BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Explozia cardului de credit. Cum au ajuns romanii datori 1,5 mld de euro

    “Am de aproape trei ani un card de credit, iar singura dobânda pe care am plătit-o a fost cea normală în cazul în care nu am reuşit să achit integral în perioada de graţie suma folosită în luna anterioară. Niciodată nu am plătit dobândă penalizatoare – aceasta este plătită în momentul în care nu reuşeşti într-o lună de zile să achiţi nici măcar suma minimă de rambursat (de regulă 5% din suma folosită + dobânda normală). De mai bine de un an nu mai plătesc nici măcar dobânda asociată liniei de credit pentru că nu cheltui mai mult decât pot achita luna următoare, mă rezum la cheltuieli mai mici decât jumătate din salariul meu şi achit întotdeauna suma folosită înainte cu câteva zile de data scadentă. În plus, am un card co-branded la care banca plăteşte nişte mici bonusuri în funcţie de suma cheltuită, bonusuri care îmi acoperă taxele de administrare. Dacă toţi clienţii ar fi ca mine, rata de profitabilitate a băncilor din Romania ar scădea“, comenta un utilizator de card de credit în subsolul unui articol din Ziarul Financiar, legat de dobânzile penalizatoare de până la 50% plătite de clienţii care depăşesc perioada de graţie cu dobândă zero a cardului de credit.

    Data scadentă a cumpărăturilor făcute cu cardul de credit sau a descoperitului de cont a devenit o zi la fel de importantă ca ziua de salariu pentru 3,5 milioane de clienţi din România, după ce numărul posesorilor de astfel de forme de creditare l-a depăşit în 2014 pe cel al creditelor de nevoi personale. Băncile au reuşit să ajungă la 3,5 milioane de carduri de credit şi overdrafturi în perioada de criză, un portofoliu de împrumuturi foarte profitabil, cu cele mai mari dobânzi din piaţă, format din clienţi dornici de credite uşor de obţinut care prezintă risc mic de neplată şi despre care ştiu totul – ce cumpără şi cum şi mai ales când şi dacă îşi primesc salariul.

    Tipologia clientului citat la începutul articolului este denumită de către reprezentanţii băncilor smart shopper – clientul care preferă să se folosească de banii băncii pentru o anumită perioadă de timp decât să îşi blocheze fondurile proprii, iar în ziua scadenţei înapoiază integral datoria şi o ia de la capăt în săptămâna următoare. Antonimul smart shooper-ului este clientul care nu se poate abţine în timpul sesiunilor de cumpărături şi reuşeşte rar să achite la timp datoriile. El a transformat cardul de credit în cel mai profitabil instrument bancar al crizei. De la nici un milion de carduri de credit în luna mai 2008, numărul acestora a depăşit 2,3 milioane în vara lui 2014. După acelaşi model, descoperitul de cont a urcat de la 0,7 la 1,2 milioane de clienţi. Cumulat, datoriile populaţiei ajung la 7,3 miliarde de lei, respectiv 1,6 miliarde de euro. Cum i-au convins băncile?

     „Este o certitudine că băncile au promovat foarte agresiv aceste produse (cardul de credit şi overdraftul – n.r.), îndeosebi după instalarea crizei. Dacă privim diversitatea de facilităţi ataşate acestor produse, atunci putem uşor constata că băncile au alocat sume considerabile pentru dezvoltarea şi promovarea lor“, spune Codruţ Zbăgan, fost analist al direcţiei Management Procese Canale, Distribuţie şi Enterprise Management din cadrul Raiffeisen Bank. Cauzele sunt schimbarea de strategie a băncilor în raport cu situaţia economică, scăderea veniturilor şi a puterii de cumpărare a populaţiei, coroborate cu diminuarea drastică a creditului de consum, care au făcut ca aceste produse scumpe să reprezinte o alternativă, dar şi o sursă importantă de venit pentru bănci. Zbăgan numeşte cardul de credit instrumentul principal prin care băncile creditează sume importante la costuri foarte ridicate, dobânda putând ajunge şi chiar depăşi 30%.

    Pentru a promova acest produs şi a-l face atractiv, băncile fac uz de cel puţin trei elemente: perioada de graţie, cardul cobrandat care oferă diverse facilităţi şi discounturi şi, poate cel mai important element, ratele fără dobândă. Ratele fără dobândă transferă o parte din costurile de achiziţie către vânzătorul produselor, ştiut fiind că această formă de achiziţie este purtătoare de comision din partea vânzătorului. De exemplu, dacă un client cumpără de la un magazin online un televizor în rate cu cardul de credit, banca primeşte un comision de câteva procente din valoarea tranzacţiei. Apoi, pe parcursul ultimilor ani, băncile au reconsiderat fundamental segmentul clienţilor premium, iar cardurile de credit elitiste, cu o mulţime de beneficii ataşate, majoritatea cu limite de creditare de ordinul zecilor de mii de lei, au fost principalul produs vândut acestui segment.

    „Băncile atrag clienţii prin formalităţi reduse, gestionează clienţii astfel obţinuţi pentru vânzarea unor produse noi şi implicit obţinerea unor profituri mari aferente nivelului de comisionare ridicat. Avem tabloul unei strategii extrem de abile, faţă de care consumatorul are un grad de rezistenţă scăzut. Putem spune că băncile, prin mijloacele de promovare adecvate, reuşesc să vândă exact produsele pe care le consideră profitabile într-o anumită perioadă de timp“, rezumă Codruţ Zbăgan. De cealaltă parte, descoperitul de cont sau overdraftul atrage tot prin uşurinţa cu care este acordat şi apoi accesat şi este parte a convenţiilor de plată a salariului prin card, convenţii care sunt semnate între angajator şi bancă.

    Prin aceste convenţii se stabilesc numărul salariilor oferite ca descoperit de cont, nivelul taxelor şi comisioanelor, precum şi alte clauze prin care angajatorul comunică băncii în timp util schimbările de personal survenite, informaţie prin care băncile pot gestiona corespunzător riscul de neplată. „Interesul băncilor de a acorda acest tip de credit prin formalităţi reduse şi facile are ca scop principal profitul, ştiut fiind că aproximativ 80% din taxele de emitere şi administrare a conturilor şi cardurilor aferente convenţiilor de plată a salariului prin card sunt gratuite pentru angajat“, explică fostul analist de la Raiffeisen Bank, menţionând că, prin acest tip de credit, banca îşi asigură profitabilitatea acestei activităţi care „numai ieftină nu este“. De menţionat, overdraftul poate fi şi un cârlig prin care clienţii atraşi sunt supuşi unui proces intens de ofertare şi vânzare a altor produse bancare.

  • Topirea clasei de mijloc americane. Unul din cinci adulţi din Statele Unite trăieşte în sărăcie

    Unul din cinci adulţi din Statele Unite trăieşte în sărăcie sau este pe punctul de a sărăci. Mulţi dintre oameni au sărăcit chiar în perioada redresare economică, după criza din 2008. Numai puţin de 5.7 milioane de oameni se află la limita sărăciei, dintre care 45% (2.5 mil adulţi) au dobândit acest statut din 2011, la mult timp după recesiune. În acest context, se aşteaptă ca Rezerva Federală a SUA să mărească ratele dobânzilor pentru prima data în ultimii 10 ani, scrie Financial Times.

    Un raport al Pew Research Center dezvăluie cât de inegală a fost recuperarea după criza economică şi ilustruează modul în care mulţi americani au fost lăsaţi în urmă chiar în mijlocul creşterii locurilor de muncă puternice, care, daca mutarea Fed se va face, este la baza argumentului pe care cei de la Fed îl au pentru a creşte ratele.
    „Există un nou vis american”, spune Torrey Easler, predicator baptist care ajută populaţia săracă din oraşul Eden, Carolina de Nord. „Dacă până acum visul american era să deţină o casă şi două maşini, noul vis american este acela de a avea o slujbă”, continuă el.

    Un motiv pentru reducerea drastică a clasei de mijloc din Statele Unite este creşterea bogăţiei ţării, conform Pew Research. Pentru prima dată în ultimele decenii clasa de mijloc este formată din mai puţin de o majoritate din populaţia adultă a ţării.

    Grupul cu cel mai mic venit din Statele Unite, definit de Pew ca o gospodărie cu trei persoane, câştigă mai puţin de 31.402 de dolari pe an. Acest grup de oameni a crescut uimitor în ultimii ani. În această categorie se află 48.9 mil de adulţi, faţă de 43.2 mil în 2008 şi 21.6 în 1971. Iar din această categorie, potrivit Pew, nu mai puţin de 23 de milioane de adulţi se află sub pragul sărăciei (câştigă mai puţin de 18.850 de dolari pe an pentru o gospodărie de 3 persoane).

    Kathryn Edin, sociolog în cadrul Universităţii John Hopkins, care a scris recent o carte despre cei care trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe zi în Statele Unite, susţine că diminuarea protecţiei sociale după reformele din anii 90 a făcut ca SUA să fie un loc mai dur pentru săraci.

    Automatizarea mai multor locuri de muncă a făcut, de asemenea, ascensiunea din sărăcie şi mai grea „Locurile de muncă proaste de ieri au fost mult, mult mai bune decât locurile de muncă proaste din ziua de azi”, spune ea. Şi educaţia clasei de mijloca s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. În 1971, 76% din adulţii din gospodăriile clasei de mijloc aveau abosolvit doar liceul. Astăzi această cifră ajunge la 40%, în timp ce doar 12% dintre adulţi din gospodăriile cu venituri mici au diplomă universitară.

    În Dallas, sărăcia în rândul copiilor a crescut cu aproape 60% din 2000 până în 2014, potrivit Universităţii Texas din Dallas. Unul din patru din totalul populaţiei din Dallas este sărac, mulţi dintre ei fiind hispanici sau africani-americani.

    Regina Montoya, care conduce echipa primăriei Dallas ce luptă împotriva sărăciei, spune că Dallas este ca un „oras gogoaşă”, cu un centru înfloritor înconjurat de sărăcie. „Multi oameni lucrează pe salariu minim şi este foarte greu să supravieţuieşti aşa aici, în special dacă ai copii”, declară Montoya. Mulţi dintre cei care apelează la ajutor de la diferte organizaţii din oraş o fac nu pentru că nu au o sursă de venit, ci pentru că acea sursă de venit este prea mică.

  • ANAF a recuperat 2,5 milioane lei de la o persoană din cele 10 verificate cu averi de peste 20 milioane de euro

    O persoană din grupul PFAM a achitat 2,5 milioane lei, reprezentând impozit pe venituri suplimentare nedeclarate şi penalităţi de întârziere şi dobânzi.

    Reamintim că în acest an au fost finalizate  verificãrile fiscale în cazul primelor 10 persoane din grupul PFAM care este format din 336 persoane, asupra carora se fac analize si verificari privind riscurile fiscale si se aplica programe de conformare.
    Asa cum ANAF a informat in noiembrie 2015, in urma acestor verificări efectuate de Direcţia Generală Control Venituri Persoane Fizice, în cazul primelor 10 persoane din grupul PFAM, pentru veniturile din anul 2011, au fost identificate venituri nedeclarate de 86.948.321 lei.
    Obs!: A nu se confunda cu “Programul de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal” (PFRF)”.

    Verificările fiscale prealabile documentare (VFPD), din cadrul programul de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi mari (PFAM -peste 20 milioane de euro/persoană), au fost declanşate efectiv în anul 2013. 

    În anul 2014 au fost declanşate verificări fiscale la persoanele fizice pentru care s-a constatat cu ocazia VFPD îndeplinirea condiţiilor legale privind diferenţa semnificativă între veniturile estimate pe baza situaţiei fiscale personale şi cele declarate organelor fiscale.
    Aceste verificări  au prezentat un grad ridicat de complexitate, generat de următoarele aspecte:

    – au fost analizate operaţiunile desfăşurate prin peste 480 de conturi bancare (peste 100.000 de tranzacţii) transmise de instituţiile de credit, în principal, pe format hârtie, fapt care a necesitat prelucrarea manuală a acestora

    – au fost verificate operaţiuni desfăşurate de persoanele fizice cu peste 120 de societăţi comerciale (peste 10.000 de operaţiuni)

    – au fost prelucrate informaţii privind deţinerile patrimoniale primite de la peste 100 de autorităţi ale administraţiei publice locale (servicii de impozite şi taxe locale)

    – mare parte dintre activităţile şi tranzacţiile verificate presupun analize complexe: activităţi investiţionale diverse, tranzacţii cu instrumente financiare pe pieţele interne şi internaţionale, tranzacţii disimulate sau artificiale, multiple operaţiuni cu numerar, inclusiv de valori semnificative, pentru care au fost prezentate informaţii neclare, insuficiente sau contradictorii (aspect datorat reticenţei contribuabililor de a furniza astfel de informaţii).

  • Randamentele fabuloase ale investiţiilor în lux

    Bijuterii sau pur şi simplu diamante? Maşini de epocă? Poate obiecte de artă? Pentru persoanele cu averi mari, cumpărarea unui diamant sau a unei maşini rare este deopotrivă o investiţie, dar şi o cheltuială pentru propria plăcere. Aproape un sfert din bogaţii lumii continuă să cheltuiască mai mult pe bunuri de lux şi numai 8% spun că vor să reducă sumele alocate acestor produse, arată studiul The Wealth Report 2015, realizat de compania de consultanţă Knight Frank. Cei mai mulţi dintre cei cu apetit în creştere pentru bunuri de lux se găsesc în Marea Britanie, ţară cu cea mai mare densitate a rezidenţilor cu averi de peste 30 de milioane de dolari. La finalul lui 2014 în Marea Britanie se aflau 81 de miliardari în euro şi aproape 2.500 de persoane cu averi mai mari de 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, studiul arată că România are doar 2 miliardari şi 48 de persoane cu averi de peste 100 de milioane de euro. Numai în 2014, averile bogaţilor au crescut cu 700 de miliarde de dolari. În vârful piramidei bogaţilor sunt 53 de nou intraţi tot anul trecut, arată The Wealth Report.

    Nu se vorbeşte foarte mult despre românii care aleg să investească în pietre preţioase sau colecţii de timbre, dar este de notorietate colecţia de maşini a lui Ion Ţiriac. Aceasta reuneşte peste 150 de exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar şi automobile performante, cu un design actual. Este singura colecţie din lume cu cele 6 Rolls-Royce Phantom produse până în 1972, precum şi cu exemplare care au apărut anterior unor personalităţi ca Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Ion Ţiriac spune, în materialul de prezentare de pe site-ul Ţiriac Collection, că totdeauna a fost pasionat de maşini, dar că din păcate, vreme de 50 de ani nu a prea avut timp pentru a se dedica acestui hobby. Povesteşte că a început să cumpere maşini în momentul în care şi-a permis, din punct de vedere economic, respectiv când a început să facă bani din sport. „În 1969 a fost cel mai bun an al meu, când am câştigat 17 turnee. Cel mai rău m-am clasat la Roland Garros, pe locul opt, fiind singurul amator lângă şapte profesionişti. În acel an am adunat la un loc 5.000 de dolari şi mi-am cumpărat primul Mecedes 280 S, ţin minte că am ales S, pentru că era cu carburator şi puteau românii să umble cu şurubelniţa la el“.

    Campionii din tenis câştigă acum zeci de milioane de dolari, sume despre care Ion Ţiriac spune că sunt rezonabile. Adaugă şi că a fost un mare pasionat de Ferrari: „Mereu am luat, am luat, am luat, le-am ţinut pe unde nu am mai ştiut. O poveste complet ridicolă – când a ieşit Ferrari F40 mi-au alocat unul – cu marketingul «serie limitată» pe care îl au sunt probabil cea mai isteaţă companie din lume -, de-abia aşteptam să vină şi am mai luat unul la suprapreţ.“

    Le-a ţinut vreme de zece ani la un prieten, spune Ion Ţiriac, iar la un moment dat neamţul l-a întrebat ce să facă cu cele două Ferarri de la el din grajd; Ion Ţiriac le-a vândut într-o singură zi la preţ de unul şi regretă şi în ziua de azi, pentru că în prezent un astfel de automobil se vinde cu peste un milion de euro. „Este o boală cronică, nu numai o pasiune. Nu mă mai duc la licitaţii, deşi din când în când nu pot să mă abţin. Sunt lucruri care îmi plac, poate peste măsură şi atunci nu prea am limită. De pildă 600-le Mercedes eu cred că e o maşină din care am opt bucăţi şi cred că mai cumpăr dacă mai găsesc. Mi se par atât de performante şi fiabile încât am cumpărat tot pe ce am putut să pun mâna.“

    Recondiţionarea unei maşini de colecţie poate dura până la doi ani şi jumătate, iar costurile pot fi uriaşe, deoarece pentru o singură piesă de la o maşină rară un investitor poate ajunge să plătească cât pentru o maşină întreagă. Cât ajunge să valoreze după recondiţionare? „Numai atât cât este cineva dispus să plătească pe ea“, punctează Ion Ţiriac, care apreciază că Spania a găzduit, cel mai proababil, cele mai mari colecţii de maşini. Valoarea unei maşini de colecţie este dată de un complex de factori, iar istoria contează în cazul acesta aproape tot atât de mult cât şi obiectul în sine. „S-au făcut doar 16 maşini Phantom 4 şi au fost vândute numai către casele regale. Eu am singurele două Phantom 4 care se află în mâini private“, spune Ţiriac, care povesteşte că a învăţat să conducă la 15 ani, când lucra la fabrica de camioane Steagul Roşu „şi am luat palme de mi-au sărit urechile de la cei mai în vârstă până am învăţat să conduc“.

  • Cum vede România un bancher român de la Londra

    Unicredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, iar deficitul să nu depăşească 3%. cât de solidă este însă creşterea economică pe piaţa locală, ce se va întâmpla în continuare cu dobânzile, cum se plasează românia în regiune şi la nivel global povesteşte Dan Bucşa, macroeconomist în cadrul Unicredit Group Londra.

    Venit pentru câteva zile în România, Dan Bucşa a avut o agendă plină cu întâlniri, iar pe parcursul a circa două ore a discutat şi cu jurnaliştii despre felul în care vede evoluţia României, a regiunii şi a economiei mondiale. UniCredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, însă această evoluţie este în continuare bazată pe consum, cererea internă fiind motorul principal, datorită creşterii creditării în moneda naţională. Şi ţările din regiune se dezvoltă în mod asemănător, dar România se află în frunte când vine vorba de consum, dar investiţiile continuă să lipsească din ţara noastră. Iar consumul, punctează reprezentantul UniCredit, creşte din pricina a trei factori: creditarea, creşterea salariilor şi cheltuielile fiscale.

    „Creditarea populaţiei creşte în România în acest moment cu peste 26%. Cehii au spus că, dacă vor mai avea încă un an cu plusuri ale creditării consumului, vor încerca să o limiteze cu măsuri administrative. Nu cred că BNR va face ceva anul acesta pentru că, în sfârşit, şi-a revenit creditarea în lei“, spune Bucşa, care adaugă că, de obicei, când finanţarea reia trendul ascendent ritmul este mai rapid la început şi apoi încetineşte. Dacă şi anul viitor creşterea creditării va fi de peste 20%, Bucşa este de părere că ar trebui luate măsuri, pentru că există riscul de supraîncălzire.

    Macroeconomistul de la UniCredit a menţionat şi faptul că România este singura ţară din regiune care încearcă o refinanţare a creditelor din valută în monedă locală fără să oblige băncile să facă ceva. „Acesta este motivul pentru care băncile vor refinanţa creditele. Dobânzile în lei scad continuu şi, în acest moment, creditul imobiliar în lei este mai ieftin decât cel în valută. E normal să existe o refinanţare“, mai spune Bucşa. De asemenea, dobânzile vor scădea şi mai mult, iar odată cu reducerea rezervelor minime obligatorii se reduce şi volatilitatea dobânzilor în lei. „Suntem pe calea cea bună“, consideră Bucşa.

    Al doilea factor care determină creşterea consumului este reprezentat de salarii, care au crescut foarte repede în ultima perioadă, un lucru nu tocmai bun pentru economia ţării. „Diferenţa dintre salarii şi productivitate a ajuns în acest moment la cel mai mare nivel de la criză încoace. O asemenea diferenţă am mai văzut într-o singură ţară după criză, în Ungaria“, afirmă Bucşa. Or, ungurii au fost forţaţi să deprecieze moneda. Iar întrebarea principală, în condiţiile în care productivitatea rămâne în urma salariilor, este legată de cât de mare va fi presiunea pe leu. În condiţiile în care salariile se măresc mai mulţi ani la rând, iar cursul valutar creşte, nimeni nu are de câştigat. „Este adevărat că oamenii au iluzie monetară, dar, totuşi, cele două ar trebui să fie corelate“, mai spune Bucşa.

    Pe de altă parte, „investiţiile productive adevărate sunt mai degrabă sub forma creditărilor intra-grup, care sunt bune, dar nu avem cu adevărat equity. Iar un motiv pentru acest lucru este faptul că nu suntem destul de proactivi“. În acest context, reprezentantul UniCredit a povestit cum Ungaria este foarte aproape să convingă investitorii americani să investească într-o nouă fabrică Tesla. Pentru a atrage investiţii străine, maghiarii şi-ar fi alcătuit o echipă specială, care încearcă permanent să-i convingă pe reprezentanţii Tesla să aleagăUngaria. Aceeaşi metodă a fost folosită şi în cazul altor producători auto, motiv pentru care investiţiile în noi fabrici în Europa Centrală şi de Est aleg ca destinaţie Ungaria, Slovacia sau Polonia, iar România şi Bulgaria nu intră în discuţie deoarece nu dispun de infrastructura necesară, iar comunicarea cu autorităţile este greoaie. „Nu vor mai veni investitorii în România doar pentru că suntem ieftini. Ungurii au peste 90 de acorduri bilaterale cu investitori strategici (nu ştim exact ce conţin ele, dar bănuim că beneficiază de facilităţi fiscale sau de facilităţi legate de forţa de muncă, dar şi de reconversie profesională a persoanelor aflate în zonele defavorizate“, exemplifică Bucşa.

    El a mai spus că o creştere repetată a salariului minim afectează competitivitatea prin preţ, pentru că majorează costurile de producţie şi opreşte reducerea şomajului. „Noii angajaţi primesc salariul minim şi eu cred că această creştere a făcut ca  şomajul să nu mai scadă în România se datorează şi acestei creşteri salariale. Salariile cresc prea repede ca să permită reducerea şomajului. Este adevărat că şomajul este mai mic la noi decât în alte ţări din regiune, dar îl şi măsurăm puţin diferit. După calculele noastre, şomajul natural în România este de sub 6%, adică ar mai fi loc ca şomajul să scadă măcar un punct procentual“, apreciază macroeconomistul.

    Al treilea factor al creşterii consumului îl reprezintă cheltuielile fiscale. Dacă cererea internă îşi revine, automat cresc vânzările (şi implicit încasările din TVA) şi profiturile firmelor – deci şi încasările din impozitele directe. „Ţările din regiune mai au foarte mulţi bani de cheltuit, iar România este din nou campioană la acest capitol. Am mai avea de cheltuit în jur de 2,5% din PIB doar pentru atingerea deficitului prognozat. Nu suntem singurii, şi vecini noştri mai au de cheltuit bani până la sfârşitul anului, însă nu la fel de mulţi; polonezii mai au de cheltuit aproape 1% din PIB, iar bulgarii în jur de 1,8%. Nu cred că deficitul va fi mai mare de 3%, cu toate creşterile salariale şi reducerile de taxe luate în calcul“, spune Bucşa.

    Alte ţări, însă, au o mai bună organizare în ce priveşte distribuirea cheltuielilor bugetare, multe guverne ştiiind precis din luna martie ce cheltuiesc, unde şi pentru ce. În România, în schimb, nu prea se cheltuieşte nimic până în noiembrie, iar la final de an este apăsată la maximum pedala alocării de bugete.

    Referindu-se la TVA, Bucşa consideră că încasările sunt totuşi modeste în acest an faţă de 2012, chiar dacă au depăşit nivelul de anul trecut, când însă încasările din TVA au fost foarte slabe, din cauza colectării proaste. Efectele reducerii TVA s-au văzut mai cu seamă în magazine, unde au crescut vânzările, datorită reducerii preţurilor, aşa cum au declarat reţele ca Metro Cash & Carry şi Carrefour.
    În ce priveşte exporturile, acestea au crescut cu 8-9% în toată regiunea, iar Germania rămâne principala destinaţie a produselor trimise peste hotare de fabricile din România; şi exporturile către Italia au început să reia tendinţa de creştere. În plus, principalele ramuri de export, autoturismele şi componentele auto, cresc în continuare şi se poate observa o evoluţie pozitivă şi în ce priveşte exporturile de materialele de construcţii. La polul opus, minusuri semnificative s-au înregistrat în exporturile de vapoare, care este totuşi un domeniu de producţie foarte volatil, în opinia lui Bucşa. Per total, 40% din exporturile româneşti ajung în Germania, Italia şi Franţa, alte pieţe cu potenţial fiind prea puţin adresate. De pildă, către China merg doar 1% din exporturile României, fiind dominate de industria auto şi de materii prime.

     

  • BCR aşteaptă redactarea hotărârii instanţei pentru clarificări;vizează să încheie amiabil litigiile

    “Aşteptăm redactarea hotărârii instanţei, în această situaţie fiind incertă interpretarea sintagmelor (citate de mass-media): nulitatea absolută parţială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi orice altă clauză care permite modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii”, se arată într-o reacţie a băncii.

    BCR mai notează că are o strategie clară de închidere amiabilă a tuturor litigiilor, măsură aplicată inclusiv clienţilor aflaţi în proces cu banca la instanţele superioare, pentru a beneficia de dobânzi competitive.

    “Rămânem fermi în această strategie indiferent de atmosfera creată de avocaţii care promovează discordia în dauna parteneriatelor şi a încrederii”, se mai arată în nota transmisă.

    Reprezentanţii instituţiei de credit consideră că nicio hotărâre a instanţei nu poate lasă un contract de credit fără dobânda, astfel că se aşteaptă ca detalierea hotărârii “să nu facă altceva decât să consfinţească decizia băncii din 2010 privind eliminarea modificărilor unilaterale ale nivelului dobânzii şi modul de calcul al acesteia, ancorat în indicele Euribor sau Robor şi respectând costurile de finanţare ale băncii”.

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis marţi, irevocabil, că dobânda de referinţă variabilă, modificată unilateral de bancă, este abuzivă, într-un proces colectiv intentat BCR de peste 200 de clienţi.

    “Constată nulitatea absolută parţială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referinţă variabilă, precum şi orice altă clauză care permite B.C.R. S.A. modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii. Obligă pe pârâta B.C.R. S.A. să modifice contractele încheiate cu reclamanţii ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei privind dobânda, precum şi să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări”, se arată în minuta deciziei de marţi a instanţei supreme.

    Totodată, judecătorii instanţei supreme au constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a unei alte clauze, care permite BCR declararea scadenţei anticipate a creditului, dacă valoarea garanţiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului rămas de plată.

    Astfel, ICCJ a admis recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi (clineţii băncii – n.r.) şi a modificat decizia instanţei anterioare în sensul că “Admite excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinge cererea de constatare a caracterului abuziv, de constatare a nulităţii absolute a clauzei indicate în petitul 1.1, precum şi celelalte capete de cerere formulate în principal şi în subsidiar în legătură cu această clauză (petitele 2, 3.1, 4 şi 5), pentru contractele nr. 678 din 19 iunie 2007, nr. 765 din 8 martie 2006 şi 2008691448 din 4 septembrie 2008, constatând autoritate de lucru judecat”.

    Decizia este irevocabilă, astfel că banca este obligată să modifice contractele încheiate cu reclamanţii.

    “Am înfrânt BCR în primul dosar colectiv privitor la clauzele abuzive. Irevocabil. Azi se fac fix 5 ani fără 5 zile de la demararea acestui dosar”, a scris avocatul Gheorghe Piperea, care i-a reprezentat pe reclamanţi.

  • Oficial BCE: Majorarea dobânzilor de către Fed poate avea repercusiuni globale mai mari ca în trecut

    “Adevărul este că având în vedere lipsa precedentelor istorice privind impactul asupra unei economii mari a revenirii de la dobânzile zero, analiştii şi autorităţile nu au altă soluţie decât să înveţe din mers”, afirmă Constancio în remarci pregătite pentru un discurs la Hong Kong, relatează Reuters.

    Politicile monetare divergente reflectă diferenţele factorilor fundamentali din zona euro şi Statele Unite, iar opinia tradiţională este că nu ar trebui să fie probleme.

    Constancio avertizează însă că divergenţele ar putea avea în prezent repercusiuni globale mai mari decât în trecut.

    Reprezentanţii Rezervei Federale au votat la şedinţa din septembrie să nu majoreze dobânda de politică monetară, aflată aproape de nivelul zero din decembrie 2008. Conducerea Fed vrea mai multe informaţii legate de influenţa încetinirii creşterii economiei chineze asupra inflaţiei şi economiei americane.

    Următoarea şedinţă a consiliului de politică monetară al Fed va avea loc pe 27-28 octombrie.

  • Creştere cu 4% a cifrei de afaceri a grupului Hornbach, în prima jumătate de an

    Rezultatul operaţional consolidat (EBIT) după şase luni a ajuns la 151,1 milioane euro, aproape de valoarea anului precedent, când s-a situat la 154,0 milioane euro. De asemenea, în prima jumătate a anului, rezultatele după achitarea dobânzilor şi impozitelor au fost mai mari faţă de anul precedent.

    În cel mai mare sub-concern operativ, cifra de afaceri netă a crescut, în prima jumătate a anului, cu 4,2 procente, ajungând la 1.933,4 milioane euro. Cifrele de afaceri raportate la suprafaţă şi la efectele variaţiei cursului de schimb valutar în sub-concernele Baumarkt AG au crescut, în primele şase luni ale exerciţiului financiar 2015/2016, cu 1,3 procente.

    În Germania cifra de afaceri raportată la suprafaţă a crescut cumulat cu 0,6 procente, după un salt de 8,9 procente în perioada similară a anului precedent.

    Cifrele de afaceri raportate la suprafaţă şi la efectele variaţiei cursului de schimb valutar în restul Europei au înregistrat în prima jumătate a exerciţiului financiar 2015/2016, cu o creştere de 2,3 procente, o dinamică mai puternică decât la nivel naţional.

    Componenta internaţională a cifrei de afaceri a sub-concernului HORNBACH Baumarkt AG a fost în final de 42,3 procente. După deschiderea a trei magazine de bricolaj, Hornbach opera, la data de 31 august 2015, la nivelul Europei, 149 de locaţii DIY, dintre care 99 în Germania.

  • Băncile centrale din Marea Britanie şi SUA ar putea majora dobânzile de politică monetară

    Martin Weale, un oficial din cadrul Băncii Angliei, banca centrală a Marii Britanii, a declarat că rata dobânzii ar trebui majorată “relativ curând”, în contextul creşterii salariilor.

    “În contextul în care ritmul creşterilor salariale rămâne constant, consolidarea pieţei muncii probabil va genera creşterea peste limită a inflaţiei în următorii doi-trei ani”, afirmă Weale într-un articol de opinie publicat în Scotland on Sunday.

    “Politica Băncii Angliei trebuie stabilită pe baza acestei referinţe mai degrabă decât în funcţie de actuala rată a inflaţiei. Drept rezultat, rata dobânzii de referinţă ar trebui majorată relativ curând”, a explicat oficialul din cadrul Băncii Angliei.

    Economia Marii Britanii a crescut constant în ultimii doi ani şi, în pofida recentelor semnale de scădere uşoară, Banca centrală probabil va majora dobânzile începând din 2016, urmând o măsură similară aşteptată din partea Rezervelor Federale americane. În prezent, Banca Angliei are o rată a dobânzii de 0,5%.

    Consiliul de administraţie al Rezervei Federale, instituţia bancară centrală din Statele Unite, se va reuni joi pe tema oportunităţii majorării dobânzilor de politică monetară, scrie Financial Times.

    Majoritatea analiştilor au recomandat menţinerea actualei rate de referinţă a dobânzilor până pe 31 decembrie.

  • ATENŢIE cei cu credite în lei! Dobânzile cresc rapid, la fel şi ratele. Cât veţi avea de plătit în plus

    Dobânda Robor la trei luni, de nivelul căreia depinde costul creditelor de retail în lei, şi-a continuat şi ieri tendinţa puternic ascendentă avută în ultima săptămână şi a urcat la 1,5% pe an, pentru prima dată într-un interval de patru luni, pe fondul deteriorării lichidităţii din piaţa monetară. Acest nivel nu mai fusese atins de la finalul lunii aprilie.