BusinessMagazin

Tag: experienta

  • Povestea româncei care a trecut de la meseria de stewardesă în Qatar la producător de documentare pentru British Airways

    Camelia Oros Tsarouchis este o doamnă deosebită, plină de energie şi voie bună. Absolventă a Facultăţii de Drept, Universitatea Babeş €“Balyai şi masterandă a Facultăţii de Marketing, Universitatea ASE Bucureşti, Camelia şi-a început carieră în România, prin practică la un cabinet de avocatură din Baia Mare, oraşul sau natal, scrie vreausafiustewardesa.ro. 

    După experienţa în mediul juridic a urmat televiziune, pentru ca mai apoi Camelia să îşi întindă aripile şi să zboare pentru Qatar Airways. În prezent, Camelia a rămas aproape de aviaţie, producând filme documentare pentru British Airways.

    În continuare, interviul acordat de Camelia Oros Tsarouchis celor de la vreausafiustewardesa.ro:

    Prin ce împrejurări ai reuşit să lucrezi în aviaţie?

    La scurtă vreme după angajarea la cabinetul de avocatură, am realizat că e prea devreme să profesez această meserie, care chiar dacă e ceea ce dorisem să fac de mică, în realitate era mult mai diferită decât ceea ce îmi imaginasem că ar fi. În plus, simţeam că mi-am petrecut anii adolecentei adâncită în cărţi, fără a experimenta viaţă în plinătatea ei. Aşa am ajuns să trec pragul televiziunii locale TL+ cu intenţia de a scrie ştiri. Însă, directorul televiziunii m-a văzut când am lăsat CV-ul şi mi-a propus să dau un “€œtest pe sticla”, după care m-a anunţat: “€œIncepi de mâine cu ştirile, dar vei avea şi o emisiune socială în direct.”

    Televiziunea a fost o experienţă inedită, în care am învăţat să îmi testez şi împing limitele, să experimentez cu lucruri noi şi să cunosc multe persoane pline de curaj şi iniţiativă. Câţiva dintre colegii de televiziune şi-au luat zborul spre alte ţări la un moment dat, ceea ce m-a determinat pentru prima data să mă gândesc: “De ce nu şi eu??”

    Şi aşa mi-am adăugat pentru prima data CV-ul pe unul dintre cele mai mari motoare de căutare online sau de head hunting şi la scurtă vreme am fost contactată cu un job de însoţitor de bord. Aşa m-am hotărât să mă duc la primul interviu, în Braşov.

    Ce calităţi te-au ajutat să obţii un post ca stewardesă?călătorie dinspre Grecia spre Qatar, iar după câteva luni, ne-am decis că ne vom căsători, mutându-ne astfel în Grecia. Azi avem un băieţel voios şi plin de energie, vizitând şi locuind până la vârstă lui de 4 ani jumate pe 4 continente: Europa, Asia, America şi Africa.
    Care ar fi plusurile acestei meserii, în afară de faptul că ai reuşit să ajungi în locuri îndepărtate de pe glob?

    Plusul evident al acestei meserii este faptul că vei călători în toată lumea! Stai în cele mai renumite hoteluri, în cele mai bune condiţii, pluteşti deasupra lumii la propriu şi la figurat. Este un stil de viaţă care îşi lasă amprenta pe dezvoltarea ta ulterioară! Odată ce ai fost în aviaţie, această rămâne parte integrantă a ta. Te internaţionalizezi, te globalizezi, descoperi noi lucruri despre tine şi vezi viaţa de la înălţime, nu dai importanţă decât lucrurilor cu adevărat importante. Nu e de ajuns?!

    În cei trei ani am acumulat experienţă de viaţă pe care persoanele cu profesii normale o pot probabil avea poate într-o viaţă întreagă!

    Cum te-ai simţit atunci când compania de comunicare şi media în cadrul căreia lucrezi ţi-a cerut să produci documentare pentru British Airways?

    Să nu uităm că linia aeriană Qatar Airways şi jobul în sine mi-au dat posibilitatea să mă internaţionalizez, să lucrez cu străini din toate colţurile Pământului şi aceasta m-a adus azi în poziţia pe care o deţin, şi anume cea de Producător Executiv de filme tip documentar, care pot fi vizualizate pe inflight entertainment-ul companiei internaţionale de aviaţie British Airways. Tocmai am terminat un documentar despre Lagos, unul dintre cele mai vibrante oraşe al Africii. Aceeaşi companie media cu care colaborez este şi agentul oficial al publicaţiei internaţionale engleze “€œThe Economist”, pentru care producem rapoarte de ţară în diferite domenii: petrol şi gaze naturale, aviaţie, construcţii şi dezvoltare, bancar, proiecte care îmbină partea jurnalistică cu cea de publicitate.

    În primul rând sunt calităţile fireşti căutate în acest tip de job: prezenţa fizică, înălţime, vârstă. Mai e şi naturaleţea şi carismă de care dai dovadă când vorbeşti cu intervievatorii, dar şi cu concurenţii. Educaţia este un alt factor important. Chiar dacă nu e necesar să ai şi facultate, este recomandabil, împreună cu experienţă în profesii care implică contactul cu lumea: PR, media, relaţii cu clienţii, ospitalitate etc.

    Dacă sunteţi încă pe băncile facultăţilor, terminaţi-vă întâi studiile şi apoi aplicaţi la acest job!

    Bineînţeles, talentul în domeniul lingvistic şi fluenţa în câteva limbi joacă un rol foarte important. Dar nu uitaţi: că să lucrezi în domeniul relaţiilor cu clienţii trebuie să fii ceea ce se zice în engleză: “people person”, altfel nu ai nicio şansa să rezişti mult timp. Consider că a lucra în serviciu cu publicul/clienţii este una dintre cele mai dificile meserii pe care cineva o poate avea. Trebuie să îţi pui mereu faţetă cea mai plăcută, este că şi un rol pe care îl joci.

  • A visat să devină diplomat, însă traseul carierei sale a luat un alt curs, acumulând până în prezent o experienţă de aproximativ 12 ani în domeniul resurselor umane.

    A urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2002.

    Primul loc de muncă în domeniu a fost de HR Consultant al companiei de consultanţă AIMS Human Capital (2002-2007), iar acesta a fost urmat de cel de HR Manager al furnizorului de servicii externalizate Genpact (2007-2010).

    Matei a devenit responsabilul de departamentul de resurse umane al subsidiarei locale a companiei franceze Schneider Electric în 2010, printre principalele sale realizări în această poziţie fiind înfiinţarea unui hub regional de suport de clienţi în cadrul companiei ce a ajuns în patru ani la 100 de angajaţi ce deservesc clienţi din 55 de ţări, cât şi atingerea unui grad de retenţie a angajaţilor de 92%.

  • După 10 ani în corporaţii, a pus bazele unei companii care are venituri sute de mii de euro

    Corporaţiile l-au învăţat, printre altele, cât este de important ca un program să poată fi implementat şi particularizat cu uşurinţă. „Dura câteva luni şi costa zeci de mii de euro să implementezi o soluţie din afară şi de aici mi-a venit ideea pentru Documenta.“

    A început ca un business de consultanţă, iar în 2008 a început dezvoltarea echipei. Documenta este astăzi folosit atât de clienţi din România, cât şi de companii din Statele Unite, Moldova şi Danemarca. Atunci când situaţia economică s-a înrăutăţit, compania a ales să se concentreze pe contractele derulate alături de companiile mari, care nu au fost nevoite să modifice atât de drastic bugetul destinat investiţiilor.

    „În 2009 a început distracţia, a venit criza, acesta fiind şi motivul pentru care ne-am refugiat în contractele cu clienţi mari. În anii 2009-2011 ne-am conservat şi, începând cu 2013, am reluat trendul ascendent. Anul trecut, spre exemplu, ne-am mărit efectivul de patru ori.“

    Compania are în prezent două divizii – de dezvoltare de software, care livrează soluţii software personalizate la cerere, şi Documenta – care are ca principal obiect de activitate implementarea şi promovarea produselor proprii sub brandul cu acelaşi nume (Documenta DMS – Managementul Documentelor Electronice, SmartFleet – Managementul Flotelor Auto, al operaţiunilor şi al comportamentului şoferilor în trafic şi Documenta ERP – soluţia de gestionare a resurselor unei firme).

    Portofoliul de clienţi ai Infrasoft de pe piaţa locală include instituţii precum Autoritatea Naţională a Vămilor, Ministerul Finanţelor Publice, Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, Metrorex şi cele mai mari companii din industria de petrol – OMV Petrom, Rompetrol.

    Pe plan extern, Infrasoft este parteneră cu companii din SUA – Inthinc şi EPS Corporation – prin intermediul cărora lucrează pentru giganţi precum Schlumberger, Chevron, BP sau Shell. În 2013, Infrasoft a obţinut o cifră de afaceri de aproximativ un milion de lei, nivel care ar fi fost depăşit în 2014.  /

  • Rareş Măcinică: “Aventura antreprenoriatului este potrivită mai degrabă după 40 de ani”

    „Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a crescut cu peste 40% faţă de 2013, ajungând la 6 milioane de euro, iar pentru 2015 am bugetat circa 8 milioane de euro şi cred că o să depăşim această ţintă“, spune Rareş Măcinică.

    A primit un telefon de la un head-hunter, care i-a propus să conducă filiala locală a companiei austriece, prezentă pe piaţă din 2003, şi are acum birouri la Arad, Timişoara, Bucureşti, Otopeni şi Iaşi. Pe lista de planuri pentru anul în curs se plasează deschiderea unui nou punct de lucru, la Cluj, birourile în ţară fiind un bun motor de creştere: „am deschis de un an şi jumătate un birou la Iaşi care are deja o cifră de afaceri de 1 milion de euro“.

    Primul loc de muncă, în timpul studenţiei, când urma cursurile SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice, a fost la o revista franceză, What’s up, unde vindea spaţiu pentru publicitate. În 2002 a intrat în domeniul logisticii, angajându-se la o publicaţie de specialitate, apoi a lucrat vreme de doi ani la o firmă românească mică, despre care spune că a fost „o veritabilă şcoală pentru mine“. Prima slujbă într-o multinaţională din domeniul transporturilor şi logisticii a fost în 2005 şi a dobândit experienţă în cadrul Gebruder Weiss, Cargo Partner şi KLG.

    Despre tentaţia antreprenoriatului Rareş Măcinică spune că vede potrivită această aventură mai degrabă după vârsta de 40 de ani, „simt că atunci va fi maturitatea, acum mai acumulez experienţă“. În plus, activitatea de acum este ca un veritabil MBA, având de gestionat situaţii din diferite zone ale afacerii, de pildă juridic, financiar, asigurări sau resurse umane. Pe de altă parte, chiar rolul de acum i se pare o situaţie antreprenorială, „mă gândesc la decizii de parcă ar fi investiţia mea. Este vorba de imaginea şi performanţa mea ca manager“.

    Iar pentru postura antreprenorială crede că sunt necesari cinci ani în poziţia de director general, pentru a se lovi de toate situaţiile posibile şi a trage învăţămintele necesare de pe urma lor. 

  • Două antreprenoare din Bucureşti vor să câştige 100.000 de euro vânzând produse sănătoase

    Două antreprenoare din Bucureşti, cu peste zece ani de experienţă în industria publicităţii, aşteaptă în acest an venituri de 150.000 de euro, bazându-se pe trendul mâncatului sănătos şi al doritorilor de diete detox.

    ”Dacă nu aveai pregătire medicală era foarte greu să fii acceptat într-o şcoală de nutriţie din România, în plus din Statele Unite vin cele mai multe trenduri, diete, cărţi legate de alimentaţia sănătoasă. Dacă afacerea cu astfel de sucuri a devenit populară în România în urmă cu aproximativ doi ani, în SUA acestea au un istoric de aproximativ zece ani”, descriu Roxana Pănţuroiu şi Ana Radu motivele pentru care s-au înscris la un curs de nutriţie în Statele Unite ale Americii, în 2013, ca urmare a pasiunii lor comune pentru domeniu.

    După un an de zile petrecut la studii în SUA şi un preţ de 5.000 de dolari plătit de fiecare dintre ele pentru aceste cursuri, s-au întors în ţară cu ideea afacerii Juiceit. Aceasta este formată din activitatea de producţie şi de comercializare de sucuri naturale obţinute prin presare la rece (aplicarea unei prese de şapte tone pe fructe şi legume, în scopul extragerii sucurilor din acestea – n.r.), parte dintre ele destinate unor programe de detoxifiere (înlocuirea temporară a meselor zilnice cu băuturi bogate în nutrienţi – n.r.) şi o alta consumului cotidian.

    Juiceit este formată dintr-o unitate de producţie, un magazin online prin care realizează livrări în Bucureşti şi în ţară, cât şi parteneriate cu locaţii HoReCa din Capitală. Sucurile Juiceit, îmbuteliate în sticle de 350 ml sau 500 ml, costă 140 de lei în cazul unei detoxifieri de o zi, care presupune consumul a trei litri de suc. Programele de detoxifiere pot fi extinse însă la trei sau la cinci zile. În ce priveşte sucurile destinate consumului zilnic, acestea sunt îmbuteliate în sticle de 330 ml şi costă 12 lei. După un an de funcţionare, veniturile Juiceit au ajuns la 75.000 de euro, iar antreprenoarele estimează dublarea afacerii în acest an.

    Pănţuroiu şi Radu se cunosc din industria publicităţii, unde fiecare dintre ele a acumulat o experienţă de aproximativ zece ani. Cursurile din cadrul institutului american le-au oferit o viziune mai amplă asupra alimentaţiei sănătoase, iar unul dintre modulele lor preferate, ce cuprindea dieta cu sucuri, le-a oferit şi ideea afacerii. La întoarcerea în ţară, au început să colaboreze cu profesorul care le-a predat cursul pentru adaptarea unor reţete la materia primă disponibilă în ţară şi la gusturile locale. „Este clar că în România există o nişă de produse sănătoase în dezvoltare şi un trend de oameni interesaţi de ceea ce mănâncă”, argumentează antreprenoarele motivele pentru care erau convinse că există clienţi pentru afacerea lor în România. 

    Au investit în aceasta aproximativ 40.000 de euro până în prezent, direcţionând banii spre spre utilarea unităţii de producţie cu prese speciale, cumpărate tot din SUA, o maşină de livrare în capitală, cât şi în frigidere şi reţete. Au început să comercializeze sucurile la începutul anului 2014, în Bucureşti, axându-se pe cele destinate curelor de detoxifiere, iar după câteva luni au extins livrările şi în provincie. „Am fost bine primiţi şi în ţară, unde lumea nu are acces la atât de multe lucruri, dar oamenii sunt informaţi, îşi permit şi vor să încerce lucrurile noi”, explică Pănţuroiu. Pe seama tendinţei observate, au hotărât ca după un an să extindă gama de la sucurile de detoxifiere, ce pot fi folosite de câteva ori pe an, la una cu sucuri din fructe presate la rece destinate consumului zilnic.

    Au început tot în online, iar din toamna anului trecut au început să le vândă şi în locaţii din HoReCa, printre care French Revolution, Carousel, Pamplaisir, din zonele considerate de interes în prezent pentru potenţialii lor clienţi: Piaţa Universităţii, piaţa Dorobanţi, bulevardul Kiseleff. „Clienţii produselor noastre sunt mai ales persoane ocupate, active, care nu reuşesc de cele mai multe ori să mănânce de trei ori pe zi”, spune antreprenoarele. Producţia medie ajunge la 80-100 de litri zilnic şi se realizează în funcţie de comenzi. „În primele zile ale săptămânii producem cantităţi mai mari, produsele de detoxifiere se vând mai bine atunci, iar în weekend vânzările cresc în magazine.”

    Cele două antreprenoare spun că cel mai dificil aspect al unui astfel de business ţine de logistica din spatele lui, atât din cauza cantităţilor mari de fructe şi legume de care au nevoie pentru realizarea sucurilor (în general raportul este de 1 kg de legume şi/sau fructe pentru realizarea unei jumătăţi de litru de suc), dar şi a livrărilor zilnice în Bucureşti şi celor două-trei livrări săptămânale realizate în provincie prin intermediul Fan Courier. Dat fiind faptul că sucurile au o perioadă de valabilitate de trei zile, o aprovizionare zilnică este necesară, iar pentru aceasta apelează la producători locali. Unul dintre ei, spre exemplu, este din Târgovişte şi creşte exclusiv pentru ele legume precum spanac, sfeclă roşie, mocovi, pătrunjel sau mentă.

    Antreprenoarele şi-au propus dublarea afacerii până la finalul anului, axându-se pe dezvoltarea sucurilor lansate la sfârşitul anului trecut, destinate tuturor consumatorilor, nu doar celor care urmează o cură de detoxifiere a organismului. Îşi propun să se concentreze pe parteneriate cu magazinele, mai ales cu cele din zona clădirilor de birouri, însă nu exclud nici dezvoltarea unui magazin fizic propriu.

    Faptul că piaţa are potenţial o spune numărul de jucători ce îşi dezvoltă astfel de afaceri: printre ei se află FruFru, prezent pe piaţa sucurilor de detoxifiere şi a celor obţinute prin presare la rece, cât şi băuturile organice destinate curelor de detoxifiere produse şi realizate de cofetăria raw-vegană RawCoco, dezvoltată de antreprenoarea Anca Alungulesei, în urma unei investiţii de 50.000 de euro.

  • Un bunic de 70 de ani din Cluj a primit „un telefon de la ambasada României din Londra”. Prezenţa de spirit l-a scos dintr-o situaţie complicată

    Un bunic de 70 de ani din Cluj a trăit experienţa vieţii lui. Totul a început cu un telefon. La capătul celălalt al firului un bărbat s-a recomandat ca fiind  funcţionar al ambasadei României din Londra şi i-a făcut o ofertă pe care cu greu cineva ar fi refuzat-o.

    Bunicul a luat pe moment decizia, ieşind dintr-o situaţie extrem de complicată.

    Cum l-a scos prezenţa de spirit dintr-o situaţie complicată

  • Un bunic de 70 de ani din Cluj a primit „un telefon de la ambasada României din Londra”. Prezenţa de spirit l-a scos dintr-o situaţie complicată

    Un bunic de 70 de ani din Cluj a trăit experienţa vieţii lui. Totul a început cu un telefon. La capătul celălalt al firului un bărbat s-a recomandat ca fiind  funcţionar al ambasadei României din Londra şi i-a făcut o ofertă pe care cu greu cineva ar fi refuzat-o.

    Bunicul a luat pe moment decizia, ieşind dintr-o situaţie extrem de complicată.

    Cum l-a scos prezenţa de spirit dintr-o situaţie complicată

  • Patronul unui bistro din Timişoara a avut o experienţă tristă care l-a schimbat total. ”După prânz rămân multe porţii, aşa că am luat decizia asta”

    Patronului unui bistro din Timişoara i-a venit o idee în urma unei experienţe triste la locul de muncă. O fetiţă îmbrăcată sărăcăcios a intrat într-o zi în restaurantul său şi i-a cerut un pahar cu apă. I-a dat şi a întrebat-o dacă mai vrea ceva.

    Copila a zâmbit trist şi a fugit. Victor, patronul, s-a gândit că poate îi era foame, dar i-a fost ruşine să îi ceară.

    De atunci, tânărul face ceva cu adevărat impresionant. Un gest simplu, care nu îl costă prea mult, dar la care prea puţini dintre noi ne gândim.

     
     

  • Un fost corporatist vorbeşte despre cum poţi creşte semnificativ satisfacţia unui client

    Când un client plăteşte cu cardul la supermarket, vânzătorul îi vede numele de pe card şi nu este un efort prea mare să îi spună, la plecare, «La revedere, domnule Ionescu!». Este un exemplu facil de interacţiune cu clientul care poate creşte semnificativ satisfacţia acestuia şi şansele ca acesta să întoarcă la supermarketul respectiv.” Vlad Şeitan vorbeşte cu entuziasm despre ideea din spatele The People Engagement Company, unul dintre cele trei proiecte antreprenoriale de care se ocupă acum, la patru ani de la plecarea din OMV.

    Vlad Şeitan a lucrat în cadrul OMV timp de 13 ani, fiind unul dintre puţinii manageri români care au crescut în cadrul companiei austriece fără a fi intrat în companie pe filiera Petrom. Când OMV a cumpărat Petrom, în 2004, şi a început să îşi dezvolte o pepinieră de specialişti, Şeitan lucra deja în cadrul companiei austriece, având la activ lansarea reţelei OMV în Serbia şi câţiva ani de experienţă în marketingul reţelei OMV existente în România din 1998.

    Din 2005, Şeitan a preluat conducerea reţelei OMV din România, Bulgaria şi Serbia, iar din 2007 a fost promovat într-o poziţie de management al întregii reţele de downstream a grupului (OMV, Petrom, Avanti, Petrol Ofisi, VIVA), cu un buget anual de marketing de 50 de milioane de euro şi cu un buget de training de 5 milioane de euro. „După 13 ani de OMV, am simţit nevoia unei schimbări profesionale, atât ca domeniu de activitate, cât şi ca model de business. OMV a fost şi va rămâne pentru mine cea mai frumoasă şi mai complexă experienţă profesională, şi pot afirma fără niciun dubiu că a fost o a doua familie. Cred că am reuşit să creăm o echipă şi un spirit cum rar se regăsesc în filosofia corporatistă din zilele noastre”, descrie managerul modul cum se raportează la fostul său angajator, pentru care a gestionat (până la plecare) cel mai important proiect din cariera sa de până acum: „Ultima perioadă în cadrul OMV se leagă strâns de unul din cele mai importante proiecte la care am lucrat, şi anume întreaga repoziţionare a brandului OMV pentru divizia de retail”.

    În 2011, a revenit la Bucureşti şi a lucrat timp de patru luni în cadrul Mercadia (companie fondată de Dinu Patriciu, care dezvolta reţeaua de retail Mic.ro), unde a făcut parte din echipa care a încercat un timp să resusciteze compania. În cele din urmă, Şeitan a făcut parte din echipa care a renegociat termenii cu creditorii.

    „După scurta experienţă în cadrul grupului Mercadia, am hotărât să iau o pauză pe plan profesional – un an sabatic. A fost perioada care m-a ajutat să stabilesc direcţia în care vreau să mă dezvolt în continuare. Perioada postcorporatistă a fost şi este plină şi dinamică, iar astăzi nu m-aş întoarce în corporaţii (deşi niciodată nu spun niciodată)”, povesteşte Vlad Şeitan, care a avut în intervalul 2012-2014 câteva încercări în zona antreprenorială, învăţând pe propria piele primele lecţii ale businessului pe cont propriu: „Am făcut greşeli din care am învăţat foarte mult – m-am implicat în proiecte în care nu aveam experienţă, am ales partenerii greşiţi etc)”. Acum, Şeitan este implicat în trei proiecte: consultanţă pe zona de real estate (cu activităţi în derulare atât în România, cât şi la nivel international), consultanţă în zona de marketing, business development şi strategie şi The People Engagement Company, firma de employee engagement.

  • CEO-ul Mercedes-Benz România vorbeşte despre ruşi, arabi şi milionari excentrici

    “Sunt german, scuze pentru asta, probabil că româna mea nu este atât de bună.” Aşa a început povestea Boris Billich, CEO al Mercedes-Benz România, în cadrul evenimentul Meet the CEO, stârnind zâmbete în rândul celor veniţi să îl asculte. În cadrul Meet the CEO, eveniment ce reuneşte cei mai importanţi manageri din businessul românesc, Boris Billich a vorbit despre cariera sa şi parcursul său în cadrul concernului Daimler, despre condiţiile grele din Rusia şi despre modul inedit de a negocia al arabilor, despre avantajele de a fi în Uniunea Europeană şi despre calităţile pe care trebuie să le aibă un tânăr antreprenor.

    „Din ultimii 20 de ani am locuit în Germania doar trei, fiind mai mereu pe drumuri. Într-un fel, e un lucru care îmi place, e parte din felul meu de-a fi. Aş fi surprins să mă priviţi ca pe un german tipic, deoarece nu mă consider unul”, spune Boris Billich, cel de-al doilea german care vine la conducerea reprezentanţei locale a Daimler în ultimii opt ani. Predecesorul său, Michael Grewe, a condus compania atât în perioada de creştere 2007-2008, cât şi în anii următori, de scădere.

    Billich se amuză atunci când este întrebat despre un alt german cu prenume atipic, cunoscut în toată lumea pentru rezultatele sale din sport: „Dacă nu ştiaţi, Boris Becker îşi sărbătoreşte ziua de naştere la câteva zile distanţă de mine, dar asemănările dintre noi se termină aici. Eu nu am avut succes în sport, iar astăzi sunt mulţumit atunci când îmi văd numele în ziar într-un context pozitiv, ceea ce nu cred că e valabil în cazul lui Becker”.

    CEO-ul Mercedes-Benz România a început să lucreze pentru Daimler încă din timpul facultăţii, profitând de faptul că numeroase companii din Germania ofereau tinerilor internshipuri plătite. „Am urmat un tip special de studii, inventat în Germania în anii ’80, care este de fapt o combinaţie de internshipuri şi clase. Este un lucru bun, pentru că astfel nu eşti nevoit să ai bani puşi deoparte pentru facultate. Eşti plătit de o companie şi în schimb trebuie să îţi iei un angajament că, atunci când nu ai cursuri, vei lucra pentru respectiva companie. În cazul meu a fost Daimler.” Primul său job a fost în cadrul departamentului de sales planning, unde trebuia să preia informaţii legate de volumul de vânzări de la reprezentanţe din toată lumea.

    Nu era foarte complicat, spune Billich zâmbind; trebuia pur şi simplu să notezi o serie de numere comunicate de alţii. „La vremea aceea nu exista internet şi nimeni nu avea smartphone-uri; aveai doar un telefon pe care toată lumea suna pentru a transmite cifrele. Era interesant, pentru că interacţionai cu oameni din toată lumea. Acela a fost primul meu job, în anul 1993. Ulterior, am început să lucrez în vânzări şi marketing. Nu sunt o persoană foarte tehnică, pot spune că am două mâini stângi, aşa că în mod natural am ales un sector care nu implică astfel de calităţi.”

    Billich se inspiră din viteza cu care lumea se schimbă, amintindu-şi cu o oarecare nostalgie de vremurile mai simple din anii ’90: „Am avut norocul de a-mi începe cariera într-o perioadă în care doar şeful cel mare avea calculator. Toţi angajaţii trebuia să scrie de mână raporte, să includă statistici, iar cei care greşeau o literă sau o cifră erau nevoiţi să o ia de la început. Apoi au apărut primele telefoane mobile, la mijlocul anilor ’90; astăzi toată lumea are un computer pe telefon şi poate accesa aproape orice bază de date din lume. Societatea se află însă într-o continuă mişcare, iar ceea ce ai astăzi s-ar putea să nu mai existe mâine. Cred că aceasta este o lecţie extrem de importantă pentru tot ceea ce facem, atât în viaţa privată, dar mai ales în business. Trebuie să fim tot timpul deschişi la schimbare”.