BusinessMagazin

Tag: Comisia Europeana

  • Sfatul de business al săptămânii de la Gabriel Pantelimon, director general al Xerox România

    Fost olimpic la scrimă al României, Gabriel Pantelimon a practicat acest sport de la 13 până la 30 de ani. Din 2010 este director general al Xerox România, companie în care şi-a început cariera în 1997 şi a avansat pas cu pas; anterior numirii sale ca director general a fost director de marketing şi vânzări al Xerox în Europa Centrală şi de Est, Israel şi Turcia. Xerox este unul dintre cei mai importanţi jucători la nivel local pe segmentul serviciilor de management al documentelor şi al proceselor de business şi are în ofertă soluţii, echipamente şi media de tipărire.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost mai multe momente dificile, pe care le-am depăşit printr-o singură reţetă: mai multă muncă şi mai multă concentrare. Când eram reprezentant de vânzări, la începutul anilor 2000, am lucrat la un proiect mare, care îmi ocupa aproape tot timpul. Nu mai aveam timp să lucrez şi la altceva, aşa că, din punct de vedere realizări, în acel an mizam pe o singură carte. La evaluarea performanţei de la mijlocul anului, neavând realizări concrete, am scăpat ca prin urechile acului de concediere. Partea bună a fost că am aflat acest aspect după ce am închis proiectul, la care am lucrat foarte mult, deci am avut liniştea să mă ocup de el şi să îl finalizez cu succes.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Am învăţat că nu este bine să mizezi pe o singură carte, că este bine să ai mai multe variante de lucru, dar şi că într-un mediu de lucru care acordă încredere angajaţilor se pot obţine rezultate foarte bune.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Orice greşeală care nu ţine de etică, de comportament, de bun simţ, de buna colaborare. Condiţia ar fi cea a învăţării din aceste greşeli şi a nerepetării lor.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Îmi place ceea ce fac şi sunt adeptul performanţei, oriunde te duce viaţa.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu aş fi ales o profesie în care aş fi fost izolat de lume şi în care să nu interacţionez cu oamenii. Sunt o persoană care îşi încarcă bateriile prin comunicare şi colaborare.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Nu există altă reţetă de succes decat munca şi învăţarea permanentă. Dacă rezultatele vor fi pe măsură, atunci vor vedea progres atât în dezvoltarea lor, cât şi în carieră. Ordinea firească este cea a rezultatelor bune şi apoi a recompenselor şi recunoaşterii. Desigur, mediul de lucru trebuie să fie unul în care se acordă încredere şi în care este recunoscută performanţa.

    Preferinţe

    CUVÂNT:
    Performanţă.
    CARTE:
    „From Good to Great“, de Jim Collins
    PERSONALITATE:
    Nu am o personalitate preferată. Încerc să învăţ din lucrurile bune pe care le observ la diversele personalităţi care au făcut sau fac performanţă în domeniile lor de activitate sau în diverse momente din istorie. Poate să fie vorba de curajul de a schimba, de comunicare sau de perseverenţă.

  • A fost cel mai mare împrumut din istoria României…

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit dintr-o dată, în 2009, unul dintre principalii clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. FMI a decis să pună la dispoziţia autorităţilor fonduri de 12,95 miliarde de euro, printr-un acord stand-by pe doi ani, iar Comisia Europeană 5 miliarde de euro. De la Banca Mondială România a accesat 1 miliard de euro, în cadrul pachetului de finanţare externă, iar de la BERD încă 1 miliard de euro.

    „De ce are nevoie România de acest acord, de aceşti bani?“ a fost o întrebare repetată aproape obsesiv la începutul crizei. Oficialii români au declarat de mai multe ori că acordul este „preventiv“, o „centură de siguranţă“. Însă o parte din banii de la FMI au ajuns, atipic, şi în buget, devenind soluţia de plată a salariilor şi pensiilor. Prin încheierea acestui acord autorităţile au susţinut că vor asigura relansarea economiei, însă reţeta FMI de reducere a cheltuielilor bugetare a lăsat puţin spaţiu pentru investiţii publice de amploare, persistând încă semne de întrebare în ceea ce priveşte eficienţa programelor cu instituţia. Totuşi, condiţiile impuse de FMI au fost mai puţin dure decât în acordurile precedente.

    Şi, după acest acord istoric, au mai urmat două acorduri stand-by, de această dată preventive, adică fără să mai luăm bani de la FMI.

    După şapte ani, România a reuşit să dea înapoi toţi banii împrumutaţi în 2009 de la FMI şi a mai rămas cu o parte din datoria la Comisia Europeană şi la Banca Mondială, rambursarea făcându-se în tranşe. Iar datoria externă totală (publică şi privată) a scăzut în ianuarie 2016 sub 90 miliarde euro, pentru prima dată după 2009, şi a ajuns sub 60% din PIB. „FMI nu a discutat iniţial cu guvernul creşteri de impozite şi taxe pentru 2009, însă, dacă lucrurile se vor schimba în mod semnificativ, pot fi renegociate anumite conditionalităţi şi targeturi. Autorităţile trebuiau să revizuiască în doi ani sistemul de salarii şi pensii în sectorul public, precum şi procedurile de monitorizare şi control pentru companiile de stat. Va readuce acest pachet financiar încrederea investitorilor străini? Cursul de schimb va fi mai stabil? Vrem să ne asigurăm că economia va fi mai stabilă. Acest pachet nu este atât de mult destinat pieţelor, cât economiei“, spunea, după prima vizită la Bucureşti, în contextul parafării acordului, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România.

    Însă, chiar şi cu acest acord şi cu banii de la finanţatorii externi, au urmat ani dificili. Au existat şi majorări de taxe şi tăieri de cheltuieli. Pe durata acordului cu FMI parafat în 2009, pe doi ani, economia nu a reuşit să scape din groapa recesiunii, a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA. Iar companiile de stat au continuat să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate.

    Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituţiile financiare internaţionale, cât şi autorităţile române, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.

    Din împrumutul de la FMI parafat în 2009, de aproximativ 12 miliarde de euro, la buget au ajuns 2 miliarde de euro, cea mai mare parte intrând la rezerva BNR. În schimb sumele primite de la Comisia Europeană, de circa 5 miliarde de euro, au fost direcţionate numai către Finanţe, la fel ca şi banii de la Banca Mondială.

    În consecinţă, cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI a fost rambursată din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, şi nu au existat constrângeri legate de rambursarea împrumutului, având în vedere că rezervele valutare au oscilat în jurul a 30 miliarde euro. Având în vedere incertitudinile care persistau pe pieţele financiare, era cu siguranţă de preferat ca rezervele valutare să rămână la un nivel ridicat.

    Împrumutul record contractat de România de la finanţatorii externi a ajuns la scadenţă în 2012, an în care Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor au început să ramburseze ratele aferente tranşelor primite de la FMI. Până atunci, timp de trei ani, autorităţile au plătit doar dobânzi aferente împrumutului. Dobânda annuală plătită la FMI a fost de 3,5%, calculată la soldul tragerilor efectuate până la data respectivă şi nerambursat, costul fiind comparabil cu cel al resurselor primite de la CE. Banii împrumutaţi de la Comisia Europeană au început să fie restituiţi de Ministerul Finanţelor începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 miliarde euro.

    În 2011, România a continuat să facă apel la ancora FMI pentru a-şi asigura credibilitatea pe pieţele externe, însă relansarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale au fost întârziate.

    Rezultatul după cei patru ani de acord cu FMI (2009-2011 şi 2011-2013): România a ajuns să fie „macrostabilizată“ (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia a scăzut), dar „letargică“. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 şi 2010, apoi a venit 2011 cu un avans al PIB de 1,1%, pentru ca în 2012 economia să crească cu doar 0,6%. Economia a revenit pe plus, dar întrebarea care persista era când vor simţi românii „ieşirea din criză“, când cifrele seci şi reci ale economiei din statistici vor fi resimţite de oameni în buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai. FMI s-a remarcat printr-o anumită flexibilitate în negocierile cu autorităţile române, pe parcursul acordurilor din ultimii ani, susţinând în mod constant acordarea de derogări pentru neîndeplinirea ţintelor.

    În 2013, FMI a avizat încheierea „cu succes“ şi a celui de-al doilea acord stand-by consecutiv, după o prelungire de trei luni cauzată de ratarea unor ţinte şi de întârzierea reformelor, acceptând şi de această derogări.

    Şi a mai urmat un acord cu FMI, al treilea consecutiv, fără succes, întrucât guvernul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate. Acordul a ajuns într-un punct nevralgic după măsurile de relaxare fiscală anunţate de guvern şi a fost mai mult suspendat, până a expirat la termen.

    Şi cum România a ajuns unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din UE, care continuă în mod atipic să beneficieze şi de asistenţa tehnică şi financiară a Băncii Mondiale şi se află pe podium ca volum al investiţiilor în portofoliul BERD, fiind şi un client important al Băncii Europene de Investiţii, şefii FMI, Băncii Mondiale, BERD şi BEI au ajuns în 2013 în România să-şi verifice unul dintre cei mai mari debitori. Interesul celor patru mari finanţatori multilaterali nu este întâmplător privind prin prisma expunerilor pe care le-au acumulat.

    România a intrat în 2013 pe radarul şefilor marilor instituţii financiare internaţionale, Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI), Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, Sir Suma Chakrabarti, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), şi Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii (BEI), ajungând la Bucureşti.

    După ce a cerut timp de două decenii privatizare, restructurare şi austeritate, în 2013 FMI a ajuns să vorbească despre creştere economică şi consum.

    Consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere. De ce? Deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat. Acestea au fost ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI la Bucureşti, Christine Lagarde, în 2013.

    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale actuale, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care, din păcate, se lăsa aşteptată în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi. Apoi, vorbeau de deficite bugetare şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea.

    România a parafat trei acorduri succesive cu FMI, dintre care ultimele două preventive, pentru că nu a putut să facă faţă şocurilor externe, deşi era stabilizată macro şi pentru că nu a reuşit să finalizeze singură reformele structural. După cel de-al treilea acord consecutiv cu FMI, care a expirat în toamna anului trecut, urmează o pauză, România încercând să stea pe propriile picioare, fără „certificatul de credibilitate“ de la FMI. Rămâne de văzut dacă antecedentele derapajelor economice interne din perioadele în care România nu a fost monitorizată de partenerii externi vor deveni din nou realitate.

  • Comisia Europeană a emis o alertă privind brânză de oaie provenind din România. Autorităţile din Italia susţin că există legătura între îmbolnăvirile cu E.Coli din România

     Alerta, emisă în sistemul Comisiei Europene privind siguranţa alimentară (RASFF), atrage atenţia asupra riscului existenţei bacteriei “Escherichia coli în brânză de oaie provenind din România”.

    Comisia Europeană avertizează că există risc “grav” de îmbolnăvire de la acest produs, avertizând toate statele membre să efectueze verificări în reţeaua de distribuire.

    Conform datele Comisiei Europene, brânză românească de acest fel este comercializată în principal în România, Italia, Germania şi Franţa.

    Comisia Europeană a luat decizia de a emite o astfel de alertă după o sesizare făcută de Italia.

    Infecţia intestinală de care suferă copilul român internat într-un spital din Florenţa a fost provocată de consumul de brânză provenind din România, au confirmat joi seară laboratoare specializate din Italia, după rezultatul iniţial anunţat de autorităţile locale. “Brânză care are bacteria Escherichia coli a provocat infecţia intestinală a copilului de 14 luni internat în Clinica Meyer din Florenţa”, conform testelor microbiologice efectuate de Institutul Zooprofilactic Experimental din regiunea Lazio şi de Institutul Superior de Sănătate din Italia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea hotelului deţinut de aceeaşi familie timp de peste 1300 de ani – GALERIE FOTO

    Nishiyama Onsen Keiunkan din prefecura Yamanashi, Japonia, este recunoscut drept cel mai vechi hotel din lume, care a servit, de-a lungul istoriei de peste 1300 de ani, samurai şi turişti moderni, informează atlasobscura.com

    Cum arată cel mai vechi hotel din lume – GALERIE FOTO

    Hotelul a fost stabilit în anul 705  de către unul dintre ajutoarele regelui Tenji şi este, si în prezent, o destinaţie de lux pentru cei doritori de tratament şi relaxare într-un cadru natural. Apele termale din zonă au atras vizitatori, artişti şi militari, din zonele apropiate ani de-a rândul. Printre clienţii hotelului s-au numărat şi samurai. Încă de la înfiinţare şi până în ziua de azi administrarea hotelului a fost în mâinile familiei fondatoare. Nu mai puţin de 52 de generaţii au condus hotelul până acum. Complexul Nishiyama Onsen Keiunkan este situat în Munţii Hayakama, în apropiere de Kyoto, şi are o arhitectură tradiţională, în care domină lemnul şi piatra.

    Între timp hotelul s-a extins, dar atmosfera a rămas aceeaşi. În momentul de faţă este atestat în Cartea Guiness a Recordurilor drept cel mai vechi hotel din lume, dar este pe cale să-şi dobândească şi titlul izvorul  de apă termală cu cel mai mare debit din lume, izvor ce produce peste 1000 de litri pe minut.

    VEZI CUM ARATA SI CEL MAI BUN HOTEL DIN LUME

  • Sfatul de business al săptămânii de la Sorin Samonid, dir. gen. al Continental Anvelope Timişoara: „Cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că perfecţiunea nu există“

    Sorin Samonid a preluat în vara anului trecut conducerea fabricii de anvelope Continental de la Timişoara, prima şi cea mai mare investiţie a Continental în România, înfiinţată în 1998 ca proiect greenfield; în 2000 a început producţia de serie. Grupul german a investit peste 370 milioane de euro la Timişoara, de unde a livrat peste 165 de milioane de anvelope.

    Grupul a înregistrat în România în 2014 o cifră de afaceri de peste 2 miliarde de euro, în creştere cu 15% faţă de 2013. Sorin Samonid (47 de ani), absolvent al Universităţii Politehnica din Timişoara, lucrează în cadrul diviziei de anvelope a grupului Continental din 2000.

    Între 2013 şi vara anului trecut a fost manager de producţie la fabrica Continental din Mount Vernon, SUA, iar anterior a supervizat producţia de anvelope în cadrul fabricii Continental din Timişoara. În toamnă, compania a finalizat o investiţie de 10,5 milioane de euro, destinată tehnologiilor de tratare a mirosului de la fabrica de anvelope.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Trecerea de la responsabilităţi strict tehnice la coordonarea unei echipe. Cum am depăşit? Cel mai mult m-a ajutat faptul că am fost transparent şi constant în intenţii, pe de o parte, şi hotărât să dovedesc că pot, pe de altă parte.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că perfecţiunea nu există. Oricând poţi îmbunătăţi ceea ce faci, cu condiţia să primeşti deschis opiniile şi comentariile echipei tale şi să înveţi tot timpul din greşeli.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşeli există şi vor exista indiferent dacă le îngăduim sau nu. Dacă înveţi ceva dintr-o greşeală şi dacă nu o repeţi, mergi înainte, evoluezi, asta e viaţa normală.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Fotograf. Cred că mi-ar fi plăcut să călătoresc şi să surprind „momente“.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu ştiu exact, dar nicidecum nu m-aş fi îndreptat către o profesie foarte specializată, fără interacţiune permanentă cu oamenii.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Când vorbim de carieră, eu recomand patru piloni pentru stabilitate: 1. învăţare continuă, 2. disciplină (adică să faci ceea ce trebuie, chiar şi atunci când nu te controlează nimeni), 3. muncă şi 4. să-ţi placă ceea ce faci, să te bucuri de munca ta cel puţin o dată pe zi.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nu am un cuvânt preferat, dar în activitatea profesională folosesc foarte des cuvântul „podium“. Dacă nu ai ambiţia să fii, cel puţin, printre primii trei, atunci realizările nu vor fi deosebite.
    CARTE: În momentul de faţă, cartea mea preferată este „Castelul“ de Franz Kafka. Cred că ilustrează cel mai bine două lucruri, care trag mult înapoi societatea noastră: birocraţia şi suficienţa funcţionărească.
    PERSONALITATE: Stephen Hawking. De la el am învăţat că mintea e cel mai de preţ lucru, iar dacă o ţii sănătoasă, orice e posibil în viaţă.

  • Sfatul de business al săptămânii de la Felix Daniliuc, Raiffeisen Leasing: “În viaţa profesională trebuie să fii oricând pregătit pentru „expect the unexpected“

    Felix Daniliuc, director general al Raiffeisen Leasing IFN

    Cu o experienţă de peste 20 de ani, Felix Danilic conduce Raiffeisen Leasing, companie cu afaceri de circa 100 de milioane de euro anual, al cărei obiectiv pentru acest an este creşterea finanţărilor acordate într-un ritm cel puţin egal cu piaţa, de circa 15-20%. Daniliuc a preluat funcţia actuală în 2010, este preşedintele Asociaţiei Societăţilor Financiare – ALB România şi membru al Fundaţiei Liderilor de Afaceri din România (RBLS). În 2015, Felix Daniliuc ocupa locul 42 în catalogul 100 cei mai admiraţi CEO din România şi poziţia cu numărul 7 în topul celor mai admiraţi finanţişti.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Eram în 2008 şi ajunsesem să construiesc o echipă de 800 de agenţi de vânzări directe. În momentul în care criza economică a devenit o certitudine, am primit sarcina de a redimensiona echipa la un număr de 300 de oameni.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Am învăţat din această experienţă că în viaţa profesională trebuie să fii oricând pregătit pentru „expect the unexpected“.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Accept orice greşeli cât timp nu se repetă şi oamenii care greşesc demonstrează că au învăţat ceva din acestea.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Pilot.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Balerin. Nici până la această vârstă nu am învăţat cum se practică baletul… Mă refer aici la viaţa profesională.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    1. RĂBDARE – cariera reprezintă de fapt viaţa profesională şi, ca şi în viaţă, nu putem să ne naştem bătrâni şi înţelepţi. Este necesar (şi firesc) să fie parcurse etapele copilăriei, adolescenţei, maturităţii şi înţelepciunii profesionale. Cu atât mai mult în domeniul bancar, unde contează percepţia clienţilor. Este nevoie de profesionalism, iar pentru a deveni un profesionist este nevoie (şi) de răbdare pentru a înţelege şi a şti ce şi cum!

    2. SIMPLITATE Şi AUTENTICITATE – un astfel de comportament reprezintă o oportunitate fantastică de diferenţiere. Mai ales în domeniul financiar-bancar, unde, în primul rând, vrem să transmitem încredere. Tot ceea ce este complicat sau sofisticat este şi greu de înţeles!

    3. DISCIPLINĂ ŞI RIGUROZITATE – ambele trăsături comportamentale sugerează precizie, exactitate, calitate, execuţie, adică parte din acele elemente care în domeniul bancar ajută la câştigarea încrederii din partea clienţilor. Ar fi greu de imaginat o carieră de succes în banking, de exemplu (domeniu în care se lucrează cu cifre, deci precizie), afişând un comportament de „artist“, explicând clienţilor costul unei finanţări în nuanţe de interpretare personală.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Sunt două – „încredere“ şi „autenticitate“.
    CARTE: Şi aici sunt două – „Pollyanna“ de Elleanor H. Porter şi „Selling the Wheel“ de Jeff Cox.
    PERSONALITATE: Maica Tereza
     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Raul Ciurtin, Albalact: „E important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul“

    Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este unul dintre puţinii antreprenori locali care s-a luptat, ani la rând, de la egal la egal cu multinaţionalele şi le-a depăşit. Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România în 2014. Antreprenorul român a preluat frâiele Albalact în 1999, moment în care compania se afla într-o situaţie precară, iar de atunci compania a lansat branduri şi produse, a creat tendinţe şi s-a impus pe piaţa locală a lactatelor.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Nu cred că am întâmpinat încă cel mai dificil moment din carieră, dar cu siguranţă un moment dificil a fost atunci când am virat brusc pe un alt drum în viaţă şi am preluat o afacere care stătea să se sfârşească, fără să am habar despre ce înseamnă fabrică de lapte sau ce înseamnă să faci afaceri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Dacă îţi doreşti cu adevărat să faci ceva sau să ajungi undeva, e important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul, fie din propriile greşeli, fie de la alţii.

    CARE ESTE CARTEA PREFERATĂ?

    Mi-au plăcut şi am apreciat mai multe cărţi de-a lungul timpului, în special cărţi care vorbesc despre modele şi experienţe culturale, spirituale, profesionale. Cărţile, alături de călătorii, îţi deschid foarte mult mintea. Sunt fascinat de psihologia umană, individuală sau colectivă; întotdeauna am căutat să descopăr şi să înţeleg resorturile mentale şi spirituale ale oamenilor. Ca atare, ultima carte care mi-a căzut în mână şi pe care încă o studiez este „Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David. Cred că noi, românii, suntem un popor care reacţionează foarte puternic emoţional.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşelile pe care nu le repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Cea de medic, pentru care m-am pregătit de fapt, dar pe care nu am mai ajuns s-o practic.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu am o profesie pe care s-o detest, dar cu siguranţă există meserii care nu mi s-ar fi potrivit niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să-şi urmeze visul, oricât de greu li s-ar părea la început, să înveţe mult şi cât mai repede, orice li se pare folositor, să-şi asume riscuri, să‑şi aleagă lângă ei oamenii potriviţi cu care să construiască ceva. Să fie încăpăţânaţi în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea despre care cred ei că e câştigătoare. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul în care se află şi potenţialul lor de a-l exploata. Să nu piardă timpul. Şi mai ales să aibă curaj să facă următorul pas şi să o ia înaintea altora, pentru că stând pe loc nu-şi pot atinge ţelurile.

  • Transportul public, infrastructura şi sistemul de sănătate îi nemulţumesc pe locuitorii Capitalei

    Locuitorii Bucureştiului nu sunt mulţumiţi de traiul pe care îl au în Capitală, potrivit unui studiu al Comisiei Europene despre oraşele europene unde este ideal să trăieşti în funcţie de satisfacţia pe care o au locuitorii. Transportul public, sistemul de sănătate, educaţia, dar şi infrastructura sunt doar câteva dintre motivele care îi fac pe bucureşteni să fie dezamăgiţi de viaţa din Capitală, informează Digi24

    Datele arată că mai mult de jumătate dintre bucureşteni nu sunt mulţumiţi de transportul public. Cei mai încântaţi de mersul mijloacelor de transport în comun sunt locuitorii din Zurich, Viena şi Helsinki. E drept că şi costul călătoriilor în aceste oraşe europene este pe măsură.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Sfatul de business al săptămânii: „E important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul“

    Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este unul dintre puţinii antreprenori locali care s-a luptat, ani la rând, de la egal la egal cu multinaţionalele şi le-a depăşit. Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România în 2014. Antreprenorul român a preluat frâiele Albalact în 1999, moment în care compania se afla într-o situaţie precară, iar de atunci compania a lansat branduri şi produse, a creat tendinţe şi s-a impus pe piaţa locală a lactatelor.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Nu cred că am întâmpinat încă cel mai dificil moment din carieră, dar cu siguranţă un moment dificil a fost atunci când am virat brusc pe un alt drum în viaţă şi am preluat o afacere care stătea să se sfârşească, fără să am habar despre ce înseamnă fabrică de lapte sau ce înseamnă să faci afaceri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Dacă îţi doreşti cu adevărat să faci ceva sau să ajungi undeva, e important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul, fie din propriile greşeli, fie de la alţii.

    CARE ESTE CARTEA PREFERATĂ?

    Mi-au plăcut şi am apreciat mai multe cărţi de-a lungul timpului, în special cărţi care vorbesc despre modele şi experienţe culturale, spirituale, profesionale. Cărţile, alături de călătorii, îţi deschid foarte mult mintea. Sunt fascinat de psihologia umană, individuală sau colectivă; întotdeauna am căutat să descopăr şi să înţeleg resorturile mentale şi spirituale ale oamenilor. Ca atare, ultima carte care mi-a căzut în mână şi pe care încă o studiez este „Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David. Cred că noi, românii, suntem un popor care reacţionează foarte puternic emoţional.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşelile pe care nu le repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Cea de medic, pentru care m-am pregătit de fapt, dar pe care nu am mai ajuns s-o practic.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu am o profesie pe care s-o detest, dar cu siguranţă există meserii care nu mi s-ar fi potrivit niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să-şi urmeze visul, oricât de greu li s-ar părea la început, să înveţe mult şi cât mai repede, orice li se pare folositor, să-şi asume riscuri, să‑şi aleagă lângă ei oamenii potriviţi cu care să construiască ceva. Să fie încăpăţânaţi în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea despre care cred ei că e câştigătoare. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul în care se află şi potenţialul lor de a-l exploata. Să nu piardă timpul. Şi mai ales să aibă curaj să facă următorul pas şi să o ia înaintea altora, pentru că stând pe loc nu-şi pot atinge ţelurile.

    PREFERINTE:

    CUVÂNT: Curaj

    CARTE:„Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David.

    PERSONALITATE: Leonardo da Vinci – pentru că a fost un polimat, un mare vizionar care a cercetat şi a căutat răspunsuri.

  • Opinie Lavinia Raşca: Există un portret-robot al antreprenorului?

    A apărut întrebarea: „Dacă ar fi să le dai un sfat cititoarelor noastre care iau în calcul o afacere proprie, ce le-ai spune? Cum ar trebui ele să fie? Ce să facă? La ce ar trebui să fie atente?”. În economia acelei conversaţii nu îşi avea locul un răspuns lung. În timp ce îl dădeam, nu m-am putut opri să mă gândesc în fugă la două lucruri. Ce mult mă bucură că interesul faţă de antreprenoriat creşte şi cât de rău îmi pare că nu pot da un răspuns precis la întrebări de genul celei de mai sus, pentru că nu s-a inventat încă portretul-robot al antreprenorului.

    ŞI TOTUŞI, CE SPUN STUDIILE?

    În perioada când mă pregăteam să devin consultant, am parcurs câteva chestionare care testează capacitatea de adaptare a individului la viaţa antreprenorială, ale U.S. Small Business Administration. Ele conţin unele întrebări comune, printre care: eşti ambiţios şi performant? Ai iniţiativă? Eşti dispus să rişti? Dar să munceşti 10-12 ore pe zi, pe termen lung? Ştii să iei deciziile corecte?

    Întrebările sunt importante şi e bine ca cei pe care-i entuziasmează ideea lor de afacere să cugete bine la ele înainte de a porni la drum. Dar nu sunt suficiente, pentru că nu surprind particularităţile fiecărui individ în parte. Şi nici nu reprezintă o garanţie a succesului. Or, „după îndelungi cercetări, ştim că nu există un set clar de caracteristici comportamentale care să-i separe pe antreprenori de nonantreprenori” – după cum afirmă William Bygrave (The Portable MBA in Entrepreneurship).

    De altfel, nimic nu poate garanta succesul unui antreprenor. Ce e drept, şansele cresc dacă ideea de afacere este bună, dacă antreprenorul are profilul, motivaţia şi atitudinea cerute, iar strategia, modelul de business şi execuţia sunt adecvate.

    Deşi există multe excepţii, statisticile arată că mediul familial şi educaţia ajută. Aşa cum demonstrează realitatea internaţională, copiii de antreprenori pornesc şi răzbat mai uşor în afacerile proprii, sau le duc mai departe cu bune şanse de reuşită pe cele moştenite de la părinţii lor. Am văzut nu numai în filme, ci şi în viaţa reală discuţii vii şi lungi, în familie, în jurul mesei, sau în weekenduri şi concedii, despre realizările, bucuriile sau provocările antreprenoriale, despre soluţii ale unor situaţii. Doar este bine ştiut că antreprenorii nu se pot opri în nicio împrejurare să discute despre afacerile lor. Şi am văzut cum copiii mici şi mari îşi urmăreau cu atenţie părinţii sau rudele, ba chiar că erau deja obişnuiţi să intervină cu întrebări, sau chiar cu soluţii potrivite.

    Privesc viitorul cu optimism. La noi în ţară sunt tot mai numeroase astfel de familii, deci vom spune din ce în ce mai rar că lipsa de modele apropiate reprezintă o barieră care-i împiedică pe tineri să devină antreprenori.

    De fapt, conform Global Entrepreneuship Monitor 2015, în România intenţiile antreprenoriale şi antreprenoriatul timpuriu s-au dezvoltat: 11,3%, adică 1,5 milioane de membri ai populaţiei active se aflau în 2014 în diferite etape de pregătire a afacerilor, sau în primii trei ani de la înfiinţarea lor.

    Majoritatea antreprenorilor din grupul mai sus amintit sunt bărbaţi sub 44 de ani, cu studii superioare. Conform aceluiaşi studiu, motivaţia lor principală provine în primul rând din observarea de oportunităţi interesante şi mai puţin din lipsa altor posibilităţi de câştig.

    CE-I AJUTĂ PE ANTREPRENORI?

    S-a scris foarte mult despre ce să facă şi despre cum să fie antreprenorii. Evident, bazându‑se pe cercetarea realităţii, lucrările semnificative conţin multe elemente comune. Consider a fi de referinţă concluziile cercetării întreprinse de Walter Kuemmerle, profesor la Harvard Business School. Acesta a studiat, pe parcursul a 15 ani (1987-2002), peste 50 de companii din 20 de ţări şi din foarte multe industrii, care la începutul demersului său se aflau în faza de start‑up. Kuemmerle arată că antreprenorii de succes au cinci caracteristici comune: (1) sunt îndrăzneţi şi găsesc soluţii noi şi ingenioase pentru situaţii clasice, chiar dacă uneori întind coarda – cum se spune; (2) ştiu să se descurce cu concurenţii puternici; (3) au înţelepciunea şi răbdarea să înceapă de la zero; (4) sunt gata să-şi modifice repede strategiile; (5) ştiu să încheie tranzacţii („A Test for Fainthearted” – Harvard Business Review, mai 2002).