BusinessMagazin

Tag: firme

  • Renaşterea firmei pictate

    Multe meşteşuguri vechi dispar pentru că nu mai are nimeni sau aproape nimeni nevoie de ele, altele se menţin şi chiar cunosc un reviriment datorită cererii din partea celor care apreciază lucrurile aşa cum se făceau altădată.

    În această ultimă categorie se înscrie pictatul de firme, chiar dacă tehnologia care a făcut posibilă confecţionarea automată a acestora i-a determinat pe mulţi specialişti în domeniu să se îndrepte spre alte meserii. Tehnologia care permite realizarea rapidă conformă cu specificaţiile clienţilor produce însă firme lipsite de personalitate, astfel încât diverse magazine sau localuri au început să apeleze tot mai des la pictorii tradiţionali pentru a se deosebi uşor de concurenţii lor. Un alt element apreciat îl reprezintă imperfecţiunile care se regăsesc într-un astfel de obiect confecţionat şi pictat de mână, scrie Financial Times.

    Pentru ca meşteşugul să nu se piardă, cei care-l stăpânesc organizează cursuri pentru ucenici, având printre cursanţi de la tineri la mai puţin tineri, cu diverse meserii, de la specialişti în grafică pe computer la pompieri sau poliţişti din ţări ca Statele Unite, Marea Britanie, Spania ori Bahrein, dar nu numai. Printre pictorii de firme recunoscuţi se numără londonezul Nick Garrett, americanul Tod Swormstedt, care, în 1999,  a înfiinţat la Cincinnati şi un muzeu dedicat istoriei firmelor pictate, ori Morgane Côme, membră a unui grup de pictoriţe care activează sunt denumirea the Brushettes. Măiestria acestora şi a altor experţi nu este apreciată doar de localuri şi magazine, ci şi de persoane particulare care solicită să li se picteze firme pe care să le expună în locuinţele lor ca pe nişte obiecte de artă.

  • Epopeea supraîndatorării

    Tiparul de finanţare a firmelor româneşti s-a schimbat semnificativ în ultimele două decenii, capitalurile proprii fiind înlocuite într-o proporţie însemnată prin surse puse la dispoziţie de creditori, adică prin datorii. Practic, ponderea datoriilor în bilanţul companiilor a urcat de la 20% în 1994 la 63% în 2014, în timp ce ponderea capitalurilor proprii aproape s-a înjumătăţit.

    Astfel, gradul de îndatorare a firmelor româneşti a ajuns să fie printre cele mai înalte nu doar comparativ cu alte ţări din regiune, ci şi faţă de ţări dezvoltate din zona euro. Iar reducerea rolului capitalurilor proprii în bilanţ a avut loc concomitent cu o scădere a calităţii elementelor care formează aceste capitaluri. În aceste condiţii, recapitalizarea firmelor prin surse de bună calitate este o necesitate. În acest scop, există trei opţiuni: folosirea fondurilor europene, efortul direct al acţionarilor sau prin intermediul băncilor, după cum reiese din studiul „După 20 de ani: schimbări structurale în economia României în primele decenii postdecembriste“, realizat de economiştii Florian Neagu, Florin Dragu şi Adrian Costeiu din cadrul Băncii Naţionale.

    În ceea ce priveşte prima opţiune, există transferuri gratuite dinspre UE către firme, companiile care au folosit fonduri europene fiind caracterizate de o sănătate financiară mai bună decât cea a companiilor care nu au experimentat această reţetă de capitalizare. Dacă ne gândim la cea de-a doua alternativă, respectiv contribuţia acţionarilor pentru recapitalizarea companiilor, se ştie că aceştia au deja un rol important în susţinerea firmelor prin acordarea de credite financiare (în special în cazul IMM), susţin autorii studiului.

    Împrumuturile acordate direct de acţionari sau de asociaţi firmelor au avut o tendinţă de creştere în anii de criză, iar odată cu redresarea economiei au început să se diminueze. Există două cazuri principale când asociaţii finanţează firmele pe care le deţin prin împrumuturi: societăţile cu acţionari străini şi firmele mici şi mijlocii cu acţionari români – caz în care astfel de împrumuturi au fost o soluţie de supravieţuire pe perioada crizei, sumele fiind acordate de obicei pentru plăţi vitale, precum salarii, furnizori, taxe, potrivit analiştilor.

    În cazul companiilor cu acţionari străini, fondurile acordate iniţial sub formă de împrumut pot fi transformate ulterior în aport la capital în cazul în care afacerea respectivă are perspective bune de dezvoltare. Pentru multe firme cu acţionari români, finanţarea sub forma împrumuturilor acordate de aceştia a fost o soluţie de supravieţuire pe perioada crizei. Multe firme mici şi mijlocii nu ar fi rezistat în anii de recesiune dacă acţionarii nu ar fi fost dispuşi să-şi susţină firma, în speranţa că vor reuşi să-şi recupereze banii atunci când afacerile se redresează. Ponderea acestor credite financiare acordate de acţionari reprezintă în cazul IMM aproximativ cât contribuie băncile şi IFN autohtone la creditarea companiilor.

    Pentru a încuraja acţionarii să-şi susţină firma în special prin capitalizare directă şi nu prin credit financiar, autorităţile pot gândi un sistem fiscal astfel încât poziţia „Datorii faţă de acţionari“ să scadă în favoarea poziţiei „Capitaluri“. Iar pentru firmele cu capitaluri proprii negative, se pot evalua meritele convertirii automate a datoriilor faţă de acţionari în capitaluri proprii până la nivelul în care cele din urmă ar ajunge la valoarea minimă solicitată prin reglementări. O asemenea măsură s-ar adresa unui număr important de firme (191.000 în decembrie 2014) şi valoarea datoriilor convertite în capitaluri ar reprezenta 46 miliarde de lei, susţin autorii studiului.

     

  • Hackerii îţi oferă până la 20.000 de euro pentru userul şi parola de la serviciu

    Iata ce se întâmplă atunci când hackerii vor să afle secretele unei firme.

    Daca vrei să afli secretele unei firme, cel mai simplu este convingi un angajat să-ţi dea userul şi parola. Hackerii ştiu asta şi targeteaza adesea salariaţii. Acum, băieţii răi sunt dispuşi să ofere 20.000 de euro pentru userul şi parola de logare a unui angajat de la Apple Irlanda.

    Cititi mai multe pe www.yoda.ro

  • Simona Halep va deveni imaginea unei celebre firme de ceasuri de lux

    Simona Halep, a treia jucătoare din clasamentul WTA, va semna un super contract cu fima elveţiană de ceasuri de lux Hublot. Constănţeanca a mers deja la sediul companiei, acolo unde a stabilit toate detaliile contractului, înţelegerea urmând a fi oficializată în curând.

    Site-ul doartenis.ro dezvăluie că omul care a intermediat afacerea este Ion Ţiriac, managerul din umbră al Simonei Halep. Simona va deveni imaginea firmei care îi mai sponsorizează şi pe Diego Maradona, Usain Bolt sau Ilie Năstase. De asemenea, Halep intră în rândul celebrilor tenismeni care sunt imaginea unor firme de ceasuri de lux: Rafael Nadal, care joacă cu un ceas de 700.000 de dolari la mână (Richard Mille), Roger Federer (Rolex), Maria Şarapova (Tag Heuer), Serena Williams (Audemars Piguet) sau Stan Wawrinka (Audemars Piguet).

    Citiţi mai multe pe www.prosport.ro

  • Cel mai mare trader indepedent: “Preţul petrolului ar putea să nu mai depăşească niciodată 100 de dolari pe baril”

    În cadrul unui interviu acordat celor de la Bloomberg, CEO-ul Vitol Group Ian Taylor a explicat că preţul petrolului va rămâne sub valoarea de 60 de dolari pe baril pentru o lungă perioadă de timp. “E greu de crezut că vom vedea o scădere dramatică a preţului. Trebuie să luăm în calcul şi varianta că preţul pe baril nu va mai depăşi niciodată pragul de 100 de dolari”, a explicat şeful celui mai mare trader independent de petrol din lume.

    Preţul petrolului Brent, care este cel de referinţă pe pieţele din Europa, a ajuns la 140 de dolari în 2008 înainte de a se prăbuşi la valoarea de 45 de dolari în mai puţin de 12 luni. A urmat apoi o noua creştere şi o stagnare în jurul valorii de 100 de dolari până în anul 2014.

    DIn vara lui 2014, un cumul de factori au dus la scăderea preţului pe baril până la 28 de dolari, iar în prezent valoarea se situează între 32 şi 35 de dolari.

    În vreme ce producătorii din zona de energie au fost puternic loviţi de criza petrolului, cele mai multe firme de trading au realizat profituri uriaşe în ultimii ani.

  • Un clujean de 38 de ani a construit o afacere de 5 milioane de euro cu 300 de angajaţi şi birouri în două ţări

    La 38 de ani, antreprenorul clujean Cătălin Chiş conduce grupul de firme Active Power Solutions, cu activităţi în domeniul tehnologiei. A ales în urmă cu 15 ani calea antreprenoriatului, o aventură care nu a fost deloc uşoară, şi a construit de la zero un grup de firme care are acum 300 de angajaţi, un birou la Londra şi o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro.

    “În cel mai pesimist caz, creşterea cifrei de afaceri pentru anul în curs se plasează la 10-20%, în tandem cu angajarea a circa 30 de oameni. Varianta optimistă vizează să dublăm cifra de afaceri şi să creştem cu 25% numărul de angajaţi (încă 75 de persoane). Deocamdată suntem pe varianta pesimistă, am crescut cu circa 15% în prima parte a anului“, spune Cătălin Chiş, director executiv al Active Power Solutions. Grupul are acum circa 300 de angajaţi şi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro, iar dezvoltarea grupului a avut o serie de momente cheie.

    Absolvent al Facultăţii de Calculatoare de la Cluj (1999), Chiş a lucrat vreme de doi ani şi jumătate în trei firme, parcurgând mai multe poziţii şi funcţii, de la agent de vânzări la director tehnic, programator sau project manager. Ideea antreprenoriatului s-a înfiripat în 2000, la întoarcerea din SUA. Un bun prieten îi spusese că pleacă în Statele Unite peste două săptămâni şi s-a hotărât brusc să-l însoţească. În numai două săptămâni, înaintea plecării, în cadrul programului Work & Travel, a găsit o slujbă trimiţând câteva mailuri şi susţinând un interviu telefonic. „Nici bani de bilet nu aveam, am împrumutat. A fost o experienţă interesantă“, povesteşte el acum despre aventura în SUA, unde vreme de patru luni a trecut prin tot felul de joburi, de la muncă necalificată până la domeniul în care profesa deja în ţara natală.

    Nu şi-a dorit însă să rămână acolo, deşi ocazia se ivise, iar la revenirea în ţară a vrut să se întoarcă la acelaşi loc de muncă de unde plecase. Un alt prieten primise pe parcursul celor patru luni cât Chiş fusese plecat o mărire de salariu de 20%, iar clujeanul voia să fie remunerat la fel, dar managerul i-a spus că nu are cum. A replicat atunci că în acele condiţii nu doreşte să rămână, pentru că valoarea sa ca angajat era aceeaşi, chiar dacă argumentul angajatorului fusese că suma se lega nu doar de valoare, ci şi de constanţa la locul de muncă. „În momentul re-spectiv nu am înţeles despre ce este vorba, şi când am ieşit din birou am spus că o să fac o firmă care să fie mai mare decât aceea“, îşi aminteşte antreprenorul. Şi aşa a şi fost.

    „Am început firma fără să ştiu de unde să o apuc, ştiam doar cam ce vreau să fac, adică într-o formă sau alta acelaşi lucru care îl făceam şi ca angajat, să creez soft, să dezvolt soluţii pentru client, de la ERP şi CRM până la aplicaţii complexe în domeniul financiar.“ Fără să aibă bani, îi era clar că trebuie să găsească rapid un client, dar nu ştia legislaţie, aspecte financi-are sau contabile. În primele două-trei luni a stat acasă şi s-a jucat, încercând să se liniştească şi să găsească o variantă de acţiune, iar la un moment a venit un prieten care i-a spus că are un client cu o imprimantă stricată, căreia nu reuşea să-i dea de cap.

    „Am mers şi am stat două sau trei zile până am înţeles ce nu funcţiona, dar nu ştiam cu cine am de-a face, cine e cli-entul respectiv, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari firme de arhitectură din Transilvania şi care a devenit primul cli-ent.“ Arhitecţii au fost plăcut surprinşi, dat fiind că imprimanta era scumpă, costa în jur de 50.000 de euro, şi nici măcar firma care le-o vânduse nu reuşise să o repare. „Cei doi asociaţi ai firmei au fost aşa entuziasmaţi încât mi-au propus să rămân“, povesteşte Chiş despre începuturile sale ca antreprenor. A început să le configureze calculatoarele, să lucreze la reţea, să facă mici aplicaţii de soft. „Emoţionant a fost momentul în care mi-au spus: «Cătălin, cred că e momentul să facturezi»“. Lucra deja de două luni, timp în care nu luase niciun ban, şi îşi aminteşte că nu avea nici măcar bani de transport, motiv pentru care mergea pe jos 4-5 km; „stăteam până dimineaţa cu unul dintre ei, alt workaholic, şi dimineaţa la 5 mergeam pe jos acasă, că nu aveam 3, 5 sau 7 lei să iau taxiul“. Surprins a fost şi pentru că i-au întors factura, spunându-i să dubleze suma, de la 5.000 de lei la 10.000 de lei pentru două luni. „Mi s-a părut foarte mult. De acolo am început totul.“

    Şi al doilea client are o poveste. Primea deja bani constant de la firma de arhitectură „şi am început să prind încredere în mine, că ceea ce fac e bine şi munca mea e apreciată“. Într-o zi, negocia cumpărarea unui calculator şi lângă el era un domn care voia să cumpere mai multe calculatoare, pentru o reţea. L-a auzit ce vorbeşte şi, încredinţat fiind că poate să lucreze pentru el, l-a aşteptat afară, i-a dat o carte de vizită şi i-a spus: „Cred că te pot ajuta“. Mai făcuse în facultate proiecte similare, „iar pentru el am făcut o reţea de calculatoare într-un internet cafe din oraşul natal“; au urmat apoi şi alte spaţii, iar antrepre-norul a găsit mai uşor clienţi şi proiecte.

    În martie 2001, la câteva luni de la începerea colaborării cu firma de arhitectură, a angajat primul om, iar cifra de afaceri din primul an a fost cam 1,7 milioane de lei. „Un an mai târziu depăşea deja 3 milioane de lei. E relativ simplu să creşti când ai o bază mică“, argumentează antreprenorul, al cărui grup de firme a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 12 ori mai mare decât în primul an de activitate.

  • “Rabla” nu face faţă învechirii generalizate a parcului auto

    Parcul auto naţional devine tot mai îmbătrânit, pe măsură ce importurile de automobile la mâna a doua continuă să crească, iar statul abia reuşeşte să scoată de pe străzi numai 25.000 de maşini vechi anual prin intermediul programului Rabla. Dacă în 2007, anul de boom al pieţei auto locale, vârsta medie era de 11,2 ani, iar în 2010 s-a ajuns chiar sub pragul de 11 ani, anul trecut, pe fondul importurilor masive de maşini vechi, s-a depăşit pragul de 13 ani, ajungând la 13,3 ani vârstă medie.

    „Punctul APIA de vedere este că statul trebuie să limiteze importurile de maşini vechi şi foarte vechi. În 2007 s-a limitat acest lucru şi am văzut cum piaţa a urcat foarte mult, iar importurile de autoturisme second‑hand a fost limitat şi a fost anul de referinţă. Din acel moment, raportul a fost 1 la 3 sau chiar 1 la 4, vârsta medie se apropie acum de 14 ani, iar pentru acest lucru noi avem un dialog cu autorităţile la fiecare întâlnire dar rezultatul este cel pe care îl ştim cu toţii“, explică Ernest Popovici, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA).

    Piaţa auto a înregistrat pentru al doilea an consecutiv o creştere în 2015, după ce între 2008 şi 2013 aproape 80% din piaţă s-a „evaporat“. Chiar şi în aceste condiţii, raportat la anul 2007, când în România s-au livrat aproape 367.000 de vehicule, piaţa auto este acum la o scădere de 67% raportat la anul de referinţă. Din cele aproape 120.000 de autovehicule livrate, autoturismele reprezintă peste 98.300 de unităţi, creşterea în cazul acestora fiind de 18,7%, mai mică decât în cazul pieţei totale.

    Vânzările au fost, ca şi în anii precedenţi, susţinute de achiziţiile de autoturisme realizate de către persoanele juridice, ponderea acestora din total fiind, pe ansamblul anului, de 74%. „Ar fi de remarcat faptul că în perioada ianuarie – aprilie ponderea persoanelor juridice a urcat la un maxim de 89% din total, scăzând spre 62% în perioada mai – august, impactul Programului «Rabla» fiind evident“, au spus oficialii APIA.

    Ernest Popovici, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), spune că piaţa auto locală are nevoie în acest an de un program „Rabla“ care să fie adaptat la nevoie actuale ale pieţei, nu unul cum am avut în 2008. Un program Rabla actual trebuie să susţină maşinile „verzi“, de la cele electrice şi hibride, la cele cu emisii reduse de dioxid de carbon, după modelul european.
    Dintre mărcile de import, brandurile grupului Volkswagen (Volkswagen şi Skoda) au continuat să crească puternic anul trecut, în ciuda scandalului în care a fost implicat cu emisiile poluante. VW a fost în continuare cea mai bine vândută marcă pe importul de autoturisme, cu un avans de 13% la 9.800 de unităţi, urmat de Skoda cu aproape 8.900 de maşini livrate, în creştere cu 14%. În plus, Volkswagen este singura marcă de import cu o cotă de piaţă de două cifre, în acest caz de 10% în 2015.

    „Rezultatele grupului VW anul trecut au fost în creştere. Ne-am îndeplinit obiectivele şi avem un optimism moderat pentru anul acesta. În ceea ce priveşte toate discuţiile legate de problematica diesel, există în derulare două investigaţii, una internă şi una externă, la Volkswagen“, a spus Brent Valmar, vicepreşedintele APIA şi director general al Porsche România.

    Vânzările de vehicule comerciale au urcat cu aproape 28% anul trecut, apropiindu-se deja de volumele din perioada de boom economic. Dintre acestea, segmentul camioanelor a urcat cel mai mult, cu un avans de aproape 50%, pe fondul reînnoirii şi extinderii flotelor transportatorilor, la peste 7.000 de unităţi, apropiindu‑se astfel de nivelul de 7.600 de camioane grele livrate în 2008.

  • 48% din forţa de muncă din România este concentrată în 10 sectoare de activitate a căror cifră de afaceri reprezintă peste 50% din totalul realizat de întreaga piaţă.

    ICAP Romania a ajuns la concluzia ca sectoarele din care au migrat în ultima perioada segmente importante ale forţei de muncă sunt industria prelucrătoare, agricultură, construcţiile şi învăţământul. Transferul de forţă de muncă s-a făcut şi către zona antreprenorială, în special către comerţ, însă acest lucru este departe de a fi perceput ca un element cu influenţă pozitivă majoră din cauza unor factori obiectivi. În România activează aproape 200.000 de companii mici şi mijlocii în acest domeniu. Majoritatea companiilor mici şi medii din România îşi bazează activitatea pe un concept de afaceri cu o valoare adăugată mică – cumpără de la producători şi vând către alte companii, spre deosebire de o abordare bazată pe producţie sau cercetare – domenii care presupun însă un necesar de capital mult mai mare, respectiv de o calificare înaltă.

    ICAP Romania a analizat raportările companiilor din România la nivelul finalului de an 2014 din perspectiva unui top 10 al sectoarelor care angajează aproape jumătate din forţă de muncă din România. 

    Aceste sectoare sunt:

    1. Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor
    2. Comerţ cu ridicata cu exceptia comerţului cu autovehicule şi motociclete
    3. Transporturi terestre şi transporturi prin conducte
    4. Construcţii de clădiri
    5. Industria alimentară
    6. Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
    7. Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor
    8. Activităţi de investigaţii şi protecţie
    9. Lucrări speciale de construcţii
    10. Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie.

    În aceste sectoare economice lucrează 1.882.611 de angajaţi, în creştere cu 2% faţă de anul 2013. Primele trei sectoare, „Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor”, „Comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete”, „Transporturi terestre şi transporturi prin conducte” angajează jumătate din forţă de muncă activă în cele 10 sectoare şi aproape un sfert (949.350) din forţa de muncă ce activează în totalul firmelor care depus raportări în 2014.

    Cele 10 sectoare menţionate anterior care concentreaza 48% din forta de munca totala concentreaza si 53% din cifra de afaceri totală (cifra de afaceri ca total al raportărilor din 2014 ale firmelor), în creştere cu 6.2% faţă de 2013. Un aspect îmbucurător este faptul că firmele care activează în aceste sectoare şi care au raportat profit în 2014, au raportat un profit total mai mare cu 25% faţă de 2013, în timp ce pierderea raportată de firmele care au raportat pierdere a fost în 2014 cu 15% mai mică decât în 2014.

    Comerţul cu amănuntul este primul sector al economiei româneşti din punctul de vedere al dimensiunii forţei de muncă implicate. Peste 400.000 de români lucrează în acest sector, 10.9% din totalul forţei de munca. Sectorul este dominat de 5 companii care realizează o treime din cifra de afaceri din total sector: OMV PETROM MARKETING, ROMPETROL DOWNSTREAM, KAUFLAND ROMÂNIA, LUKOIL ROMÂNIA, CARREFOUR ROMÂNIA.

    Alexandra Predeanu, Director General ICAP Romania apreciază că „rezultatele acestor companii au fost consacrate în urma unor investiţii semnificative în reţeaua de distribuţie. La fel de important, aceşti lideri de piaţă s-au implicat în inovare şi optimizare în managementul portofoliului de produse în timp ce au monitorizat atent comportamentul consumatorilor”.
     

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Birocraţia fiscală la început de 2016

    Iată că a sosit şi data de 01 ianuarie 2016 şi – odată cu ea – au intrat în vigoare noile coduri ale legislaţiei fiscale, Codul fiscal şi cel de procedură fiscală. Anterior însă, doar în perioada 28 – 31 decembrie 2015, au fost publicate în Monitorul Oficial nu mai puţin de 30 de ordine ANAF şi MFP.

    Dincolo de toate speranţele mediului de afaceri, privind mult promisa şi mediatizata relaxare fiscală pe care o va aduce noul cod fiscal, ce constatăm însă mai întâi de toate? Că un sistem incapabil să-şi încaseze creanţele fiscale la nivelul decent al mediei Uniunii Europene apelează la reglementări conjuncturale, sistemul fiscal fiind dominat de modificări ale celor două coduri (respectiv fiscal şi de procedură fiscală) printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine ANAF şi MFP.

    Nu neg că multe din aceste reglementări pot aduce un plus de consistenţă în aplicarea unitară a legislaţiei fiscale – în special din perspectiva conţinutului şi modelului unor formulare ce urmează a fi utilizate –  dar trebuie să admitem că ritmul acesta, extrem de alert, de emitere şi de publicare de acte normative este unul foarte supărător pentru mediul de afaceri. Iar astfel, stabilitatea şi predictibilitatea legislaţiei fiscale rămân, în continuare, doar la nivel de deziderat. Mai mult decât atât, toată această avalanşă de acte normative poate avea chiar un efect de bumerang, şi, în loc să reglementeze, să afecteze chiar coerenţa în aplicarea în practica fiscală de zi cu zi a noilor prevederi ale legislaţiei fiscale.

    Din păcate, sarabanda aşa-ziselor noutăţi din domeniul fiscal a continuat şi după data de 01 ianuarie 2016. Şi, din motive de spaţiu, o să mă refer doar la două dintre ele.

    Anul trecut, printr un ordin al ANAF, a fost introdusă obligativitatea agenţilor economici de a întocmi şi a depune formularul 088, în baza căruia organele fiscale să evalueze capacitatea acestuia de a desfăşura activitate economică, în vederea atribuirii unui cod valid de TVA. Şi asta inclusiv în situaţiile în care contribuabilii sunt obligaţi, prin efectul legii Codului fiscal, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire al cifrei de afaceri de 220.000 lei. Păi atâta timp cât Codul fiscal prevede obligativitatea – şi nu opţiunea! – înregistrării în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire, poate veni un ordin ANAF să limiteze această înregistrare de îndeplinirea unor criterii suplimentare în acest sens? Dacă contribuabilul a atins cifra de afaceri respectivă, acest fapt nu presupune implicit că dispune de această capacitate? Şi iată că această reglementare – în loc să fie pusă în acord cu prevederile obligatorii ale Codului fiscal – tocmai a fost reiterată şi actualizată recent printr un alt Ordin al ANAF (respectiv nr. 3841), publicat în Monitorul Oficial în data de 06 ianuarie 2016.

    Cea mai spectaculoasă modificare fiscală a începutului de an este însă, în opinia mea, noul model şi conţinut al declaraţiei informative 394, reglementate prin Ordinul ANAF nr. 3769, publicat în Monitorul Oficial în ziua imediat următoare, adică în data de 07 ianuarie 2016. În noua accepţiune, completarea acestui formular devine extrem de complicată şi de greoaie şi – cu siguranţă – va antrena eforturi suplimentare considerabile din partea firmelor în vederea completării corecte a acestuia, iar dificultatea constă în faptul că tranzacţiile societăţii sunt supuse declarării defalcate conform posibilităţilor existente în Codul fiscal.

    Ca element de noutate apare obligaţia declarării inclusiv a unor situaţii ce nu ţin neapărat de aplicarea sistemului de TVA – cu titlu de exemplificare, precizez că se vor declara inclusiv achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane fizice sau de la persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA. Mai mult decât atât, dacă în decontul perioadei fiscale de raportare se înregistrează o sumă negativă a TVA (în termeni populari, TVA de rambursat), contribuabilul trebuie să completeze două tabele cu achiziţiile şi livrările pe categorii principale de tranzacţii, pentru a explica cauza înregistrării unei sume TVA de rambursat. Practic, o mare parte din decontul de TVA formular 300 îl regăsim astfel preluat şi în cuprinsul declaraţiei informative 394.

    Toate aceste obligaţii declarative la nivelul firmelor vin în contextul în care unele sectoare rămân în continuare dereglementate. Tocmai aici intervine contradicţia legislaţiei fiscale: oscilaţia între suprareglementare şi dereglementare. Am în vedere aici, în primul rând, lipsa nepermisă a unor norme procedurale, clare şi explicite, privind controalele efectuate de Direcţia Antifraudă Fiscală: o durată maximă a acestor controale sau a perioadelor în care acestea pot fi suspendate, un număr maxim al acestor controale pentru aceeaşi perioadă şi aceeaşi categorie de impozite, posibilitatea instituţionalizată a unei discuţii finale cu contribuabilul (similară celei din procedura inspecţiei fiscale) etc. Dar, cum anul este abia la început, nu ne rămâne decât să sperăm că vor apărea şi unele acte normative care să reglementeze şi aceste aspecte.

  • Unde s-au dus banii cu care s-au plătit prin SMS biletele de tramvai

    Ştiţi unde s-au dus banii cu care aţi plătit biletul de tramvai sau autobuz prin SMS? Nici directorii de la şase regii de transport din ţară nu ştiu! Firma care intermedia legătura cu operatorii de telefonie mobilă a intrat în insolvenţă şi nu a mai plătit facturi de sute de mii de lei, scrie digi24.ro

    Metoda plăţii prin SMS a unei călătorii era foarte simplă: ori de câte ori un călător achita un bilet cu telefonul mobil, banii ajungeau în conturile unei firme intermediare.

    După ce îşi reţinea o parte din sumă, aceasta trebuia să vireze companiei de transport local contravaloarea călătoriei.

    În România există mai multe companii care gestionează sisteme de plată prin SMS, dar cea care a câştigat licitaţia pentru intermedierea plăţilor Simplus Invest SRL, din Bucureşti, care oferă astfel de soluţii din 2002. Aceasta a câştigat licitaţiile organizate în mai multe oraşe, dar la sfârşitul anului trecut a intrat în insolvenţă, după ce au acumulat datorii de peste 8 milioane de lei.

    În schimb, autorităţile din Iaşi au abandonat complet plata prin SMS a călătoriilor.

    560.000 de lei a fost gaura lăsată în bugetul Regiei Autonome de Transport Public Iaşi de firma care a intermediat plăţile biletelor prin SMS în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015. Compania de transport a oprit sistemul de plată anul trecut în februarie şi a mers în instanţă ca să recupereze datoria. Abia în noiembrie a încasat o parte din bani.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro