Tag: nume

  • Ea conduce tot ce are H&M mai bun

     Karin Gustafsson s-a angajat la COS în 2006, când brandul nici nu avea un nume, ci doar o direcţie de dezvoltare. De atunci ea şi-a pus amprenta asupra tuturor colecţiilor pentru femei, stilul său minimalist regăsindu-se în fiecare dintre creaţiile cu croi drept, tonuri de cele mai multe ori neutre, dar şi cu un „je ne sais quoi“ caracteristic brandului care face parte din portofoliul gigantului H&M.

    Pe tânărul designer este uşor să îl recunoşti pe holurile birourilor COS din Londra după părul său blond platinat caracteristic Scandina­viei ei natale şi după cămaşa albă pe care o poartă aproape în fiecare zi şi care îi poartă semnătura.

    „Este deja cunoscut faptul că în aproape fiecare zi a săptămânii port cămaşă albă. Este o piesă atât de versatilă, că o poţi asorta la orice. Norocul meu este faptul că această piesă a fost nelipsită din toate colecţiile noastre încă de la lansare, aşa că am de unde alege“, spune designerul COS, un brand apărut pe piaţă în 2007 şi care s-a poziţionat încă de la început pe segmentul premium. Spre deosebire de cele mai multe nume din modă, care se lasă „furate“ de trenduri, COS a fost sezon de sezon fidel designului minimalist care l-a consacrat. Piesele, aşa cum spune şi Karin Gustafsson, nu îşi pierd din actualitate, nu se demodează într-o lume care goneşte tot mai repede în căutarea elementului de noutate. „Eu încă mai am o rochie neagră din lână din prima colecţie a COS pe piaţă şi o mai port în continuare din când în când.“

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Doi tineri români au venit cu o idee unică: creează şi vând ceasuri de mână din lemn – GALERIE FOTO

    Povestea Noah a început în iarna anului 2012, când doi tineri, Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, şi-au dat seama, după o cercetare de piaţă, că lumea caută altfel de accesorii şi s-au gândit la ceasuri din lemn. „Momentul in care am decis sa fim parteneri a fost primul pas din aceasta calatorie frumoasa dar totodata plina de peripetii. Am avut visul de a dezvolta un brand de ceasuri de mână care să creeze produse excepţionale atât din punct de vedere funcţional, cât şi estetic. Doream un brand al cărui nume să aibă rezonanţă şi impact din punct de vedere vizual”, spune Ruben Perju.

    Poate părea evident pentru unii, numele Noah este legat de personajul biblic Noe (Noah). „Noe a avut nebunia de a construi ceva unic, nemaiintalnit. La fel ca el, si noi avem un concept diferit care sta la baza fiecarui model de ceas.”, spun ei. Ei îşi asociază numele brandului cu arca lui Noe („realizată din lemn, inginerie avansată, inspiraţie divină, rezistenţă şi durabilitate, inovaţie”).

    De ce au ales să construiască ceasuri de mână din lemn? „Era metalelor începe să apună, iar lemnul este unul dintre materialele care par să capete o valoare tot mai mare în ochii societăţii. Chiar dacă aurul are o valoare net superioară din punct de vedere valoric, tot mai mulţi oameni renunţă la bijuteriile şi accesoriile din metale reci şi le aleg pe cele din lemn, mult mai apropiate de natură”, spune Ruben Perju, fondator al Noah Watch.

    În prezent, Noah are pe piaţă o singură gamă de ceasuri, Feather Light, a căror greutate nu depăşeşte 50 de grame. Preţul unui astfel de ceas variază între 989 şi 1.600 de lei, în funcţie de materialele pe care le alege clientul. Majoritatea produselor se vând în România (85% dintre unităţi), iar restul pe pieţele internaţionale. Ei susţine că Noah vinde 2,5 unităţi pe zi, în perioada vară-iarnă 2015 reuşind să vândă 305 ceasuri, iar cifra de afaceri a companiei pentru anul trecut este de 52.000 de euro. Pentru un ceas Noah, termenul de execuţie şi de livrare este de 15 zile lucrătoare. Ceasurile Noah pot fi realizate după specificaţiile clientului. Acesta poate alege mărimea ceasului, esenţa carcasei exterioare, esenţa cadranului, acele, modelul de curea, dar şi textul sau imaginea care vor fi gravate pe spatele ceasului şi pe cutie. 

    Acestea sunt realizate la sediul companiei din Cluj-Napoca şi nu sunt produse cu stocuri sau în serie. „Lemnul pe care-l folosim este colectat din toate colţurile lumii: Brazilia, America de Sud, Africa, Madagascar etc. Toate esenţele sunt exotice şi au o duritate care depăşeşte 2.000 de unităţi pe scara Janka – n.r scară de duritate“, afirmă Perju. Mai departe lemnul este trecut printr-un proces de stabilizare şi uscare, care conferă duritate cu până la 40% mai mare. „Am testat ceasurile Noah timp de 4 ani şi nu prezintă semne de uzură sau de deteriorare majore”, spune antreprenorul. Investiţia financiară în companie se ridică la 40.000 de euro, iar pentru 2016 plănuiesc să investească „mult mai mult în utilaje şi tehnologii de ultimă generaţie”.

    Dacă la începutul afacerii erau doar Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, din 2016 în structura companiei au intrat şi Cătălin Chiş şi Erik Barna, care se ocupă de partea de strategie şi de dezvoltarea afacerii. Pentru 2016, cei de la Noah îşi doresc să crească, să-şi internaţionalizeze brandul şi au un target ambiţios de a atinge o cifră de afaceri de 500.000 de euro. Însă set-up-ul businessului nu a fost floare la ureche „Din momentul în care am avut pentru prima dată ideea unor ceasuri din lemn şi până în momentul lansării brandului au fost aproape doi ani şi jumătate de muncă asiduă fără să culegem roade”, afirmă Ruben Perju. „In acest timp am studiat foarte multe modele de ceasuri, am facut sute de teste, am stricat zeci de ceasuri, am cautat cele mai subtiri mecanisme care totodata sa fie de top, am discutat cu mai multi ceasornicari, am studiat cele mai dure esente lemnoase din lume, am proiectat si reproiectat fiecare element al ceasului pana am reusit sa le asamblam si sa fim multumiti de rezultatul final.”, adaugă el.

  • Traian Băsescu nu poate schimba numele partidului

     Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a respins, vineri, cererea de înregistrare a partidului “Mişcarea Populară”.

    Tribunalul Bucureşti a admis pe 15 decembrie 2015 cererea de acordare a personalităţii juridice Mişcării Populare conduse de Traian Băsescu şi înregistrarea formaţiunii în registrul partidelor politice.

    Cererea de înregistrare a fost depusă la tribunal pe data de 2 noiembrie 2015, membrii fondatori ai partidului fiind Traian Băsescu, Eugen Tomac, Cristian Diaconescu şi Dorel Onaca.

    Fostul preşedinte Traian Băsescu a propus pe 10 octombrie 2015 la Colegiului Naţional al PMP, ca Partidul Mişcarea Populară să se numească doar Mişcarea Populară, afirmând că în această formaţiune nu trebuie să existe un singur curent de dreapta, adăugând că PMP va trebui să genereze soluţii pentru România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată nepoata lui Stalin – GALERIE FOTO

    Chrese Evans este fiica Svetlanei Alliluyeva, singura fată a lui Stalin. Svetlana a emigrat în SUA unde s-a căsătorit de trei ori, având trei copii. Ultimul copil a fost Olga, care şi-a schimbat numele în Chrese Evans.

    Evans locuieşte în Oregon, unde are un mic magazin de antichităţi.
     

  • Castelul Apaffi, locul unde misterul este mai adânc decât legenda

    Castelul Apaffi situat in satul Costui din judetul Maramures este un castel in jurul caruia s-au tesut nenumarate legende si mistere, inca nedescifrate, legate de multiplele utilizari ale acestuia. In trecut, castelul a fost folosit ca resedinta a familiilor care detineau minele de sare de la Costui, inchisoare si pentru scurt timp a fost numit castel de vanatoare. Astazi, Castelul Apaffi nu mai pastreaza foarte mult din stralucirea de altadata, fiind folosit ca scoala, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    Istoria castelului este strans legata de familiile nobiliare care s-au perindat prin castel si a caror existenta este la randul ei legata de minele de sare de la Costui. Fiecare propietar al castelului a lasat ca urma, o galerie care poarta numele sau. Numele castelului a fost dat in secolul al XVII-lea cand Voievodul Apaffy devine propietarul castelului, renuntand ulterior la domeniu in favoarea regelui Ungariei.

    Mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Fabuloasa viaţă a unui parior român în America. A câştigat 5 milioane de dolari în 3 luni, din pariuri sportive. Strategia care l-a ridicat din faliment

    Ai vrea să poţi paria 77.000 de dolari odată, fără grija că, în cazul unui eşec, îţi vei pierde casa, maşina şi toată viaţa liniştită? Un american de origine română poate şi, mai mult, câştigă milioane de dolari pe bandă rulantă.

    Faceţi cunoştinţă cu David Oancea, un parior în vârstă de 37 de ani extrem de cunoscut în Statele Unite sub numele Vegas Dave. El poate fi văzut în numeroase fotografii sau filmuleţe postate pe reţelele de socializare numărând sute de mii de dolari cu aceeaşi nonşalanţă pe care o arată cu dolarii celebrul campion mondial Floyd „Money” Mayweather.

    Dave Oancea, căruia americanii îi pronunţă numele „Wancha”, cunoaşte la perfecţie sportul din America şi face bani pe care un om cu o slujbă normală nu i-ar câştiga nici măcar în 100 de vieţi.

    Cititi articolul integral pe www.prosport.ro

  • De ce nu mai avem femei de serviciu şi contabili? Pentru că acum avem cleaning personal şi CFO

    Patronii români au în majoritate aspiraţii occidentale, dovadă fiind denumirile cel puţin originale, cu iz de business ca în filme, în care investitorii subliniază că sunt “owneri” sau CEO, iar afacerile lor au denumiri pompoase, cu pretenţii de multinaţională, potrivit unei analize a KeysFin, informează Mediafax.

    Statistica KeysFin arată că cele mai multe firme active, 11.595, poartă denumirea de “Consulting”, iar alte 9.700 includ numele “Invest”. Denumiri foarte populare la români sunt şi “Construct” (8.856), “Trans” (8.272), “Company” (6.851), “Design” (6.212) şi “Internaţional” (6.122).

    Pe lista celor mai populare denumiri de firmă se mai află Star, Tech, Business, Trading, Management, Media, Expert, Soft, Concept şi Logistic, toate aflate pe cărţile de vizită a peste 100.000 de societăţi comerciale.

    Nu lipsesc şi denumiri precum Best, Smart, Industrial, Marketing, Universal, Super, West, Fast, Gold şi Mega.

    “Acestea denumiri, cel mai des întâlnite, dovedesc faptul că investitorii români, indiferent că au un PFA, un SRL sau un SA, încearcă să-şi asigure un capital de imagine cât mai solid, să dovedească, în primul rând prin denumire, stabilitate şi seriozitate. Că peste 90% dintre firmele din România au sediile sociale în apartamente de bloc, asta este altă problemă”, spun analiştii de la KeysFin.

    Un fenomen tot mai întâlnit în economie îl reprezintă şi înfiinţarea unor companii în afara ţării, la Londra, Paris, în SUA sau în paradisurile exotice, tocmai pentru a sugera potenţialilor parteneri faptul că au de-a face cu firme serioase, nu cu “business-uri de buzunar”.

    “Owner, CEO, manager, business developer, CFO, project manager, asistent manager, etc. Nu prea mai avem directori, contabili şefi, secretare, directori de personal, responsabili aprovizionare, gestionari, magazioneri etc.. Acum femeia de serviciu a devenit cleaning personal, secretara este obligatoriu asistent manager, iar contabilul este CFO. Sunt alte exemple care dovedesc aspiraţiile occidentale ale românilor şi modul în care încearcă să-şi cosmetizeze originea mioritică, cu parfum socialist”, spun experţii KeysFin.

    Potrivit studiului KeysFin, cel mai des întâlnit nume tradiţional este Mioriţa, o denumire aflată pe frontispiciul a peste 170 companii înregistrate la Registrul Comerţului.

    În rest, cele mai multe au denumiri de flori precum Magnolia, Crinul şi Crizantema, de păsări (Albatros, Condor) sau alte denumiri care au legături cu aşteptările oamenilor de afaceri, de la Favorit, Splendid, Elixir, Nirvana, Talisman, Fortuna, Orizont, Unic, Actual, Viitorul, Ascendent, la Cristal, Diamant şi Briliant.

    Studiul KeysFin privind denumirile firmelor a luat în calcul cele 549.427 de firme înregistrate şi active la nivelul anului 2014.

    KeysFin oferă servicii de business information şi credit management dedicate mediului de afaceri, de la rapoarte de credit, monitorizare, analiza competiţiei, la studii şi analize de sector necesare companiilor care doresc să dezvolte un business sănătos pe piaţa romanească.
     

  • Idee de afacere: “Invisible Girlfriend”, un serviciu prin care poţi cumpăra o iubită falsă

    “Sofia cerea cinci dolari pe săptămână pentru a pretinde că este prietena mea pe Facebook. Îmi lăsa mesaje la postări, rădea la glumele mele şi toată lumea vedea că suntem într-o relaţie”, mărturiseşte Dave Lee, jurnalist BBC.

    Experimentul a avut loc în 2013 şi a aflat de la Sofia, nu era numele real, că făcea asta pentru bani şi că nimic, în afară de poze, de pe profilul acesteia era real. Acum, Lee s-a gândit să reviziteze acest subiect şi a dat peste un serviciu numit “Invisible Girlfriend” (n.r Iubita invizibilă).

    Cine apelează la serviciu îşi poate alege tipul iubitei (amuzantă, educată, sarcastică, tocilară, distractivă sau drăguţă). “Mii de utilizatori au apelat la serviciul nostru”, a declarat Kyle Tabor, un executiv al companiei. Aceştia plătesc 15 dolari pe lună doar pentru SMS-uri şi 25 de dolari şi pentru voice-mail etc.

    “60% dintre utilizatorii noştri caută iubiţi”, este declaraţia surprinzătoare a lui Tabor, fie că este vorba de femei sau de bărbaţi.

    De ce ar vrea să facă cineva aşa ceva?

    “Să scapi de părinţi care te sâcâie să-ţi faci o iubită, să-ţi faci fostul partener gelos sau chiar să exersezi să flirtezi”, afirmă Tabor.
     

  • Ştiinţa vânzării tractoarelor

    Nu vrem să schimbăm nici sigla şi nici numele companiei, nici nu ne-a venit prin minte aşa ceva“, spune Monika Puiu, managing director al NHR Agropartners, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de utilaje agricole, care până în toamna anului trecut a importat în România utilajele New Holland pe piaţa locală, moment în care compania a trecut la nemţii Deutz Fahr.

    NHR Agropartners, deţinută de VA Intertrading, cea mai mare companie de comerţ din Austria, este de la 1 ianuarie distribuitor exclusiv pentru grupul Same Deutz-Fahr, cu sediul în Italia. Numele companiei duce imediat cu gândul la New Holland România, iar culorile siglei, albastru şi galben, de asemenea fac direct legătura cu brandul italian de utilaje agricole. Acum însă, cei de la NHR se vor ocupa numai de service pentru New Holland, nu şi de vânzări, pentru că activitatea din urmă a fost preluată de la aceeaşi dată de Agroconcept, firmă controlată de omul de afaceri Ricky Stein, fiul lui Herbert Stein, fondatorul AutoItalia, importatorul Fiat pe piaţa locală. Colaborarea dintre NHR şi Deutz Fahr a început la 1 ianuarie, printr‑un contract iniţial de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii pe o durată similară.

    Same Deutz-Fahr este unul din cei mai importanţi producători de tractoare, combine, motoare şi utilaje agricole la nivel mondial. Grupul deţine opt unităţi de producţie în Europa şi Asia, un joint venture în China şi unul în Rusia, având 141 de importatori şi peste 3.000 de dealeri la nivel mondial. Grupul are 4.300 de angajaţi şi a încheiat anul 2014 cu afaceri de 1,2 miliarde de euro.

    Acum Monika Puiu (numele Puiu a fost dobândit în urma căsătoriei cu un român) este director general al dealerului de utilaje agricole NHR Agropartners, companie deţinută tot de VA Intertrading, care anul trecut le-a vândut fermierilor români 450 de tractoare, compania având un sfert din piaţa locală de utilaje, dominată până acum de New Holland, John Deere, Case şi Claas.
    Spre deosebire de piaţa auto, unde există date precise cu privire la vânzările şi înmatriculările de autovehicule, pe piaţa tractoarelor nu există date precise deoarece unii fermieri importă direct din afară, mai sunt mici dealeri care de asemenea importă din afară şi nu cumpără de la importatorii din România şi mai sunt reprezentanţele locale, care însă multe facturează utilajele direct pe compania-mamă, nu pe cea locală.

    „Nu este imposibil să vindem anul acesta tot 450 de tractoare, dar din gama Deutz Fahr. Acum pregătim oamenii de vânzare pentru a promova produsele şi vânzările au început bine. Tractoarele sunt cam în aceeaşi gamă de puteri, au performanţe superioare şi mulţi dintre cei care au tractoare şi combine Deutz sunt mulţumiţi de produse şi reprezintă un avantaj pentru noi; problema lor principală a fost lipsa sau întârzierea pieselor şi a service-ului, probleme pe care noi nu le vom avea“, a spus hotărâtă Monika Puiu. Miza este acum una de aproape 70 de milioane de euro, valoarea de anul trecut a utilajelor vândute de NHR pe piaţa locală.

    Trecerea de la o marcă la alta nu reprezintă neapărat investiţia în stocuri, ci mai ales în pregătirea salariaţilor, în special a celor care lucrează în service. „Stocul nu este neapărat investiţie deoarece tot timpul avem stoc de utilaje, iar din toamnă nu am mai cumpărat New Holland, ci Deutz Fahr. Investiţie am realizat în training, deoarece 200 de oameni trebuie trimişi la pregătire. Am început încă din toamnă cu cei din service, unde au mers prin rotaţie“, a spus Monika Puiu. Fiecare angajat implicat direct în vânzări şi service a stat cel puţin o săptămână şi chiar până la trei-patru în Germania la pregătire, iar „campania“ de training a costat NHR Agropartners circa 250.000 de euro. Investiţia vine tocmai în contextul în care compania ţinteşte nu doar să atragă vechii clienţi de New Holland, (atât în service, cât şi spre a achiziţiona utilaje Deutz Fahr), ci şi să atragă vechii clienţi ai mărcii germane.

    Monika Puiu spune că trecerea la Deutz Fahr după 15 ani de New Holland „a fost foarte interesantă“. Trecerea încă nu s-a încheiat deoarece firma încă mai are utilaje New Holland pe stoc. „Am avut training pentru echipa de vânzări pentru Deutz. Clienţii noştri au exprimat grija pentru service, iar noi avem 120 de oameni în service care în continuare pot repara New Holland, dar acum şi Deutz Fahr. Clienţii vor putea veni şi la noi pentru intervenţii.“

     

  • Antreprenorul care a făcut avere vânzând căruţe ţigăneşti – GALERIE FOTO

    Nu sunt chiar căruţe ţigăneşti, ci mai degrabă un fel de rulote potrivite stilului clasic de viaţă nomadă, reinterpretate şi pictate cu culori intense. Acestea sunt produse de “Greg’s Gypsy Bowtop Caravans”, o companie din Bristol care îi aparţine unui ins pe nume Greg; afacerea a început după ce antreprenorul a construit o primă variantă de rulotă, care a stârnit un interes considerabil.

    De atunci, antreprenorul a realizat mai multe variante – ‘Bowtops’, ‘Gypsy Wagons’, ‘Whoopie Wagons’, ‘Towbows’, ‘Romany Caravans’ sau ‘Vardo’.

    Varianta de bază a unei astfel de rulote costă 15.000 de lire sterline, care nu include mobilierul şi pictura.

    O rulotă este construită în circa cinci luni şiu este fabricată din lemn, impermeabilizată şi izolată termic. Are 15 metri, dar construcţia este uşoară şi poate fi transportată pe două roţi fără probleme de echilibru.