Cercetătorii de la Harvard şi Universitatea Chieti din Italia au realizat un studiu cu participarea a 186 de studente care urmau aceeaşi specialitate, relatează Descopera.ro.
Ele au fost împărţite în trei grupe, una dintre condiţiile fiind ca acestea să aibă un IQ asemănător. Fetele din primul grup s-au fardat, cele din grupul al doilea au ascultat muzică, în timp ce restul au pictat. Apoi, ele au fost testate dintr-o carte pe care tocmai o citiseră.
Dar cercetătorii atrag acum atenţia că acest lucru ar putea avea efecte negative.
Potrivit unui studiu realizat de către Adam Grant, profesor la Universtitatea din Pennsylvania, altruismul la muncă poate duce la epuizare şi, în mod ironic, îi poate afecta pe cei pe care încerci să îi ajuţi.
“Chiar dacă cei care lucrează mai mult decât li se cere sunt printre cei mai apreciaţi oameni din companie, ei sunt şi cei mai predispuşi la epuizare din cauza efortului”, a spus Grant într-un interviu acordat Harvard Business Review. “Atunci când nu se protejează, investiţia lor în a-i ajuta pe alţii poate duce la rămânerea în urmă în ceea ce priveşte propriile sarcini.”
Autorii studiului atrag atenţia că sunt trei lucruri importante atunci când vrei să-i ajuţi pe alţii: “alegeţi cu grijă modul în care îi ajutaţi, momentul în care îi ajutaţi şi mai ales oamenii pe care îi ajutaţi.”
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?
Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.
“Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”
Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.
Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.
Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.
“Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.
Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.
“Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”
Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.
Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.
Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.
“Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.
1. Acoperă geamurile
Trage storurile, jaluzelele sau draperiile în timpul zilei, imediat ce soarele începe să-ţi bătă în geam. Vei împiedica astfel căldura să-ţi pătrundă în casă. Descoperă geamul doar când vine seara. În cazul în care nu ai buget pentru nici unul dintre cele enumerate mai sus, poţi acoperi geamurile cu folie de aluminiu. Atenţie! Draperiile trebuie să fie din culori deschise. Culorile închise atrag căldura.
2. Deschide geamurile noaptea
Pentru a răcori casa, ţine noaptea geamurile deschise. Lasă toate uşile de interior deschise, astfel încât aerul să circule. Lasă deschise chiar şi uşile dulapurilor din bucătărie şi ale sifonierelor pentru că înmagazinează căldură pe timpul zilei. Şi asigură-te că te trezeşti suficient de devreme pentru a le închide la loc (în jurul de 5-7 dimineaţa).
3. Apelează la ventilatoare
Cel mai indicat este ventilatorul prins în tavan. Pentru a crea senzaţia de aer condiţionat, pune un pet de 2 litri la congelator, apoi când este gheaţă scoate-l şi aşază-l într-un bol sub ventilator. Astfel, aripile ventilatorului vor împrăştia răcoarea pe măsură ce geaţa se topeşte.
4. Închide sursele de căldură
Evită pe cât posibil să nu foloseşti cuptorul pe timpul zilei (atât cuptorul de la aragaz, cât şi cel cu microunde). Becurile incandescente sunt o altă sursă de căldură, aşa că este indicat să le înlocuieşti cu cele compacte fluorescente. Închide computerul, televizorul sau alte aparate electrocasnice pe care nu le foloseşti. Este indicat să le scoţi din priză, nu doar să le închizi din telecomandă.
5. Evită aburii
Pe timpul zilei evită să faci duşuri fierbinţi sau să speli vasele cu apă fierbinte. Lasă activităţile precum gătitul, spălatul rufelor sau al vaselor după lăsarea serii
“Dacă vrei să fii bogat, tot ceea ce trebuie să faci este să iei decizia de a face ceva ce majoritatea oamenilor nu fac”, scrie David Bach, care a devenit miliardar la vârsta de 30 de ani, în cartea sa “The Automatic Millionaire”, informează Business Insider.
Decizia în cauză este aceea de a te plăti pe tine primul. “Ceea ce majoritatea oamenilor fac atunci când câştigâ un dolar este să-i plătească pe cei din jur primii. Îşi plătesc chiria, ratele, factura la telefon, taxele etc.”, spune Bach.
“Motivul pentru care cred ca au nevoie de un buget este acela de a-i ajuta să ştie cât trebuie să plătească ca la sfârşitul lunii, anului să vadă câţi bani mai au pentru ei”, completează el.
O mentalitate care nu este benefică, este de părere David Bach. “Nimic nu o să te ajute să fii bogat până când nu o să te plăteşti pe tine primul. Când câştigi primul dolar trebuie să te plăteşti pe tine”
Astfel Bach recomandă ca oamenii să pună deoparte 10% din câştigul brut într-un cont de economii. “O să fii uimit cât de uşor este să trăieşti cu bani mai puţini. Nu ai cum să cheltuieşti ceea ce nu ai”, încheie el
UPDATE: La aproape un an de la anunţul prin care Verizon îşi dezvăluia intenţiile de cumpărare a companiei Yahoo, tranzacţia a fost finalizată marţi pentru suma de 4,48 miliarde de dolari. Marissa Mayer, CEO-ul Yahoo încă din anul 2012, a anunţat că se va retrage din funcţie, primind o compensaţie de 23 de milioane de dolari. De asemenea, ca parte a acordului, Yahoo îşi va schimba numele în Altaba.
Marissa Mayer a plecat în 2012 de la Google, unde era al 20-lea om ca importanţă şi unde lucra de la 24 de ani, pentru a deveni CEO-ul Yahoo, compania rivală. A fost chemată acolo pentru a aduce un suflu nou echipei de management şi pentru a redresa unul din pionierii industriei internetului. N-a contat că avea prea puţină experienţă financiară. La Google s-a ocupat mai mult de produse – imaginea aceea simplistă a paginii de căutare sau a Gmail este ideea ei – , dar era evident o persoană dedicată şi avea experienţa transformării unui start-up într-o companie colosală. S-a angajat la Google când acesta avea şanse de supravieţuire de doar 2%. A fost fascinată de echipa de acolo. A avut chiar şi o aventură romantică foarte discretă cu fondatorul Larry Page.
La Yahoo a fost primită cu braţele deschise. Acum, compania îşi vinde operaţiunile de bază către Verizon, renunţând la platforma de poştă electronică, la platforma de ştiri şi la produsul de social media Tumblr, pentru 4,8 miliarde de dolari. Activele rămase sunt valoroase: o participaţie de 15% la gigantul de comerţ online chinez Alibaba şi o participaţie de 35% la Yahoo Japan, un parteneriat cu banca Softbank. Aceste active valorează câteva zeci de miliarde de dolari.
Însă Yahoo nu mai este ce-a fost. La prima vedere, misiunea lui Mayer a eşuat. Mulţi i-au cerut schimbarea. În timpul mandatului ei, Yahoo a fost lovită de două dintre cele mai mari sustrageri de date confidenţiale din istorie. Clienţii pentru publicitate, pâinea şi sarea pentru afacerile companiei, au fugit la Google, Facebook şi la alţi rivali. Personalul Yahoo s-a micşorat cu aproape 50%.
Cu toate acestea, compania a răsplătit-o pe Mayer, acum în vârstă de 42 de ani, cu echivalentul a 900.000 de dolari pe săptămână, o sumă impresionantă chiar şi pentru Silicon Valley. Acesta a fost salariul în cash al noului CEO al Apple Tim Cook pentru anul de debut 2011. Îşi merită Marissa Mayer banii? The New York Times i-a disecat remuneraţia, iar ce a găsit este, aşa cum sunt multe lucruri la Yahoo, ”surprinzător de complicat“. Mayer beneficiază de structura des întâlnită a pachetelor de remunerare ale executivilor cu care aceştia nu pierd niciodată, dar şi de efectele a două investiţii făcute în urmă cu mult timp de unul dintre fondatorii Yahoo, Jerry Yang.
Iar în funcţie de criteriul de bază al Wall Streetului, preţul acţiunilor, executiva îşi merită fiecare bănuţ pe care l-a primit. Cotaţiile acţiunilor companiei s-au triplat cât timp Mayer a fost la conducere. După vânzarea de 4,5 miliarde de dolari către Verizon, acţionarii vor avea o companie de investiţii cu acţiuni de 57 de miliarde de dolari la Alibaba şi Yahoo Japan.
Remuneraţia doamnei Mayer constă în cea mai mare parte în acţiuni şi opţiuni pe acţiuni, ceea ce înseamnă că nu a fost mai privilegiată decât alţi acţionari.
”Singurul criteriu la care te poţi referi atunci când evaluezi o companie pe o perioadă lungă de timp este valoarea primită de acţionari“, spune David Wise, analist la Korn Ferry Hay Group, o firmă de consiliere salarială pentru companii. ”În ultimii cinci ani, acţionarii Yahoo nu ar fi putut-o duce mai bine.“
Mai mult decât majoritatea executivilor, Mayer a muncit pentru aceşti acţionari. Se poate spune că ea a fost angajată de un manager de fonduri de hedging, Daniel S. Loeb, care l-a concediat pe predecesorul ei şi a câştigat trei locuri în boardul Yahoo în 2012. Loeb era interesat în mod deosebit de găsirea unei modalităţi de deblocare a valorii participaţiei Yahoo la Alibaba, care se transforma deja vizibil într-una dintre cele mai importante companii de internet din China. El a presat boardul să recruteze o stea ca Mayer pentru a readuce entuziasmul într-o companie care mergea pe arătură de ani de zile.
Când eforturile iniţiale ale Marissei de a revigora operaţiunile Yahoo şi de a separa acţiunile Alibaba au eşuat, un alt manager de fonduri de hedging, Jeffrey C. Smith de la Starboard Value, a condus o campanie pentru înlăturarea CEO-ului. Smith a câştigat în cele din urmă patru locuri în board pentru a putea menţine presiunile.
Lui Mayer i s-a dat mai multă atenţie decât majorităţii directorilor executivi din Silicon Valley, în parte din cauza imaginii de superfemeie pe care şi-a cultivat-o într-o industrie dominată de bărbaţi: specialistă în cibernetică instruită la Stanford şi manager neobosit, care încă scrie coduri, pentru distracţie, în timp ce creşte trei copii, având şi timp să poarte cu eleganţă rochii imaginate de Oscar de la Renta. Cât timp a fost la Google s-a zvonit că firma i-a dedicat o echipă personală de PR. Mayer a iubit publicitatea, iar ziariştii au îndrăgit-o.
”A fost un CEO atractiv şi foarte vizibil care încerca săaducă o stare de entuziasm şi încredere la Yahoo“, povesteşte Martha Josephson, partener la firma de recrutare Egon Zehnder, care a ajutat-o pe Mayer să-şi găsească mai mulţi dintre directorii ei de top. ”Oricât de grea era treaba, ea nu făcea pauză. Dacă ar fi fost un om urât, ar fi eroină.“ Într-un interviu pentru Bloomberg, Mayer s-a lăudat că la Google muncea câte 130 de ore pe săptămână şi reuşea acest lucru programându-şi fiecare detaliu al vieţii sale. De altfel, colegii săi spun, unii ca reproş, este obsedată de detalii. Un designer faimos, Doug Bowman, şi-a dat demisia din cauza acestei obsesii.
Pe 16 iulie 2012, ziua în care a fost angajată la Yahoo, preţul acţiunilor companiei era de 15,65 dolari. În prezent, cotaţiile depăşesc 50 de dolari. În ceea ce priveşte valoarea acţiunilor, performanţa Yahoo le depăşeşte pe cele ale unor companii venerabile de tehnologie cum ar fi Microsoft, Oracle şi Cisco Systems. Un concurent la fel de puternic este Alphabet, compania-părinte a Google. Mayer a profitat la fel de mult ca oricare alt acţionar. La încheierea tranzacţiei cu Verizon, câştigul pe hârtie al lui Mayer este de aproximativ 239 milioane de dolari, potrivit unor calcule ale Equilar, un furnizor de date privind remuneraţiile executivilor.
Astfel de structuri de compensaţii care se bazează puternic pe acţiuni sunt standardul în America corporatistă, unde consiliile de administraţie caută să alinieze stimulentele financiare ale executivilor cu profiturile acţionarilor.
Pentru a o ademeni pe Mayer de la Google şi pentru a acoperi ce ar pierde prin renunţarea la pachetele compensatorii de acolo, boardul Yahoo i-a oferit un acord de angajare lucrativ.
Ea a primit iniţial un stoc limitat în valoare de 35 de milioane de dolari şi opţiuni pe acţiuni în valoare de 21 de milioane de dolari, bazate pe preţurile acţiunilor Yahoo din 2012, la care se adaugă un salariu în numerar şi bonusuri. Deşi a renunţat la o parte din aceste câştiguri din acţiuni pentru că nu a reuşit să atingă obiectivele de performanţă, creşterea preţului acţiunilor acoperă cu vârf şi îndesat pierderile. În ultimii ani, ea a primit noi compensaţii în acţiuni.
Totuşi, cea mai mare parte a banilor Marissei Mayer a venit în cele din urmă din câştigurile aduse de investiţiile în Alibaba şi Yahoo Japan, asupra cărora ea nu avea prea mult control. Datorită unei investiţii din 2005, Yahoo a deţinut o participaţie de 24% la Alibaba, astăzi cea mai importantă companie de comerţ online din China.