BusinessMagazin

Tag: taxe

  • Bolile din spatele creşterii pieţei farma

    Valoarea medicamentelor eliberate către pacienţi a atins nivelul de 2,93 miliarde lei la preţ de distribuţie în primul trimestru al anului 2012, cu 21,6% comparativ cu trimestrul întâi al lui 2011. Petru Crăciun, directorul Cegedim, companie de studii şi analize de piaţă specializate în domeniul farma, vede în creşterea pieţei, parţial afectată de dezvoltarea exporturilor paralele la nivel de farmacie, atât necesităţile ridicate de tratament ale pacienţilor, cât şi un risc mai mare în condiţiile efectuării plăţilor cu mare întârziere. “Ne bucură recuperarea în volum a pieţei după scăderile din 2008-2010, dar ne îngrijorează creşterea mult superioară a taxelor clawback (taxa plătită de producătorii de medicamente pentru diferenţa dintre bugetul alocat de stat şi consumul real – n.r.), care pot dinamita întreaga aprovizionare cu medicamente”, mai spune Crăciun, el prognozând o creştere de 8,9% la nivelul întregului an.

    Dragoş Damian, CEO-ul companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, atrage atenţia către “adevărata măsură a evoluţiei pieţei, care nu a fost prezentată în raportul Cegedim”: faptul că piaţa a scăzut cu 2,7% faţă de ultimul trimestru al anului 2011. Scăderea, spune Damian, confirmă poziţia publică a producătorilor de medicamente generice, legată de evoluţiile dramatice care apar din cauza calculului eronat al clawback-ului: deşi piaţa de medicamente scade în primul trimestru faţă de cel anterior, taxa clawback imputată producătorilor este cu 50% mai mare pe aceleaşi segmente. “Este încă o dată evident că sistemul sanitar încearcă să-şi finanţeze deficitul rezultat din lipsa de reformare, imputând propria ineficienţă producătorilor de medicamente generice.” Şeful genericelor vede drept explicaţie pentru creşterea cu o cincime din primele trei luni comparaţia cu un trimestru modest, cel corespunzător din anul trecut. Atunci, vânzările erau slabe din cauza ameninţărilor de neînregistrare şi neplată a reţetelor şi din cauza trecerii medicaţiei injectabile oncologice în farmaciile din spitale. Un element de creştere a fost generat şi de cererea şi vânzarea produselor de sezon – în mare parte antibiotice şi medicamente contra răcelii şi gripei – mai importantă în 2012 din cauza gerului din luna februarie. În paralel, continuă tendinţa pacienţilor de a cumpăra şi stoca în exces medicamente, pe seama temerii că nu îşi vor mai putea asigura continuitatea tratamentelor necesare.

    Potrivit datelor Local American Working Group, finanţarea sănătăţii se află la două treimi din minimul necesar funcţionării optime. Raportul LAWG arată că România este statul cu cele mai mici cheltuieli de sănătate din PIB din Uniunea Europeană, înregistrând o valoare de 5,6% în anul 2009 faţă de media UE de 9,9%. În 2011 cheltuielile publice cu sănătatea au atins 3,7% din PIB, în scădere faţă de anul 2010. Din totalul resurselor alocate sănătăţii, 80% sunt publice, în mare parte administrate de Casa de Asigurări de Sănătate, iar 20% private. “Una dintre cele mai importante reforme din sistem este implicarea sectorului privat în asigurările sociale de sănătate. La nivelul UE, România este una dintre ţările cu cele mai mici cheltuieli în contul asigurărilor private de sănătate (doar 0,01% din PIB, faţă de media UE de 0,4%).
    Dragoş Damian remarcă faptul că, în ciuda schimbării mecanismului de compensare care avantajează produsele ieftine, evoluţia medicamentelor generice este sub aşteptări în ciuda multiplicării doctoriilor de acest fel. În plus, cel puţin 20% din cifrele furnizate de companiile care publică analize de piaţă reflectă de fapt fenomenul exporturilor paralele, care privează pacientul român de un acces decent la terapii. Este cunoscut faptul că preţurile medicamentelor comercializate în România sunt la nivelul minim european, deci profiturile se măresc considerabil dacă doctoriile iau calea unor ţări precum Franţa, Germania sau Marea Britanie, unde costă de câteva ori mai mult.

    Datoriile faţă de companii ajung la circa două miliarde de lei, potrivit oficialilor din industria farmaceutică. Profitul de altădată, chiar şi de 30% din cifra de afaceri, se diminuează pe seama întârzierilor, acoperite în mare parte prin finanţare bancară sau de la companiile-mamă, şi a suprataxei, iar Damian spune că în cazul genericelor profitul există de fapt “doar pe hârtie”: “În realitate, producătorii de medicamente ieftine înregistrează pierderi colosale, care pun în pericol stabilitatea pieţei farmaceutice şi accesul pacienţilor la tratament”.

    Indiferent de rezultatele trimestriale, vocile din industrie vorbesc la unison – piaţa farmaceutică din România rămâne o piaţă atipică, suprareglementată, cu oscilaţii trimestriale, fraudată prin diverse mijloace. Doctorul Carmina Rogojinaru Smith, country manager al companiei Ewopharma, adună taxele pe care le are de plătit: circa 20% taxa clawback, 5% diferenţa de curs valutar între leu şi euro şi 7% dobânda la bănci pentru a asigura finanţarea timp de un an până la plata medicamentelor de către stat. În total, mai bine de 30% din cifra de afaceri. “Cel mai probabil vor supravieţui produsele cu marje de peste 30%”, spune Smith, care anticipează că cele cu profitabilitate mai mică, deşi utilizate de pacienţi, nu vor mai putea fi susţinute mult timp. Marjele de profit pentru doctoriile Ewopharma sunt cuprinse, potrivit managerului, între 10% şi 50%.

    Tot Dragoş Damian concluzionează: “Deşi la nivel declarativ există cele mai bune intenţii, autorităţile nu au în plan măsuri concrete de sprijinire a industriei generice şi, în general, nu se consultă cu industria de profil în procesul de adoptare a măsurilor legislative”. Iar lipsa dialogului e principalul reproş al industriei.

  • Inscripţia “Made in Space”, în curând pe etichetele produselor din comerţ

    Lista produselor concepute în urma cercetărilor spaţiale este foarte lungă, de la spuma visco-elastică până la termometrul pentru măsurarea temperaturii în ureche, însă criza financiară din ultimii ani face cheltuirea banilor de la buget pentru explorarea spaţială mult mai dificil de justificat.

    Campania de promovare plănuită de Agenţia Spaţială Europeană arată că specialiştii în ştiinţele spaţiale se tem de limitarea bugetelor acestora, ca urmare a faptului că publicul nu conştientizează contribuţia acestor cercetări la creştera economică. Agenţia Spaţială Europeană estimează că Staţia Spaţială Internaţională va avea un cost total de 100 de miliarde de euro, sumă ce include costurile de funcţionare pe următorii 10 ani. Costul pentru fiecare plătitor de taxe din Europa este de un euro pe zi, echivalentul unei ceşti de cafea.

    Mai mult pe www.descopera.ro.

  • Antreprenoriatul, la grupa mică

    Cele peste 50 de scaune aşezate în jurul mesei rotunde din Salonul Alb al Senatului României aveau onoarea să fie ocupate fie de antreprenori de renume, investitori în două, trei, patru, cinci afaceri sau tineri entuziaşti şcoliţi ani buni ceva mai aproape de Atlantic, la universităţi unde, personal, nu cred că o să am plăcerea să calc vreodată.

    Discuţia organizată de Junior Chamber International România, federaţie a tinerilor lideri şi antreprenori, a pornit de la rolul contractului social şi a ajuns în scurt timp la contractele cu statul ale băieţilor deştepţi, trecând şi pe la agricultorii “pe care îi subvenţionăm excesiv şi nu reuşim să-i fiscalizăm”. N-a fost ocolit nici modul în care s-ar putea aplica ideile libertarianismului – axate mai ales pe apărarea proprietăţii private – în societatea de astăzi.

    Opinii cel puţin interesante, unele noi, altele răs şi răsdiscutate, dar toate cu trimitere către acţiuni pe care ar trebui să le întreprindă statul. Un concept abstract, uşor de învinovăţit şi care, ce convenabil!, nu răspunde la acuzaţii. Ba chiar face totul pe dos. După 90 de minute în care teoriile aplicate în condiţii de gaz ideal – un model pur teoretic pentru că niciun gaz real nu se comportă exact aşa – a venit şi rândul întrebărilor. Mi s-a părut dificil să vă scriu despre Hobbes, Locke şi Rousseau şi despre diferenţele între cum vedeau ei contractul social în secolele XVII-XVII şi ce se întâmplă astăzi în România, aşa că am ales două întrebări ceva mai simple: “Cum vă explicaţi că antreprenorii sunt categoria cea mai <taxabilă> dintre toate persoanele fizice şi juridice din România?”.

    Răspunsul antreprenorului Radu Tudorache a fost acela că “se discută foarte mult în ultimele luni despre antreprenorul evazionist, despre lipsa de încasări la buget şi mai puţin despre cum se cheltuiesc respectivii bani”. Nu e tot. Răspunsul continuă: “Situaţia în care sunt astăzi antreprenorii e tolerată de foarte mult timp, probabil că de la Revoluţia Franceză şi nu cred că se pot corecta azi după 300 de ani”. În plus, spunea un altul, la 20 de ani după revoluţie, românii tot cred că oamenii de afaceri fură.

    Avocatul Mihai Russu a continuat, susţinând că nu are curajul să intre în politică şi să-şi afirme măsurile pe care le propune pentru că percepţia despre politicieni la nivelul întregii ţări e una foarte proastă: “Dacă mă vede clientul că mă implic în politică, atunci cum voi fi privit eu, ca om de afaceri? Eu sper ca tânăra generaţie să schimbe cumva percepţia”. De aici, a doua mea întrebare: dat fiind că generaţia tânără întârzie să-şi facă simţită prezenţa, de ce nu alegeţi să intraţi în tabăra decizională şi să faceţi chiar dumneavoastră lucrurile pe care le cereţi?

    Ca jurnalist, cele cinci secunde de linişte în care antreprenorii se uitau la mine ca la un ciudat sau unii la alţii, neştiind cum să reacţioneze, au fost chiar ideea scrierii acestui text. Iar la întrebare a răspuns – ca să atingem absurdul complet – un deputat, Bădulescu pe numele său, care i-a lovit – aşa cum meritau, spun eu – pe cei prezenţi: le-a spus că el i-ar ajuta oricând, dar “nu se simte folosit suficient ca om politic”, dat fiind că niciun antreprenor nu i-a vorbit vreodată despre problemele sale.

    Deşi în Salonul Alb al Senatului, deşi în costume scumpe şi şcoliţi în locuri pe care alţii doar le visează, deosebirile între dezbaterea economică şi comentariile din peluza unui stadion de fotbal nu au prea existat.
    Toată lumea e nemulţumită – ba de antrenor, ba de jucători, ba de arbitri, ba de teren, de temperatură sau de ora meciului -, dar nimeni nu intră pe teren să joace. Şi, mai mult, fără să fie în stare să spună măcar de ce.

    razvan.muresan@businessmagazin.ro

  • Ungaria ridică steguleţul alb la UE şi FMI

    Noul plan, menit să aducă un plus de economii de peste 500 mil. euro numai în 2012 şi scăderea deficitului fiscal până la 2,2% în 2013, introduce 5 noi taxe, între care o taxă de 0,1% pentru tranzacţiile financiare, una de 16% pentru profiturile companiilor energetice şi una pentru produsele de asigurări.

    Guvernul va renunţa la o serie de subvenţii pentru medicamente şi transport public şi va restructura companiile de stat, iar de la anul va reduce la jumătate controversatele “taxe de criză” aplicate băncilor, firmelor din energie şi din telecom.

    Comisia Europeană condiţionase începerea formală a negocierilor de rezolvarea procedurilor de sancţiune iniţiate la 17 ianuarie contra Ungariei pentru încălcarea legislaţiei care apără independenţa justiţiei, a băncii centrale şi a autorităţii de protecţie a datelor. În plus, Comisia Europeană a reclamat la Curtea Europeană de Justiţie faptul că Budapesta nu renunţă la taxa specială aplicată companiilor din telecom, considerată a viola legislaţia UE. Lovitura de graţie a venit sub forma suspendării accesului Ungariei la fonduri europene de aproape jumătate de miliard de euro în 2013, ca pedeapsă pentru deficit excesiv (banca centrală tocmai a majorat estimarea de deficit bugetar de la 2,8% la 3,1% anul acesta şi de la 3% la 3,4% la anul).

  • Ce este şi ce vrea marea reformă a fiscului românesc

    Ce-ar însemna dacă am aduce o parte din economia subterană la suprafaţă? se întreba toamna trecută economistul Laurian Lungu, coautor, alături de Ella Kallai şi de Daniel Dăianu, al unui studiu despre ineficienţa cronică a colectării taxelor în România. Estimările economiei subterane din România variază între 19% din PIB – cea oficială, conservatoare – şi 35%, ba chiar unii vorbesc de 40-45%.

    Într-un scenariu mediu însă, cu evaziune de 27% (“deşi eu cred că este mai mult”, spunea Lungu), dacă economia subterană ar fi taxată, s-ar aduce la buget venituri în echivalentul a 12,3% din PIB, iar numai încasările din TVA ar creşte cu 6,5%. Estimarea, sublinia Lungu, este pur teoretică, pentru că presupune că toată economia subterană ar fi adusă la suprafaţă, “ceea ce este utopic inclusiv pentru ţări dezvoltate, unde în jur de 15-18% din PIB este economie nefiscalizată”; dar chiar şi dacă 30% din ea ar fi adusă la suprafaţă, la nivelul curent implicit de colectare (adică fără o ameliorare a colectării faţă de situaţia de acum), veniturile încasate la buget ar creşte cu 2,2%.

    Combaterea evaziunii fiscale e doar unul dintre elementele reformei pe care Guvernul vrea s-o facă în perioada 2012-2016, cu asistenţa Băncii Mondiale şi cu un credit special, de la aceeaşi instituţie, în valoare de 75 mil. euro. Celelalte două elemente: ameliorarea conformării voluntare la plata taxelor şi creşterea colectării. Modelul e cel bulgăresc, despre care mai întâi a vorbit anul trecut Consiliul Fiscal, referindu-se la efectul programului de reformă derulat între 2002 şi 2008 de Sofia cu Banca Mondială, printr-un credit de 32 mil. euro. Ionuţ Dumitru, şeful Consiliului Fiscal, deplângea faptul că, de exemplu, România colecta în 2009 din TVA doar 6,7% din PIB, în timp ce Bulgaria colecta 8,9%, deşi cota legală de TVA era doar cu 1% mai mare decât la noi. Sau că prin 2011 aveau un grad de colectare a TVA în jur de 60%, aşa cum avem noi acum, în timp ce în prezent colectează circa 90%.

    Ce au făcut de fapt bulgarii? În esenţă, au redus costurile administrative ale colectării (de la 340 s-a ajuns la 29 de agenţii fiscale, au redus personalul cu un sfert şi au informatizat procesul, de la completarea formularelor la plăţi. Costul colectării a scăzut de la 1,4% la 0,8% din venituri). În paralel a avut loc o reformă a administraţiei vamale şi a sistemului de control al personalului, coordonată timp de opt ani de o firmă privată britanică, Crown Agents, ale cărei servicii au costat statul bulgar circa 46 mil. euro.

    Ionuţ Dumitru spunea că un astfel de program cu Banca Mondială a fost disponibil şi pentru noi începând cu aceeaşi perioadă şi a rămas în continuare disponibil, “însă din păcate România nu a vrut”. Acum, guvernul Ungureanu vrea: afirmă în Programul de convergenţă adresat Comisiei Europene că până la anul, ANAF va fi reorganizată, în colaborare cu Banca Mondială, în opt direcţii regionale în loc de 42 judeţene, până în 2015 numărul de administraţii fiscale se va reduce la 47 din cele 220 actuale, direcţiile regionale de finanţe publice, vamă şi gardă financiară vor fuziona, iar contribuabilii vor putea să depună declaraţii fiscale online şi să facă plăţile electronic.

    Ţinta va fi ca ponderea în PIB a veniturilor colectate prin ANAF să crească de la 28,75% în 2011 la peste 30,5% în 2016, , nivelul conformării voluntare la plată să urce de la 77,9% la 85%, iar costul în sistem să scadă de la 9.800 lei la mai puţin de 9.000 de lei pentru 1 milion de lei colectaţi. Ministrul finanţelor, Bogdan Drăgoi, a precizat că Guvernul va lucra cu asistenţa Băncii Mondiale pe mai multe paliere decât în Bulgaria şi la niveluri mai detaliate, inclusiv în privinţa echipamentelor şi a softurilor necesare pentru sistemul informatic.

    Potrivit raportului “Paying Taxes 2012”, realizat de PwC, România a coborât pe locul 154 din 183 de ţări din punctul de vedere al poverii fiscale pentru companii şi al birocraţiei aferente în anul anterior, de pe locul 151 în raportul “Paying Taxes 2011”. Poziţia României este trasă în jos nu atât de mărimea taxelor (o rată totală de taxare de 44,4%, faţă de o medie europeană de 43,4%), cât de numărul mare al impozitelor şi al taxelor care trebuie plătite – 113 într-un an, “majoritatea legate de impozite pe muncă şi de faptul că România nu are un sistem electronic funcţional de plată disponibil pentru companii”, conform lui Peter de Ruiter, şeful Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC. Pentru comparaţie, Bulgaria, situată pe locul 84 în top, are o rată totală a taxării de 28,1% şi numai 17 taxe de plătit pe an, pentru completarea şi plata cărora e însă nevoie de 500 de ore. În Irlanda, care ocupă locul 5 în top, se plătesc anual 8 taxe, timpul necesar e de 76 de ore, iar rata taxării e de 26,3%.

  • FMI? Nem tudom! Ce se întâmplă când o ţară vrea să scape de Fond

    Joia neagră a venit la 30 martie, când moneda ungară a picat de la 293 la 297 de forinţi/euro, iar pe piaţă s-au cumpărat masiv euro în defavoarea forintului, care a pierdut în valoare şi faţă de franc elveţian şi dolar. Benoit Anne, şef de strategie la Société Générale, a pus paie pe foc, comentând că pieţele tocmai încep să asimileze ruperea relaţiilor Ungariei cu FMI şi că un curs corect ar fi peste 300 de forinţi/euro. “Noi suntem oaia neagră din regiune, aşa că o încasăm”, a reacţionat Akos Ruzsonyi, dealer la Commerzbank, intervievat de Portfolio.hu.

    Ce se întâmplase? Furtuna de joi venea la capătul câtorva săptămâni înţesate de zvonuri despre soarta viitorului acord al ţării cu FMI şi UE. Cititorii îşi mai amintesc, poate, de declaraţia din septembrie 2010 a ministrului economiei, György Matolcsi – “Au nevoie de astfel de acorduri numai ţările care n-au încredere în ele însele şi care nu se bucură de încrederea pieţelor financiare”, la finalul acordului de 20 mld. euro încheiat în 2008 cu FMI, UE şi Banca Mondială. De atunci, ţara a făcut eforturi să se descurce singură, cu mai multe programe de austeritate care au culminat cu ridicarea TVA la 27% de la 1 ianuarie şi cu încercarea de a suplimenta veniturile bugetului prin măsuri neortodoxe, începând cu naţionalizarea fondurilor de pensii private ori taxele impuse băncilor şi marilor companii şi terminând cu fixarea arbitrară a cursului calculat la ratele de credit pentru datornicii în valută.

    Toate acestea au dus la înfierarea ţării şi de UE, şi de investitorii străini, cu o creştere ilustrativă a CDS-urilor la obligaţiuni, care şi acum sunt cele mai mari din regiune. Economia a slăbit, estimările OECD vorbind de o reintrare în recesiune anul acesta, şomajul a atins 11,6% în februarie, iar banca centrală nu mai are mijloace să stimuleze economia prin dobândă, pentru că majorările de taxe într-un context de depreciere a forintului au reaprins inflaţia, estimată să ajungă la 5,6% anul acesta. Ca atare, Ungaria a cedat, cerând în noiembrie ajutorul FMI şi al UE – posibil un pachet de credite de încă 20 mil. euro. Premierul Viktor Orbán şi echipa au ştiut însă că nu vor obţine bani fără a renunţa la taxa pe bănci şi la celelalte inovaţii financiare ori fără a dereglementa piaţa muncii.

    Începerea formală a negocierilor a ajuns să fie condiţionată de rezolvarea până la termenul de 7 aprilie a procedurilor de sancţiune iniţiate de UE la 17 ianuarie privind legislaţia care apără independenţa justiţiei, a băncii centrale şi a autorităţii de protecţie a datelor. În plus, Comisia Europeană a reclamat la Curtea Europeană de Justiţie faptul că Budapesta nu renunţă la taxa specială aplicată companiilor din telecom, considerată a viola legislaţia UE. Lovitura de graţie a venit sub forma suspendării accesului Ungariei la fonduri europene de aproape jumătate de miliard de euro în 2013, ca pedeapsă pentru deficit excesiv (banca centrală tocmai a majorat estimarea de deficit bugetar de la 2,8% la 3,1% anul acesta şi de la 3% la 3,4% la anul).

    Furios, Viktor Orbán a strigat la mitingul organizat de ziua naţională, la 15 martie, că Ungaria nu e o colonie care trăieşte după cum îi dictează străinii şi a spus că “ungurii ştiu bine ce înseamnă ajutorul tovărăşesc nesolicitat, chiar dacă vine îmbrăcat în costume cu croială fină şi nu în uniformă cu umeri laţi”. Referinţa l-a stupefiat pe Jose Barroso, preşedintele CE, care a replicat că “acei ce compară UE cu URSS dovedesc o lipsă totală de înţelegere a ceea ce este democraţia”.

  • Impozitele şi taxele locale ar putea creşte cu 16% de anul viitor

    “În concordanţă cu prevederile Codului fiscal, se actualizează nivelurile impozitelor şi taxelor locale, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010, prin elaborarea unui nou proiect de hotărâre a Guvernului, începând cu anul fiscal 2013, cu rata inflaţiei pentru perioada de 3 ani de la ultima indexare, respectiv 16,05% pentru anii 2010-2012”, se arată în document.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Clienţii BCR au plătit taxe şi impozite prin internet şi phone banking în valoare de peste 400.000 lei

    Banca Comercială Română oferă clienţilor săi persoane fizice posibilitatea achitării contribuţiilor, impozitelor, a taxelor sau altor obligaţii faţă de bugetul statului sau bugetele administraţiilor locale prin internet sau telefon. “Clienţii noştri au primit extrem de bine serviciul oferit de BCR. Acum ei pot să îşi achite contribuţiile, impozitele, taxele sau alte obligaţii faţă de bugetul statului sau bugetele administraţiilor locale prin intermediul serviciilor de internet banking – Click 24 Banking şi phone banking – Alo 24 Banking”, a declarat Valentin Florin Gălăţanu, directorul executiv al Direcţiei Tranzacţii Bancare din cadrul BCR.

    Utilizatorii de internet banking şi banking prin telefon de la BCR au la dispoziţie şabloane predefinite care permit plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul de asigurări sociale de sănătate ori bugetele administraţiilor locale. Serviciul este gratuit, fără comisioane la plată; opţiunea este disponibilă fără preînregistrare pe site-urile administraţiilor publice centrale sau locale.

    Cei care vor să-şi plătească, în schimb, taxele la ghişeele BCR trebuie să se prezinte la bancă cu ordine de plată tipărite în formatul pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor. De asemenea, clienţii pot face plăţi şi în numele altei persoane fizice.

    Cadrul legislativ în vigoare permite Ministerului Finanţelor Publice să deschidă conturi tranzitorii la instituţiile de credit, pe bază de convenţii bilaterale încheiate între părţi, cu scopul de a colecta contribuţiile, impozitele, taxele sau alte obligaţii faţă de bugetul general consolidat de la contribuabilii persoane fizice, clienţi ai instituţiilor de credit respective.

    Banca transmite către Ministerul Finanţelor Publice, prin intermediul unui canal securizat, un mesaj electronic conţinând detaliile complete privind operaţiunile de plăţi individuale aferente sumelor colectate. În baza informaţiilor cuprinse în mesajul electronic, Ministerul Finanţelor Publice asigură transferul sumelor către conturile corespunzătoare de venituri bugetare, în termen de maxim o zi lucrătoare de la data creditării contului deschis la trezoreria operativă centrală.

    După primele nouă luni ale anului trecut, BCR şi-a păstrat prima poziţie în topul băncilor din România, cu active de peste 17 mld. euro şi o cotă de piaţă de peste 20%. BCR are cea mai mare reţea naţională de ATM – peste 2.000 de bancomate şi POS – peste 18.000 de terminale pentru plată cu cardul la comercianţi, precum şi servicii complete de internet banking, phone-banking şi e-commerce.

  • Din februarie, o firmă va putea fi înfiinţată în trei zile

    “Solicit şi Oficiului Registrului Comerţului, prin Ministerul Justiţiei, să coreleze aceste proceduri, astfel încât, începând de săptămâna viitoare, să putem da o veste bună mediului de afaceri cu privire la simplificarea procedurilor administrative”, a spus Boc, adăugând că procesul va fi supravegheat de consilierul de stat Andreea Paul-Vass.

    De asemenea, premierul a cerut Ministerului Finanţelor să pregătească schema nouă de ajutor de minimis pentru sprijinirea IMM pentru crearea de locuri de muncă şi analiza rapidă a tuturor cererilor care vizează investiţii sau locuri de muncă în România.

    “Ştiu, de exemplu, că Bosch a înaintat o cerere de ajutor de stat pentru ceea ce înseamnă creare de locuri de muncă şi investiţii la Cluj şi alte firme care vin acolo în locul Nokia. Este vorba de un angajament pe care l-am făcut mai de mult şi trebuie să fie respectat. Repet, nu pentru că este vorba de Cluj, acest lucru trebuie să fie oriunde în ţară, că este vorba de Delphi de la Iaşi sau de Ford de la Craiova sau de Pirelli de la Slatina, nu contează în ce parte a ţării, sunt investiţii care aduc locuri de muncă”, a afirmat Boc.

    El a cerut ca până la 15 februarie să fie disponibilă lista cu investiţiile ministerelor în 2012 şi le-a cerut miniştrilor să facă o prioritizare a investiţiilor, în funcţie de faza în care se află lucrările. “Puneţi accent pe lucrările care se află în fază finală de lucru, adică lucrările care pot fi terminate în anul 2012”, a insistat Emil Boc.

    În opinia lui, creşterea economică din 2012 trebuie să se bazeze pe fonduri europene (6 miliarde de euro), investiţii publice (38,2 miliarde de lei alocate din bugetul de stat), utilizarea schemelor de ajutor de stat şi de ajutoare de minimis pe care Guvernul le are la dispoziţie pentru sprijinirea firmelor, precum şi continuarea procedurilor de simplificare a procedurilor administrative, de reducere a tarifelor şi taxelor parafiscale şi de simplificare a procedurilor la care sunt supuse firmele.

  • O victimă a crizei din Ungaria: cota unică de impozitare

    Aceste condiţii nu vor viza însă numai restabilirea independenţei băncii centrale şi a Consiliului Fiscal, adică punctele cele mai comentate ale disputei cu creditorii externi, ci şi noi măsuri de austeritate care, conform evaluării FMI, ar putea include “revizuirea unor elemente ale cotei unice”, reducerea taxei de criză impuse băncilor, reducerea personalului bugetar, a prestaţiilor sociale şi restructurarea companiilor de transport.

    Potrivit FMI, “cota unică, majorarea salariului minim şi creşterea contribuţiilor la asigurările de sănătate nu sunt stimulative pentru ocuparea forţei de muncă”. FMI estimează pentru Ungaria o creştere economică de 0,3% în 2012 şi un deficit bugetar de 3,5% din PIB.