BusinessMagazin

Tag: firme

  • Care sunt locuinţele preferate ale bogaţilor Capitalei

    În primul trimestru al anului, Băneasa şi Pipera au atras mai mulţi chiriaşi pe segmentul premium decât Şoseaua Nordului, Dorobanţi, Floreasca, Aviatorilor sau Primăverii, bugetul fiind factorul determinant de selecţii, potrivit unor informaţii trimise de reprezentanţii grupului de firme imobiliare Nordis.

    Cele mai multe tranzacţii s-au încheiat la bugete medii de 1.500 euro/lună în zonele de centru-nord şi nord ale Capitalei; cel mai mare buget de închiriere a unui apartament a fost de 2.400 euro/lună iar cel mai mic de 700 de euro/lună. Proprietăţile cu 2-3 dormitoare, în cazul apartamentelor şi cu 4-5 dormitoare în cazul vilelor au fost cele mai tranzacţionate, iar bugetele medii au fost în jur de 1.500 euro/lună. Factorii determinanţi pentru un chiriaş în alegerea locuinţei au fost, în această ordine, preţul, zona, tipul de proprietate (apartament sau vilă) finisajele şi mobilierul, dar şi facilităţile oferite de proprietate sau complex.

    „Pentru majoritatea chiriaşilor preţul este cel mai important criteriu de decizie. Chiar dacă solicită să viziteze şi proprietăţi a căror chirie este peste bugetul lor declarat, decizia finală va ţine cont în primul rând de preţ şi abia apoi de calitatea amenajărilor sau facilităţile oferite de complex sau proprietate. Există însă, mult mai rar, acei clienţi pentru care bugetul este doar un parametru relativ. Pentru acest tip de chiriaşi contează suprafaţa utilă a spaţiului, finisajele, mobilierul, dimensiunea teraselor şi priveliştea şi nu vor închiria proprietăţi care nu se ridică la standardele lor”, afirmă Emanuel Poştoacă, director general al Nordis.

    În primele trei luni din 2016, a crescut uşor numărul de apartamente premium aflate la închiriere, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Majorarea s-a datorat livrării de imobile rezidenţiale noi în 2015, care au fost achiziţionate în scop investiţional. Chiriile apartamentelor în zona Pipera sunt mai scăzute faţă de zona Herăstrău, fiind vorba de altă locaţie dar şi de concurenţa directă cu vilele şi încep de la 1.000 euro/lună.

    Spre exemplu, la un buget de 1.000 – 1.300 euro/lună, în zona Herăstrău se poate închiria un apartament de cca 90-100 mp utili, mobilat şi utilat. La acelaşi buget, în zona Pipera se poate închiria o vilă cu 3 camere, cu suprafaţa utilă de 120-140 mp, finisaje medii, situată în complex rezidenţial (deci curte proprie de 50 – 70 mp) şi de obicei nemobilată. Daca discutăm de bugete mai mari, peste 2.500 euro/lună, în Herăstrău putem închiria apartamente cu 3-4 camere cu peste 120 mp utili şi frumos mobilate, chiar pe Şoseaua Nordului, lângă parc. În Pipera, la acelaşi buget sunt disponibile vile de peste 180 mp utili, care au curte de 200-300 mp, mobilate şi chiar cu piscină.

    Apartamentu nou care s-a închiriat în scop rezidenţial la cel mai mare buget prin intermediul Nordis are trei camere şi este situat în zona Kiseleff – Aviatorilor, noul locatar urmând a plăti o chirie lunară de 2.400 euro/lună.

    Apartamentul se află într-un imobil construit în 2010 şi a fost achiziţionat de la început in scop investiţional. Cea mai accesibilă locuinţă premium închiriată de Nordis, în primul trimestru din acest an, în zona de nord a Bucureştiului a fost un apartament tot cu trei camere în complexul rezidenţial Park Residences 5 din Băneasa, finalizat în anul 2015. Apartamentul a fost închiriat pentru suma de 700 euro/luna şi este la prima utilizare, fiind vorba de o investiţie imobiliară.

    Grupul de firme imobiliare Nordis a fost înfiinţat în 2008, de către Emanuel Poştoacă, consultant imobiliar cu experienţă in investiţii rezidenţiale în zona de nord şi astăzi reuneşte trei firme specializate: Nordis, de intermediere imobiliară, Nordis ­ Administrare, de administrare de imobile şi Nordis Investments, de investiţii si dezvoltare imobiliară. Nordis are în portofoliu , la vânzare, închiriere sau în administrare  peste 2.500 de proprietăţi premium din zonele de nord ale Bucureştiului din Piaţa Victoriei şi până în Iancu Nicolae: Kiseleff, Aviatorilor, Primăverii, Herăstrău – Şoseaua Nordului, Băneasa şi Pipera.

     

  • Portretul robot al femeii de afaceri din România

    44 de ani. Inteligentă, educată, focusată pe consultanţă şi retail. Aşa arată portretul robot al femeii care face business în România. Un studiu realizat de compania de servicii financiare KeysFin relevă că, spre deosebire de anii trecuţi, tot mai multe femei intră în afaceri, dovadă că peste 200.000 de firme au acţionari majoritari reprezentantele sexului frumos.

    Cele mai noi date de la Registrul Comerţului şi Ministerul de Finanţe arată că numai puţin de 217.400 de femei sunt implicate în prezent în afaceri, în calitate de acţionari majoritari la societăţi comerciale active pe piaţa românească.

    Cele mai multe femei fac afaceri în Bucureşti, unde sunt înregistrate 47.118 firme cu acţionari majoritari femei, urmate de cele din Cluj (11.842 firme), de doamnele din Timiş (9797 firme), Constanţa (9401 societăţi), Prahova (7654 firme) şi Ilfov (6984 societăţi).
    Domeniile preferate de femei sunt comerţul cu amănuntul în magazinele nespecializate cu vânzare predominantă de produse nealimentare (7571 firme), lucrări de construcţii rezidenţiale şi nerezidenţiale (6458 societăţi), activităţi de contabilitate şi audit financiar (5891 firme), baruri şi activităţi de servire a băuturilor (4867 firme) şi restaurante (4310 societăţi).

    Raportat la bărbaţi, femeile conduc majoritatea afacerilor din sănătate şi asistenţă socială (58,58%), gospodării private (66,67%), alte activităţi de servicii (51,78%) şi sunt aproape pe picior de egalitate în învăţământ (48,92%), intermedieri financiare (46,7%), activităţi profesionale (44,38%), comerţ (43,62%), hoteluri şi restaurante (42,64%).

    “Datele statistice arată că cele mai multe femei implicate în afaceri din poziţia de acţionar majoritar sunt românce. Tot în ţara noastră fac business, printre altele, 116 italience, peste 200 de chinezoaice, 105 femei din Germania, 74 de femei din Republica Moldova, 34 de austriece, 42 de turcoaice, 23 de franţuzoaice, 19 unguroaice şi 26 de femei din SUA”, spun experţii KeysFin.

    Spre deosebire de bărbaţi, femeile cu educaţie superioară reprezintă 78%, în timp în cazul bărbaţilor, procentul este de 74%.

    Şi în privinţa vârstei, femeile stau ceva mai bine. Vârsta medie a femeilor care fac afaceri este de 44 de ani, în timp ce la bărbaţi este de 44,6 ani.

    “Cele mai tinere femei care fac afaceri sunt implicate în organizarea de spectacole (medie de 40 ani), servicii şi activităţi ale gospodăriilor (41 de ani) în timp ce femeile cu vârsta medie cea mai ridicată ( de peste 47 ani) activează în sănătate şi asistenţă socială şi tranzacţii imobiliare. Asta în timp ce bărbaţii maturi sunt implicaţi mai ales în industria extractivă şi cea prelucrătoare, iar cei mai tineri în IT&C”, spun analiştii KeysFin

  • Din mai, firmele ar putea avea de îndeplinit noi obligaţii. Cine nu va respecta dispoziţiile va risca amenzi de până la 50.000 de lei

    În curând, comercianţii vor avea de îndeplinit noi obligaţii, potrivit unui proiect de lege ce figurează pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, ca for decizional. Printre reglementările programate să intre în vigoare din 20 mai se numără obligaţia firmelor şi instituţiilor publice care furnizează servicii de utilitate publică să accepte plăţi cu cardul, micşorarea plafonului cifrei de afaceri de la care comercianţii cu amănuntul vor fi obligaţi să accepte şi plăţi cu cardul sau acordarea avansurilor în numerar de către agenţii economici care au terminale de plată şi care acceptă acest serviciu. În caz contrar, operatorii vor risca amenzi de până la 50.000 de lei, scrie avocatnet.ro

    Concret, potrivit proiectului de act normativ ce figurează pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, cu propunere de adoptare, operatorii economici vor fi obligaţi să îndeplinească noi prevederi, unele dintre ele inexistente până acum în legislaţie, iar altele care sunt, în prezent, doar opţionale.

    În forma amendată a propunerii legislative este stabilit că operatorii economici furnizori de servicii de utilitate publică, precum şi instituţiile publice, inclusiv cele care încasează impozite, taxe, amenzi, dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi şi alte obligaţii de plată sunt obligate sa accepte încasări şi prin intermediul cardurilor de debit şi al cardurilor de credit.

    Citiţi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume şi-a dezvăluit identitatea. Este român

    Românul Gheorghe Răzvan Eugen se află în spatele unueia dintre cele mai importante grupări de hackeri din lume, Team GhostShell, scrie The Next Web.

    GhostShell a semnat unele dintre cele mai importante atacuri cibernetice din ultimii cinci ani. FBI,NASA sau Pentagon au fost compromise de GhostShell. În plus, peste 2,5 milioane de adrese de email oficiale ruseşti au fost compromise precum şi numeroase alte firme din domeniul securităţii cibernetice.

    Potrivit lui Bryan Clark, The Next Web, GhostShell a hotărât să-şi dezvălui identitatea. Se pare că este român, îl cheamă Gheorghe Răzvan Eugen, are 24 de ani şi locuieşte în Bucureşti la 15 minute de Casa Poporului.

    „„Numele meu este G. Răzvan Eugen şi sunt omul din spatele pseudonimului Team Ghostshell. Eu sunt Ghostshell. Deşi de-a lungul timpului mi s-a spus in multe feluri(….) am 24 de ani, sunt născut pe 16 august 1991 în Bucureşti, România. Deşi călătoresc des, locuiesc încă aici. Stau la aproximatic 15 minute de cea mai mare clădire din europa, Casa Poporului. Înainte de a fonda Team Ghostshell, am făcut parte dintr-o altă reţea de hackeri, MalSec. Am înfiinţat-o cu fostul membru lulzsec, care nu a fost prins niciodată, pe reţeaua AnonOps, la începutul anului 2012. Am condus toate operaţiunile de hacking, iar el se ocupa de relaţia cu media. Am avut un conflict cu el, pentru că bănuiam că era din FBI şi ne-am despărţit. Am luat în acel moment cu mine toţi hackerii pe care îi recrutasem şi îi formasem personal. El i-a ţinut pe restul. Ceilalţi au plecat” scrie românul în mesajul trimis către zece jurnalişti de IT, aleşi de el, printre care şi Bruan Clark de la The Next Web, care a publicat duminică articolul despre GhostShell„, scrie românul.

    De ce a decis să-şi dezvăluie identitate?

    Citeşte de ce doi români vor să determine lumea să renunţe la parole într-o perioadă când securitatea cibernetică este tot mai importantă

    “Vreau doar să îmi asum acţiunile, să suport consecinţele şi să sper că totul va fi bine. Ce îmi dorec cu adevărat este să fac în continuare parte din această industrie. Securiatatea cibernetică este ceva ce mă pasionează foarte mult, în ciuda problemelor legale ce le atrage. Pe de altă oarte sper ca alţi hackeri şi hacktivişti să fie inspiraţi de exemplul meu şi să caute să fie mai buni. Doar pentru că ai explorat părţi ale internetului şi ai protestat împotriva unor chestiuni importante, nu înseamnă cp trebuie să te temi şi şi devii paranoid faţă de oamenii din jurul tău”, a mărturisit Eugen.

    Citiţi şi povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    GhostShell a fost cel mai activ în 2012, când a spart numeroase servere guvernamentale din SUA şi Rusia. Apoi nu s-a mai vorbit despre această reţea de hackeri, până în 2015, când a anunţat prin contul de Twitter că a lansat noi atacuri cibernetice şi este în posesia a mii de date private de pe servere securizate.
     

    Vezi aici cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

  • Românca de 26 de ani care conduce trei afaceri la Londra. A pornit primul business când avea doar 18 ani

     Oana Babagianu a deschis prima afacere la 18 ani, în România, iar acum conduce trei firme în Londra şi se pregăteşte pentru deschiderea celei de-a patra.

    Competiţia în capitala Angliei este mare mai ales dacă nu eşti un nume cunoscut la nivel local. Munceşti de două ori mai mult decât alţii. Este şi cazul Oanei Babagianu, tânăra de 26 de ani, care în 2014 a pus bazele unei afaceri în domeniul frumuseţii. În 14 luni de la inaugurare, firma sa a fost pe plus. Acum, are aproape doi ani de antreprenoriat în Londra şi declară o cifră de afaceri de 20.000 de lire pe lună pentru primul său business, în condiţiile în care o afacere, în unul dintre cele mai mari oraşe europene, prinde contur în doi-trei ani.

    Dezvoltă în paralel trei firme în domenii diferite: frumuseţe, accesorii şi maşini, iar în planurile sale este deja a patra firmă în domeniul evenimentelor. Toate cele patru firme vor fi reunite în grupul Vos. Spune despre ea că şi-a urmat visul cu tenacitate şi poftă de viaţă, criteriile de care ţine cont în alegerea oamenilor din echipa sa. Opt dintre cei 15 angajaţi ai săi din salonul de înfrumuseţare sunt români ambiţioşi şi talentaţi, dar are şi oameni care provin din alte ţări: Portugalia, Rusia, Anglia, Polonia, Letonia, Lituania şi Italia.

    Oana şi-a început cariera de antreprenor în oraşul natal, Urziceni, la 18 ani, unde a deschis un salon de înfrumuseţare, principala sursă de finanţare şi pentru afacerile din afara ţării. Tânăra antreprenoare a fost inspirată şi de familia sa care a făcut business în industria ospitalităţii dintotdeauna. Studiile în marketing şi administrarea afacerilor urmate atât la Universitatea Regent din Londra, cât şi la Universitatea Francisco de Vitoria din Madrid, precum şi studiile masterale în domeniul comunicării de la Universitatea Webster din Londra le-a folosit în mod productiv. Oana şi-a făcut relaţii şi a dat cărţi de vizită chiar dacă aveau doar numele şi adresa de e-mail.

    Cititi mai multe pe www.cariera.ejobs.ro

  • Brokerii de asigurări estimează creşterea medie a tarifelor RCA la 22-24%

    „Piaţa e strâns legată de creşterea economică şi acest lucru se vede în ultimul an şi jumătate şi la persoane fizice şi la firme. Multe firme alegeau varianta cea mai ieftină înainte, acum se orientează spre companii mai bine poziţionate. Şi se uită şi la alte tipuri de asigurări, linii de care nu discutam acum 3-4 ani din cauza lipsei de resurse“, a spus el.

    Statistic, impactul creşterii economice începe să se reflecte în asigurări cu un decalaj de 6 luni, la pieţele mature, dar în cazul României decalajul creşte la 12-18 luni.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine câştigă şi cine pierde din interzicerea fumatului

    Un sfert dintre adulţii din România se declară fumători, iar patru din zece au încercat să renunţe la acest obicei în ultimul an. Intrarea în vigoare a legii care interzice fumatul în spaţiile publice, din 16 martie, va face ca acest viciu să devină unul prohibitiv. Ce înseamnă acest lucru pentru producătorii de tutun, unii dintre cei mai importanţi contributori la bugetul de stat? Experţii de la KeysFin au analizat situaţia din această industrie, iar rezultatele financiare sunt pe măsura restricţiilor dure impuse de autorităţi, se arată în studiul KeysFin

    Datele raportate la Registrul Comerţului şi Ministerul Finanţelor arată că cifra de afaceri a producătorilor de tutun din România a scăzut la jumătate în ultimii patru ani, de la 2,26 miliarde de lei în 2010 la 949 milioane de lei, în 2014.

    Interesant este că profitabilitatea sectorului a urmat un trend total diferit. Dacă în 2010, cele 15 companii întregistrate în România cu codul CAEN 1200 raportau un profit de 31,4 milioane lei, în 2014, cele 17 firme care au raportat date financiare anunţau un nivel de profitabilitate de 48,8 milioane lei.
    “După un record negativ de profitabilitate, de 24,8 milioane de lei în 2011, firmele producătoare de tutun au înţeles că este timpul să ia măsuri de restructurare, iar efectele acestora s-au văzut în anii următori. Industria tutunului a urmat trendul crizei economice, reuşind să îşi menţină marja de câştig, în ciuda prăbuşirii cifrei de afaceri”, au explicat analiştii de la KeysFin.
    Industria tutunului este, în prezent, al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după companiile din sectorul petrolier. În 2014, industria tutunului, care include şi firmele care comercializează ţigarete, a virat la buget circa 2,7 miliarde euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii. Suma reprezintă 1,75% din PIB şi 12,5% din totalul veniturilor bugetare, potrivit reprezentanţilor producătorilor de tutun.

    Interdicţia totală privind consumul de ţigări în spaţiile publice va face ca industria să caute soluţii alternative, pentru a evita falimentul.

    “Consumul domestic nu va fi de ajuns pentru a acoperi impactul noilor interdicţii, astfel că, în prima fază, estimăm o creştere semnificativă a preţurilor ţigărilor. Pe de altă parte, asistăm deja la o reorientare a producătorilor şi comercianţilor către soluţii alternative, precum vânzarea de ţigări electronice şi alte tipuri de dispozitive. Nu este exclus, în contextul măsurilor prohibitive care vor intra în vigoare în martie, să asistăm la o regândire a promovării consumului de ţigări prin dezvoltarea unor spaţii de fumat alternative, în aer liber, care să respecte legislaţia în vigoare”, spun aceştia.

    Analiza realizată de KeysFin arată că cele mai importante firme din industria tutunului din România sunt JTI International Manufacturing SA, British American Tobacco, Philip Morris România SRL, China Tobacco International si Rom Ital SRL. Împreună, acestea au realizat în 2014, o cifră de afaceri totală de 947,5 milioane de lei.

    Cel mai important jucător este JTI International Manufacturing SA, cu afaceri de 545,2 milioane de lei şi 260 de salariaţi, urmat de British American Tobacco cu 179,1 milioane lei şi 560 de angajaţi şi Philip Morris România SRL cu 165,9 milioane lei.

    Industria tutunului, privind-o exclusiv din prisma datelor financiare oficiale, a angajat în 2014 aproape 1600 de angajaţi.

    “Există încă un comerţ important de ţigări de contrabandă, aduse din ţările din jur, dar şi un consum de ţigări nefiscalizate, a cărui valoare este de peste 20 % din piaţă. Potrivit unui studiu independent Novel Research, una din şase ţigarete vândută în România este de contrabandă. De menţionat că datele studiului se bazează strict pe informaţii de la consumatori”, spun experţii.
    img

    Datele statistice arată că, dintr-un pachet de 20 de ţigări vândut legal, 12 ţigarete reprezintă echivalentul accizelor, 4 ţigarete – TVA –ul, iar restul, profitul producătorului şi al comerciantului. Astfel, din preţul final plătit de un fumător pentru un pachet de ţigarete comercializat legal, 80% reprezintă bani care intră la bugetul de stat.
    “Intrarea în vigoare a legii fumatului va influenţa, astfel, şi încasările la bugetul de stat. Pe de altă parte, restricţiile îşi vor regăsi efectele pozitive, pe termen mediu şi lung, în starea de sănătate a populaţiei. Iar acest lucru va duce la o scădere a cheltuielilor medicale generate de efectele consumului de tutun”, afirmă cei de la KeysFin.

    Potrivit unui studiu derulat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES, doar un procent de 30% dintre respondenţii care ies în localuri minim o dată pe an afirmă că legea anti fumat le va influenţa comportamentul. Marea majoritate, 69%, declară că obiceiurile lor nu vor fi influenţate de legea anti-fumat.

  • De ce nu mai avem femei de serviciu şi contabili? Pentru că acum avem cleaning personal şi CFO

    Patronii români au în majoritate aspiraţii occidentale, dovadă fiind denumirile cel puţin originale, cu iz de business ca în filme, în care investitorii subliniază că sunt “owneri” sau CEO, iar afacerile lor au denumiri pompoase, cu pretenţii de multinaţională, potrivit unei analize a KeysFin, informează Mediafax.

    Statistica KeysFin arată că cele mai multe firme active, 11.595, poartă denumirea de “Consulting”, iar alte 9.700 includ numele “Invest”. Denumiri foarte populare la români sunt şi “Construct” (8.856), “Trans” (8.272), “Company” (6.851), “Design” (6.212) şi “Internaţional” (6.122).

    Pe lista celor mai populare denumiri de firmă se mai află Star, Tech, Business, Trading, Management, Media, Expert, Soft, Concept şi Logistic, toate aflate pe cărţile de vizită a peste 100.000 de societăţi comerciale.

    Nu lipsesc şi denumiri precum Best, Smart, Industrial, Marketing, Universal, Super, West, Fast, Gold şi Mega.

    “Acestea denumiri, cel mai des întâlnite, dovedesc faptul că investitorii români, indiferent că au un PFA, un SRL sau un SA, încearcă să-şi asigure un capital de imagine cât mai solid, să dovedească, în primul rând prin denumire, stabilitate şi seriozitate. Că peste 90% dintre firmele din România au sediile sociale în apartamente de bloc, asta este altă problemă”, spun analiştii de la KeysFin.

    Un fenomen tot mai întâlnit în economie îl reprezintă şi înfiinţarea unor companii în afara ţării, la Londra, Paris, în SUA sau în paradisurile exotice, tocmai pentru a sugera potenţialilor parteneri faptul că au de-a face cu firme serioase, nu cu “business-uri de buzunar”.

    “Owner, CEO, manager, business developer, CFO, project manager, asistent manager, etc. Nu prea mai avem directori, contabili şefi, secretare, directori de personal, responsabili aprovizionare, gestionari, magazioneri etc.. Acum femeia de serviciu a devenit cleaning personal, secretara este obligatoriu asistent manager, iar contabilul este CFO. Sunt alte exemple care dovedesc aspiraţiile occidentale ale românilor şi modul în care încearcă să-şi cosmetizeze originea mioritică, cu parfum socialist”, spun experţii KeysFin.

    Potrivit studiului KeysFin, cel mai des întâlnit nume tradiţional este Mioriţa, o denumire aflată pe frontispiciul a peste 170 companii înregistrate la Registrul Comerţului.

    În rest, cele mai multe au denumiri de flori precum Magnolia, Crinul şi Crizantema, de păsări (Albatros, Condor) sau alte denumiri care au legături cu aşteptările oamenilor de afaceri, de la Favorit, Splendid, Elixir, Nirvana, Talisman, Fortuna, Orizont, Unic, Actual, Viitorul, Ascendent, la Cristal, Diamant şi Briliant.

    Studiul KeysFin privind denumirile firmelor a luat în calcul cele 549.427 de firme înregistrate şi active la nivelul anului 2014.

    KeysFin oferă servicii de business information şi credit management dedicate mediului de afaceri, de la rapoarte de credit, monitorizare, analiza competiţiei, la studii şi analize de sector necesare companiilor care doresc să dezvolte un business sănătos pe piaţa romanească.
     

  • O româncă descrie cât de simplu e să ai o afacere la Londra: Înfiinţarea unei firme durează zece minute şi se face pe internet oricând

    Ozana Giuşcă a ajuns la Londra ca să urmeze un MBA şi a rămas să lucreze în City. A renunţat la poziţia de manager de relaţii cu clienţii la Piraeus Bank şi, spune ea, dacă ar fi să aleagă din nou ar opta tot pentru capitala Angliei.

    „E foarte uşor să cunoşti oameni noi, să dezvolţi relaţii, să vorbeşti business la un nivel înalt. Lucrurile se mişcă mai rapid decât în alte locuri, ai de-a face cu oameni care iau decizii şi, ce-mi place cel mai mult, se merge pe the benefit of the doubt, adică prezumţia că eşti nevinovat şi că ai interese bune şi oneste. Numai dacă greşeşti şi demonstrezi contrariul eşti mutat în altă categorie. Nu se pierde atât de mult timp cu suspiciuni şi nevoia să demonstrezi că eşti un om integru, ceea ce pentru mine este o mare uşurare.“

    În 2004, Ozana Giuşcă a decis să pornească şi propria afacere şi s-a specializat în consultanţă în atragerea de fonduri europene pentru companii care investesc în România. În 11 ani a avut 100 de clienţi şi a implementat proiecte în valoare de 150 de milioane de euro.

    „Înfiinţarea unei firme se realizează în zece minute. Atât mi-a luat mie la 2 noaptea când mi-am înfiinţat prima firmă în Londra. Totul se face pe internet şi este extrem de simplu.“

    Aşa a început aventura antreprenorială a româncei, urmată de alte surprize plăcute. De 11 ani, Giuşcă îşi ţine singură contabilitatea într-un fişier Excel, unde introduce veniturile, cheltuielile şi mişcările de numerar de la bancă, de unde i se generează raportul de profit şi pierderi, balanţa şi cash-flow-ul, pe care le raportează o dată pe an la agenţia de administrare fiscală. Taxa pe valoare adăugată este singura raportare făcută trimestrial. Nu a făcut nici măcar un drum la Fisc pentru că fiecare antreprenor îşi depune bilanţurile online, printr-o operaţiune simplă, care durează câteva minute. A angajat un contabil doar pentru raportarea legată de salariaţi şi asta pentru că nu a vrut să instaleze un software pe care circa financiară îl oferea ca să gestioneze singură şi acest aspect.

    „Ce se întâmplă în România mă enervează de fiecare dată când mă gândesc. Cum e posibil să am angajat la firmă un şofer al cărui rol principal să fie plimbatul de hârtii? Când în UK nu am niciun personal auxiliar! Cum e posibil să muncească o angajată câteva zile ca să facă documente contabile şi să mai plătim şi firmă de contabilitate când la Londra eu fac singură toate aceste lucruri în câteva minute? De ce să plătesc lunar taxe pentru salariaţi în două conturi? În UK 
se plăteşte suma 
într-un cont şi se descurcă autorităţile să le împartă. În UK, pentru orice act, document, nevoie, ori completez un formular online, ori dau un telefon, şi primesc răspunsul prin e-mail sau prin poştă. În România, poţi să trimiţi şoferul de 3-4 ori ca să rezolve probleme banale! Să nu mai zic că am virat şi bani statului român într-un cont afişat pe un site oficial care nu mai era valabil.“

    Firma lui Giuşcă are un sediu şi în România, unde conduce o echipă de zece oameni responsabilă cu implementarea proiectelor. „Acasă, autorităţile vor să te prindă cu mâţa în sac, funcţionarii publici se simt frustraţi când trebuie să facă ce-va pentru privat, îi fac pe oameni să se simtă datori că şi-au rezolvat problemele. În Marea Britanie, autorităţile tratează cetăţenii şi firmele ca pe clienţi şi se străduiesc să facă sistemul cât mai prietenos, ca să fie cât mai uşor şi comod pentru firme. Autorităţile din UK îşi dau tot concursul să rezolve problema, să îl ajute pe om, iar în România îşi dau tot concursul sa îl prindă că a făcut ceva greşit“, compară antreprenoarea, care arată că auto-rităţile britanice susţin frecvent seminarii cu proprietarii de business în care aceştia înţeleg mecanismele prin care trebuie să procedeze şi au posibilitatea să pună orice întrebare şi să primească răspunsuri.

  • Să angajez sau să nu angajez un CEO?

    Cei mai mulţi însă preferă să controleze cu o mână de fier firmele pe care le-au construit, chiar dacă apar din când în când şi încercări de a delega conducerea companiei.

    Antreprenorul Marcel Bărbuţ a reluat conducerea grupului Adeplast după numai un an, perioadă în care îl numise ca CEO pe Bogdan Pîrvu. Nu este însă un caz singular şi poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini.

    Am crezut că voi putea să formez un CEO pentru AdePlast, dar Bogdan Pîrvu nu a performat conform mandatului primit. Voi forma ca CEO pe unul din băieţii mei“, spune Marcel Bărbuţ.

    În urmă cu un an, antreprenorul îl numea în funcţia de conducere pe Bogdan Pîrvu, care anterior deţinuse şefia diviziei de vopsele, una dintre cele trei ale grupului. Despre cei trei ani petrecuţi de Bogdan Pîrvu la conducerea diviziei de vopseluri, Marcel Bărbuţ spune că „a fost un mandat lung pentru mine“; niciun alt manager nu a avut un mandat întins pe parcursul mai multor ani. Antreprenorul povesteşte că decizia luată s-a bazat pe idei clare: „Un CEO îl eliberează pe proprietarul de business de multe operaţii executive – citirea, semnarea nenumăratelor contracte, conducerea operativă a nouă fabrici etc. Altfel spus, probleme zilnice care mănâncă multe ore“. Ca urmare, antreprenorul poate să vadă mai bine piaţa, mai cu seamă pentru că, spune Bărbuţ, sunt nenumărate oportunităţi de achiziţii în prezent, afaceri de cumpărat la preţuri bune. La finalul unui an, Bărbuţ a tras linie, a adunat şi a ajuns la concluzia că Bogdan Pîrvu nu a îndeplinit obiectivele; a reluat conducerea grupului, iar pe termen lung plănuieşte să-l formeze ca CEO pe unul din băieţii săi, implicaţi deja în afaceri.

    Formarea de noi lideri, din cadrul familiei, este şi reţeta cu cele mai mari şanse de câştig, spune George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search George Butunoiu Ltd. Nu puţini sunt antreprenorii care îşi trimit copiii la studii şi apoi aceştia se implică în afaceri pentru a prelua – sau a se pregăti să preia – conducerea afacerilor.

    Alexandra Copos de Prada, care conduce afacerile Ana Pan, Ana Baking şi Ana Hotels, înfiinţate de George Copos, a studiat în străinătate, a lucrat în domeniul consultanţei şi s-a întors în ţară pentru a prelua conducerea firmelor create în urmă cu mai bine de 20 de ani. Diana Videanu, fiica lui Adriean Videanu, se pregăteşte să preia afacerile celui mai mare producător de piatră naturală din România, Marmosin, şi ale companiei care prelucrează şi comercializează piatra, Titan Mar.

    Isabelle Iacob, fiica antreprenorului Ovidiu Buluc, fondatorul grupului farmaceutic Farmexim, cu afaceri de peste 400 de milioane de euro în distribuţia şi retailul de medicamente, a ajuns în business încă din timpul facultăţii, când era studentă la ASE. Lanţul de farmacii Help Net, deţinut de Buluc, a fost de fapt un proiect din studenţie al fiicei sale. Isabelle Iacob, în prezent şefa Help Net, şi-a luat trei dintre colegii de facultate şi a fondat alături de ei departamentul de marketing al Farmexim, distribuitorul de medicamente deţinut de tatăl său. Lista este însă mai lungă şi mai cuprinde multe nume de companii, ca Transavia, Vincon, Lemet, Te-Rox Prod.

    „Copiii fondatorilor sunt acceptaţi în mod natural de angajaţi, chiar dacă sunt mai tineri. Or dacă te conduce cineva mai tânăr, instinctiv ai tendinţa de a nu asculta, e natural. Contează şi cât de competenţi sunt, dar şi de cât de mult se dă patronul deoparte“, explică Butunoiu, spunând că este de preferat să existe o perioadă în care şi fondatorul, şi viitorul conducător să se ocupe de coordonarea firmei. În esenţă, cele mai mari dificultăţi cu care se confruntă un manager într-o afacere antreprenorială nu sunt legate de piaţă, competenţe, relaţii cu furnizorii şamd. Cele mai multe companii fac aceleaşi lucruri pe care le fac şi cele din străinătate, după litera cărţii, dar câlcâiul lui Ahile în acest caz este reprezentat de relaţiile sociale din firmă. „Când lucrezi pentru un antreprenor, accepţi necondiţionat să te conducă acesta. Când vine însă un manager la conducere lucrurile se schimbă“, adaugă Butunoiu.