BusinessMagazin

Tag: reprezentare

  • Disputa Apple – FBI: o întrebare simplă cu un răspuns extrem de complicat

    Datele problemei s-au schimbat însă trei ani mai târziu, după ce Edward Snowden, angajat al NSA, a făcut publice mii de documente confidenţiale. Opinia publică a început să reacţioneze la ideea că guvernul poate accesa informaţii private, iar Apple a dovedit, încă o dată, că gândeşte cu un pas înainte.

    În 2014, noul sistem de operare folosit de Apple era primul care cripta toate datele din telefon, inclusiv fotografii, e-mail-uri sau istoria achiziţiilor de pe iTunes. Un update la modulul de securitate, menit să protejeze utilizatorul în cazul unui furt, avea rolul de a şterge integral conţinutul dispozitivului dacă parola era introdusă greşit de 10 ori.
    Care este legătura dintre un modul de securitate şi un proces între Apple şi FBI? Un iPhone 5C şi proprietarul său, Syed Farook.

    Farook, în vârstă de 28 de ani, şi soţia sa Tashfeen Malik, în vârstă de 27 de ani, au deschis focul în timpul unei petreceri la un centru de servicii sociale pentru persoane cu dizabilităţi din oraşul San Bernardino, în statul american California, omorând 14 oameni şi rănind grav alţi 21. Incidentul avea loc pe 3 decembrie 2015.

    Câteva ore mai târziu, poliţia care îi urmărea pe atacatori a deschis focul asupra unui vehicul de teren, la aproximativ trei kilometri de locul atacului, iar bărbatul şi femeia, dotaţi cu arme de asalt, pistoale şi haine de luptă, au fost ucişi.

    La câteva zile după atentat, într‑un rar discurs pe care l-a susţinut în Biroul Oval, preşedintele Barack Obama a încercat să liniştească o opinie publică americană tot mai îngrijorată în legătură cu lupta împotriva jihadismului, care până nu demult părea să se poarte în străinătate. Însă aceste declaraţii nu au reuşit să-i calmeze pe criticii săi republicani, care-l acuză de mult timp că subestimează puterea militanţilor.

    Pe un ton măsurat, el şi-a folosit cele 14 minute ale intervenţiei televizate pe postul naţional pentru a trasa, cu atenţie, o linie între ceea ce va face şi ce nu va face. Obama s-a angajat, de exemplu, să-i „vâneze pe conspiratorii terorişti“ oriunde s-ar afla. Însă „nu trebuie să ne lăsăm atraşi din nou într-un război terestru îndelungat şi costisitor în Irak şi Siria“, a subliniat el.

    Pentru a-i vâna „oriunde s-ar afla“, autorităţile trebuie mai întâi să ştie pe cine şi ce să caute. Iar acesta este principalul argument al FBI: telefonul lui Farook poate conţine informaţii ce pot duce la alţi terorişti sau ce pot dejuca acţiuni teroriste înainte ca acestea să se întâmple.

    Autorităţile au încercat fără succes să acceseze telefonul lui Farook, aşa că au obţinut un ordin judecătoresc care obliga Apple să ajute la obţinerea informaţiilor din iPhone. Chiar dacă reprezentanţii companiei au explicat că pentru acest lucru ei trebuie să construiască, de la zero, un cod de acces, cei de la FBI au cerut în continuare punerea în aplicare a ordinului.

    Pe 15 februarie, Tim Cook, CEO al Apple, a trimis un e-mail angajaţilor anunţându-i că nu va permite stabilirea unui „precedent periculos pentru libertăţile civile ale oamenilor“. El a întărit ideea că Apple nu are niciun fel de milă faţă de terorişti, dar că slăbirea securităţii pe telefoane nu este de bun augur. Cook a cerut crearea unei comisii de experţi în tehnologie şi drepturi civile pentru a discuta consecinţele împlinirii unui astfel de mandat asupra legii, securităţii naţionale şi a libertăţii personale.

    Autorităţile spun însă că nu au cerut celor de la Apple dezvoltarea unei „superchei“ care să deschidă orice iPhone; ci, mai degrabă, un cod care să permită reprogramarea unui anume telefon astfel încât să poată ghici parola fără ca toate datele să fie şterse după 10 încercări nereuşite. Odată ce software-ul a fost creat, autorităţile pot folosi „forţa brută“ pentru a bombarda telefonul cu diverse combinaţii până o găsesc pe cea corectă. Argumentul, crede Richard Quest, analist la CNN, e unul de ordin semantic: dezvoltarea unui software care să ocolească bariera de autoştergere şi să permită un hack este acelaşi lucru cu dezvoltarea unei superchei.

    Acuzaţiile nu au întârziat să apară: FBI i-a acuzat pe cei de la Apple că pun marketing-ul înaintea securităţii statului, în vreme ce Apple a acuzat biroul federal de incompetenţă.

  • Cine câştigă şi cine ce pierde din cauza migraţiei mondiale

    Poveştile despre emigranţi au invadat spaţiul media pe parcursul ultimilor luni, dar fenomenul nu este o noutate, ci dimpotrivă, este monitorizat şi măsurat de decenii bune de diferite instituţii din întreaga lume. La fel de adevărat este că tot mai mulţi oameni aleg, din diferite motive, să plece din ţările natale, iar mişcarea lor produce tot soiul de efecte, atât în zonele pe care le părăsesc, cât şi în cele către care se îndreaptă.

    Trimiterile de bani, la nivel mondial, au crescut de mai bine de patru ori, între anul 2000, când reprezentau 0,4% din PIB global, adică 127 de miliarde de dolari şi 2010, când ajunseseră la 457 de miliarde de dolari, respectiv 0,7% din PIB global, conform Băncii Mondiale. Pe parcursul ultimilor cinci ani, trimiterile băneşti ale imigranţilor spre ţările de origine au continuat să crească, ajungând în 2015 la 0,8% din PIB global, adică 586 miliarde de dolari. Respectivele sume au ajuns să joace un rol tot mai important în economia acestor pieţe, reprezentând procente importante din PIB, arată un studiu realizat de Citi Research. De pildă, în China reprezintă 3,5% din PIB, iar în ţările care au aderat la UE după 2004 înseamnă, în medie, 1,9% din PIB – cu variaţii destul de mari de la caz la caz.

    Fluxurile de capital merg din ţările mai bogate către cele mai sărace; aproape trei sferturi (73%) dintre remiteri ajung în ţări cu PIB per capita mai mic decât 20% din PIB-ul pe capita din SUA. În plus, mai bine de jumătate (54%) din fluxurile de capital pleacă din ţări care au un venit per capita de cel puţin 80% din cel înregistrat în Statele Unite. În ţările din Africa Subsahariană şi cele din Orientul Mijlociu sumele de bani trimise „acasă“ de către cei care lucrează peste hotare au ajuns să depăşească investiţiile străine directe. În plus, aceste fluxuri de bani sunt mult mai stabile şi predictibile decât investiţiile străine.

    Pentru cele mai multe ţări bogate, imigranţii au devenit un veritabil motor de sporire a populaţiei şi a forţei de muncă şi, de aceea, reprezintă un factor major de creştere economică. În cazul SUA, 48% din creşterea forţei de muncă înregistrată în intervalul 2007-2015 se datorează celor care au ajuns în această ţară, iar procentul este chiar mai mare (69%) în cazul celor 15 ţări din zona euro. Iar în două treimi din ţările membre ale UE, cei născuţi peste hotare reprezintă mai bine de jumătate din creşterea forţei de muncă. Materialul realizat de Citi Research mai arată că deşi majoritatea migranţilor se îndreaptă către ţări în care veniturile sunt mai mari, cei mai mulţi dintre aceştia au educaţie similară cu media celor din destinaţiile alese. De pildă, în cazul Uniunii Europene şi al SUA, ponderea migranţilor cu studii superioare (29% şi, respectiv, 31%) este asemănătoare cu cea a nativilor din aceste regiuni (26% în UE şi 32% în SUA). Sunt însă şi ţări către care se îndreaptă un număr şi mare de absolvenţi de universitate – fie Marea Britanie, Estonia, Irlanda, Luxemburg sau Polonia – ponderea celor licenţiaţi fiind de peste 40% din totalul imigranţilor.

     

  • Aplicaţiile care distribuie reclame agresive dau bătăi de cap românilor cu telefoane Android

    Un studiu realizat de Bitdefender la finalul anului 2014 a arătat că una din trei reţele de publicitate online ar putea servi malvertising, un tip de atac ce poate infecta utilizatorii cu viruşi, prin reclame găzduite chiar şi pe site-uri legitime. Cercetarea asupra fenomenului a relevat şi că aproximativ 7% din numărul total de reclame online infectează utilizatorii cu viruşi sau îi păcălesc cu fraude, spam şi phishing.

    Deşi nu se regăsesc între primele cinci ameninţări la adresa terminalelor care folosesc Android, din ultimul trimestru al anului 2015, ameninţările de tip ransomware vor continua să producă pagube utilizatorilor români în 2016. Clasa de viruşi ransomware a vizat în mai 2015 circa 1.000 de terminale din România, prin atacuri originare de la servere localizate în Ucraina, aşa cum Bitdefender a comunicat la momentul respectiv. Jumătate dintre cetăţeni ar plăti o recompensă medie de 550 de lei pentru a-şi debloca datele criptate de ransomware, conform unui sondaj iSense realizat la comanda Bitdefender în noiembrie 2015.

    Aplicaţiile invizibile care distribuie conţinut publicitar nedorit au reprezentat cele mai frecvente ameninţări în ultimele trei luni ale anului 2015 pentru utilizatorii români de terminale cu sistem de operare Android, arată raportările interne ale producătorului global de soluţii de securitate Bitdefender.

    Android.Trojan.HiddenAds şi Android.Trojan.HiddenApp reprezintă peste un sfert din totalul mostrelor de software periculos adresate utilizatorilor de Android şi se manifestă prin încercările de a se ascunde de utilizator după instalarea pe tabletă sau telefon şi prin distribuirea de reclame agresive care afectează atât performanţa dispozitivelor, cât şi experienţa de utilizare.

    Aplicaţiile de tip adware HiddenAds şi HiddenApp pot crea trafic suplimentar consistent către site-urile selectate de atacatori şi, în consecinţă, reprezintă un mod facil de a genera recurent încasări substanţiale cu un efort minim. Aplicaţiile de tip adware pot fi dezvoltate cu uşurinţă chiar şi de către atacatori fără cunoştinţe tehnice ample, având în vedere că au o structură simplă şi produc efecte rapide.

    Hackerii se folosesc de un vid legislativ prin care pot infecta terminalele Android ale utilizatorilor din România cu viruşi de tip adware, meniţi să promoveze agresiv anumite pagini sau reclame, întrucât ameninţarea poate fi cu greu catalogată drept infracţiune, câtă vreme nu creează pagube materiale cuantificabile, ci doar îngreunează capacitatea de a folosi dispozitivul la potenţialul maxim. În plus, ameninţările de tip adware HiddenAds şi HiddenApp pot trece cu uşurinţă de filtrele de securitate ale magazinului Google Play pentru că se integrează în aplicaţii de încredere şi simulează un comportament aparent legitim care nu poate fi detectat şi asociat altor tipuri de infecţii.

    În lipsa folosirii unei soluţii de securitate, utilizatorilor le este dificil să găsească aplicaţiile care afişează reclame deranjante sau să sesizeze momentul în care acestea se descarcă, înlăturarea lor pe cale manuală fiind problematică.

  • Unul dintre cei mai valoroşi artişti români, stabileşte un nou record. Un tablou al său vândut cu aproape 4 mil. euro

    Un nou record al artistului Adrian Ghenie a fost înregistrat miercuri seara la Casa de licitaţii Sotheby’s, după ce lucrarea sa intitulată  „The Sunflowers in 1937” a fost cumpărată cu patru milioane de euro, scrie Transilvania Reporter.

    Opera era estimată la o valoare de 500.000-700.000 de euro, însă lucrarea realizată în 2014 a fost achiziţionată la preţul de patru milioane de euro, conform site-ului oficial Sotheby’s.

    Potrivit datelor din catalogul expoziţiei, „The Sunflowers in 1937” este o extraordinară şi monumentală reimaginare a capodoperei lui van Gogh cu referire la evenimentele istorice ale secolului XX. Executată la dimensiuni colosale, 280/280 cm, lucrarea readuce în atenţie capodopera lui van Gogh.

    În acelaşi catalog se arată că pentru Adrian Ghenie, van Gogh este deosebit de important. La vârsta de şase ani artistul ţinea sub pernă o pictură din seria de tablouri cu floarea soarelui de Vincent van Gogh, reprezentată pe coperta unei reviste de artă româneşti şi, mai târziu, Ghenie s-a reprezentat pe sine sub chipul lui van Gogh şi a celebrelor sale autoportrete, în lucrări din perioada 2012-2014.

    Foto: Sotheby’s

  • La 7 ani vindeau organe de peşte, iar acum fac peste 60 de milioane de euro cazând refugiaţii

    Pentru unii valul de refugiaţi este motiv de isterie, dar pentru alţii reprezintă o şansă de profit. Sârbii au făcut afaceri cu de toate pe drumul imigranţilor, vânzându-le acestora orice, de la transport cu autobuzul la ghete şi cartele telefonice. Constructorii nemţi şi retailerii de bricolaj se aşteaptă la un boom al vânzărilor, dar în Norvegia, fraţii Adolfsen au adus afacerile cu imigranţi la un cu totul alt nivel. Jurnaliştii de la Bloomberg şi-au petrecut câteva zile alături de ei, iar rezultatul este o poveste despre oportunitate, ambiţie, bani şi etică în afaceri .

    Avem în faţă o scenă care ar putea topi şi o inimă de piatră. Într-un sătuc din Norvegia, acum scăldat în lumina caldă a apusului, într-o sală de clasă câţiva adolescenţi afgani stau aplecaţi deasupra unei mese de lemn tăind febril cu foarfeca din bucăţi de hârtie specială.

    Sunt băieţi de 15-18 ani care au văzut şi au trăit suferinţe pe care niciun copil nu le merită: explozii, focuri de armă sau uciderea unui părinte de către Statul Islamic. Au ajuns aici tocmai din Afganistan, pe jos şi în dube aglomerate până la limita sufocării. S-au strecurat prin pădurile de la graniţa turco-bulgară, au fost fugăriţi şi muşcaţi de câinii grănicerilor şi bătuţi de contrabandiştii care le-au fost călăuze. Acum sărbătoresc Crăciunul şi meşteresc felicitări pe care scriu primele cuvinte învăţate din norvegiană: „Crăciun Fericit!“.

    Sunt ei fericiţi, atât de departe de casă? „Este calm şi linişte. Este drăguţ“, spune Bilal în paştună. Bilal are 15 ani. Profesorii lor, cândva refugiaţi şi ei, unul din Siria şi celălalt din Eritreea, le supraveghează atent munca, zâmbind. Foşnetul hârtiei şi discuţiile lor sunt întrerupte de zgomotul unui tren îndepărtat.

    Aceasta ar fi Scandinavia la care s-a referit autoproclamatul socialist Bernie Sanders, candidat la preşedinţia SUA, în octombrie, când a sugerat că americanii ar trebui „să se uite la ţări precum Danemarca, Suedia şi Norvegia şi să înveţe din împlinirile lor“, mai ales în ceea ce priveşte programele guvernamentale pentru ajutarea celor defavorizaţi.

    Doar că în sală mai este un personaj. Stă retras, aproape invizibil, şi îşi verifică mailurile pe telefon. El este Kristian Adolfsen, de 55 de ani. Poartă un tricou cu guler în V şi ochelari. Este prima lui vizită la centrul de refugiaţi din Hvalstad, afacerea lui şi a fratelui său Roger, de 51 de ani. Kristian şi Roger deţin în total 90 de astfel de centre şi alte 10 în ţara vecină Suedia. Pentru ei, refugiaţii reprezintă o oportunitate uriaşă. Compania celor doi fraţi, Hero Norge AS, este liderul unei industrii scandinave înfloritoare, care percepe de la guvernele Norvegiei şi Suediei un comision – variind între 31 de dolari şi 75 de dolari în Norvegia, per cap de om – pentru a-i adăposti şi hrăni pe refugiaţi.

    În Norvegia, Hero are mai multe tipuri de adăposturi pentru refugiaţi, printre care spaţii de cazare unde cei care cer azil dorm doar câteva nopţi până când sunt verificaţi de poliţie. Pentru refugiaţii care-i aşteaptă pe ofiţerii de la imigraţie să discute cu ei există un alt tip de facilitate, unde şederea durează câteva săptămâni. Apoi sunt taberele, unde refugiaţii locuiesc pe termen mai lung şi au o oarecare independenţă. Locuinţele sunt individuale pentru că şederea poate dura ani de zile, până când refugiatul primeşte dreptul de a rămâne în Norvegia.

    Pentru 2015, Hero se aşteaptă la venituri de 63 de milioane de dolari, cu un profit de 3,5%. În celelalte ţări din Europa, unde de cei care cer azil au grijă de obicei ONG-uri precum Crucea Roşie, o singură firmă care funcţionează pentru profit are operaţiuni mai mari decât cele ale fraţilor Adolfsen. Este vorba de ORS Services, o companie elveţiană care în 2014 a obţinut profituri de 99 de milioane de dolari având grijă de refugiaţii din Elveţia, Austria şi Germania.

    Kristian şi Roger au reuşit în parte pentru că au experienţă în serviciile de ospitalitate. În cele trei decenii de la înfiinţarea Adolfsen Group, cei doi fraţi au construit o reţea de afaceri de 800 de milioane de dolari pe an cu grădiniţe şi centre de îngrijire, dar şi cu hoteluri, clădiri de apartamente, linii de croazieră şi staţiuni de iarnă. Fraţii au intrat cu afacerile lor în sectorul refugiaţilor în mai 2014, când au plătit unui grup danez, ISS Facility Services, 22 de milioane de dolari pentru Hero Norge, o companie veche de 27 de ani care administra 32 de centre de refugiaţi.

    La început, fraţii Adolfsen au pus ochii pe Suedia, însă foarte rapid numărul refugiaţilor veniţi în Norvegia a explodat şi de atunci imigranţii continuă să vină. O ţară cu o populaţie de 5 milioane a primit anul trecut peste 31.500 de refugiaţi, mai mulţi ca niciodată, în condiţiile în care Siria se dezintegrează, iar războaiele din Afganistan, Irak şi Eritreea alungă populaţia de acolo.

    Direcţia Norvegiană pentru Imigraţie (UDI) nu mai poate face faţă valului de refugiaţi şi apelează din disperare la oamenii de afaceri. „UDI face apel la capitalişti“, titra recent ziarul Aftenposten.

    Companii şi entităţi care lucrează pentru profit au acum grijă de circa 90% din refugiaţii veniţi în Norvegia. Pentru ele a început goana după aur, iar cursei nu-i lipseşte circul. Undeva la periferia Osloului, un întreprinzător pe nume Ola Moe a închiriat cu 10.000 de dolari pe lună un spital vacant, a făcut îmbunătăţiri minime şi a luat în îngrijire 200 de refugiaţi. Pentru aceştia cere guvernului 460.000 de dolari pe lună.

  • Cel mai mare importator de maşini din România continuă extinderea reţelei

    Porsche România este în prezent cel mai mare importator de pe piaţa locală, cu afaceri estimate la circa 450 milioane de euro în 2015 şi cu mărcile Volkswagen, Audi, SEAT şi Škoda reprezentate în piaţă de către 101 de dealeri. Dintre cei 101, pentru marca Volkswagen Autoturisme sunt 22 de dealeri, pentru Audi 13 dealeri, pentru Škoda 32, pentru SEAT 12 şi pentru VW Autovehicule Comerciale alţi 22 de dealeri.

    Reţeaua de dealeri s-a extins anul trecut cu o nouă reprezentanţă ce include showroom şi service Seat la Constanţa, investiţie realizată de Pro Group Exclusiv Auto, companie care mai are în portofoliu mărcile Jaguar, Land Rover, Mitsubishi, Subaru, Hyundai şi Skoda. În 2015 compania a început implementarea noilor elemente de identitate ale mărcii SEAT la toţi distribuitorii mărcii. Există programe de implementare a noilor elemente de identitate şi la mărcile Volkswagen, SEAT şi Škoda până în 2017, iar investiţiile totale se ridică la cel puţin 2,9 milioane de euro. Investiţiile vor depinde de dimensiunea fiecărui showroom şi de condiţiile impuse de amplasarea geografică.

    „Pentru 2016, obiectivul nostru este de a acoperi zone geografice strategice pentru evoluţia mărcilor noastre, astfel încât să asigurăm o reţea de distribuitori cât mai extinsă la nivel naţional şi pentru ca toţi clienţii noştri să aibă acces facil la toate serviciile noastre, indiferent de zona unde se află. Valoarea investiţiilor depinde de dimensiunea dealership-ului, care trebuie corelată cu piaţă locală, dar şi de conceptul ce urmează a fi implementat“, a spus Brent Valmar, directorul general al Porsche România. El se află la conducerea companiei încă de la fondarea acesteia, la finalul anilor ’90. Alături de el, la conducerea companiei se află începând din luna septembrie a anului trecut Kurt Leitner, care l-a înlocuit pe Rainer Trischak şi va conduce Porsche România alături de Brent Valmar.

    Kurt Leitner are o experienţă de peste 20 ani în management strategic şi în dezvoltarea afacerii în cadrul Grupului Internaţional Porsche. În vârstă de 49 de ani, Leitner a ocupat anterior poziţia de director financiar al Porsche Chile, dezvoltând activitatea de import pentru mărcile Volkswagen Autovehicule, Volkswagen Autovechiule Comerciale, Volkswagen divizia camioane, Audi, Škoda, Lamborghini, Bentley şi MAN. Managerul austriac revine în România la patru ani de când şi-a încheiat activitatea ca director general al Porsche Finance Group România.

    Brent Valmar urmăreşte ca în 2016 să constituie o comunitate a maşinilor reprezentate de Porsche România: „Pentru 2016 ne propunem să consolidam locaţiile existenţe prin creşterea activităţii, loializarea clienţilor actuali şi atragerea unui număr cât mai mare de posesori ai maşinilor din grupul nostru, indiferent dacă maşina a fost achiziţionată din piaţă locală sau din import“. Strategia lui Valmar de a fi în contact cu toţi proprietarii maşinilor pe care le reprezintă se leagă de imprevizibilitatea pieţei auto, care a înregistrat pentru al doilea an consecutiv o creştere în 2015, după ce între 2008 şi 2013 aproape 80% din vânzări au dispărut.

    Din cele aproape 120.000 de autovehicule livrate, autoturismele reprezintă peste 98.300 de unităţi, creşterea în cazul acestora fiind de 18,7%, mai mică decât în cazul pieţei totale. Vânzările au fost, ca şi în anii precedenţi, susţinute de achiziţiile de autoturisme realizate de către persoanele juridice, ponderea acestora din total fiind, pe ansamblul anului de 74%. „Piaţa auto este dinamică şi uşor imprevizibilă. Atât importatorii, cât şi dealerii auto se adaptează rapid ritmului actual de dezvoltare a industriei auto, pentru a fi cât mai aproape de client, pentru a satisface nevoile clienţilor de acces la servicii rapide şi totodată la informare constantă“, a subliniat Brent Valmar. El spune că „mărcile noastre au fost şi vor rămâne mereu atractive pentru investitori, motiv pentru care rămânem deschişi parteneriatelor bazate pe respect şi încredere, cu eforturi depuse de ambele părţi. Factorii decisivi rămân experienţă în domeniu şi preocuparea constantă pentru îndeplinirea aşteptărilor clienţilor, spre deplină lor satisfacţie“.

  • Roşia Montană este propusă pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

    Situl istoric Roşia Montană a fost atestat pentru prima oară pe 6 februarie 131 îen şi reprezintă una dintre moştenirile cele mai importante ale umanităţii. “Minele romane de la Roşia Montană reprezintă cele mai întinse şi mai importante mine de aur subterane romane cunoscute în lume”, se arată în studiul experţilor de la universităţile Oxford şi Leicester. Dezvoltarea durabilă a Roşiei Montană intră astfel, pentru prima dată, între priorităţile statului.

    În 2009 organizaţia Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie) a înaintat ministerului o propunere fundamentată pentru includerea Roşiei Montane în Lista Indicativă pentru UNESCO. 10 miniştri ai culturii şi-au declinat în această perioadă responsabilitatea de a analiza iniţiativa, acordând în schimb prioritate planurilor de deschidere a exploatarii de aur pe bază de cianuri, arată un comunicat al Asociaţiei Alburnus Maior. Propunerea de includere a primit susţinerea comunităţii ştiinţifice, a forurilor profesionale specializate şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Tehnic, decizia finală pentru ca Roşia Montană să fie inclusă pe lista ce conţine propunerile României pentru UNESCO, a reprezentat-o semnătura ministrului culturii.

    Procedural, urmează întomirea dosarului pentru susţinerea candidaturii. Acest proces implică o serie întreagă de actori, de la nivel central şi local, ministere, societate civilă şi comunitate locală, care împreună vor defini scenariul cel mai benefic pentru situl istoric şi dezvoltarea sa durabilă. Decizia finală privind nominalizarea pentru Lista Patrimoniului Mondial aparţine UNESCO şi se va lua la Paris în baza acestui dosar, care va include atât scenariul economic de revitalizare a zonei cât şi cel de conservare a patrimoniului.

     

  • Roşia Montană este propusă pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

    Situl istoric Roşia Montană a fost atestat pentru prima oară pe 6 februarie 131 îen şi reprezintă una dintre moştenirile cele mai importante ale umanităţii. “Minele romane de la Roşia Montană reprezintă cele mai întinse şi mai importante mine de aur subterane romane cunoscute în lume”, se arată în studiul experţilor de la universităţile Oxford şi Leicester. Dezvoltarea durabilă a Roşiei Montană intră astfel, pentru prima dată, între priorităţile statului.

    În 2009 organizaţia Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie) a înaintat ministerului o propunere fundamentată pentru includerea Roşiei Montane în Lista Indicativă pentru UNESCO. 10 miniştri ai culturii şi-au declinat în această perioadă responsabilitatea de a analiza iniţiativa, acordând în schimb prioritate planurilor de deschidere a exploatarii de aur pe bază de cianuri, arată un comunicat al Asociaţiei Alburnus Maior. Propunerea de includere a primit susţinerea comunităţii ştiinţifice, a forurilor profesionale specializate şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Tehnic, decizia finală pentru ca Roşia Montană să fie inclusă pe lista ce conţine propunerile României pentru UNESCO, a reprezentat-o semnătura ministrului culturii.

    Procedural, urmează întomirea dosarului pentru susţinerea candidaturii. Acest proces implică o serie întreagă de actori, de la nivel central şi local, ministere, societate civilă şi comunitate locală, care împreună vor defini scenariul cel mai benefic pentru situl istoric şi dezvoltarea sa durabilă. Decizia finală privind nominalizarea pentru Lista Patrimoniului Mondial aparţine UNESCO şi se va lua la Paris în baza acestui dosar, care va include atât scenariul economic de revitalizare a zonei cât şi cel de conservare a patrimoniului.

     

  • Doi tineri fac 250.000 de euro anual din pasiunea lor pentru cultura japoneză

    Cristian şi a Alexandra Jidiuc au înfiinţat, în 2011 Sakura, o afacere dezvoltată în jurul limbii şi culturii japoneze. Sakura s-a dezvoltat organic, asigurând în 2015 servicii integrate care includ: cursuri de limba japoneză, programe şi excursii personalizate în Japonia, evenimente cu specific japonez, traduceri şi consultanţă de business pentru obţinerea formelor legale de trai în România, potrivit reprezentanţilor firmei. În 2015, Sakura a înregistrat o cifră de afaceri cumulată de aproximativ 250.000 de euro, din care 50% reprezintă şcoala de limba japoneză, 30% – programele şi excursiile în Japonia iar 20%  consultanţa în afaceri şi evenimentele cu specific japonez.

    În 2016, este  estimată şi o creştere a segmentului de evenimente corporate cu specific japonez. Prin variantele oferite companiilor (ceremonia ceaiului, caligrafie tradiţională, gastronomie, origami), Sakura crează un cadru de interacţiune unic şi autentic. Programele turistice reprezintă al treilea motor de creştere Sakura în 2016. Excursiile sunt organizate în grupuri mici, de maximum opt persoane, ghidate de cunoscători ai culturii şi limbii japoneze şi sunt personalizate în funcţie de hobby-urile şi pasiunile participanţilor legate de Japonia. Anual sunt organizate trei programe turistice (aprilie, august şi decembrie) adresate celor care vor să exploreze Japonia. Programul turistic din luna august este adresat celor care studiază limba japoneză. Tabăra de vară Sakura reprezintă o opţiune originală în care studiul limbii japoneze este îmbinat cu vizitarea celor mai importante obiective turistice.   

    Autenticitatea şi exotismul culturii japoneze atrage din ce în ce mai mulţi români. Astfel, din 2011 peste 1.500 persoane au urmat cursurile Sakura. Cei care optează pentru cursurile de japoneză sunt preponderent de elevi-studenţi pasionaţi de limba sau cultură (manga), în proporţie de 60%. De-a lungul timpului, şcoala a avut şi cursanţi de peste 60 de ani.

    Aproximativ 70% din cei care încep primul modul de limba japoneză continuă cursurile, în timp ce după cel de-al doilea modul, 60% din elevi aleg să aprofundeze acestă limbă. 

    Şcoala de japoneză cuprinde cinci ipuri de cursuri: cursuri de grup, cursuri individuale, cursuri de autentificare Nihongo Nōryoku Shiken, cursuri pentru companii şi cursuri adresate copiilor, care le includ pe cele de limbă, cursurile de vară şi cele de manga. Dintre acestea, cursurile de grup şi cele individuale sunt cele mai căutate. Începând cu acest an, Sakura a început şi cursurile de limbă japoneză pentru companii.

  • Industrialul a ajuns anul trecut la peste jumătate din totalul investiţiilor imobiliare înregistrate în 2015

    Investitiile industriale imobiliare in Romania au atins un nivel record de 389 de milioane de dolari, reprezentand 57% din totalul investitiilor inregistrate in 2015, potrivit unui comunicat transmis de reprezentanţii companiei de consultanţă imobiliară CBRE. Ponderea masiva a sectorului industrial s-a datorat intrarii pe piata locala a doi mari investitori, CTP si P3, precizeaza raportul realizat de CBRE care analizeaza piata investitiilor imobiliare in Romania. La randul lor, investitiile in spatiile de birouri au crescut spectaculos in ultimul trimestru din 2015, reprezentand jumatate din volumul total inregistrat in aceasta perioada.

    Randamentele investitiilor imobiliare (yields) au inregistrat o imbunatatire constanta in ultimele 12 luni, de la 8% la 7.25% pentru centrele comerciale, de la 7.75% la 7.5% pentru cladirile de birouri, respective de la 9.5% 8.75% pentru sectorul industrial si este de asteptat ca aceasta tendinta sa continue si in 2016. Volumul total de investitii in real estate pe piata din Romania are in continuare o dinamica apreciabila in perioada post-recesiune, fiind aproape dublu fata de anul 2013 dar sub nivelul record din anul 2014. Investitiile imobiliare straine continua sa fie preponderente pe piata locala, capitalul autohton reprezentand doar 3% din total. Olanda, Statele Unite, Marea Britanie si Garmania sunt tarile care au investit cel mai mult in Romania anul trecut.

    “Daca ne uitam la interesul acordat de investitori, putem sa estimam ca anul acesta va avea cel putin aceiasi indicatori de performanta ca in 2015. Atat investitorii deja activi in Romania cat si cei care isi propun sa investeasca aici devin din ce in ce mai receptivi in a-si intari prezenta in Romania, date fiind recentele performante solide ale economiei romanesti dar si datorita preturilor avantajoase ale produselor de investitii. In acelasi timp, finantarile oferite de sistemul bancar au contribuit la imbunatatirea randamentelor investitionale (yields) din ultimul an”, apreciaza Gijs Klomp, Head of Capital Markets CEE, CBRE.

    Cele mai mari 5 tranzactii imobiliare din 2015 au fost, in ordine: achizitia Europolis Logistic Park de catre compania P3, urmata de cumpararea Floreasca Park de catre GLL, achizitia Auchan Titan Shopping Center de catre NEPI, cumpararea Bucharest West de catre CTP si achizitia Green Court Bucharest Building B a celor de la Globalworth. Valoarea cumulata a celor cinci mari tranzactii reprezinta 60% din totalul investitiilor, toate acestea fiind inregistrate in Bucuresti.