După îndepărtarea aerului şi îmbrăcarea echipamentului special, ai putea să te avânţi în cădere liberă prin tunel.
Să te gândeşti, ca în copilărie, că poţi săpa o groapă ca să ajungi în cealaltă parte a Terrei e foarte amuzant şi pare foarte simplu. Pur şi simplu ai sări în tunel şi ai lăsa gravitaţia să te conducă la destinaţie. Dacă realitatea ar permite o astfel de „călătorie”, însă, lucrurile nu ar fi la fel de simple cum par la prima vedere.
“Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor este cel mai greu pas. Mie nu mi-a fost foarte greu deoarece am lucrat şi ca freelancer câţiva ani buni înainte de a fi angajat. Una dintre cele mai mari provocări la această trecere este faptul că volumul de muncă se dublează, câteodată chiar se triplează, nu mai există timp liber, iar salariul este de cele mai multe ori aproape inexistent, el acoperind doar nevoile de bază“, povesteşte Sorin Anghel. Povestea sa ca antreprenor a început în urmă cu trei ani, plecând de la ideea unui prieten de a participa la o ştafetă în cadrul unui triatlon: „Evident că în scurt timp a intervenit competivitatea şi am hotărât să participăm individual la probe. În pregătiri am avut surpriza să aflu că nu există un magazin specializat de unde să îţi poţi procura toate echipamentele de care ai nevoie, aşa a pornit ideea“, spune Sorin Anghel.
Investiţia financiară iniţială nu a fost foarte mare, fiind vorba de un magazin online, în vreme ce magazinul fizic Trisport a fost deschis în luna iunie 2013. „M-am ocupat de tot ce înseamnă online timp de 1-2 ani până am lansat site-ul. Dacă ar trebui să fac o estimare a investiţiei pentru magazinul online şi cel fizic, suma s-ar ridica la aproximativ 50.000 euro“, spune antreprenorul. Cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 120.000 de euro, marja de profit de 5-6%, iar pentru 2016 aşteptările antreprenorului vizează vânzări mai mari cu 10-20% faţă de cele de anul trecut.
Companiile cu activităţi în comercializarea de echipament sportiv outdoor ocupă un segment de circa 100 de milioane de euro, fiind parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 500 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports, dar sunt şi afaceri specializate, de pildă Himalaya. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de magazine de articole sportive deţinute reţelele străine se află în malluri sau parcuri comerciale. Companiile Decimas din Spania, Sportvision din Serbia şi Sportisimo din Cehia sunt cele mai recente intrări pe piaţa de retail specializat în articole sportive, făcând primii paşi pe piaţa românească de profil abia anul trecut.
Piaţa de profil, crede Sorin Anghel, este destul de mică în România, dar există o tendinţă de creştere. Deşi costurile pot fi foarte mari pentru echipamente, pentru început cei interesaţi nu au nevoie decât de un echipament de bază: „Am făcut un calcul şi am reuşit să ne încadrăm într-un buget de 1.000 lei pentru antrenamente, echipament minim, transport şi concurs“.
Triatlonul este un sport ce combină trei probe: înot, biciclism şi alergare. „Conceptul Ironman, cel mai mare eveniment de acest gen, a luat naştere în anul 1977 la Kona şi este un triatlon pe distanţe lungi, mai exact 3,86 km înot, 180,25 km bicicletă şi 42,4 km (maraton) alergare“, explică Sorin Anghel. În România sunt 15 competiţii organizate în două campionate, RTS (şosea) şi CTS (offroad), în vreme ce distanţele pornesc de la supersprint (500 metri înot, 10 kilometri bicicletă şi 2,5 kilometri alergare) până la distanţe Ironman. „Suntem încă foarte departe de cei din vest, unde sportul este o cultură cultivată de la cea mai mică vârstă, dar ne bucură foarte mult să vedem că participă şi din ce în ce mai mulţi copii la aceste evenimente, semn că suntem pe drumul cel bun“, spune Sorin Anghel. El se aşteaptă ca viitorul să aducă creşteri constante atât în ce priveşte apetitul pentru sport, dar şi în ce priveşte nişa pe care şi-a poziţionat afacerea. „Planurile noastre au două părţi importante: să aducem în România echipamente noi care nu există pe piaţă, dar ne bazăm şi pe dezvoltarea triatlonului în România“, spune antreprenorul, care se declară încredinţat că se va înmulţi sensibil şi numărul celor care vor practica nataţie, ciclism şi alergare şi individual, nu doar în cadrul pregătirilor pentru competiţii de triatlon. Adaugă că preferă alergarea şi bicicleta înotului, iar la capitolul hobby-uri mai enumeră „drumeţiile rapide pe munte, fotografia şi tot ce înseamnă tehnologie“.
Tinerilor antreprenori le dă următorul sfat: „Să nu mai stea pe gânduri şi să încerce, primul pas este cel mai important. Să se înarmeze cu foarte multă răbdare, pentru că vor avea foarte multe momente în care vor fi gata să renunţe la tot, dar trebuie să persevereze. Şi încă un punct foarte important: să aibă pe cineva alături care să îi susţină“.
Helsinki vrea să elimine nevoia oamenilor de a deţine automobile personale până în anul 2025. De ce şi cum vor autorităţile să facă asta?
Idea este să combine transportul public cu furnizorii privaţi de transport (ex Uber) astfel încât cetăţenii să găsească cea mai rapidă rută sau cea mai ieftină, potrivit site-ului fastcoexist.com
Rutele autobuzelor se vor transforma devenind dinamice, schimbându-se în funcţie de cererea de la acel moment. Cetăţenii şi-ar utiliza telefoane să aranjeze transport (maşină, autobuz la cerere sau transport public clasic). De asemenea, ar putea achiziţiona “pachete de mobilitate” pe care unii operatori le-ar putea oferi mai multe opţiuni ţinând cont de vreme, timpul zilei şi cerere.
Practic, finlandezii vor să transforme sistemul de transport care în prezent este creat în jurul vehiculelor, şoselelor, podurilor, autobuzelor etc şi să-l facă să se învârtă în jurul individului, să-l deplaseze dintr-un punct A într-un punct B cât mai rapid şi cât mai eficient. Acum transportul se referă la fel de mult la biţi şi tehnologie precum se referă la drumuri sau poduri.
Deja, încet-încet, ne îndreptăm spre un astfel de sistem: navetişti nu mai au nevoie de vehicule personale pentru a se deplasa la serviciu. Modele de transport precum Uber sau BlaBlaCar ajută să decongestioneze traficul.Recent, am anunţat şi că primul autobuz autonom, realizat cu ajutorul unei imprimante 3D, este gata de lansare. Automobilul lui Google a mers peste 1 milion de mile, iar sistemul de pilot automat al Tesla se dovedeşte a fi un succes (rămâne de văzut şi de analizat ce s-a întâmplat în cazul şoferului care conducea un Tesla cu pilotul automat activat când a suferit un accident şi a decedat).
Toate aceste schimbări care au loc în sistemul de transport urban vin cu oportunităţi, dar şi provocări pentru departamentele responsabile de transportul persoanelor.
Care este elementul-sursă în geneza procesului de inovaţie? Răspunsul este unul singur: omul…omul format din raţiune, inteligenţă emoţională, supus greşelii, cu dorinţe înnăscute de a cunoaşte, de a explora. Omul pasional, imaginativ, inconştient uneori… însă omul – angajat are nevoie de un mediu corespunzător pentru a-şi manifesta personalitatea compozită. Există în compania ta un asemenea mediu fertil-generator de noutate? Iată cele 25 de atribute intrinseci care ne ajută să răspundem la întrebare:
1.Independenţa
(Omul bazat pe propriile puteri, iniţiativă personală, neinfluenţat de alţii, face alegeri libere, experimentează consecinţele)
2. Libertatea
(Omul nesupus, face posibilă acţiunea şi decizia în conformitate cu propria voinţa şi dorinţă)
3. Ordinea
(ordinea din exterior determină ordinea din minte)
4. Dragostea
5. Siguranta (stare de linişte şi încredere, lipsa de îndoială, certitudine)
6. Observator
7. Fără pedepse
8. Fără recompense externe
9. Autoconştientizarea greşelii
10. Ghidarea (călăuzire…)
11. Încurajarea
12. Responsabilitatea (consecinţa libertăţii, conştientizarea răspunderii faţă de consecinţele deciziilor)
13. Alegeri libere
14. Autoevaluarea consecinţelor
15. Stima de sine (autoapreciere, dar şi autocritica, influenţează comportamentele, stima de sine bună face ca obstacolele să devină provocări de depăşit pentru atingerea obiectivelor)
16. Unicitatea (datorită însuşirilor excepţionale ale Omului…)
17. Pozitivitatea
18. Curiozitatea (esenţială în inovaţie, dorinţa de a cunoaşte ceva nou, neobişnuit)
19. Implicarea
20. Autodisciplina
21. Asocierea (ideilor, conceptelor…)
22. Explorarea
23. Întrebările
24. Observarea detaliilor
25. Încrederea
Dacă dorim să avem angajaţi motivaţi spre Inovaţie, fără să dezvolte comportamente deviante faţă de normele culturii organizaţionale definite în fiecare companie, trebuie să ne implicăm în mod direct în observarea şi evaluarea lor pe baza unor criterii pedagocico – psihologice. În selecţia lor, în măsurarea performanţelor lor, în stabilirea criteriilor de promovare.
Este obligatoriu, pentru a putea ajunge la concluzii relevante în acest proces, să deschidem canalele de comunicare, să nu le blocăm datorită ierarhiei. Cu cât creşte libertatea şi eliberăm angajaţii de constrângeri şi bariere de comunicare, cu atât nivelul de “actorie” şi “devianţă” comportamentală este redus şi eliminat. Trebuie să ne transformăm în Manageri – Educatori, să observăm comportamente, să analizăm mesajele non verbale, să iniţiem şi să dezvoltăm spaţiu pentru curiozitate, extrovertire, creativitate, optimism, entuziasm, adică să transformăm factorii externi în stimulente interne pentru dezvoltarea unui mediu organizaţional de tip sangvinic. Doar aşa putem să vorbim despre autonomie cu impact direct în responsabilitate, iar în final să ajungem la nivel de fericire, motivaţie şi, implicit, performanţa aşteptată.
Ce caracteristici trebuie să îndeplinească un Manager – Educator pentru a dezvolta acest mediu? În primul rând, trebuie să fie un ghid, un îndrumător, un călăuzitor, să intervină foarte rar în mod direct în responsabilităţile angajaţilor. Este observator, nonintervenţionist şi evaluator, gradul de participare directă este scăzut, în timp ce gradul de observare indirectă este unul foarte crescut. Managerul – Educator acordă ajutor doar atunci când angajatul se află într-un impas. Managerul – Educator NU acordă nici pedepse, dar nici recompense externe.
El consideră că singura recompensă de care un angajat are nevoie provine din mulţumirea de sine, din faptul că a realizat corect şi bine un task, bazându-se pe propriile puteri. Managerul – Educator NU corectează un angajat atunci când greşeste, ci reia task-ul respectiv până când se identifică sursa erorii. Managerul – Educator creează şi defineşte mediul înconjurător pentru a stimula activităţile constructive şi a dezvolta spiritul de iniţiativă, inclusiv asigură o ordine exemplară în aşezarea birourilor.
Închei cu un citat perfect valid şi aplicabil şi la “copii mai mari” din organizaţii: “În loc să încercăm să-l cucerim din interior şi să-l direcţionăm ca pe un suflet uman, întotdeauna ne-am dorit să dominăm copilul prin forţă, prin impunerea unor legi externe. În acest mod, copiii au trăit pe lângă noi fără să ajungem să fim capabili de a-i înţelege vreodată. Dar dacă dăm la o parte toată artificialitatea cu care i-am învăluit şi toată violenţa cu care, prosteşte, am încercat să-i disciplinăm, ei ni se vor arăta nouă în toată frumuseţea firii lor copilăreşti, cu o gentileţe şi drăgălăşenie absolută.” (Maria Montessorii – Metoda Montessori – 1969)
Cu toţii ne dorim în ziua de astăzi mai multă flexibilitate care să ne dea voie să ne facem treaba de oriunde alegem, fie că este vorba de biroul de la serviciu, de cel de acasă sau că avem un job care necesită deplasări permanente. Provocarea constă însă în găsirea unei soluţii prin care angajaţii să lucreze eficient de oriunde şi să aibă încrederea că datele companiei sunt protejate în permanenţă. Fie că vor să acceseze ultima variantă a unui fişier în drum spre un client sau să se conecteze cu membrii echipei dintr-o altă locaţie, aceştia au nevoie de cele mai bune soluţii de productivitate mobilă, combinate cu protecţia şi controlul de care are nevoie orice afacere.
Potrivit studiului efectuat de Microsoft, 74% dintre români ar prefera să lucreze în afara biroului, iar 40% dintre ei şi-ar dori asta chiar în locul unei măriri de salariu. Chiar dacă lucrează în echipă, 81% dintre angajaţi nu consideră că ar trebui să fie toţi în aceeaşi încăpere, pentru că, după cum susţin 80% dintre respondenţi, ideile bune vin şi în alte locuri decât cele legate de birou.
Pornind de la aceeaşi idee, 43% dintre persoanele cu funcţii de conducere din companii au ajuns la concluzia că dacă angajaţii lor ar lucra remote, cheltuielile operaţionale s-ar reduce semnificativ.
Nu în ultimul rând, 94% dintre angajaţi sunt de părere că problemele asociate cu munca la birou sunt cauzate de proceduri sau de programele în care lucrează şi cred că aplicaţiile remote sunt cea mai bună rezolvare pentru acestea.
Ştim că fiecare zi de afaceri este o cursă continuă. Ştim că orice angajat sau antreprenor vrea să fie câştigător şi să poată lucra de oriunde în siguranţă, fără investiţii costisitoare. Star Storage vine cu soluţia optimă pentru aceste provocări. Cu pachetele Office 365 oferite la cel mai mic preţ din România orice antreprenor poate adăuga Cloud Putere afacerii sale cu zero investiţie iniţială şi astfel va fi în frunte încă din prima clipă a cursei.
Pentru a fi permanent pe prima poziţie, protecţia datelor este inclusă. Astfel, orice afacere este ferită de riscuri şi angajaţii se pot concentra pe obiective clare, ştiind că documentele şi mail-urile lor sunt protejate cu adevărat.
Se spune că dacă vrei să ajungi undeva repede trebuie să mergi singur. Cu siguranţă însă că orice antreprenor vrea să ajungă departe, iar pentru asta are nevoie de colaborare – va dirija întrega energie a echipei cu scopul de a obţine productivitate adevarată.
În plus, într-o lume permanent conectată, experienţa clienţilor care interacţionează cu produsele, serviciile şi angajaţii este ceea cediferenţiază afacerile productive de cele mai puţin productive, construieşte loialitate şi menţine reputaţia. Cu pachetele Office 365 echipele au câtă mobilitate îşi doresc, sunt eficiente cu adevărat, chiar şi atunci când o idee extraordinară apare în afara biroului sau în vizită la client.
Agilitatea în obţinerea şi dimensionarea resurselor IT transformă orice afacere într-una câştigătoare, pentru că oferă flexibilitate adevarată şi astfel angajaţii termină cursa cu mult înaintea celorlalţi.
Office 365 Business Essential include toate elementele necesesare pentru agestiona afacerea de oriunde şi a fi permanent în faţa competiţiei cu doar 3,90 euro/lună:
· 1 TB de spaţiu de stocare a fişierelor
· E-mail de serviciu prin Outlook, calendar şi persoane de contact cu inbox de 50 GB/utilizator
· Servicii de migrare date gratuite
· Mesagerie instant şi video conferinţe HD prin Skype for Business, care permite legatura în timp real cu partenerii, angajaţii şi colaboratorii;
· Word, Excel şi PowerPoint licenţiat în variantă on-line, pentru rapoartele şi prezentările necesare;
· Suport tehnic gratuit, oferit 24/7 de către o echipă de specialişti certificaţi Microsoft.
Star Storage oferă şi pachetele Business şi Business Premium, fiecare dintre ele cu facilităţi superioare, astfel încât clienţii pot alege varianta care se potriveşte cel mai bine nevoilor afacerii pe care le coordonează.
Pe lângă cel mai mic preţ din România, oferta include şi testarea gratuită a oricărui pachet Office 365 timp de 30 de zile sau trei luni gratuite pentru orice o comandă cu plată anuală plasată până la 1 iulie 2016.
Toate acele functionalităţi din zona companiilor mari, la care antrepenorii nici nu sperau până de curând de teama costurilor, sunt acum accesibile. Star Storage îşi asumă în plus răspunderea securităţii şi a disponibilităţii permanete a soluţiei, astfel încât companiile vor aloca un minim de resurse IT şi se pot concentra pe afacerea şi clienţii proprii şi nu pe tehnologia din spate care ajută la furnizarea de servicii şi produse de calitate.
Acum că ştiţi, cursa de mâine va fi mult mai uşoară!
Adaugă şi tu Cloud Putere afacerii tale cu StarVault!
Pentru detalii intră acum pe star-vault.ro!
Ca ei sunt foarte mulţi antreprenori români. Au proiecte, au studii de fezabilitate, au idei, au speranţe, au vise, dar au nevoie de bani. Iar băncile nu mai finanţează astfel de proiecte, bursa de la Bucureşti nici atât, fondurile de investiţii despică firul în patru, fondurile de pensii nu au voie, piaţa de obligaţiuni se bazează mai mult pe entităţile mari, care pot oferi un rating investitorilor (FruFru a fost o excepţie), iar piaţa de venture capital nu există.
Din păcate, România antreprenorială nu are de unde să facă rost de bani, chiar dacă poate are idei. Finanţarea investiţiilor este prizoniera sistemului bancar (95% din economie este finanţată de bănci). Aşa s-a creat sistemul în România şi prea puţini s-au gândit că va veni o zi când băncile nu vor mai finanţa proiecte noi, iar restul va fi teren sterp.
Acum 25 de ani, când a reintrat capitalismul în România, primii antreprenori s-au împrumutat la părinţi, rude, sau cei mai norocoşi au pus gaj lucrurile din casă pentru un credit la bancă. Dar până la urmă finanţarea noilor afaceri s-a făcut pe seama inflaţiei şi a devalorizării cursului de schimb. Aşa s-au creat şi au rezistat noile businessuri.
Băncile au finanţat proiectele private, chiar de la prima cărămidă, pentru că aşa s-a încetăţenit acum două decenii. În mod normal, băncile nu trebuie să finanţeze startup-urile, investiţiile de la zero. O afacere trebuie începută cu banii antreprenorului, atraşi de pe piaţa de venture capital, de pe bursă sau de la acţionari care vor să îşi asume un risc în speranţa multiplicării investiţiei. Finanţarea de la bancă trebuie să intervină când este vorba de capital de lucru sau când se extinde investiţia iniţială.
În România, toată lumea crede că banca trebuie să finanţeze ideea cap-coadă şi de aceea cei care se duc la bancă cu proiectul sunt foarte nervoşi când sunt respinşi.
Primii bani necesari începerii investiţiei trebuie luaţi de la cei care cred în proiect, care vor să devină acţionari şi care vor să îşi asume riscuri la fel ca antreprenorul, nu să dea bani cu împrumut. Dacă proiectul iese, câştigul investitorului trebuie să fie aproape la fel ca al fondatorului businessului. Dacă afacerea nu iese, pierderile sunt comune.
Riscul unei bănci nu trebuie să fie acelaşi ca al acţionarului, ci mult mai mic sau chiar deloc, pentru că în joc sunt banii unor deponenţi.
România antreprenorială suferă, pentru că toţi aşteaptă finanţare de la bănci. Asta a fost odată, şi pe măsură ce lumea capătă tot mai multă experienţă, iar reglementările bancare devin din ce în ce mai dure, băncile vor finanţa din ce în ce mai puţine startupuri şi investiţii de la zero.
Atunci antreprenorii trebuie să caute bani din altă parte. Din păcate, în 25 de ani nu s-a creat o piaţă alternativă de finanţare la cea bancară, iar acum multe proiecte rămân pe hârtie, sau sunt începute, dar nu mai au bani pentru a fi continuate. Mulţi caută bani pe platformele de crowdfunding, dar şi acolo este o piaţă unde te pierzi printre milioane de proiecte.
În cazul în care nu se vor construi alternative de finanţare, România antreprenorială va avea de suferit, se va pierde pe drum, iar cei care vor să devină antreprenori, să cucerească lumea, vor deveni extrem de frustraţi şi îşi vor îndrepta ura către stat, bănci, Banca Naţională, către sistem.
Companiile româneşti sau multinaţionalele care sunt deja pe piaţă îşi vor consolida poziţia pentru că nu vor avea concurenţă, nu vor apărea alte businessuri inovatoare care să le atace piaţa, iar economia românească va rămâne în urmă.
Degeaba vom avea creştere economică de 4%, cea mai mare din Europa în acest moment, adusă de consum, dacă din urmă nu vin noi investiţii, în special cele antreprenoriale, care să aducă alte idei pe piaţă, să insufle energie şi determinarea de a schimba lumea sau un sector.
Între 1980 şi 1990, România a trăit cu iluzia că are o economie performantă, care produce, care se poate bate cu cea capitalistă. După 1990, până în 2000, când au apărut mai susţinut investiţiile străine, toată această economie comunistă a crăpat, pentru că produsele ei nu puteau face faţă deschiderii pieţei.
Dacă România nu se deschide către un nou val de antreprenori prin crearea altor surse de finanţare în afara celei bancare, riscă să ajungă în situaţia de acum trei decenii, chiar cu multinaţionalele în frunte.
Nu ştiu de unde va găsi bani Freelo, dar sper să reuşească şi să fie un deschizător pentru alternative de finanţare, care să ajute şi alte afaceri să scoată capul din găoace şi să ajungă mari.
Microsoft, Intel, Facebook, Google, Oracle, toţi au pornit de la o idee, care a convins întâi investitori, mai mult sau mai puţin nebuni. Dar cei care au avut ideea au fost dispuşi să o împartă, inclusiv câştigul, cu piaţa, cu lumea întreagă, cu acţionarii anonimi. Antreprenorii români trebuie să înveţe şi ei acest lucru.
Un nou producător de autovehicule a apărut în lumina reflectoarelor săptămâna trecută într-un parteneriat cu supercomputerul IBM Watson, scrie phys.org
Local Motors a anunţat un autobuz numit Olli ce a fost realizat cu ajutorul tehnologiei de printare 3D şi poate transporta 12 persoane. Mai mult de atât, Ollie este autonom şi este capabil să meargă fără şofer.
John Rogers, co-fondatorul Local Motors, a declarat că vehiculul este gata pentru şosele şi aşteaptă doar ok-ul din partea autorităţilor.”Local Motors se pregăteşte să vândă maşinile în pieţele care sunt pregătite pentru asta”, a mai spus el.
Potrivit lui Rogers, compania sa are un avanataj în faptul că produsele lor sunt construite de la zero utilizând tehnologia de printare 3D. “Vehiculele noastre se pot printa în cam 10 ore, apoi mai este nevoie de încă o oră pentru asamblare”, a spus Rogers.
Automobilul este “condus” de un sistem realizat de Local Motors în parteneriat cu mai multe companii de tehnologie, iar IBM va contribui la felul în care pasagerii pot interacţiona şi vorbi cu maşina. Automobilul este dotat cu peste 30 de senzori.
“Este un vehicul care înţelege ce spun oamenii. Îi poţi zice «aş vrea să mă duci la serviciu», maşina înţelege şi te duce unde ai nevoie”, a declarat Bret Greenstein, reprezentant IBM.
De asemenea, Ollie poate răspunde la întrebări legate de traseu şi poate oferi recomandări cu privire la restaurante sau situri istorice de pe traseu.
Autorităţile din Las Vegas au achiziţionat două vehicule şi judeţul Miami-Dade este interesată de un program pilot cu Ollie. John Rogers a spus că se află în discuţii cu cel puţin 50 de ţări care sunt interesate de soluţii pentru transportul în comun.
Un nou producător de autovehicule a apărut în lumina reflectoarelor săptămâna trecută într-un parteneriat cu supercomputerul IBM Watson, scrie phys.org
Local Motors a anunţat un autobuz numit Olli ce a fost realizat cu ajutorul tehnologiei de printare 3D şi poate transporta 12 persoane. Mai mult de atât, Ollie este autonom şi este capabil să meargă fără şofer.
John Rogers, co-fondatorul Local Motors, a declarat că vehiculul este gata pentru şosele şi aşteaptă doar ok-ul din partea autorităţilor.”Local Motors se pregăteşte să vândă maşinile în pieţele care sunt pregătite pentru asta”, a mai spus el.
Potrivit lui Rogers, compania sa are un avanataj în faptul că produsele lor sunt construite de la zero utilizând tehnologia de printare 3D. “Vehiculele noastre se pot printa în cam 10 ore, apoi mai este nevoie de încă o oră pentru asamblare”, a spus Rogers.
Automobilul este “condus” de un sistem realizat de Local Motors în parteneriat cu mai multe companii de tehnologie, iar IBM va contribui la felul în care pasagerii pot interacţiona şi vorbi cu maşina. Automobilul este dotat cu peste 30 de senzori.
“Este un vehicul care înţelege ce spun oamenii. Îi poţi zice «aş vrea să mă duci la serviciu», maşina înţelege şi te duce unde ai nevoie”, a declarat Bret Greenstein, reprezentant IBM.
De asemenea, Ollie poate răspunde la întrebări legate de traseu şi poate oferi recomandări cu privire la restaurante sau situri istorice de pe traseu.
Autorităţile din Las Vegas au achiziţionat două vehicule şi judeţul Miami-Dade este interesată de un program pilot cu Ollie. John Rogers a spus că se află în discuţii cu cel puţin 50 de ţări care sunt interesate de soluţii pentru transportul în comun.
În 2012 Shintaro Yamada avea 34 de ani, era singur şi frustrat la locul de muncă. A părăsit o slujbă confortabilă din Tokyo pentru a călători în lume, scrie Bloomberg.
Nu voia să cheltuie mult, dar dorea şi să cunoască cultura locală. Aşa că a stat în hosteluri foarte ieftine, a făcut autostopul şi a mers cu transportul în comun. De-a lungul a şase luni a vizitat 23 de ţări.
„Călătoria mi-a deschis mintea. M-a făcut să vreau să fac ceva folositor pentru oamenii din întreaga lume. Am început să mă gândesc la o platformă care să le permită oamenilor să facă schimb de obiecte, servicii, unde pot schimba bani, doar prin intermediul unui smartphone”, a spus Yamada.
A fost determinat să înfiinţeze un start-up care le-ar permite oamenilor din diferite zone ale globului să intre în contact unii cu alţi. Astfel a fondat Mercari Inc, un site de e-commerce unde oamenii pot cumpăra şi vinde aproape orice.
Mercari a fost fondată în 2013, iar luna aceasta a ajuns la o evaluare de 1 miliard de dolari, fiind primul unicorn din Japonia, a treia economie a lumii. Pe glob există în prezent 155 de unicorni, dintre care 92 în Sua, 25 în China şi 7 în India, potrivit CB Insights.
Yamada nu crede că este o problemă atât de mare, faptul că nu există unicorni în Japonia. Multe companii de tehnologie din Japonia se listează la bursă înainte de a ajunge la o evaluare de 1 miliard de dolari deoarece cerinţele pentru listare sunt mult mai puţin restrictive decât în alte ţări. Pe piaţa din Japonia, compania are nevoie de o capitalizare de 10 milioane de dolari şi nu necesită să aibă un venit, pe de altă parte, companiile care decid să se listeze în SUA au nevoie de o capitalizare de 50 milioane de dolari sau 750.000 de dolari în profituri.
Unul din motivele pentru care Mercari a avut succes a fost faptul că a fost creat special pentru mobil. Oamenii vând orice, de la haine, la gadgeturi sau la cărţi de baseball. Aplicaţia a fost descărcată de peste 32 de milioane de ori şi a generat tranzacţii de 10 miliarde de yeni în fiecare lună, iar Mercari primeşte o parte din fiecare tranzacţie.
„Piaţa serviciilor business-to-consumer este deja dezvoltată, dar piaţa de aplicaţii user-to-user încă mai creşte”, spune Tomoaki Kawasaki, analist la Iwai Cosmo Securities.