BusinessMagazin

Tag: Moda

  • Sapte destinatii pentru 2008

    1. Printre destinatiile cele mai interesante ale anului 2008 se numara Laosul, dupa ce in 2007
    s-au purtat Vietnamul si Cambodgia. Turistii se pot delecta explorand complexul de temple Wat Phou si capitala Vientiane, plimbandu-se cu barci luxoase din lemn de tek pe Mekong sau infruptandu-se din specialitatile de la 3 Nagas.

    2. Pe continentul african se contureaza ca destinatie de luat in calcul Mozambic, tara care si-a castigat independenta in 1975 si a evoluat de la o zona greu incercata de razboi la o poveste de succes economic. Se recomanda in special zona coastei mozambicane si mai ales cea a arhipelagului Bazaruto, unde se gasesc specii rare de animale, ca vaca de mare sau coralii.

    3. Odinioara doar o escala in drumul spre Galapagos, Quito, capitala statului Ecuador, inaltata la o altitudine de circa 2.800 de metri, isi intampina vizitatorii cu un centru istoric renovat, cu o investitie de 200 de milioane de dolari angajata pe perioada a sapte ani.

    4. Imortalizate in literatura, zapezile de pe cel mai inalt varf al Africii, Kilimanjaro, nu vor mai putea fi admirate prea multa vreme daca se adeveresc previziunile oamenilor de stiinta, care sustin ca ghetarii de pe acest munte vor disparea in cateva zeci de ani. Un motiv bun pentru a-l include pe lista destinatiilor de explorat cat mai curand.

    5. Cei aflati in cautarea unui vin bun pot alege un sejur in regiunea maghiara Tokay, care isi recastiga renumele avut odinioara pentru calitatea licorilor sale. Pentru a intra mai bine in atmosfera locului se poate opta pentru sederea intr-un vechi castel al zonei transformat in hotel de lux.

    6. Turistii melomani se pot indrepta catre Liverpool, cunoscut mai ales ca loc de origine al celebrilor Beatles. Orasul industrial Liverpool isi sarbatoreste in 2008 cea de-a opt suta aniversare, precum si desemnarea sa drept capitala culturala europeana. Nu trebuie ratate diversele concerte sustinute de trupe in curs de afirmare sau deja celebre si mai ales concertul lui Paul McCartney de pe stadionul Anfield, de pe data de 1 iunie.

    7. Cei plictisiti de St. Tropez pot incerca o excursie la Hvar, localitate situata pe noua Riviera, coasta dalmata a Croatiei, ce se umple pe timpul verii de iahturi si amatori de petreceri.

  • Se poarta nebunia

    Crazy Robertson, pe numele sau adevarat John Wesley Jermyn, s-a ales cu porecla pe care o poarta astazi de pe urma acrobatiilor sale pe role si de la faptul ca, in general, atunci cand cineva incearca sa discute cu el, primeste ca raspuns o balbaiala de neinteles. Robertson locuieste pe Robertson Boulevard, a doua artera comerciala ca importanta dupa Rodeo Drive pentru cei din Beverly Hills. Tricourile cu gluga care poarta pe fata poza lui dansand si pe spate sloganul „No money, no problem“ („Fara bani, fara probleme“) costa 98 de dolari si s-au vandut atat de bine, incat unii s-au apucat sa afirme ca Jermyn ar fi exploatat de catre oamenii de afaceri carora le-a cedat dreptul de folosire a numelui si a imaginii lui.

    Nu este pentru prima oara cand creatorii de moda si-au cautat inspiratia in lumea celor care traiesc pe strazi; John Galliano a lansat acum cativa ani o colectie de haine de matase cu pagini de ziar, iar un creator japonez, Kosuke Tsumura, a produs o haina de nailon cu 40 de buzunare cu fermoar care puteau fi umplute cu hartie de ziar pentru a tine de cald in caz ca posesorul ar fi scapatat. Jermyn e insa primul vagabond autentic ce a dobandit statutul de simbol al modei. Fost sportiv cunoscut, provenit dintr-o familie din clasa mijlocie, declinul sau a inceput la finalul anilor saptezeci, dupa o scurta cariera ca jucator profesionist de baseball. A ajuns sa traiasca pe strazi dupa ce a fost evacuat din apartamentul pe care il ocupa in 1990.

    Un personaj atat de pitoresc nu putea sa nu atraga atentia turistilor, aparand astfel si barfe cum ca de fapt ar fi un milionar care ascunde acest lucru de ceilalti. El insa nu crede in bani, spune Teddy Hirsh, unul din intreprinzatorii care au creat marca lui Jermyn, si prefera sa fie platit cu mancare, alcool si hartie pentru proiectele sale artistice. Pe de alta parte, cei care i-au dat porecla de „crazy“ nu sunt tocmai departe de adevar, sustine sora sa, deoarece Jermyn sufera de schizofrenie si refuza tratamentul sau ofertele de adapost.

  • La soare te mai poti uita

    Un clasament intocmit recent de catre editia britanica a revistei Vogue o include pe suverana printre cele mai stralucitoare cincizeci de femei din lume, clasament din care mai fac parte Kate Moss sau Naomi Campbell. Revista considera ca regina e la fel de stralucitoare si cand poarta cizme si batic la resedinta sa de la Balmoral, si cand isi poarta bijuteriile Coroanei. O alta prezenta in top este actrita Helen Mirren, care a interpretat rolul suveranei britanice in filmul „The Queen“ din 2006 si a castigat Oscarul pentru acest rol. Vogue o descrie ca fiind „radioasa ca un bec, sexi si talentata… si se imbraca perfect“. Publicatia sustine ca stralucirea („glamour“) nu vine de la hainele pe care le porti, ci din modul cum le porti si ca nu este o calitate innascuta, spre deosebire de frumusete. Pe lista celor mai stralucitoare femei au mai fost incluse si Claudia Schiffer, Vanessa Redgrave, romanciera Zadie Smith sau arhitecta Zaha Hadid.

  • Poseta cu intentii bune

    Proiectul lui Cameron a luat nastere dupa o perioada petrecuta in Africa, unde ajunsese printr-o organizatie de caritate, Student Partnership Worldwide, in timpul traditionalului an de pauza de studii. Inainte de plecarea din Uganda, unde tinea cursuri pentru tineri, cineva i-a aratat o geanta confectionata din capace de sticle de catre mestesugari. Gratie educatiei primite ca viitor mostenitor al Mulberry, Cameron isi formase simtul afacerilor, fiind capabil sa intuiasca ce se putea vinde bine si ce nu. A reusit sa obtina mai multe exemplare din acest tip de geanta, care au impresionat si alte persoane din Mulberry, si astfel s-au creat primele produse din gama Bottletop.

    Sub patronajul Mulberry, Bottletop a reusit sa adune in 2002 suma de 150.000 de lire sterline (circa 216.000 de euro) din vanzarea de genti, tricouri si brelocuri pentru finantarea unor proiecte filantropice in Africa. Excluderea lui Roger Saul si a sotiei sale din consiliul de administratie al Mulberry in acel an a dus insa la pierderea sprijinului companiei pentru Bottletop. Proiectul insa a continuat, intreprinzatorul dorind sa creeze un brand „cool“ cu produse de calitate, pe care oamenii sa le cumpere de placere si nu din datoria de a contribui la organizatie de binefacere.

    Produsele Bottletop au evoluat de la gentile confectionate din capace de sticle de bauturi racoritoare si piele moale, gama ajungand in prezent sa includa tricouri, carcase pentru iPod, radiouri in editie limitata, brelocuri sau insigne, multe dintre ele confectionate in Africa de Sud, a carei economie depinde de veniturile obtinute din reciclarea deseurilor sub forma de produse atragatoare pentru turisti. Pe langa ineditele produse, Bottletop are si o divizie muzicala ce lanseaza CD-uri si organizeaza seri speciale in diverse cluburi. Muzica de pe CD-urile sale este oferita de nume ca Bono de la U2 sau Fatboy Slim. Banii astfel castigati au permis crearea, cu ajutorul Student Partnership Worldwide, a unui nou program educational in Zimbabwe, care ofera unui numar de 150.000 de tineri informatii si asistenta pentru a se proteja de HIV/SIDA. Din aceeasi sursa a fost finantata crearea unui club in Marea Britanie, Teenspirit, care ofera sprijin tinerilor diagnosticati ca seropozitivi.

  • Cu moda la psiholog

    Cat se poate de casual, dezinvolt, extrem de vorbaret si “agitat”, dupa cum singur recunoaste – un ardelean atipic dupa origini si un “fashionist” pragmatic prin formare, Cosmin Copaescu a luptat dintotdeauna pe mai multe fronturi.
    Cand era mic, si-a dorit sa fie director sau sa ocupe orice functie importanta. In adolescenta a dorit sa intre la SRI, dar a picat examenul de admitere, asa ca s-a indreptat spre psihologie. Nu a profesat niciodata in acest domeniu, din lipsa de rabdare. Nu ar fi avut rabdare pentru psihologia scolara sau psihologia clinica, dar si-a gasit putina rabdare pentru a face psihologie organizationala, care mai inseamna si management, economie sau marketing. “Stii cum e, atunci cand nu poti sa faci un lucru bine, faci mai multe ca poate-poate se leaga ceva”, glumeste el.

    O zi decisiva
    Facultatea a facut-o in Cluj, iar prima data cand s-a gandit ca s-ar putea muta in Bucuresti a fost in urma cu 6 ani, cand a primit o oferta de angajare pe HR, de la Softwin. “In anul 3 de facultate am fost la o conferinta in Bucuresti, impreuna cu sotia mea. Am facut o lucrare comuna, ea fiind studenta la drept iar eu la psihologie. In urma acelei conferinte cei de la Softwin mi-au facut o oferta de angajare.” Ajuns inapoi in Ardeal, toti prietenii i-au spus ca nu are ce cauta in Bucuresti, ca este suficient de agitat. Dar chiar in momentul in care trebuia sa se decida daca se muta sau nu in Bucuresti a primit o alta oferta din partea grupului Carpatcement, care avea operatiuni in Deva. A acceptat imediat si astfel a inceput sa faca programe de HR pentru Carpatcement. Dupa terminarea facultatii, a continuat sa lucreze in cadrul companiei pe partea de training si dezvoltare, iar dupa ce a fost manager pe training si dezvoltare pe una din fabrici, a devenit manager pe intreg grupul Heidelberg Cement, in Romania. “A durat aproape 5 ani sa ma hotarasc sa plec. A fost o lupta intre a trece in consultanta si a invata lucruri total noi pentru mine. Foarte multi dintre amicii mei lucrau in consultanta si ma intrebau de ce nu vin si eu, pentru ca se castiga mai bine. Eu eram pe principiul ca pentru a oferi consultanta trebuie sa fi facut prima data cu mana ta.” A fost o lupta interna care a durat 4-5 ani, perioada in care Copaescu a primit mai multe oferte, iar mutarea in Bucuresti a fost poate cea mai grea decizie. “Pana intr-o zi mai proasta in care unul din amicii mei m-a intrebat a nu stiu cata oara daca nu vreau sa plec din Heidelberg. Ziua respectiva de munca nu a fost una dintre cele mai bune. In plus, studiile ziceau ca nu trebuie sa stai mai mult de 4-5 ani intr-o multinationala, iar eu m-am gandit ca ar fi pacat sa incalc regula. Si am acceptat sa vin pe postul de manager de HR la Bigotti.”

    Trainer devenit GM
    “Este o companie la fel de nebuna ca si tine”, este argumentul care l-a facut sa dea curs ofertei venita din partea Bigotti si sunt cuvintele care i-au schimbat definitiv viata. Schimbarea a fost facuta cu retinere si teama. Ca si pozitie era o crestere, salarial nu insemna nimic, iar ca challenge insemna foarte mult. Venise dintr-o companie care e un mamut in industria cimentului, intr-o companie mica, cum sunt in general firmele de fashion. “Ce a contat foarte mult in decizia mea a fost momentul in care a venit oferta, cine a facut aceasta oferta si au contat oamenii pe care i-am cunoscut cand am luat prima data legatura cu Bigotti.”
    Intrarea lui Copaescu in Bigotti s-a produs in urma cu doi ani si jumatate, iar pana la functia de manager general a fost nevoie de un singur pas, facut in doi ani. “Evolutia mea a fost simpla – am intrat pe postul de manager de HR si apoi am devenit GM. Am fost primul trainer care a devenit GM.”

    Interesant sau… penibil?
    Ca retrospectiva, se poate spune despre el ca a dat usor psihologia pe ciment si, mai tarziu, cimentul pe haine. Este convins ca orice lucru pe care nu il stii se poate invata, dar nu pretinde ca ar sti mai multe despre moda, spre exemplu, decat designerii care lucreaza in companie. De fapt, acesta este si unul dintre aspectele pe care le urmareste la un candidat pentru un post in cadrul companiei. “Trebuie sa fie mai bun decat mine pe partea pe care o conduce.”
    Cand vine vorba de moda, Copaescu spune ca, in timp, a invatat sa priveasca o haina altfel decat o fac ceilalti sau decat o facea el la inceput.
    “Cand am avut primul interviu cu actionarii firmei, m-am chinuit sa ma imbrac intr-un mod interesant, dar daca ma gandesc acum, eram penibil. Nu am avut nicio legatura cu moda, cand am venit aici, dar cred ca am avut cei 7 ani de acasa in ceea ce priveste modul de a te imbraca.” Managerul Bigotti crede ca nu trebuie sa ai neaparat cunostinte de moda pentru a conduce o companie din domeniu. “E o companie ca oricare alta. Nu faci ciment, faci moda.”

    Mecanic in timpul liber
    Iar el “face moda” de de la primele ore ale diminetii. Desi stilul workaholic este des intalnit el doreste mai degraba sa fie eficient. Vine la birou adesea cu doua ore mai devreme decat ceilalti, adica la ora 7, pentru a putea lucra in liniste. Si crede ca in doua ore poti lucra cat in sase, daca reusesti sa te concentrezi foarte bine.
    Intr-un domeniu atat de imprevizibil, e greu de crezut ca programul unui manager de fashion este previzibil, iar Copaescu confirma acest lucru. “Ai cateva repere – stii ca ai sedinta la ora zece, stii ca ai sedinta la ora unu. Sunt zile in care am sedinte de dimineata pana seara. Sunt si zile in care nu am nicio sedinta programata, dar se ivesc dintr-o data – avem o problema si trebuie sa ne reunim pentru a o discuta si rezolva.”
    De la birou pleaca pe la 7 seara, dar spune ca nu lucreaza chiar 12 ore pe zi. “Este greu de spus cate ore lucrez efectiv. De cand ajung la birou si pana vin colegii mei pot sa lucrez cat as lucra in sase ore. Poate 2 ore pe zi le pierd discutand cu prietenii, asa ca nu pot spune exact cate ore lucrez pe zi.”
    In timpul liber iese cu familia si prietenii, iar iesire inseamna de la a merge in parc pana la a se sui in masina si a merge undeva in tara. “Imi mai place sa calatoresc in strainatate si sa merg la teatru, o activitate pe care o am inca de pe vremea studentiei. Imi place sa citesc reviste de masini si sa testez fiecare masina care imi pica in mana.” Masinile ii plac nu numai pentru a le conduce, ci si pentru a le demonta. “Nu stiu de unde vine aceasta pasiune. Cand eram mic, demontam ceasuri, spre disperarea parintilor, dar cred ca apogeul l-am atins cand am demontat bordul masinii pe care tocmai o cumparasem impreuna cu sotia mea si pentru care am facut eforturi foarte mari, la acea vreme.
    Masina nu era scumpa dar era mult pentru noi, iar intr-o seara sotia mea se uita pe geam si m-a vazut cum demontam bordul. Tacanea ceva la ea si mi s-a parut normal sa vad despre ce este vorba”, povesteste amuzat Copaescu.

    ???Graftex Prodcom

    a fost infiintata in anul 1997.
    Graftex Prodcom distribuie si produce brandul de vestimentatie masculina de lux Bigotti, cu 4 colectii variate ca stil: Bigotti Clasic, vestimentatie business in stil clasic; Bigotti Smart Casual, produse intermediare, intre clasic si casual; EgoBigotti, tinute casua,trendy; Artigiani, brand care se adreseaza consumatorului sofisticat cu exigente ridicate.
    Cifra de afaceri pe anul 2006 este de aproximativ 9,5 milioane de euro, iar numarul de angajati este de 240, conform datelor furnizate de companie Ministerului de Finante.
    In Romania sunt 28 de magazine Bigotti.
    Bigotti se gaseste si in Ucraina, cu un magazin deschis in Odesa, si in Bulgaria, cu 2 magazine deschise in Sofia.
    Pana in 2008, cei de la Bigotti doresc sa acopere Europa Centrala si de Est.

  • Moda, un pic dincoace de Praga

    Doua tari din estul Europei, doi tineri designeri si sute de amatori de moda urbana. Pe scurt – o infruntare in care armele clasice au fost inlocuite cu tesaturi si culori, iar strategiile de lupta cu idei de stil.

     

    Centrul Cultural Ceh, 13 iunie, orele 21. Dupa o zi in care soarele ne-a aratat ce inseamna incalzirea globala, seara a adus, odata cu racoarea, si un eveniment de moda urbana in curtea Ambasadei Cehiei din Bucuresti: o prezentare care a insemnat mai mult decat un show de fashion. Pentru ca s-au infruntat designerii tinerei generatii din Romania si Cehia, sub privirile amatorilor de moda din ambele tari.

     

    Leeda, un brand din Cehia si Rozalb de Mura, marca romaneasca de moda, au etalat piesele de rezistenta ale colectiilor, fiecare vorbind pe limba proprie despre sursele de inspiratie si contextul local.

     

    Evenimentul a avut doua puncte de interes: curtea interioara a ambasadei, denumita de organizatori „the concrete garden“ (gradina de beton), unde a avut loc prezentarea propriu-zisa si una dintre salile din interior, unde s-a deschis, timp de trei zile, un „concept store“ care a mai alungat un pic din aerul oficial specific institutiilor de acest gen.

     

    Despre cele doua viziuni asupra modei, organizatorii spun ca si romanii, si cehii au in comun aerul preponderent urban al produselor. „Leeda are produse care se adreseaza in special publicului feminin, dar si cateva piese pentru barbati. Rozalb de Mura este exact opusul: creeaza pentru barbati, dar are si cateva piese care pot fi purtate de femei. Insa ceea ce conteaza este ca directia in care merg este similara – haine comode, urbane, pentru tineri“, spune Ana Alexandra Blidaru, reprezentantul Centrului Ceh.

     

    Leeda este un brand din Cehia in spatele caruia se afla doua creatoare de moda: Lucie Kutálková si Lucie Trnková. Au inceput sa lucreze impreuna cu patru ani si jumatate in urma, insa brandul propriu-zis s-a lansat pe piata in 2004. Cele doua Lucie colaboreaza cu artisti din diferite domenii – design, arhitectura, fotografie, film si muzica -, iar fiecare colectie are o tema si o imagine proprie.

     

    Folosind o reteta asemanatoare, brandul Rozalb de Mura a atras rapid atentia tinerilor amatori de haine avangardiste. Designerul casei, Olah Gyarfas din Miercurea Ciuc, si-a prezentat prima colectie in 2001 intr-un mod oarecum neobisnuit la vremea aceea. Modelele au fost componentii echipei nationale de canoe din Venezuela, care se antrenau in Timisoara (orasul unde creatorul a facut facultatea).

     

    Cele doua case de moda au intrat in lupta cu o strategie similara: intreg conceptul care inconjoara imaginea si mesajul colectiilor a pornit de la o poveste originala. Colectia „Chic Tramp“ a celor de la Leeda este inspirata de pasiunea pentru drumetii a cehilor. „Ne-am imaginat o fata, Lída, frumoasa, desteapta si saraca. Munceste intr-o tesatorie si, in timpul schimburilor galagioase si pline de praf, viseaza la dupa-amiezele de sambata, cand se intalneste cu prietenii sai care iubesc campingul si cu care porneste in natura, in cautarea aventurii. Cred ca nu exista om care sa nu aiba o experienta macar din auzite cu orice forma de camping si care nu ar gasi o istorioara de povestit in jurul focului nostru“, spun cele doua creatoare. De altfel, fiecare pagina a catalogului de prezentare povesteste, cu ajutorul hainelor, despre aventurile prin care trece eroina: o salopeta pentru drumurile prin padure, o rochie stil country pentru petrecerile din jurul focului sau jeansi si tricouri pentru drumetii.

     

    Daca personajul casei Leeda este clar definit, brandul Rozalb de Mura are in spate un personaj misterios, un fel de combinatie intre un dandy excentric gen Dorian Gray si Godot, personajul lui Samuel Beckett, cel care e mereu asteptat. Pentru colectia primavara-vara 2007, designerul aduce in prim-plan piese clasice precum jacheta de baseball sau haina de scrima pe care le realizeaza din bumbac „batos“. Basoreliefuri in forma de sa de bicicleta acopera discret unele piese, sugerand aerul nonsalant si vag sportiv al unui neocolonialist bronzat ce descinde zambitor de pe iaht pe insula privata din Pacific. Albul si negrul bumbacului dens, inmuiate pe alocuri in albastru sau gri pal, se asorteaza perfect cu startul intr-o calatorie sofisticata. Cu ajutorul unei instalatii care a recreat imaginea unei paduri dupa caderea intunericului, designerul a prezentat si o avanpremiera a colectiei pentru toamna-iarna 2007-2008 a casei Rozalb de Mura: extraterestrii imbracati in haine de astronaut din materiale hi-tech. Turnirul a durat trei zile, timp in care creatiile celor doua case au fost expuse intr-un „concept store“ amenajat intr-una din incaperile ambasadei. Intr-o camera clasica, acoperita cu un covor care imita iarba si in care trona un pian ce a servit ca spatiu de expunere a produselor, vizitatorii puteau alege tricouri, fuste, rochii, sacouri, pantaloni sau haine.

     

    Ioana Alexe, studenta la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti, si Richard Novak, angajatul unei agentii de publicitate in Cehia aflat in vacanta in Romania, sunt doi dintre tinerii care probau de zor haine in magazin.

     

    Ioana (21 de ani), imbracata intr-o fusta rosie, un tricou gri si pantofi sport Converse, a urmarit cu sufletul la gura defilarea manechinelor in haine Leeda si s-a grabit sa cumpere unul dintre tricourile de pe catwalk. Pe de alta parte, Richard a fost mai degraba interesat de hainele Rozalb de Mura. Desi aparent diferiti, cei doi tineri au in comun stilul vestimentar (sic urban, la curent cu tendintele) si modul in care isi petrec timpul liber. Ambii spun ca prefera petrecerile cu DJ, terasele si filmele de arta. Insa Ioana subliniaza ca in Romania gaseste cu greu magazine cu haine in tendintele modei urbane.

     

    Povestea tinerilor designeri romani a inceput cu brandul DADA, unul dintre primele magazine urbane din tara unde au fost expuse haine de creator. A urmat apoi Zebra Society, un magazin multibrand si, mai recent, La Melkior. Cu toate ca tineri creatori precum Ana Maria Lungu, Irina Marinescu sau Lucia Maria Hohan castiga teren pe piata modei, lucrurile sunt inca intr-un stadiu mai putin dezvoltat decat in alte piete estice. „Spiritul creativ si acel inceput «din nimic» al modei tinere din Bucuresti sunt asemanatoare cu ceea ce se intampla in Praga de acum cativa ani“, spune Monika Stepanova, director al Centrului Ceh.

     

    Stepanova afirma ca piata de fashion din Cehia este in continua dezvoltare, in fiecare an apar branduri autohtone, iar unele sunt deja cunoscute pe plan international. Pe langa marcile tinere si experimentale, in Cehia exista si scena de moda traditionala, formata din croitori cu experienta si numerosi producatori de tesaturi. Potrivit Monikai Stepanova, „in Cehia tinerii designeri fixeaza directiile vestimentare, iar aceasta se poate vedea in moda strazii. In plus, moda strazii este influentata de numarul mare de turisti din Praga, care faciliteaza astfel schimbul international de tendinte“.

     

    Si nu in ultimul rand nu poate fi trecut cu vederea faptul ca in Praga exista deja magazine proprii ale marilor branduri, care se lupta pentru un loc pe strada Paris. In schimb, in Romania, cu cateva exceptii, marcile de top au preferat magazinele multibrand pentru a testa piata.

     

    Iar consumatorul de moda din Cehia a ajuns la un asemenea nivel, incat editiile locale ale revistelor internationale de moda, precum Elle, organizeaza adevarate expeditii in strainatate pentru o sedinta foto, cheltuind mii de euro pentru a realiza fotografiile in Brazilia sau la Paris, de exemplu – in timp ce pe piata romaneasca, pictorialele realizate in strainatate sunt destul de rare.