BusinessMagazin

Tag: analiza

  • Cum au scăzut 1% cei mai bogaţi la 0,7%

    Este vorba de acel magic 1% din cetăţenii planetei care deţineau jumătate din averea mondială. Acum procentul a scăzut. Nu vă îngrijoraţi, bogaţii au rămas tot bogaţi, dar acum piramida averilor lumii are în vârf 0,7%, care deţin jumătate din bogăţie, în timp ce 71% din cetăţenii planetei au averi mai mici de 10.000 de dolari.

    Practic avem de-a face, conform analiştilor de la Credit Suisse, care au întocmit studiul anual asupra evoluţiei averilor lumii, cu o accentuare a inegalităţilor în distribuţia averii.

    Noutatea este reducerea, pentru prima dată după 2008, a numărului celor foarte bogaţi, cu averi mai mari de un milion de dolari, al căror număr este în acest an de 34 de milioane în întreaga lume. Cu totul, cei foarte bogaţi deţin 112.900 miliarde de dolari, adică 45,2% din averea mondială.

    Inegalitatea în distribuţia averii a devenit un subiect la modă în ultima perioadă, drept doavadă stau atât analiza efectuată de Thomas Piketty în „Capitalul în secolul XXI“, dar şi acordarea premiului Nobel pentru economie, în acest an, lui Angus Deaton, profesorul de la Princeton în vârstă de 69 de ani specializat în analiza inegalităţii.

    Conform Credit Suisse, în jur de 20% din locuitorii ţărilor dezvoltate intră în categoria celor cu averi mai mici de 10.000 de dolari, dar ponderea creşte în India sau în Africa până la 90%. Statele Unite este ţara cu cei mai mulţi milionari, ponderea americanilor în clubul bogaţilor crescând la 46% în acest an, faţă de 41% anul trecut. Europa a pierdut 2 milioane de milionari.

    Interesantă este şi analiza topului, a vârfului piramidei celor mai bogaţi. Astfel, 123.800 de persoane, din care circa jumătate sunt americani, au averi mai mari de 50 de milioane de dolari, iar 1.337.700 de pământeni au averi între 10 şi 50 de milioane de de dolari. 

    Pe regiuni, doar americanii şi chinezii au înegistrat creşteri ale averilor, cu 3,2%, respectiv 5,9%. În Europa averile au scăzut în medie cu 12,5%, în America Latină cu 18,5% iar în zona Asia – Pacific cu 12%. Practic, averea europenilor a scăzut cu 10.664 miliarde dolari, în timp ce avuţia totală a americanilor a crscut cu 3.897 miliarde dolari. Practic, averile cetăţenilor din Belgia, Spania, Austria, Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Polonia, Portugalia, Norvegia, România, Turcia, Rusia şi Ucraina au înregistrat scăderi cuprinse întrre 15 şi 40% din valoare.

  • În România există aproape 116.000 de firme fără niciun angajat, dar care fac afaceri

    Marea majoritate a firmelor au sedii în apartamente şi garsoniere, arată analiza citată.

    “Potrivit datelor oficiale, analizate de KeysFin, la Ministerul Finantelor erau înregistrate anul trecut 115.965 de firme care au realizat afaceri fără niciun angajat sau care nu şi-au declarat salariaţii, faţă de 116.620 în anul anterior”, arată un comunicat al KeysFin.

    Cele mai multe firme activau în domeniul comerţului (37%), urmate de cele din sectorul activităţilor profesionale şi stiintifice (14%), construcţii (8%), industria prelucrătoare (6%) şi activităţi de transport (5%).

    “Este vorba în general de SRL-uri, de afaceri de apartament, care activează în domeniul comerţului alimentar, în HORECA, în domeniul vânzării de produse de strictă necesitate, îmbrăcăminte şi încălţăminte, şi magazine tip consignaţie”, spun analiştii de la KeysFin.

    Potrivit acestora, cele peste 100.000 de firme fără angajaţi trebuie împărţite în trei clase distincte – unele care funcţionează ca “afaceri la purtător”, o serie de firme care lucrează cu colaboratori externi şi altele care preferă să angajeze la negru.

    “Primele sunt firme aşa-numite de buzunar, folosite de oamenii de afaceri pentru a derula diverse tranzacţii. Apar doar în acte însă nu desfăşoară o activitate concretă, fiind construite doar pentru a furniza cadrul legal de tranzacţii. Există un alt contingent de firme, în special din sectorul serviciilor, care preferă să angajeze colaboratori – de la constructori la avocaţi, contabili etc. Restul sunt firme ale căror patroni preferă să angajeze la negru decât să plătească taxe la stat. Acesta este motivul pentru care nu au niciun salariat declarat”, au explicat analiştii citaţi.

    Datele statistice KeysFin arată că firmele fără angajaţi au realizat în 2014 afaceri de 38,2 miliarde de lei, care reprezintă 3,6% dintre totalul afacerilor din România, de 1.063 miliarde lei.

    Procentul acestora este în scădere cu 0,69% faţă de anul 2013, atunci când business-ul firmelor fără angajaţi a fost de 43,9 miliarde lei.

    Analiştii de la KeysFin remarcă faptul că boom-ul afacerilor-fantomă a fost înregistrat, coincindenţă sau nu, în timpul apogeului crizei economice, în 2012, când reprezentau 5,25% din cifra de afaceri la nivel naţional.

    În top 10 al firmelor fără angajaţi, cele mai multe sunt din Bucureşti şi activează în sectorul construcţiilor.

    Topul este condus de un nume sonor, firma de construcţii Strabag AG Austria, sucursala Bucureşti-România, care anul trecut a realizat afaceri de 240,6 milioane de lei şi un profit net de 17,3 milioane lei, fără niciun angajat declarat.

    Pe locurile următoare s-au clasat, în ordinea cifrei de afaceri, Amec Foster Weeler Italiana SRL Corsica – sucursala Ploieşti-România, cu un business de 208,1 milioane lei şi un profit de 9,1 mil.lei, producătorul de energie Verbund Trading Romania SRL, cu afaceri de 105,2 milioane lei şi profit de 2,1 milioane lei, Constructions Industrielles de la Mediterranee – CNIM SA Paris – sucursala Bucureşti – industria prelucrătoare, cu afaceri de 101 milioane lei şi pierderi de 386.000 lei, firma de construcţii Societa Italiana per condotte d’acqua spa Roma – sucursala Cluj, cu un business de 79,3 milioane lei şi un profit de 919.000 lei şi firma specializată în comerţ Vasluianul SRL, cu afaceri de 71,4 milioane lei şi un profit de 85.000 lei.

    “Cele mai multe firme prezente în acest top sunt companii contractoare din sectorul construcţiilor, care angajează diverse lucrări şi pe care le cesionează către alte firme specializate în domeniile respective de activitate. Altfel spus avem de-a face cu firme umbrelă, aşa explicându-se şi faptul că nu au declarat angajaţi”, au explicat analiştii KeysFin.

    Informaţiile sunt culese din barometrul privind starea business-ului românesc, un proiect dezvoltat de KeysFin prin analiza datelor financiare privind societăţile comerciale şi PFA-urile active din România.

    KeysFin oferă servicii de business information şi credit management dedicate mediului de afaceri, de la rapoarte de credit, monitorizare, analiza competiţiei, la studii şi analize de sector necesare companiilor.

  • Noi cheltuieli pentru toate firmele din România. Patronii din ţară pot primi amenzi uriaşe

    De la 1 ianuarie 2016, toate firmele din România care deţin bunuri vor fi nevoite să întreprindă o analiză a riscurilor de securitate. Analiza este obligatorie, iar în urma acesteia firmele vor afla ce măsuri trebuie să aplice pentru a asigura securitatea firmei. Măsura ar putea genera firmelor de audit venituri de 36 de milioane de euro în acest an.

    Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora.“ Legea care prevede acest lucru nu este nouă, ci este din 2003, însă aplicarea normelor metodologice a fost amânată de mai multe ori de-a lungul anilor. 2016 este însă anul în care legea va intra în vigoare.

    Practic, toate societăţile comerciale sunt obligate ca, până la data de 1 ianuarie 2016, să contacteze un evaluator care să realizeze contra cost analiza de risc la securitate fizică, aceasta urmând a fi efectuată pentru toate şi fiecare dintre obiectele de activitate active şi sediile pe care firmele le au. În caz contrar, firmele riscă amenzi cu o sumă cuprinsă între 5.000 şi 10.000 de lei.
    Ce presupune o asemenea analiză şi cum se realizează o evaluare?

    „O astfel de analiză, în perspectiva legii 333/2003, presupune auditarea (inspecţia) unor puncte de lucru şi sedii de societăţi comerciale în vederea statutării măsurilor de securitate existente la faţa locului şi confruntate cu prevederile (grilele de măsuri), indicate de Poliţia Română“, explică Marian Paraschiv, oficial al companiilor de securitate ScottVias şi Kaas Defense. Prin urmare, orice operator comercial din România este obligat să se încadreze din punctul de vedere al măsurilor de securitate în aceste grile. Astfel, în urma analizei de risc, clientul primeşte un raport care conţine măsurile recomandate (impuse). Prin urmare, societatea comercială este obligată să se încadreze în această grilă în maximum 60 de zile.

    Nu oricine poate realiza o asemenea evaluare. Analiza de risc la securitatea fizică se întocmeşte de către evaluatori de risc autorizaţi în acest scop. Evaluatorii trebuie să fie înregistraţi în RNERSF (Registrul Naţional al Evaluatorilor de Risc la Securitate Fizică). În acest moment sunt 1.080 de evaluatori în România. Dintre aceştia, 316 activează în Bucureşti, iar restul sunt împărţiţi în ţară, numărul variind de la judeţ la judeţ (în Cluj sunt 28, în Vaslui sunt 6, în Sibiu sunt 15, în Timişoara sunt 43 etc.). În momentul de faţă, pentru a deveni evaluator de risc, o persoană trebuie să aibă cetăţenie română, studii superioare şi un cazier curat. De asemenea, trebuie să aducă dovada unei experienţe de cel puţin trei ani în domeniul securităţii fizice şi să urmeze un curs de evaluator. După promovarea examenului se face înscrierea în RNERSF.

    Până la finele anului, fiecare societate comercială trebuie să contacteze un evaluator, apoi să stabilească o întâlnire cu acesta la locaţia unde urmează să se facă analiza de risc la securitate fizică. Ce presupune aceasta? Se identifică riscurile şi vulnerabilităţile găsite de evaluator. Se face analiza riscurilor şi estimarea impactului acestora asupra unităţii de afaceri. Se stabilesc măsurile minime de securitate, apoi se întocmeşte raportul final, care este înmânat proprietarului societăţii.

    Toate aceste lucruri nu sunt gratuite, iar firmele vor fi nevoite să plătească. Aici intervine una dintre temele de discuţie din jurul subiectului, deoarece nu există un preţ fix, prestabilit. „Fiecare evaluator îşi stabileşte singur preţul în funcţie de volumul de muncă. O evaluare de risc poate costa între 2.000 de lei şi 8.000 lei pentru o singură locaţie“, spune Paraschiv. Preţul serviciilor de evaluare se stabileşte în funcţie de tipul obiectului de activitate, de numărul de unităţi analizate şi de alte caracteristici precum amplasamentul sau suprafaţa. Pentru obiectivele situate în alte judeţe, în preţ se adaugă costurile de transport şi cele de cazare şi diurnă, dacă este cazul. Şi operatorii de chioşcuri vor fi nevoiţi să cheme un evaluator, iar acest lucru i-ar costa cel puţin 400 de lei pentru un magazin de la colţul blocului, potrivit lui Doru Niţă, general manager al companiei de securitate CDS.

    Societăţile mai mari precum fabricile mici şi medii sau mallurile vor fi nevoite să aloce până la 10.000 de lei pentru inspecţie. „Majoritatea evaluatorilor solicită preţul în funcţie de valoarea activelor societăţii respective“, explică Niţă. Astfel, auditul de securitate al unei pizzerii ar putea costa în jur de 1.000 de lei, în timp ce pentru o benzinărie cu două pompe ar costa 400 de lei, iar pentru un depozit de mărime medie suma ar ajunge la 800 de lei, estimează tot Dorin Niţă. Pentru „micul comerciant“, acest audit de securitate este o cheltuială în plus. „Pentru comercianţii care au o cifră de afaceri mai mică de 2.000 lei/lună, în multe cazuri implementarea măsurilor minime prevăzute de lege poate însemna cheltuieli de două ori mai mari. Acestea sunt nişte anomalii care vor fi corectate treptat de către poliţie şi de către corpul de evaluatori“, susţine Marian Paraschiv.

     

  • Emanuela Mazilu-Merer, director juridic filialele grupului Mol în România

    Emanuela Mazilu-Merer are o experienţă în domeniul juridic de peste 13 ani, timp în care a ocupat diferite poziţii în mai multe companii din industrii precum petrol şi gaze, domeniul imobiliar, sectorul financiar-bancar, dar s-a ocupat şi de fuziuni şi achiziţii şi guvernanţă corporatistă.

    După câţiva ani de experienţă ca avocat în cabinet individual, a decis să îşi continue cariera ca avocat in house (şi ulterior ca şef de departament juridic) al Anchor Group, dezvoltatorul centrelor comerciale Bucureşti Mall şi Plaza România. În perioada 2010-2013 a condus departamentul Juridic al BCR Real Estate Management – parte a Erste Group.

    În mai 2013 s-a alăturat echipei MOL România, preluând conducerea departamentului juridic. Emanuela Mazilu-Merer coordonează activităţile juridice pentru cele trei companii ale Grupului MOL în România – MOL România Petroleum Products, MOL Retail Comerţ (fosta Eni România) şi Panfora Oil & Gas (compania de upstream) – coordonând atât echipele interne, cât şi pe cele ale furnizorilor de servicii juridice. Una dintre realizările notabile este coordonarea din punct de vedere juridic a tranzacţiei de preluare a Eni România, inclusiv a reţelei de benzinării, proces care a presupus, printre altele, realizarea analizei de risc, analiza due diligence, pregătirea integrării de business şi a fuziunii juridice.

    De asemenea, este membru al Echipei de Coordonare de Ţară, având ca scop dezvoltarea sustenabilă a companiei pe piaţa românească şi implementarea de înalte standarde profesionale şi etice. 

  • Legea dată de guvern care afectează toate firmele din România începând cu 1 ianuarie 2016. Vezi pentru ce trebuie să mai plătească firmele

    Începând cu 1 ianuarie 2016 toate firmele din România care deţin bunuri vor fi nevoite să întreprindă o analiză a riscurilor, dacă nu, acestea riscă să fie amendate cu o suma cuprinsă între 5.000 şi 10.000 de lei. Legea care prevede acest lucru nu este noua, ci este din 2003, însă aplicarea normelor metodologice a fost amânată de mai multe ori de-a lungul anilor, iar anul 2016 pare să fie decisiv.

    Practic, toate societăţile comerciale sunt obligate să contacteze un evaluator care să realizeze contra cost analiza de risc la securitate fizică, aceasta urmând a fi efectuată pentru toate şi fiecare dintre obiectele de activitate active şi sediile pe care firmele le au.

    Toate aceste lucruri nu sunt gratuite, iar firmele vor fi nevoite să plătească. Cât anume? Nu exista un preţ fix, prestabilit de înainte.

    „Majoritatea evaluatorilor solicită preţul în funcţie de valoarea activelor societăţii respective.”, spune Doru Niţă, general manager al companiei de securitate CDS. Astfel un proprietar al unei pizzerii ar fi nevoit să scoată din buzunar în jur de 1000 de lei, pentru o staţie peco cu două pompe 400 de lei, iar pentru un depozit de mărime medie suma ar ajunge la 800 de lei, estimează tot el.

    O asemenea analiza de risc la securitatea fizică nu se realizează o singură data, ci cel puţin o dată la 3 ani. De asemenea, analiza se efectuează înaintea instituirii măsurilor de securitate şi se revizuieşte în cel mult 60 de zile de la producerea unui incident de securitate şi în cel mult 30 de zile de la modificarea caracteristicilor arhitecturale, funcţionale sau a obiectului de activitate al unităţii.

    Puteţi citi mai multe în numărul viitor Business Magazin din 19 octombrie.

  • Legea dată de guvern care afectează toate firmele din România începând cu 1 ianuarie 2016. Vezi pentru ce trebuie să mai plătească firmele

    Începând cu 1 ianuarie 2016 toate firmele din România care deţin bunuri vor fi nevoite să întreprindă o analiză a riscurilor, dacă nu, acestea riscă să fie amendate cu o suma cuprinsă între 5.000 şi 10.000 de lei. Legea care prevede acest lucru nu este noua, ci este din 2003, însă aplicarea normelor metodologice a fost amânată de mai multe ori de-a lungul anilor, iar anul 2016 pare să fie decisiv.

    Practic, toate societăţile comerciale sunt obligate să contacteze un evaluator care să realizeze contra cost analiza de risc la securitate fizică, aceasta urmând a fi efectuată pentru toate şi fiecare dintre obiectele de activitate active şi sediile pe care firmele le au.

    Toate aceste lucruri nu sunt gratuite, iar firmele vor fi nevoite să plătească. Cât anume? Nu exista un preţ fix, prestabilit de înainte.

    „Majoritatea evaluatorilor solicită preţul în funcţie de valoarea activelor societăţii respective.”, spune Doru Niţă, general manager al companiei de securitate CDS. Astfel un proprietar al unei pizzerii ar fi nevoit să scoată din buzunar în jur de 1000 de lei, pentru o staţie peco cu două pompe 400 de lei, iar pentru un depozit de mărime medie suma ar ajunge la 800 de lei, estimează tot el.

    O asemenea analiza de risc la securitatea fizică nu se realizează o singură data, ci cel puţin o dată la 3 ani. De asemenea, analiza se efectuează înaintea instituirii măsurilor de securitate şi se revizuieşte în cel mult 60 de zile de la producerea unui incident de securitate şi în cel mult 30 de zile de la modificarea caracteristicilor arhitecturale, funcţionale sau a obiectului de activitate al unităţii.

    Puteţi citi mai multe în numărul viitor Business Magazin din 19 octombrie.

  • Unde greşesc comercianţii offline când vor să treacă în online

    Deşi comercianţii din România sunt, în continuare, reticenţi la a păşi în e-commerce, pentru că nu cunosc sau nu analizează în profunzime piaţa şi consumatorul online, marea greşeală pe care o fac cei care iau decizia de a vinde şi digital este de a privi vânzările online ca pe o soluţie pe termen scurt, decât ca pe o strategie pe termen lung, spun experţii Teamshare, una dintre cele mai importante platforme de e-commerce integrate. De aici se nasc primele ”greutăţi” operaţionale, începând cu timpul prea mare de procesare a comenzilor, erorile în procesare şi gestiune stoc cauzate de factorul uman.

    „Prima greşeală a retailerului offline care ia în considerare pasul spre e-commerce este să considere că un client online are acelaşi profil sau comportament ca acela din offline. Consumatorul digital este, de regulă, mai informat şi ia decizia de cumpărare după ce este sigur 100% că a obţinut toate detaliile despre produs sau serviciu. Are la dispoziţie unelte pentru a verifica şi compara preţuri, calitate şi urmăreşte avid review-urile altor  cumpărători”, spune Marius Panait, Managing Partner Entelion Software, dezvoltatorul platformei Teamshare.

    Iar a doua greşeală a celor care vor să facă pasul din offline în online este, potrivit lui Marius Panait, faptul că au tendinţa de a considera site-ul o soluţie la probleme din trecut şi nu un instrument strategic necesar dezvoltării afacerii. ”Un site de e-commerce este doar începutul, care trebuie împachetat  cu alte sisteme informatice şi strategii de marketing specifice online-ului. Niciun magazin online nu poate să crească organic din punct de vedere vânzări, stoc, comenzi sau satisfacerea şi fidelizarea clientului, fără automatizare. Aceasta începe cu sistemul de gestiune şi contabilitate, dar şi alte instrumente absolut necesare într-un comerţ online sănătos – plata online, sisteme de logistică sau updatare în timp real a informaţiilor despre produse”, adaugă Marius Panait.

    În cazul magazinelor care aleg să facă pasul în online cu o platformă automatizată de e-commerce din momentul zero, acestea devin 100% operaţionale în 2-4 săptămâni, având marea majoritate a proceselor gata automatizate, arată datele Teamshare. În ceea ce priveşte cele mai vizibile avantaje resimţite de shop-urile care încep vânzările online cu o platformă integrată, acestea sunt viteza de procesare mult mai ridicată – 1 minut/ comandă, faţă de 5-10 minute/comandă prin procesare manuală, costuri mai reduse cu resursele umane alocate, dar şi colectarea de date despre clienţi şi comportament de consum, necesare realizării profilului de client.  

    De asemenea, odată intrate pe piaţă cu toate procesele automatizate printr-un software integrat, magazinele online îşi pot concentra resursele şi atenţia către o marketare corectă, cu eforturi de creştere a vizitelor şi conversiilor, şi de fidelizare a clienţilor. Mai mult, pot beneficia de un control mult mai eficient al cheltuielilor, printr-un sistem operaţional cu cost unitar, determinat de creşterea numărului de comenzi, cu costuri fixe cât mai mici.

  • DIESELGATE, de la A la Z. O analiză completă marca ProMotor, unde afli tot ce trebuie să ştii despre scandalul momentului

    Sigur ai auzit de Dieselgate şi ştii câte ceva despre problema uriaşă în care a intrat, de bunăvoie, Grupul Volkswagen. Dar există detalii pe care s-ar putea să nu le cunoşti, aşa că am pregătit acest material explicativ, ca să înţeleagă toată lumea ce înseamnă nebunia asta mondială.

    Când a fost descoperită problema?

    Încă din 2013, un mic ONG numit International Council on Clean Transportation (ICCT) a descoperit, în timpul unui studiu desfăşurat în colaborare cu Universitatea West Virginia din Statele Unite ale Americii, că unele modele diesel produse de Volkswagen aveau emisii de oxizi de azot (NOx) de până la 35 de ori mai mari în condiţii reale de utilizare faţă de limitele impuse de Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din SUA.

    Cei de la ICCT au testat atunci un Volkswagen Jetta care folosea un sistem LNT (lean-NOx trap) de captură a oxizilor de azot (fără uree), un Volkswagen Passat cu sistem catalitic de reducere selectivă a noxelor pe bază de uree (SCR) şi un BMW X5 cu SCR.

    În urma testării în lumea reală, Passatul a înregistrat emisii de NOx de până la 20 de ori mai mari decât standardul legal pe baza căruia a fost omologat pentru vânzare, iar Jetta a avut emisii de NOx de până la 35 de ori mai mari decât standardul legal. Pe de cealaltă parte, BMW-ul X5 testat s-a încadrat în limitele legale, mai puţin când a trebuit să urce o rampă în regim extraurban.

    Care e standardul de emisii despre care vorbeşti şi de ce mă interesează pe mine în Europa?

    În Europa avem normele Euro, iar în Statele Unite ale Americii există standardele impuse de EPA. În acest caz, cele două modele Volkswagen testate au fost omologate în standardul numit US-EPA Tier2-Bin5, care impune emisii de oxizi de azot (NOx) mai mici de 0,05 g/milă, adică 0,03 g/km.

    Astfel, dacă Jetta testată de ICCT a avut emisii de NOx de până la 35 de ori mai mari, înseamnă că în lumea reală cantitatea de oxizi de azot poate ajunge la 1 g/km.

    În Europa, standardul Euro 5 pentru motoare diesel impune o limită de 0,18 g/km pentru NOx, deci e lesne de înţeles că problema ne priveşte şi pe noi, cei de pe Bătrânul Continent.

    Care e treaba cu NOx? Nu erau mai importante emisiile de dioxid de carbon (CO2)?

    Emisiile de dioxid de carbon sunt cele mai cunoscute, fiindcă sunt cele mai mari, iar unele municipalităţi europene impun anumite taxe pe baza valorilor înregistrate la testele de emisii de CO2. Dar asta nu înseamnă că povestea poluării s-a încheiat aici.

    După cum spun chiar cei de la EPA, există o legătură strânsă între inhalarea emisiilor de oxizi de azot şi înrăutăţirea stării de sănătate a bolnavilor de astm sau cu alte boli respiratorii. Totodată, există o asociere cu decesele premature ale persoanelor care suferă de boli cardiovasculare.

     De ce a durat atât de mult ca problema asta să devină cunoscută la nivel mondial?

    Cei de la Bloomberg scriu că EPA a început o investigaţie în cazul Volkswagen în mai 2014, bazându-se pe datele obţinute la ICCT. După începerea cercetărilor, cele două părţi (EPA şi Volkswagen) au avut mai multe discuţii vreme de câteva luni, iar în cele din urmă, reprezentanţii companiei auto au spus că au găsit problema care cauza emisiile prea mari şi au propus un recall destinat pieţei americane, în urma căruia aproape 500.000 de maşini ale grupului german au primit un update de software şi nimic altceva.

    Înainte de începerea rechemării în service din decembrie 2014, Comisia pentru Resursele Aerului din California (CARB) a testat în laborator câteva modele diesel Volkswagen, iar rezultatele au fost conforme cu limitele legale.

    Dar agenţia californiană a continuat să facă teste şi după recall, iar rezultatele în lumea reală au dezvăluit că emisiile de oxizi de azot erau în continuare mult mai mari decât cele declarate. Drept urmare, CARB a trimis rezultatele testelor către EPA în 8 iulie 2015.

    Analiză realizată de ProMotor

  • ANALIZĂ Mediafax Monitorizare: Brandul Volkswagen, afectat mediatic puternic şi în România – INFOGRAFICE

    Mediafax Monitorizare a analizat timp de două săptămâni, în perioada 22 septembrie – 5 octombrie 2015, articolele din presa centrală tipărită şi din 1400 de site-uri referitoare la cazul Volkswagen, rezultând 180 de articole în presa scrisa centrală şi peste 9000 de articole în online.

    De la începutul mediatizării acestui caz, primul vârf s-a înregistrat în data de 24 septembrie, a doua zi dupa demisia directorului general al grupului Volkswagen Martin Winterkorn. Acesta a demisionat în 23 septembrie primele referiri fiind în seara acelei zile în online şi continuând masiv a doua zi atât în online, cât şi în print, când s-au mediatizat şi informaţii referitoare la schimbările de la conducerea grupului.

     

    Un alt vârf de mediatizare a fost în 28 septembrie, când Procuratura din Germania a deschis o anchetă şi apare şi declaraţia premierului român Victor Ponta potrivit căreia din când în când e “binevenită” o lecţie pentru “cei care tot dau lecţii”. În aceeaşi zi au apărut multe informaţii legate de numărul maşinilor Volkswagen, Skoda şi Seat afectate de acest scandal.

    Cele mai multe referiri au fost înregistrate în data de 1 octombrie în online (peste 1000 de articole) şi în data de 2 octombrie în presa scrisa centrala (31 de articole), în momentul implicării autorităţilor române. În data de 1 octombrie Registrul Auto Român a anunţat că nu mai eliberează cărţi de identitate pentru maşinile Volkswagen cu motor Euro 5 diesel, iar ministrul Transporturilor, Iulian Matache, ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, şi preşedintele ANPC, Marius Dunca, au făcut o conferinţă de presă comună şi au anunţat măsurile autorităţilor române în acest caz. Toate aceste informaţii şi declaraţii au fost amplu mediatizate în online şi în ziua următoare şi în print.

    De asemenea, în perioada menţionată, Mediafax Monitorizare a urmărit asocierea brandului Volkswagen, în cadrul articolelor, cu o serie de cuvinte pozitive: încredere, respect, dezminţiri, ascensiune, creştere, câştig, valoare, performant, succes, responsabilitate şi altele, dar şi cu o serie de cuvinte cu conotaţii negative: scandal, trişat, acuzaţii, declin, scădere, pierdere, anchetă, trucat, crizî, dieselgate. În multe articole monitorizate brandul a fost asociat atât cu cuvinte cu caracter pozitiv, cât şi cu cuvinte cu conotaţii negative, predominând însă ultimele.

    Astfel, în perioada monitorizată, brandul Volkswagen a fost cel mai des asociat în articole cu cuvinte negative: “scandal” – 99 de articole în print şi peste 5000 de articole în online, urmat de “acuzaţii” – 30 de articole în print şi peste 1000 în online şi “criză” – 22 de articole în print şi peste 1000 în online. În ceea ce priveşte conotaţia pozitivă a referirilor, cele mai des întălnite au fost “respect”, “a respecta” – 26 articole în print şi peste 500 în online, “valoare” – 28 în print şi peste 500 în online şi “încredere” – 21 în print şi peste 400 în online.

    Analiza a relevat că “scandal”, cel mai întâlnit cuvânt, a apărut de zece ori mai des în această perioadă decât “respect”.

     

    (Mediafax Monitorizare este liderul pieţei de monitorizare din România, cu cele mai diversificate servicii de monitorizare, arhivă completă şi acoperire 100% a teritoriului ţării. Pentru detalii suplimentare puteţi accesa: http://www.monitorizare.mediafax.biz/Site/Pages/Public/demo.aspx Ne puteţi contacta şi prin e-mail la: monitorizare@mediafax.ro sau la numărul de telefon 031/82.56.413)

  • Cum afectează reclama utilizarea Internetului pe telefonul mobil

    Din ce în ce mai mult conţinut se mută online, iar acolo unde este conţinutul vine şi reclama. Când eşti conectat la wireless sau foloseşti un desktop, problema constă în modul cum să fentezi reclama, dar când încarci un site de pe mobil apare şi un alt aspect. Cât din datele disponibile de internet consumă reclamele care sunt încărcate pe site? New York Times a făcut o analiză în acest sens şi a observat cât timp durează încărcarea unui site şi cât consumă.

    1. Timpul de încărcare

    2. Consum date

    3. Cu şi fără adblocker (boston.com)