Tag: scoala

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 1 februarie 2016

    COVER STORY: A căzut ultima redută românească din industria laptelui

    Cel mai puternic antreprenor român din producţia de bunuri de larg consum, Raul Ciurtin, a hotărât să vândă Albalact, fostul producător falimentar ajuns lider pe piaţa lactatelor, după un parcurs spectaculos. Un rol esenţial l-au jucat mărcile pe care le-a construit, investiţiile în producţie şi diversificarea portofoliului.


    TEHNOLOGIE: Cea mai finanţată aplicaţie românească


    STRATEGIE: Jocuri mari pentru gameri mici


    FILM: Hollywood, din nou adolescent


    INVESTIŢII: Cine face strategia Fondului Proprietatea?


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Românul care face manuale pentru liceul britanic unde a învăţat familia regală

    Schimbările adevărate şi norocul se trag din mari frustrări, spune Paul Balogh, confondatoul unei companii care produce material educaţional digital pentru Eton College, cel mai prestigios liceu din Marea Britanie, şcoala aristocraţilor şi a familiei regale.  El a povestit pentru Viitorul României că cum s-a născut Learn Forward şi cum a ajuns să-şi continue afacerea la Londra. 

    Cum a început povestea Read Forward?

    Paul Balogh: Cred că mai toate lucrurile bune pornesc dintr-o frustrare. Te apuci să faci ceva cu un elan uneori negativ în sensul că ai vrut să faci ceva anterior, nu a funcţionat aşa cum ai vrut din diferite condiţii şi la un moment dat îţi spui “La naiba, trebuie să fac lucrurile pe cont propriu!”. Asta depinde şi de cum sunt structurile individuale, dar funcţionează. Am văzut de multe ori că o echipă care este faţă în faţă unei adversităţi funcţionează mai bine decât o echipă care nu înfruntă o provocare.

    Adică să fie unită împotriva a ceva?

    Da. Am văzut sistemul acesta funcţionând foarte bine la Humanitas cu echipa de online. Cred că zilele trecute am văzut pe undeva zicala asta – dacă vrei să construieşti o barcă având la dispoziţie puţine resurse, nu trebuie să le spui foarte precis oamenilor ce fel de lemn să aibă sau cum să-l prelucreze, trebuie doar să le explici de ce trebuie să meargă pe mare.

    Citiţi mai multe pe www.viitorulromaniei.ro

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 25 ianuarie 2016

    COVER STORY: Restanţele universităţilor private

    Care sunt motivele pentru care sistemul universitar privat din România nu a reuşit în ultimii 25 de ani să facă pasul spre performanţă?

     


    TENDINŢE: Trei ameninţări cu care se confruntă comerţul

     


    AUTO: Rabla nu face faţă învechirii generalizate a parcului auto

     


    TEHNOLOGIE: Scandalul care ar putea distruge Bitcoin

     


     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Şcoala de Stewardese de la Cluj, actualmente UniversiFLY, schimbă strategia companiilor de aviaţie europene

    Proiectul însoţeşte-ne la bordul carierei, prin care s-a înfiinţat Şcoala de Stewardese de la Cluj, s-a finalizat cu succes în luna decembrie 2015. Acest proiect va continua sub noua denumire UniversiFLY – EASA Flight Attendant School, care oferă şanse de instruire şi angajare tuturor celor care doresc “să fie la înălţime”.

    Peste un sfert din absolventele noastre au contracte de muncă de însoţitori de bord şi zilnic semnăm noi recomandări pentru tinerele care sunt admise la angajare la diferite companii de aviaţie.

    Numărul mare de însoţitori de bord cu atestat recunoscut în U.E., absolvenţi ai UniversiFLY, a generat, la începutul acestui an, un număr foarte mare de evenimente de selecţie în vederea angajării, organizate în România de către companii de aviaţie, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj Napoca.

    Astfel, numai în cursul lunii ianuarie 2016, au anunţat asemenea evenimente companiile de aviaţie BLUE AIR, WIZZ AIR, RYANAIR (Irlanda), PRIMERA (Islanda), ETIHAD AIRWAYS, QATAR, EMIRATES.

     

  • Trenul care opreşte într-o gară doar pentru un pasager

    La gara Kyu-Shirataki din Hokkaido, Japonia, o singură persoană circulă în mod regulat. Trenul opreşte de două ori pe zi, când singurul pasager, o elevă, pleacă şi se întoarce de la şcoală.

    Căile ferate nipone au decis, în urma cu trei ani,  să oprească de două ori pe zi în gara Kami-Shirataki din insula Hokkaido pentru această studentă. Numărul pasagerilor în staţia Kami-Shirataki a scăzut semnificativ în ultimii ani din cauza poziţiei sale izolate. Căile Ferate din Japonia se pregătea să închidă gara pentru totdeauna, când au observat că aceasta încă era utilizată în fiecare zi de o elevă.

    Trenul va funcţiona până în martie când eleva va absolvi liceul, iar gara va fi închisă definitiv.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 ianuarie 2016

    COVER STORY: Cum ne schimbă smartphone-ul viaţa

    În mai puţin de un deceniu, telefonul inteligent a revoluţionat modul cum oamenii lucrează, comunică şi se distrează. Ce relaţie au românii cu smartphone-ul şi ce urmează în acceptarea şi dezvoltarea celui mai folosit gadget din lume?


    INVESTIŢIE: Doi antreprenori români vor să revoluţioneze prânzul londonezilor


    AUTO: Ce recorduri ar mai putea înregistra Dacia în 2016?


    STRATEGIE: Extindere peste graniţe pentru primul IFN care a dat credite online


    LECŢIA DE ANTREPRENORIAT: Există un portret-robot al antreprenorului?


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cum a reuşit un tânăr de 24 de ani să transforme 311 dolari şi un chioşc de hot dog într-un imperiu de 1.000 de restaurante

    În 1941, Carl N. Karcher, un tânăr de 24 de ani care renunţase la şcoală pentru a lucra la o fermă avea în buzunar doar 15 dolari (echivalentul de azi a 241 de dolari). Alături de soţia sa a mai obţinut un împrumut de 311 dolari, garantând cu maşina, şi a folosit toţi banii pentru a cumpăra un chioşc de hot dog.

    Nu părea o mare afacere, iar şansele de reuşită erau extrem de mici; cu toate acestea, ei au reuşit să strângă banii necesari pentru a cumpăra un al doilea chioşc. Doi ani mai târziu, soţii Kercher operau patru chioşcuri de hot dog.

    Afacerea mergea extrem de bine, iar la scurt timp cei doi şi-au permis să cumpere un restaurant pe care l-au numit Carl’s Drive-In Barbecue. Au început să vândă şi burgeri, decizie care s-a dovedit a fi una înţeleaptă. La începutul anilor ’50, soţii Karcher au cumpărat un al doilea restaurant, specializat în servicii de tip fast-food.

    30 de ani mai târziu, în 1981, Carl Karcher schimba denumirea companiei în Carl Karcher Enterprises, deţinând la acel moment peste 300 de restaurante. Compania s-a extins în continuare, iar astăzi operează mai bine de 1.000 de locaţii Carl Jr.

    Soţii Karcher au murit în anii 2000, iar în 2013 compania pornită cu 311 dolari a fost cumpărată de fondul de investiţii Thomas H. Lee Partners pentru suma de 928 de milioane de dolari.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 ianuarie 2016

    COVER STORY: Horoscop economic 2016

    Business Magazin a ales 10 cuvinte inspirate de evoluţiile din 2015 şi de aşteptările pentru 2016 şi le-a trimis oamenilor din business. Aceştia, la rândul lor, au ales dintre ele cele 3 cuvinte despre care ei cred că vor marca anul în faţa căruia ne aflăm. Alegerile noastre şi motivaţiile lor reprezintă prognoza Business Magazin pentru 2016.


    STRATEGIE: Culisele unei tranzacţii de peste 100 de milioane de euro


    RESURSE UMANE: Cu cât vor creşte salariile în 2016 şi, mai ales, cum va avea loc recâştigarea pieţei muncii de către angajaţi?


    AUTO: Investiţiile în showroomuri, semnul că piaţa auto simte începutul unui an bun (44)


    FILM: În ce va investi industria cinematografică în 2016? (58)


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Copiii crizei încep şcoala

    Ştefan are puţin peste şapte ani şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă clasa I. Ştie o grămadă de lucruri: să citească, să socotească, să scrie cu litere de tipar, să butoneze tableta; nu are însă nicio idee despre conceptul de criză economică. El face parte dintr-o categorie aparte – copiii crizei, cei circa 1,5 milioane de copii din românia care au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008, an care marchează începutul unor schimbări profunde la nivel mondial.

    In această toamnă intră în clasa întâi copiii născuţi în acelaşi an cu căderea Lehman Brothers, eveniment care a marcat debutul crizei mondiale. Pe parcursul celor şapte ani şi consumatorii români au experimentat profunde schimbări de consum, mentalităţi şi obiceiuri. Acum, deşi optimismul se află la cote maxime comparativ cu anii anteriori, aproape două treimi dintre români (64%) declară că ţara este în continuare afectată de criză, arată un studiu realizat pentru Business Magazin de compania de cercetare de piaţă 360insights.
    Circa 1,5 milioane de copii au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008.

    Fireşte, copiii cu vârste de până la şapte ani nu înţeleg ce înseamnă mediul economic sau obiceiurile de consum. Dar părinţii lor au trecut, de-a lungul ultimilor ani, printr-o întreagă serie de schimbări: unele cupluri (chiar dacă puţine) au amânat decizia de a avea un copil, şi-au redus cheltuielile la diferite categorii de produse şi servicii şi sunt mult mai pretenţioşi atunci când aleg să scoată banii sau cardul din portofel pentru a plăti la supermarket, la bancă, la piaţă sau, în general, orice şi oriunde. Singurul lucru care nu s-a modificat este atitudinea părinţilor faţă de cheltuielile alocate copiilor, peste trei sferturi (77%) dintre aceştia spunând că nu reduc acest buget nici în timpul recesiunii, conform studiului 360insights.

    „După mai mult de şapte ani de criză financiară, apele se limpezesc pentru anumite state, dar rămân destul de multe şi cele care încă luptă cu recesiunea. Punând România sub lupă, indicatorii macroeconomici vehiculaţi în ultimul timp creionează o tendinţă pozitivă. Totuşi, întrebarea-cheie este: în ce măsură acest lucru se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor şi cum simt ei criza economică după atâţia ani de la debutul ei?”, spune Manuela Danilă, client service & new business development manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    La şapte ani de la debutul crizei, aproape două treimi (64%) dintre românii din mediul urban afirmă că România este în continuare afectată de căderea economică. Aceştia se împart însă în două categorii cu păreri distincte: pe de o parte sunt cei care rămân ancoraţi în efectele negative ale crizei şi privesc cu îngrijorare viitorul (60%) şi, pe de altă parte, cei optimişti, care cred că lucrurile merg înspre mai bine (40%). „În prima categorie se găsesc preponderent persoanele mature (35‑64 de ani) şi cele cu venituri medii sau scăzute. La polul opus, doza de optimism vine de la persoanele cu studii superioare şi venituri ridicate, dar şi de la segmentul tânăr (25-34 ani)”, arată reprezentanta 360insights.

    Nota de optimism e şi mai ridicată printre adolescenţi şi studenţi (16-24 ani), ei fiind cei care se declară afectaţi de criză într-o măsură semnificativ mai mică (doar 47% faţă de 64%, media generală), spune Manuela Dănilă. „Percepţia lor este cel mai probabil influenţată de lipsa unui punct solid de comparaţie. La debutul crizei ei aveau 10-17 ani, aşadar şi-au câştigat autonomia financiară recent şi consideră că perioada curentăeste o perioadă prosperă pentru ei.”

    Ideea este susţinută şi completată de Claudia Nica, head of private individuals segment în cadrul UniCredit Bank: dintre cei care au apelat la credite, în special în trecut, există persoane care nu au mai reuşit să ramburseze cu uşurinţă sumele împrumutate şi, deşi la nivel macroeconomic se simt semnele însănătoşirii, ei sunt în continuare afectaţi. „Segmentul tânăr sau cei cu venituri superioare nu au resimţit această problemă din trecut, ei reprezentând acum motorul de creştere a creditării noi, în special în zona de credite imobiliare. Considerăm că tinerii reprezintă pilonul schimbării societăţii şi cei care pot readuce şi încrederea generală în sectorul financiar”, adaugă Claudia Nica.

    Tot pe tinerii cu vârste până în 35 de ani mizează şi domeniul imobiliar, acesta fiind principalul segment de cumpărători pe piaţa rezidenţială. „Acest fapt este normal; vorbim de cupluri, de persoane care îşi întemeiază o familie sau care doresc să plece de la părinţi, achiziţionându-şi o locuinţă proprie”, spune Andrei Sârbu, vicepreşedinte Coldwell Banker Affiliates of Romania. Perspectivele economice dar şi cele de evoluţie în carieră ale acestui segment de clienţi sunt bune, iar stabilizarea preţurilor, îmbunătăţirea ofertelor de creditare şi adaptarea tot mai bună a proiectelor la cererea existentă au făcut ca achiziţia unei locuinţe să fie mult mai facilă astăzi, afirmă Andrei Sârbu.

    În perioada de boom, luând în considerare preţurile de la acel moment şi salariile nete, era necesar un credit pe o perioadă de aproximativ 25 de ani pentru cumpărarea unei locuinţe noi, cu două camere. Or această perioadă s-a redus acum la jumătate, susţine reprezentantul Coldwell Banker Affiliates of Romania. „Cerere există. Dacă ai un produs bine adaptat, de la amplasare, preţ, suprafeţe şi finisaje până la politica de preţ, o strategie şi o echipă bună de vânzări, poţi face business astăzi în piaţa rezidenţială. Poţi vinde aproape integral un proiect până la finalizarea sa”, susţine Andrei Sârbu.

    Când se termină criza?

    Indicatorii economici pozitivi vehiculaţi în media sunt semn bun, însă reflectarea acestora în viaţa de zi cu zi apare cu întârziere, îndeosebi în rândul celor cu venituri scăzute.Astfel, chiar dacă starea generală se apropie de o zonă de stabilitate, reducându-se tensiunea şi confuzia, românii fac prognoze pentru viitor cu precauţie, completeză reprezentanta 360insights. „Cu toate că lucrurile se îmbunătăţesc uşor, românii spun că mai sunt necesari, în medie, peste şase ani pentru ca recesiunea să dispară complet”, afirmă Manuela Dănilă. Segmentul celor optimişti, ce speră într-o revenire mai rapidă, de până în trei ani, rămâne reprezentat de tineri şi cei cu statut social mai bun, pe când umbra de pesimism apare în rândul vârstnicilor (55-64 de ani), care văd rezolvarea după un orizont larg de timp, de peste zece ani. În mod similar, cei cu venituri scăzute simt că perioada de criză necesită o perioadă mai mare de şase ani pânăce starea de echilibru va ajunge şi la ei.

     

  • Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Royal Caribbean Cruises recrutează în permanenţă români pentru departamentul restaurant assistant waiter. Cerinţe: vârsta minimă – 21 de ani, limba engleză la nivel conversaţional; constituie avantaje cunoaşterea unei alte limbi europene, experienţă anterioară în postul solicitat, experienţa pe vase de croazieră; contracte între 6 şi 8 luni cu posibilitatea de reînnoire; mesele, serviciile medicale şi cazarea sunt asigurate la bord; veniturile pentru posturile de entry level mess attendant şi room service attendant pot fi între 700 şi 1.400 de dolari, iar veniturile pentru un assitant waiter pot fi între 1.800 şi 2.500 de dolari“.

    Aşa sună anunţul pentru unul dintre sutele de posturi de ajutor de ospătar lansate de cea mai mare companie de croazieră la nivel mondial, Caribbean Cruises Ltd., companie cu sediul central în Miami, cu o cifră de afaceri de 8,07 miliarde de dolari în 2014 şi cu 64.000 de angajaţi (potrivit marketwatch). Pe piaţa locală, americanii recrutează câteva sute de angajaţi anual, fiind atraşi de români pentru „spiritul de iniţiativă, pentru dorinţa de a promova, pentru capabilitate şi adaptabilitate, dar şi pentru talentul de a învăţa limbi străine“, după cum spune Carmen Sasz, proprietara agenţiei de recrutare Job Selection, una dintre cele circa cinci firme ce activează pe piaţa recrutărilor pentru vase de croazieră.

    Numai anul acestea companiile de profil caută 3.000 de români pentru joburi pe vasele de croazieră. Alături de Caribbean, cererea mare vine şi din partea Carnival Cruise Line, dar şi a companiilor de croazieră de pe râurile din Europa, iar numărul angajaţilor români care decid să plece se află pe un trend ascendent, potrivit informaţiilor deţinute de compania de consultanţă în HoReCa Star Chefs. Cei mai mulţi români au plecat să lucreze pe vasele de croazieră în două etape: 20.000 în intervalul 1995-2000 şi 40.000 în intervalul 2000–2010. Din 2010, plecările s-au menţinut la un ritm constant de 1.000 de români pe an.

    Dacă ar fi să facem un calcul pe baza unui venit minim de 700 de dolari, vom vedea că miile de români plecaţi pe vasele de croazieră au câştigat venituri de 45-50 de milioane de dolari. 700 de dolari este însă salariul minim – de cele mai multe ori, suma câştigată de lucrătorii de pe vasele de croazieră este mai mare, iar pentru posturile de management poate să ajungă şi la 10.000 de dolari lunar.

    Istoria meseriei de vaporean în România începe cu un anunţ precum cel de mai sus, publicat întotdeauna într-un ziar, nu în mediul online, după cum povesteşte Carmen Sasz. Antreprenoarea a pus bazele firmei de recrutare de personal navigant în Braşov, mai întâi printr-o colaborare cu compania americană Royal Caribbean (ca subagent al unei agenţii de recrutare), iar, din 1995, ca serviciu direct pentru companiile de croazieră. „Nu se ştia de vasele de croazieră la vremea respectivă decât în partea de vest a ţării, în Oradea, Timişoara, datorită agenţiilor din Ungaria, care recrutau de mai mult timp“, îşi aminteşte antreprenoarea.

    De profesie inginer, dar fără dorinţa de a-şi construi o carieră în industrie în anii ‘90, a deschis agenţia de recrutare. Îşi aminteşte că la primul interviu organizat au venit 37 de persoane, din care 20 au fost selectate, iar numărul celor care s-au şi îmbarcat a scăzut la 17. „Nu a fost uşor în primă fază. Oamenii nu aveau încredere că aceste locuri de muncă sunt reale din cauza faptului că la vremea respectivă informaţia era foarte puţină. Primii oameni care au plecat, făcând faţă la cerinţele de acolo, au adus un feedback pozitiv în România, care a fost receptat de familii şi de prieteni şi care a popularizat domeniul.“ În scurt timp, veniturile câştigate de primii vaporeni au impulsionat, dar au şi impresionat piaţa. „Din punct de vedere financiar, la vremea respectivă, a lucra la bord şase luni de zile ca ajutor de ospătar însemna un minim de 16.000 de dolari venituri economisite, iar la vremea respectivă o garsonieră costa 5.000 de dolari, adică un tânăr la 24-25 de ani putea să îşi ia două-trei garsoniere, iar impactul era senzaţional în ceea ce priveşte veniturile corelat cu valoarea acestora pe piaţa imobiliară.“

    Laurenţiu Mâţă-Tănase a observat că pe piaţa locală există o tendinţă ca foştii angajaţi ai vaselor de croazieră să se întoarcă în ţară pentru a-şi construi afaceri sau pentru a ocupa poziţii de management, mai ales în industria HoReCa. „Pe foarte mulţi foşti angajaţi de pe vasele de croazieră îi regăsim astăzi în marile hoteluri sau în cele mai bune restaurante din România. Există si exemple de foşti «colegi» care între timp au devenit antreprenori şi şi-au deschis restaurante, pensiuni sau hoteluri. În fiecare dintre aceste locuri o să regăsiţi, într-o oarecare măsură, calitatea serviciilor de la bordul vaselor de croazieră“, spune Laurenţiu Mâţă-Tănase. De fapt, el însuşi se află pe lista foştilor vaporeni deveniţi antreprenori.
     


    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 iunie.