea cu sume mici a vecinilor. În 1853, familia sa s-a mutat în Strongsville, o suburbie din Cleveland, Ohio. Rockefeller a urmat cursurile liceului central din Cleveland şi a studiat contabilitatea timp de zece săptămâni în cadrul Colegiului Comercial Folsom.

    Era preocupat de studii, fiind descris de contemporanii săi drept rezervat, serios, religios, metodic şi discret. Îşi susţinea bine dezbaterile, îi plăcea muzica, visa să aibă o carieră, să acumuleze o avere de 100.000 de dolari şi să trăiască până la 100 de ani. În 1855, când a împlinit 16 ani, s-a angajat ca funcţionar la o firmă din Cleveland, unde a cumpărat, vândut şi livrat cereale, cărbune şi alte mărfuri. Salariul integral pentru munca sa din primele trei luni a fost de 50 de dolari (50 cenţi pe zi).

    În 1859, Rockefeller a fondat împreună cu un partener propria firmă de comisioane. În acelaşi an, prima rezervă de petrol din SUA a fost forată în Titusville, Pennsylvania, iar patru ani mai târziu Rockefeller a intrat în noua industrie. A investit alături de chimistul Samuel Andrews şi cei doi fraţi Clark într-o rafinărie din Cleveland. În februarie 1865, a cumpărat părţile deţinute de fraţii Clark în schimbul a 72.500 dolari şi a pus bazele companiei Rockefeller & Andrews.

    În 1866, fratele său, William Rockefeller, a construit o rafinărie în Cleveland şi l-a cooptat pe John drept partener de afaceri. Un an mai târziu, li s-a alăturat şi Henry M. Flagler, astfel fiind stabilită firma Rockefeller, Andrews şi Flagler. Tehnicile de împrumut şi reinvestire a profitului ale lui Rockefeller au condus la extinderea firmei în două rafinării în Cleveland şi într-un departament de marketing din New York. În 1870, firma s-a transformat în Standard Oil Company, în care erau implicaţi John D. Rockefeller, fratele său mai mic, William, dar şi alţi acţionari.

    John Rockefeller era preşedintele companiei şi acţionarul majoritar. Rockefeller s-a axat apoi pe extinderea companiei prin cumpărarea de rafinării rivale şi companii aflate în curs de dezvoltare. Compania a ajuns astfel ca în 1882 să controleze aproximativ 90% din rafinăriile şi conductele de petrol ale ţării. Succesul lui Rockefeller a devenit o ţintă pentru jurnalişti, precum şi pentru politicienii reformatori, care au văzut monopolul Standard Oil drept un simbol al lăcomiei corporatiste. În 1890, Congresul SUA a adoptat Sherman Act, primul act legislativ federal care interzice trusturi şi alianţe comerciale.

    Doi ani mai târziu, Curtea Supremă din Ohio a dizolvat Standard Oil Trust, o parte din afaceri revenind companiei Standard Oil din New Jersey, care a funcţionat ca o proprietate privată. În 1911, după ani de litigii, Curtea Supremă a decis că Standard Oil din New Jersey a încălcat legile antitrust şi a forţat-o să se autodizolve. Rockefeller a rămas cu o mare parte dintre acţiuni şi, în mod paradoxal, divizarea companiei i-a dublat veniturile personale peste noapte. Rockefeller s-a retras din operaţiunile de afaceri de zi cu zi ale Standard Oil la mijlocul anilor 1890.

    La moartea lui John D. Rockefeller, în 1937, averea sa personală era estimată la 1,5 miliarde de dolari, în condiţiile în care produsul intern brut al SUA de la acea vreme era de 94 de miliarde. Multe instituţii, muzee, universităţi îşi leagă numele de familia Rockefeller. Între acestea, MOMA – the Museum of Modern Arts din New York, Centrul Rockefeller şi Universitatea Rockefeller. În 1913, John D. Rockefeller Senior a donat 250 de milioane de dolari pentru înfiinţa-rea Fundaţiei Rockefeller, care avea ca misiune sănătatea publică, educaţia medicală şi artele.