BusinessMagazin

Tag: schimbare

  • Povestea lui Louis Vuitton, creatorul care a schimbat moda

    Cei mai scumpi pantofi care poartă numele celebrei mărci sunt încălţări bărbăteşti, lansate în 2010, fiind, de fapt, cei mai scumpi pantofi din lume. Pot fi cumpăraţi la Manhattan Richelieu Men’s Shoes, la preţul de 10.000 de dolari perechea. Cu siguranţă că fondatorul afacerii, antreprenorul francez care a dat numele faimoasei mărci, nu şi-a imaginat unde va ajunge firma pe care a fondat-o în 1854, la Paris. Firma de pielărie Louis Vuitton Company aparţine companiei multinaţionale Moët Hennessy Louis Vuitton SA (LVMH), fiind cea mai importantă marcă din portofoliul acesteia. Alte mărci din cele circa 35 de nume reunite de sub umbrela Moët Hennessy Louis Vuitton sunt Bulgari, Guerlain, Moët et Chandon şi Donna Karan.

    Louis Vuitton s-a născut în Cons-le-Sannier, în Franţa, pe 4 august 1821, iar la 16 ani a ajuns la Paris, unde a început să lucreze ca ucenic pentru fabricantul de valize Monsieur Marechal. În 1854 şi-a înfiinţat propria firmă, ale cărei produse au început să fie imitate în scurt timp. În 1885, antreprenorul francez a deschis primul magazin în Londra, pe Oxford Street,m iar apoi, din pricina numeroaselor imitaţii, el a creat în, 1888, imprimeul Damier (tablă de dame) la care a adăugat un logo în care scrie „marque L. Vuitton déposée“, adică „marcă înregistrată L. Vuitton“. În 1892 L.Vuitton a murit, iar administrarea grupului a trecut în mâna fiului său, Georges, care a dezvoltat şi mai mult compania. De pildă, pentru a promova la nivel internaţional produsele, Georges Vuitton a expus produsele la Chicago World’s Fair în 1893. În 1896 a fost lansat celebrul imprimeu Monogram care a devenit emblema companiei. Pe lângă monograma LV apăreau şi alte simboluri grafice (flori, trifoi) inspirate de influenţele japoneze şi orientale din era victoriană târzie. În 1913 a fost deschis boutique‑ul pe bulevardul Champs-Élysées, în Paris. La începutul Primului Război Mondial, Louis Vuitton avea magazine în New York, Washington, Londra, Bombay, Alexandria (Egipt) şi Buenos Aires. În 1936 Georges Vuitton a murit şi fiul său Gaston-Louis Vuitton a preluat controlul firmei familiei. Marca nu este însă lipsită de controverse. Jurnalista franceză Stephanie Bonvicini a publicat în 2004 o carte, „Louis Vuitton, une saga française“, în care povesteşte cum membrii familiei Vuitton au ajutat în mod activ guvernul fantomă condus de Philippe Pétain şi cum au sporit averea familiei făcând afaceri cu germanii. Un purtător de cuvânt al companiei LVMH a comentat: „Asta este o poveste veche. Cartea acoperă o perioadă când era o afacere de familie şi cu mult timp înainte să devină o parte din LVMH. Noi suntem diverşi, toleranţi şi cu toate calităţile unei companii moderne“.

    Louis Vuitton a intrat în România în iunie 2008, cu un magazin de 130 mp în galeria hotelului de cinci stele JW Marriott în urma unei investiţii care depăşeşte un milion de euro. Anul trecut, vânzările mărcii Louis Vuitton s-au plasat la circa 10,1 miliarde de euro la nivel mondial.

  • Schimbare fundamentală la Twitter

    Twitter plănuieşte să elimine limita de 140 de caractere. Twitter lucrează la un produs nou care să le permită utilizatorilor să creeze tweet-uri care să nu fie limitate la 140 de caractere, potrivit mai multor surse apropriate companiei, informează recode.net
     
    Încă nu este clar cum va arata produsul, dar sursele susţin că le va permite utilizatorilorilor să publice texte lungi. Reprezentanţii Twitter au refuzat să comenteze.
     
    Limita de 140 de caractere este o caracteristică importantă a reţelei sociale, caracteristică existentă încă din prima zi de la lansare. Însă Twitter caută modalităţi de a creşte numărul de utilizatori şi poate eliminarea limitei celor 140 de caractere ar atrage mai multă lume pe platforma de socializare.

  • Francezii de la Renault fac următorul pas pe piaţa auto din România

     Salonul de la Frankfurt a fost foarte aglomerat anul acesta. Dincolo de afluxul impresionant de oameni sau de numărul de maşini expuse, cea mai interesantă aglomerare a fost cea a noutăţilor şi a importanţei acestora. Francezii de la Renault au profitat de prezenţa proprie la salonul unde constructorii auto germani sunt în prim-plan pentru a prezenta atât noul Renault Talisman, concurentul lui Volkswagen Passat, dar şi cea de-a patra generaţie a lui Renault Megane.
     
    În fapt, constructorul francez lucrează intens la schimbarea imaginii şi la repoziţionare, după cum explică Jan Ptacek, directorul general al Renault Commercial Roumanie, compania care gestionează pe piaţa locală vânzările Dacia, Renault şi Nissan. Ptacek spune că imaginea mărcii franceze pe piaţa locală este în schimbare odată cu reînnoirea gamei de modele şi cu lansarea noilor maşini desenate de celebrul designer Laurens van den Acker. 
     
    În cadrul Salonului Auto de la Frankfurt, constructorul francez a lansat noul Megane, modelul de clasă compactă al mărcii ce introduce noi echipamente în segmentul său, precum direcţia pe toate cele patru roţi. În România, noul Megane va fi disponibil începând cu primul trimestru al anului viitor. România va fi printre primele pieţe unde va veni, iar preţurile pentru acesta vor fi comunicate în ianuarie. 
    Megane este cel mai cunoscut model al Renault şi este asociat cu brandul încă de la început. Acesta vine să impulsioneze vânzările mărcii după Clio, Captur şi Kadjar”, explică Jan Ptacek. 
    Despre Kadjar, executivul de la Renault spune că a fost foarte bine primit de piaţă, astfel că în reţeaua din România s-au înregistrat mai multe comenzi decât se estimau iniţial – aveam un plan de vânzări pentru Kadjar pe care acum l-am depăşit”. În acelaşi interval de timp cu Megane, pe piaţa locală va fi lansat şi noul Talisman, modelul de clasă medie al Renault, care vine să înlocuiască Laguna şi Latitude şi care va concura direct cu noile VW Passat şi cu Ford Mondeo.
     
    Noile modele presupun noi standarde, aşa că Renault a demarat în România o campanie de modernizare a showroomurilor, pentru a le actualiza cu evoluţia mărcii. Dacă facem o comparaţie între showroomurile Renault de azi şi de mâine cu cele din urmă cu trei ani, vom observa că nici nu par a fi ale aceleiaşi mărci. În trecut vânzările Renault în România erau concentrate pe modele accesibile precum Megane Sedan şi Symbol, însă imaginea şi percepţia mărcii s-au schimbat puternic de când a fost lansat noul Clio în 2012.
     
    Acum completăm gama cu Megane, care va atrage volume mari, şi continuăm cu Talisman, care ne va permite să urcăm în segment”, explică Jan Ptacek strategia de poziţionare a mărcii, subliniind că obiectivul companiei este să construiască imaginea mărcii odată cu lansarea noilor modele. Astfel schimbăm percepţia mărcii Renault în piaţă şi percepţia clienţilor”. În prezent, majoritatea showroomurilor Renault din România respectă noile standarde, în condiţiile în care renovarea lor a început în 2014. 
     
    Următorul pas în România pentru francezii de la Renault îl reprezintă comercializarea maşinilor electrice, proces care se derulează încet, în lipsa programului de susţinere de la stat: „Programul de achiziţii pentru maşini electrice ar putea demara cel mai probabil de la 1 octombrie. Suntem deja în discuţii cu mai multe firme pentru achiziţii, iar în septembrie am livrat prima flotă formată din patru maşini Renault ZOE. Suntem în discuţii cu mai mulţi clienţi mari”.  Având în vedere startul târziu al programului, Jan Ptacek crede că „este aproape imposibil să se vândă prin acesta toate cele 100 de maşini electrice pentru care există tichete finanţate de la stat”.
     
    Orange România, cel mai mare operator de telefonie mobilă de pe piaţa locală, cu peste 10 milioane de clienţi, a achiziţionat patru automobile electrice Renault ZOE, fiind astfel prima companie de pe piaţa locală care va utiliza maşini „pe baterii”. Un Renault ZOE are un preţ de pornire de 20.900 de euro cu TVA la care se adaugă o chirie lunară pentru baterie, care porneşte de la 79 de euro. Achiziţia a fost realizată în condiţiile în care abia luna viitoare Ministerul Mediului ar putea lansa programul de susţinere pentru maşini electrice printr-un bonus de stat de 4.500 de euro. În primele opt luni ale acestui an s-au vândut în România 19 maşini electrice, dintre care cele mai multe sunt Tesla Model S, Renault ZOE şi Volkswagen e-up!.
     
     

  • Pe când o “Mafie Românească”, asemănătoare cu “Indian Mafia”?

    Aşadar, avem un val de şefi de companii de origine indiană, o schimbare semnificativă, atât de importantă încât profesorii de economie au început să o analizeze, pentru a determina ce au aceştia în plus şi de unde vine calitatea managerului indian.

    Şi nu este vorba aici numai de executivii enumeraţi mai sus; practic putem lua orice mare companie din lume şi veţi descoperi lesne în top management cel puţin un indian, dacă nu mai mulţi. În Silicon Valley un inginer din trei este de origine indiană, şi mulţi dintre ei vor rămâne în istoria tehnologiei, pentru că au inventat sau au contribuit la portul USB, procesorul Pentium de la Intel, sistemul de operare Android, browserul Chrome sau serviciul de mesagerie electronică Hotmail; probabil, practic vorbind, orice produs major din zona tehnologiei apărut în ultimele două decenii are cel puţin un naş indian.

    Cunoscătorii vorbesc despre o „Indian Mafia” – formulare care defineşte influenta reţea de ingineri, antreprenori şi executivi de origine indiană din Silicon Valley. Indian Mafia este fie şcolită în occident, fie la IIT, Indian Institutes of Technology, un grup de 19 centre de studii superioare din mai multe oraşe indiene, socotite a fi cu nimic mai prejos decât MIT, Massachusetts Institute of Technology – este cazul chiar al lui Sundar Pichai.

    Atingem aici fondul problemei: unu, de ce au indienii succes? şi doi, cum au acţionat?

    Specialiştii spun că au succes pentru că ştiu bine engleză, pentru că sunt ambiţioşi, pentru că înţeleg în mod profund pieţele emergente, pentru că au vocaţia inginerească în sânge şi pentru că sunt persoane modeste. Engleza o stăpânesc pentru că sistemul educaţional a rămas profund influenţat de cel britanic, ambiţia se traduce prin dorinţa de a-şi depăşi condiţia, de a „ieşi din sărăcie”, cunoaşterea pieţelor emergente nu mai trebuie să o explic, dar o exemplific cu Skype Translator, instrumentul pus la punct de Gurdeep Singh Pall, cu Android One – sistemul de smartphone-uri accesibile propus de Sundar Pichai pentru India – sau cu lansarea Windows 10 în Kenya, la care a participat Satya Nadella, CEO Microsoft. Vocaţia de ingineri este cumva firească, iar modestia vine din educaţie şi din felul lor de a fi – Microsoft şi Google au căpătat, influenţate de Nadella şi de Pichai, dimensiuni mult mai „umane”, companiile au devenit mult mai apropiate de angajaţi decât au fost sub Bill Gates, Steve Ballmer sau Larry Page. 

    Cum au acţionat? Pomenitul IIT a apărut în 1961, printr-o lege specială, dar prima idee a unei astfel de reţele de şcoli a apărut încă din 1946. Primul institut a fost înfiinţat în 1950; iniţial au fost şapte instituţii de învăţământ, declarate de importanţă naţională, iar în 2008 au fost adăugate alte nouă. Sunt autonome, dar supravegheate de un consiliu, iar preşedintele Indiei este, practic, liderul organizaţiei. Şi chiar dacă în topurile universităţilor realizate de occidentali indienii nu se plasează pe poziţii tocmai fruntaşe, în ansamblu organizaţia a devenit un brand, iar rezultatele se văd cât se poate de limpede tocmai prin absolvenţii pe care îi livrează lumii, foarte bine pregătiţi, trecuţi prin filtrele unor examene şi având cunoştinţe la care occidentalii nici nu visează.

    De o bucată de vreme Business Magazin a început să identifice un contingent important de executivi români care lucrează în străinătate, în occident, în Japonia, în Rusia sau în Africa. Silviu Popovici tocmai a devenit expatul român cu cel mai mare business în administrare, director general al Pepsico pentru Rusia, Ucraina şi CIS, adică pentru 12 pieţe, 36 de fabrici, 27.000 de angajaţi şi peste 300 de milioane de consumatori, Călin Drăgan îl urmează îndeaproape din Japonia, unde conduce afacerile de 4 miliarde de euro ale Coca-Cola East Japan, iar Angela Creţu a preluat recent conducerea unei regiuni de 17 ţări din poziţia de group vicepresident pentru Turcia, Orientul Mijlociu şi Africa în cadrul Avon; românii conduc bănci, operaţiuni industriale şi companii în multe ţări ale lumii. Totuşi, nu se poate vorbi de o „Mafie românească”, asemănătoare cu „Indian Mafia” din Silicon Valley, ceva care s-ar dovedi cât se poate de folositor pentru amărâta Românie – un corp de executivi mai eficienţi şi mai influenţi decât ambasadorii, un grup de creiere care să educe, să influenţeze, să fie invocate drept exemple că „se poate” şi care să scoată ţara asta din mlaştină.

    Glumeţii care îmi vor oferi exemple de mafioţi români reali, de hoţi adică, să se abţină.

    Restul, să recapitulăm: educaţie de top, o acţiune coerentă a autorităţilor, limbi străine, ambiţie, vocaţie şi, partea care îmi place cel mai mult, modestia, umilinţa. Pare atât de simplu şi este, în realitate, atât de complicat.

  • Ţara în care în anul 2100 o să traiască aproape jumătate din populaţia planetei

    Conform unui raport al Naţiunilor Unite asupra populaţiei globale  este de aşteptat ca în 2100 aproape 40% din populaţie să fie africană.

    În ultimii 12 ani, populaţia globului a crescut cu un miliard de oameni, ajungând la totalul de 7,3 miliarde. Se estimează că numărul oamenilor de pe pământ, între 2015 şi 2030, va creşte cu 2,4 miliarde, dintre care 1,3 miliarde doar în Africa.

    După 2050, Africa o să fie singurul continent unde populaţia va continua să crească, însemnând că în 2100 nu mai puţin de 39% dintre oameni vor locui în Africa. Ca un punct de referinţă, în 1950 doar 9% din populaţia globală era africană.

    Conform publicaţiei The Globe and Mail, în 1950 în Africa se aflau 8 oameni pe kilometru pătrat, iar în 2050 vor fi 80 pe kilometru pătrat.

    Raportul Naţiunilor Unite indică următoarele motive pentru această creştere. În momentul de faţă, 21 de ţări sunt caracterizate ca având o populaţie cu o fertilitate crescută. 19 dintre acestea se află în Africa, unde, în medie, o femeie are patru-cinci copii de-a lungul vieţii, însă este prevăzut ca acest număr să scadă pe viitor. De asemenea, speranţa de viaţă a crescut cu şase ani pe continentul african în anii 2000. Până în 2100 se aşteaptă ca speranţa de viaţă să crească cu 19 ani, ajungând la vârsta medie de 78 de ani. Iar un al treilea motiv ar fi faptul că mortalitatea infantilă a scăzut semnificativ.

  • A trăit într-o mahala din India, iar acum este CEO-ul unei companii evaluate la 1,5 miliarde de dolari

    Ambarish Mitra trăia în Munirka, o malaha din sud-vestul oraşului Delhi, când a văzut un anunţ care i-a schimbat viaţa, scrie Business Insider.

    Anunţul din ziar era pentru o competiţie de “e-business”, cum erau denumite afacerile pe internet 1997 în India.
    Adolescentul de 17 ani a aplicat cu un plan de business cu ideea de a oferii acces la internet femeilor cu venituri mici. Mitra nu avea nici cea mai mică idee că asta avea să fie începutul unei cariere de succes.

    În prezent, Ambarish Mitra este CEO-ul Blippar, companie de publicitate (realitate augumentată), a fost fotografiat cu familia regală britanică, iar vicepreşedintele al Xiaomi, Hugo Barra, i-a livrat personal ultimul telefon Xiaomi.

    Deşi trăia în sărăcie Mitra nu s-a născut sărac. A crescut într-o familie cu venituri medii, care prioritiza educaţia în dauna banilor. Mama lui a fost cântăreaţă şi pictoriţă, iar tatăl lui inginer.

    El a fost captivat de internet încă de mic, dar tatăl lui voia să devină inginer ca şi el. De asemenea, Mitra il idolatriza pe Bill Gates. A citit “Business the Bill Gates Way” şi cartea lui Bill Gates “The Road Ahead”, iar lângă computer avea o poză dintr-o revistă Forbes, în care era întruchipat Bill Gates alături de Warren Buffet. ” În timp ce oamenii din generaţie cu mine aveau poze cu Madonna sau Samantha Fox, eu aveam o poză cu Bill Gates”.

    Pasiunea lui pentru internet a intervenit între el şi tatăl său, care nu era de acord cu drumul în viaţă al copilului lui.
    “Parinţii mei voiau să ma fac inginer, dar eu nu eram interesat. Totul era atât de haotic, încât am decis să fug de acasă şi am început să trăiesc pe mahala”, a spus Mitra.

    Pentru a supravieţuii, Mitra vindea reviste din uşă în uşă şi noaptea vindea ceai la un stand.
    “A trebuit să mă maturizez rapid. Iar un lucru pe care l-am dobândit în urma acestei experienţe este faptul că nu-mi este frică de nimic, lucru care s-a transmis şi în modul cum conduc compania”, a spus el.

    Trăia de şapte luni în Munirka când a dat peste anunţ. Trei luni mai târziu a aflat că a câştigat. “A fost un moment care mi-a schimbat viaţa”, a mărturisit Mitra.

    În urma propunerii, s-a lansat portalul online: Women Infoline. Compania oferea acces gratuit la internet femeilor cu salarii mici, iar profitul firmei venea din vânzarea de reclame.

    În 2000 compania s-a listat la bursă, iar Ambarish Mitra  s-a mutat în Londra cu banii obţinuţi.  Acolo el a lucrat într-un magazin de haine în timp ce a încercat să lanseze mai multe start-up-uri. În 2008 criza a lovit întreaga lume şi Ambarish Mitra a fost nevoit să se angajeze la Axa, compania de asigurări, unde a fost promovat până la poziţia de director al departamentului de inovaţie.

    Mitra impreună cu prietenul său, Omar Tayeb, se aflau într-un bar când le-a venit ideea pentru Blippar. Cei doi au creat o apliacţie de smartphone, cu ajutorul căruia utilizatorul transforma o bancnotă de 20 de lire într-o imagine animată. Cei doi s-au gândit să transforme acest truc într-un business veritabil, în prezent, Blippar animând orice imagine, obiect.

    Mitra şi Tayeb au investit 200.000 de dolari pentru lansarea afaceri. Ideea a prins, iar în martie 2015 compania a mai strâns 45 de milioane de dolari într-o rundă de finanţare, propulsând compania la o evaluare de 1,5 miliarde de dolari.

    Nu crede faptul că a fugit de acasă l-a ajutat în afaceri, ci spune că a avut noroc să găsească mediul şi timpul potrivit pentru a lansa un asemenea business.

  • Ce se va întâmpla cu VREMEA în România în următorii ani. AVERTISMENTUL climatologilor: “Toate tiparele se vor schimba”

    Meteorologii arată că vara lui 2015 este cea mai secetoasă din ultimii 50 de ani. Temperaturile ridicate din ultimele trei luni şi  lipsa precipitaţiilor au dus la scăderea dramatică a rezervei de apă din sol.

    Ce se va întâmpla cu VREMEA în România în următorii ani. AVERTISMENTUL climatologilor: “Toate tiparele se vor schimba”

  • Povestea omului care a schimbat internetul

    Săptămâna trecută Google a anunţat restructurarea Google, aceasta devenind o subsidiară a companiei mamă, Alphabet. Odată cu această mişcare Sergey Brin a trecut din poziţia de director al proiectelor speciale la noua poziţie de preşedinte al Alphabet.

    Au trecut aproape 20 de ani de când Brin şi colegul său de camera de la Stanford, Larry Page au fost lansat motorul de căutare ce avea să schimbe lumea .

    Averea lui Sergey Brin este estimată la 34 de miliarde de dolari, dar el nu a fost dintotdeauna bogat. S-a născut în Uniunea Sovietică în 1973, într-o familie care nu era chiar pe placul regimului, din cauza rădăcinilor evreieşti. Părinţii lui au încercat să părăsească URSS-ul, iar când Sergey avea şase ani, familia a reuşit să obţină viză de ieşire din ţară.

    Familia Brin a ajuns în Maryland, iar Sergey a fost înscris la şcoala Montessori (aici a studiat şi Larry Page, dar şi Jef Bezos, fondatorul Amazon).

    Brin l-a înâlnit pe Larry Page la Stanford în 1995. Cei doi s-au împrietenit rapid şi au început să lucreze la un motor de căutare, numit iniţial “BackRub”. Au înregistrat domeniul google.com în 1997 cu misiunea de a organiza informaţia lumii.

    Brin şi Page sunt fani ai festivalului “Burning Man”, iar în 1998 au creat primul “doodle” prin care înştiinţau oamenii că dacă site-ul pică, nimeni nu o să-l repare pentru că sunt plecaţi la festival. L-au angajat pe Eric Schimdt, fost CEO Google, actual CEO Alphabet , după ce au auzit că şi lui îi place “Burning Man”.

    Google a cresut de-a lungul timpului, iar compania s-a extins şi în alte domenii, Sergey Brin fiind iniţiatorul multor proiecte: maşinile fără şofer, lentile de contact (smart contact lenses) sau Google Glass. Brin era atât de entuziasmat de Google Glass, încât era greu să-l vezi fără o pereche, iar New York Times a scris că el ar fi fost responsabil pentru lansare grăbită a Google Glass, înainte ca produsul să fie gata pentru publicul larg.

    Sergey Brin s-a căsătorit cu Anne Wojcicki, iar nunta lor a avut loc într-un loc secret în Bahamas, amândoi fiind îmbrăcaţi doar în costumele de baie la ceremonie. De-a lungul timpului, cuplul a donat 160 de milioane de dolari pentru cercetarea bolii Parkinson, o cauză importantă pentru Brin, deoarece mama şi mătuşa lui au suferit de acestă boală. Şi Brin este predispus să sufere de Parkinson, având şanse 10% ca boala să se manifeste.  Lucrurile nu au mers foarte bine pentru Anne şi Sergey, divorţând după opt ani de căsnicie, Sergey fiind acuzat că a avut o relaţie cu o angajată Google.

    “Toată lumea vrea să aibă succes, dar eu vreau ca lumea să mă vadă ca o persoană inovatoare, de încredere şi etică, ca o persoană care a avut un impact asupra omenirii”, a spus Sergey Brin. Publicaţia The Economist l-a numit chiar “Enlightenment Man” (Omul iluminat) datorită dedicaţiei sale în a rezolva problemele omenirii.


     

  • Turcul mecanic

    Două faţete ale fotografiei: gigantul Kodak era în 1988 pe val şi avea 145.000 de angajaţi. Un sfert de veac mai târziu, în 2012, Kodak era în faliment. Compania momentului pentru fotografie era, în anul în care fostul gigant a falimentat, Instagram, care avea 13 angajaţi şi deservea 30 de milioane de clienţi. Şi acesta nu este nici pe departe un caz rar – în cazul WhatsApp, cumpărată de Facebook cu 19 miliarde de dolari anul trecut, 55 de angajaţi se ocupau de 450 de milioane de clienţi.

    Este acesta doar un aspect al schimbărilor aşa de profunde încât se fac greu remarcate şi care au loc în lume. O analiză recentă din Financial Times evidenţia sfârşitul erei carierelor de zeci de ani la o singură companie şi al relativei securităţi oferite de o astfel de abordare şi trecerea pieţei muncii spre o zonă mai entuziastă dar mult mai nesigură a insului cu aptitudini antreprenoriale şi cu abilităţi comerciale, care se vinde temporar sau ca freelancer. Sigur că abordarea “o carieră – o companie” este încă puternic prezentă, dar viitorul pare a fi mult mai zglobiu din acest punct de vedere – o economie flexibilă, un program flexibil, o viaţă maleabilă. Sună interesant, nu? În stilul evangheliştilor erei tehnologice în care intrăm, evanghelişti care cred că procesorul şi mobilitatea şi softurile vor rezolva toate problemele omenirii.

    Chestia este că dincolo de lejeritatea unui astfel de mod de viaţă se află un număr de necunoscute: devenit cost variabil, insul comun, aflat la temelia consumului, a producţiei şi a PIB-ului, va mai rămâne la fel de temeinic, îşi va mai permite credite, casă, familie, vacanţe sau o viaţă?

    Cu ceva vreme în urmă Amazon a lansat Mechanical Turk, o platformă pentru microslujbe la care au aderat în jur de un milion de oameni. Mechanical Turk, numită aşa după un automat faimos din secolul XVIII, care juca şah şi era îmbrăcat ca un turc, a fost folosită în mai multe cazuri extrem de interesante: 50.000 de oameni l-au căutat în fotografii realizate de sateliţi pe Steve Fosset, milionarul pornit într-o călătorie cu balonul în jurul lumii şi care s-a prăbuşit; alţii au tradus Moby Dick în japoneză, iar alţii au programat, în grup, un robot să lucreze cu expresorul de cafea. Nu-i minunat? Nu prea, pentru că acestea sunt sarcinile cele mai grozave în ani întregi: cele mai multe sunt chestii de rutină, să scrii o descriere de produs pentru 3 dolari, să alegi nişte fotografii, pentru 30 de cenţi, sau să descifrezi ceva scris de mână pentru 50 de cenţi. Amazon ia un procent bun din fiecare tranzacţie.

    Şoferii Uber îşi folosesc maşinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină şi piese de schimb, şi plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajaţi. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, defineşte astfel de abordări drept o întoarcere la mentalităţile secolulului XIX. Lumea a înţeles greu şi a trecut şi mai greu de la exploatare la decenţă şi o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii au rămas undeva în urmă. Confirmarea este chiar în statisticile recente, care arată că 1% din cei mai bogaţi oameni ai planetei vor ajunge în scurt timp să deţină mai mult de jumătate din averea mondială – de la 44% în 2009 au ajuns să deţină 48% în 2014. Echilibrele sociale ale lumii sunt fragile, şi aceasta este raţiunea scrierii mele, că fără standarde totul se poate nărui.

    Ilustrez cu „Nava cu sclavi” a lui Turner, pictat în 1840.