Tag: Plan

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 1 februarie 2016

    COVER STORY: A căzut ultima redută românească din industria laptelui

    Cel mai puternic antreprenor român din producţia de bunuri de larg consum, Raul Ciurtin, a hotărât să vândă Albalact, fostul producător falimentar ajuns lider pe piaţa lactatelor, după un parcurs spectaculos. Un rol esenţial l-au jucat mărcile pe care le-a construit, investiţiile în producţie şi diversificarea portofoliului.


    TEHNOLOGIE: Cea mai finanţată aplicaţie românească


    STRATEGIE: Jocuri mari pentru gameri mici


    FILM: Hollywood, din nou adolescent


    INVESTIŢII: Cine face strategia Fondului Proprietatea?


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Povestea brandului care i-a îmbrăcat pe comunişti şi pe capitalişti

    Pentru Generaţia Y industria de fashion se rezumă la câteva nume sonore: Zara, H&M, Primark sau mai bine cotatele Vuitton, Armani sau Dolce & Gabbana. Par să fi existat dintotdeauna în mintea iubitorilor de modă, nu doar pe plan internaţional, ci şi local. Există însă branduri autohtone de modă care au o istorie la fel de lungă sau chiar mai lungă decât a acestor nume care desenează astăzi trendurile. Braiconf poate că nu spune multe celor din Generaţia Y, însă cămaşa bărbătească românească aproape că nu are alt corespondent de 65 de ani, de când a fost înfiinţată fabrica din Brăila.

    Este adevărat că primul magazin al Braiconf a fost deschis abia în 1999. Ulterior, chiar dacă producătorul a continuat să investească în noi puncte de vânzare proprii, Braiconf a rămas o prezenţă discretă în industria de modă din România. Modul cum compania a evoluat după 1990 a făcut ca brandul, care devenise sinonim cu cuvântul „cămaşă“ pentru bărbaţii români, să piardă din popularitate şi să fie nevoie să revină, 25 de ani mai târziu, cu o strategie de marketing şi de extindere pentru a fi revitalizat.

    Mult timp după 1990, la Braiconf s-a produs în sistem lohn (adică pentru clienţii străini). A fost o strategie la care majoritatea textilierilor din România au fost nevoiţi să apeleze pentru că mult timp moda nu a fost consumată avid pe plan local. Chiar dacă nu şi-a consolidat brandul, Braiconf a rămas activ şi la curent cu ceea ce se întâmpla în industrie prin faptul că producea cămăşi pentru branduri sonore din Suedia, Franţa, Danemarca, Germania sau SUA.

    După ce a produs zeci de ani pentru alţii, Braiconf este pregătită să îşi pună propriul nume, românesc, pe harta internaţională a retailerilor de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. „Businessul devine tot mai greu, trebuie să te adaptezi mereu la condiţiile pieţei, tocmai de aceea am şi ales să dezvoltăm propria reţea de retail şi să ne îndreptăm către producţie sub brand propriu, pe care vrem să-l ducem în afară“, spune Dan Simionescu, preşedintele consiliului de administraţie al companiei care anul trecut a avut afaceri de 33,6 milioane de lei, cel mai bun rezultat financiar din ultimii cinci ani.

    Simionescu face parte dintr-o structură nouă de conducere, care a ajuns la Braiconf în 2009, când criza economică globală îşi făcea simţită prezenţa şi în indicatorii financiari ai producătorului de cămăşi din Brăila. Executivul, care a venit la cârma companiei în 2013, spune că amintirile sale legate de Braiconf se duc mult în urmă, la fel cum se întâmplă şi cu cele ale părinţilor Generaţiei Y, amintiri care au persistat până acum şi în fabrica din Brăila, unde câteva cămăşi, peste care au trecut zeci de ani, se mai plimbă încă prin mâinile angajaţilor.

    „Moştenirea“ Braiconf a trecut testul timpului până acum, la fel cum şi compania a trecut testul pieţei. În ultimii ani, noua structură de conducere a învăţat să se „dezică“ de clienţii din străinătate pentru care producea în pierdere. Compania a intrat din nou pe trend ascendent, a început să se axeze şi mai mult pe segmentul de retail şi să investească vizibil în producţia proprie, care acum reprezintă în jur de 20%-25%, restul fiind realizat tot în sistem lohn.

    În următorii doi-trei ani însă, fabrica din Brăila, în care lucrează circa 900 de oameni, ar trebui să îşi dubleze producţia proprie şi să cucerească pieţele externe cu brandul românesc de cămăşi. Dar a pune un nume românesc pe o piaţă externă din industria de modă nu este o misiune uşoară pentru că, deşi străinii îmbracă demult haine „made in Romania“, eticheta străină încă se vinde cel mai bine. Asta se vede şi în strategia puţinelor branduri din modă dezvoltate de antreprenori români care i-au convins pe străini şi care au optat pentru nume ce duc consumatorii cu gândul la alte meleaguri decât la România, cum ar fi Musette sau I.D. Sarrieri.

    „Nu există o reticenţă vizavi de lucrul făcut în România pentru că sunt foarte mulţi jucători importanţi care produc aici, ci faţă de brandul românesc în sine. Una este să fii un brand cu o istorie de 65 de ani la Paris sau la Londra, iar alta este să fii din Brăila. Totuşi, cred că se poate ca Braiconf să fie primit foarte bine şi în străinătate, este o carte pe care mizăm, iar Orientul, spre exemplu, este o piaţă interesantă pentru extindere în regim propriu pentru că este o zonă atrasă de tot ceea ce înseamnă Europa“, explică Dan Simionescu.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 25 ianuarie 2016

    COVER STORY: Restanţele universităţilor private

    Care sunt motivele pentru care sistemul universitar privat din România nu a reuşit în ultimii 25 de ani să facă pasul spre performanţă?

     


    TENDINŢE: Trei ameninţări cu care se confruntă comerţul

     


    AUTO: Rabla nu face faţă învechirii generalizate a parcului auto

     


    TEHNOLOGIE: Scandalul care ar putea distruge Bitcoin

     


     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Bloomberg are o problemă cu Bloomberg

    Timp de 12 ani Michael Bloomberg a guvernat cel mai important oraş al lumii. După aceea, nicio funcţie nu părea imposibilă pentru el: preşedinte al Băncii Mondiale, secretar general al ONU, secretar de stat al Statelor Unite. S-a vorbit chiar că ar putea candida la preşedinţia SUA.

    Multimiliardar şi mogul media, un exemplu între politicieni, Bloomberg a fost alăturat unor personalităţi precum Bill Gates şi Bill Clinton. Până în decembrie 2013, singura întrebare părea să fie ce funcţie va alege.
    Bloomberg a aşteptat ca cineva să îl cheme şi să îi ofere un post, a spus un fost director care îl cunoaşte personal pe fostul primar. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Miliardarul, în vârstă de 73 de ani, a experimentat aceeaşi dezamăgire prin care a trecut orice manager sau politician aflat permanent în lumina reflectoarelor, şapte zile din şapte, 18 ore pe zi. Odată cu încheierea mandatului, dispare şi magia, iar ceea ce rămâne este un puternic sentiment de deşertăciune.

    Timp de câteva luni s-a ocupat de activităţi filantropice, sponsorizând dezvoltarea unui sistem de iluminare bazat pe energie solară pentru africani, prin intermediul fundaţiei sale, el donând milioane de dolari. Dar nu a fost suficient pentru un om obişnuit să fie la conducere.

    Aşa că Michael Bloomberg a făcut ceea ce refuzase să facă până atunci. După un an de inactivitate, a revenit la conducerea imperiului său financiar şi media. „Când nimic altceva nu a funcţionat, a cerut cheile pentru a reveni în postul de conducere“, a spus fostul director.
    Din dorinţa de a fi la conducere şi din îngrijorare pentru munca sa de o viaţă, multimiliardarul a coordonat o restructurare unică în istoria concernului de 9 miliarde de dolari. Bloomberg a înlocuit aproape toţi membrii conducerii de vârf ai diviziei media şi a concediat peste 80 de editori. Departamente întregi au fost analizate cu atenţie, într-o companie cu profituri estimate la 3 miliarde de dolari şi pentru care până atunci nu a existat cuvântul „economie“.

    VIITORUL JURNALISMULUI, ÎNCOTRO?

    Schimbarea radicală de curs a ridicat semne de întrebare legate de un model de afaceri care, cel puţin în Statele Unite, a fost considerat în mare măsură drept viitorul jurnalismului. A fost un model în care jurnalismul de calitate, de tipul celui care susţine democraţia, a fost finanţat de alte activităţi de afaceri. Între alţi susţinători ai acestui model se află Jeff Bezos, fondatorul Amazon, care a preluat prestigiosul Washington Post. Dar cazul Bloomberg a arătat că o astfel de construcţie funcţionează atâta timp cât doreşte patriarhul său.

    Bloomberg nu este o companie tradiţională de media cum sunt New York Times sau Financial Times. Jurnaliştii de la Bloomberg au avut întotdeauna roluri subordonate. Ceea ce a îmbogăţit compania a fost un dispozitiv de tipul unui computer Commodore 64 din 1982, care în zilele noastre s-a transformat într-o tastatură neagră cu butoane colorate. Este vorba despre Terminalul Bloomberg, un sistem informatic pentru bancherii de pe Wall Street şi din centrul financiar londonez.

    Terminalele oferă date precum preţurile obligaţiunilor guvernamentale şi ale materiilor prime; cunoaşte poziţia, încărcăturile şi viteza containerelor navale şi oferă informaţii despre averile directorilor de companii, inclusiv iahturile şi avioanele private ale acestora. Peste 60 de miliarde de date informative din pieţele globale sunt procesate zilnic de aceste terminale, iar accesul la date costă un utilizator peste 20.000 de dolari. În prezent, există circa 325.000 de abonaţi la aceste servicii.

    Terminalul este creaţia şi munca de o viaţă a lui Michael Bloomberg. După ce compania Salomon Brothers, de pe Wall Street, l-a concediat în 1981, Michael Bloomberg, pe atunci în vârstă de 39 de ani, a folosit compensaţiile primite, în valoare de 10 milioane de dolari, pentru a fonda propria sa companie. Sistemul terminalului a făcut ca Bloomberg să ajungă al 14-lea cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 35,5 miliarde de dolari.

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 ianuarie 2016

    COVER STORY: Cum ne schimbă smartphone-ul viaţa

    În mai puţin de un deceniu, telefonul inteligent a revoluţionat modul cum oamenii lucrează, comunică şi se distrează. Ce relaţie au românii cu smartphone-ul şi ce urmează în acceptarea şi dezvoltarea celui mai folosit gadget din lume?


    INVESTIŢIE: Doi antreprenori români vor să revoluţioneze prânzul londonezilor


    AUTO: Ce recorduri ar mai putea înregistra Dacia în 2016?


    STRATEGIE: Extindere peste graniţe pentru primul IFN care a dat credite online


    LECŢIA DE ANTREPRENORIAT: Există un portret-robot al antreprenorului?


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 ianuarie 2016

    COVER STORY: Horoscop economic 2016

    Business Magazin a ales 10 cuvinte inspirate de evoluţiile din 2015 şi de aşteptările pentru 2016 şi le-a trimis oamenilor din business. Aceştia, la rândul lor, au ales dintre ele cele 3 cuvinte despre care ei cred că vor marca anul în faţa căruia ne aflăm. Alegerile noastre şi motivaţiile lor reprezintă prognoza Business Magazin pentru 2016.


    STRATEGIE: Culisele unei tranzacţii de peste 100 de milioane de euro


    RESURSE UMANE: Cu cât vor creşte salariile în 2016 şi, mai ales, cum va avea loc recâştigarea pieţei muncii de către angajaţi?


    AUTO: Investiţiile în showroomuri, semnul că piaţa auto simte începutul unui an bun (44)


    FILM: În ce va investi industria cinematografică în 2016? (58)


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Britanicii de la Faist caută 200 de oameni pentru fabrica de componente din Oradea

    Furnizorul de componente pentru infrastructura telecom şi industria auto Faist Mekatronic, parte a grupului britanic Faist, are în plan să recruteze în acest an 200 de oameni pentru fabrica deţinută în Oradea, unde lucrează aproximativ 1.400 de angajaţi.

    În urma investiţiilor realizate la Oradea, capacitatea de producţie a fabricii a crescut anul trecut cu 30%.

    Faist Mekatronic produce la Oradea piese turnate din aluminiu, având proiecte atât pentru infrastructura de telefonie mobilă, pentru  Ericsson, cât şi proiecte în industria auto pentru companiile Mahle, Borg Warner, Hella, Kahrein, Ina Schaeffler, Konsberg, Brose sau grupul Magna.

    „Pentru acest an avem în plan investiţii de aproximativ 10 milioane de euro. Unul dintre proiecte vizează realizarea propriei matriţerii pentru dezvoltarea produsele noastre, însă vom face investiţii şi într-o secţie de asamblare“, a declarat pentru ZF Transilvania Remus Cotuţ, director general al Faist Mekatronic.

    Anul trecut compania a investit aproximativ 15 milioane de euro în extinderea capacitaţii de producţie şi achiziţionarea unor noi utilaje, iar în urma investiţiilor realizate suprafaţa fabricii Faist de la Oradea a crescut de la 16.500 de metri pătraţi la peste 25.000 de metri pătraţi. În urmă cu doi ani, Faist a mai investit încă aproximativ 8 milioane de euro în achiziţia de noi utilaje.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 21 decembrie 2015

    COVER STORY: 15 evenimente care au marcat 2015

     


    PERSONALITATEA ANULUI: Horia Ciorcilă, Preşedintele Băncii Transilvania


    POLITICĂ: Primul guvern de tehnocraţi, prima lună de probleme


    BURSĂ: Dispariţia RASDAQ şi apariţia AeRO

     


    SPECIAL: Invenţiile şi descoperirile realizate în 2015


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • România, pe lista statelor spionate de ruşi

    O investigaţie tehnică a Bitdefender derulată în colaborare cu servicii de informaţii de pe plan local şi internaţional a relevat faptul că APT28 (ameninţare cibernetică persistentă şi complexă care vizează companii şi instituţii de stat), cunoscută şi sub denumirea Sofacy, a fost dezvoltată de vorbitori de limbă rusă şi a făcut parte dintr-o operaţiune amplă de colectare de date provenite de la victime selectate după criterii specifice de importanţă strategică. Printre ţintele vizate de atacatorii ruşi au fost şi instituţii guvernamentale din România.

    Experţii Bitdefender împreună cu specialişti ai serviciilor de informaţii au studiat amănunţit vectorii de atac ai APT28, metodele exhaustive de a găsi noi victime şi de a ţinti figuri politice proeminente, instituţii guvernamentale, servicii de telecomunicaţii şi criminalitate informatică şi companii aerospaţiale din România, Germania şi Ucraina.

    Acesta arată că Sofacy a activat în mod anonim în Europa din 2007 şi a fost folosit pentru a colecta date şi informaţii legate de teme sensibile pentru Rusia. Vârfurile de activitate ale APT28 au fost înregistrate în paralel cu desfăşurarea unor evenimente internaţionale majore, precum tratativele de pace dintre rebelii pro-ruşi şi forţele guvernamentale din Ucraina sau mediatizarea excesivă a construirii avionului militar de transport PAK FA T-50 Fighter,  capabil să atingă viteze supersonice cu o capacitate de transport de 200 de tone (un competitor al modelului F35 al Lockheed Martin).

    „În timp ce ameninţările cibernetice complexe (APT) au devenit un termen popular după descoperirea Stuxnet într-o centrală nucleară iraniană din urmă cu cinci ani, aflăm că APT28 a reuşit să folosească un mecanism subtil de colectare a datelor timp de un deceniu. Investigaţia s-a concentrat pe infrastructura şi particularităţile de operare ale APT28, ceea ce ne-a permis să corelăm ameninţarea cu persoanele care au gestionat-o şi să identificăm ţintele vizate”, a declarat Viorel Canja, head of antimalware and antispam labs al Bitdefender.

    Raportul face legătura între ameninţările cibernetice complexe de tip APT şi indivizii din spatele acestora şi scoate în evidenţă dovezi menite să sprijine ipoteza că statele deţinătoare ale unor capacităţi tehnologice avansate sunt liderii unui nou val al spionajului cibernetic bazat pe software periculos.

     

  • Amazon a cumpărat compania acestui antreprenor. Acum el vrea să le fure clienţii

    Marc Lore, din New Jersey, este fondatorul şi fostul CEO al companiei Quidsi, cunoscută mai ales pentru site-ul diapers.com. Lore a concurat cu cei de la Amazon câţiva ani, până când compania lui Jeff Bezos a reuşit în 2010 să achiziţioneze pachetul majoritar de la Quidsi pentru 550 de milioane de dolari.

    Lore a mai lucrat doi ani pentru Amazon, timp în care şi-a pus la punct noul plan de afaceri. Antreprenorul vrea să reinventeze procesul de online shopping prin platforma numită Jet. Utilizatorii vor plăti o taxă anuală de 50 de dolari pe baza căreia vor primi acces la mii de oferte speciale. Discounturile, susţine Lore, vor fi de 10-15% la toate produsele de pe site.

    Similar sistemului adoptat de Costco, taxa anuală va fi singura sursă de venituri pentru Jet. Orice altă reducere se va regăsi într-un preţ mai bun pentru client. La fel ca eBay şi Alibaba, Jet va funcţiona ca o platformă pe care comercianţii să îşi poată crea magazine, concurând astfel pentru clienţi. “Pe scurt, ideea este că noi nu facem bani din tranzacţii. Nu percepem niciun fel de taxă. Toate economiile trebuie să fie ale clienţilor”, a declarat Lore pentru Bloomberg. “Vrem să construim o altfel de relaţie cu consumatorii. Când le prezentăm un produs,  nu o facem pentru că avem vreun câştig, o facem pentru că suntem că părere că oferta este una bună.”

    Un alt beneficiu adus de Jet este posibilitatea de a economisi prin livrarea mai multor produse simultan, chiar dacă ele provin de la comercianţi diferiţi. Prin acest sistem, vânzătorii împart costurile de livrare între ei, oferind un discount suplimentar cumpărătorului.

    Lore a reuşit să adune echipa cu care lansase Quidsi şi a obţinut una dintre cele mai mari finanţări pentru un startup: în faza iniţială, el a primit din partea fondurilor de investiţii peste 80 de milioane de dolari. “Ideea este impresionantă”, este de părere Patrick Lee, partener în cadrul Western Technology Investment. “Dacă Marc are dreptate în legătură cu potenţialul proiectului, va fi mult mai valoros decât Quidsi ar fi putut ajunge.”