Echipa de producţie a filmului de familie „Câinele, adevăratul meu prieten“ a fost acuzată de cruzime împotriva câinelui Hercules, protagonistul fimului, după ce pe internet a apărut un videoclip în care Ciobănescul geman este forţat să intre într-o piscină cu apă clocotită pe platourile de filmare informează bbc.com.
Redată din perspectiva celui mai simpatic căţel prin vocea lui Josh Gad, povestea de familie îi mai reuneşte în distribuţie pe actorii Britt Robertson, KJ Apa, John Ortiz, Juliet Rylance, Luke Kirby, Peggy Lipton, Pooch Hall şi Dennis Quaid. ”Câinele, adevăratul meu prieten“ este distribuit de Freeman Entertainment din 27 ianuarie, în premieră pe marile ecrane.
“Poarta către Iad” este un câmp de gaze naturale din Derweze, Turkmenistan, care s-a prăbuşit într-o peşteră în anul 1971, devenind un crater natural de gaz, scrie Descopera.ro
Geologii i-au dat foc pentru a preveni emanarea gazului metan, iar de atunci arde în permanenţă. Diametrul acestui crater este de 69 de metri, iar adâncimea sa de 30 de metri.
Acest sit a fost descoperit de către inginerii sovietici în anul 1971, iar iniţial s-a crezut că era un câmp petrolier, tocmai de aceea au derulat cercetări pentru a afla cantitatea de petrol existentă, numai că au observat că acolo nu se afla petrol, ci gaze.
Următoarea mişcare a acestora a fost extrem de previzibilă: încercarea de a înlătura gazele, pentru ca oraşele din vecinătate să nu fie afectate, prin metoda arderii. S-a estimat că acestea urmau să ardă doar timp de câteva săptămâni, dar încă mai ard şi astăzi, după mai mult de patru decenii.
Exploratorul George Kourounis a fost primul care a păşit în interiorul acestui crater.
În luna aprilie a anului 2010, preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdimuhamedow, a vizitat situl şi a ordonat ca acest crater să fie închis sau să se adopte măsuri pentru a limita influenţa sa în procesul de dezvoltare al altor gaze naturale din zonă.
Cel mai iubit fiu al poporului, aşa cum era supranumit Ceauşescu, nu s-a născut în data de 26 ianuarie 1918, ci cu trei zile mai devreme, în 23 ianuarie, scrie Descoperă.
Dovada este înscrisă în fişa lui Nicolae Ceauşescu din Registrul Stării civile pentru naşteri din Scorniceşti, comuna natală a dictatorului:
“Act de naştere din anul una mie nouă sute optsprezece luna Ianuarie ziua două zeci şi şase, la orele douăsprezece amiazi. În ziua de două zeci şi trei ale curentei luni, la orele douăsprezece amiazi, s-a născut la casa părinţilor săi din comuna Scorniceşti, Judeţul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele Nicolae, numele de familie fiind Andruţa Ceauşescu, fiu al dlui Andruţa Ceauşescu de ani douăzeci şi cinci, de profesie Agricultor, domiciliat în comuna Scorniceşti, şi al d-ei Licsandra Ceauşescu, născută Florea D. Militaru, de ani două zeci şi patru, de profesie Agricultoare, domiciliată în comuna Scorniceşti. Naşterea ne-a fost anunţată de către tatăl copilului care ne-a înfăţişat copilul. Prezenta declaraţiune ne-a fost făcută în prezenţa martorilor dl Chiriac Nicolaie, de ani cincizeci, de profesie agricultor domiciliat în Comuna Scorniceşti judeţul Olt, dl Andrei Ceauşescu, de ani şaptezeci, de profesie Agricultor, domiciliat în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cari după ce li s-a cetit actul, l-au subscris împreună cu declarantul şi cu noi Simeon Pălutescu Primar şi ofiţerul de stare civilă din comuna Scorniceşti, judeţul Olt, şi dl Costea Rădulescu, notarul comunei Scorniceşti, judeţul Olt. Declarantele au semnat iar martori au subscris carte sau subscris de noi”.
Cel mai iubit fiu al poporului, aşa cum era supranumit Ceauşescu, nu s-a născut în data de 26 ianuarie 1918, ci cu trei zile mai devreme, în 23 ianuarie, scrie Descoperă.
Dovada este înscrisă în fişa lui Nicolae Ceauşescu din Registrul Stării civile pentru naşteri din Scorniceşti, comuna natală a dictatorului:
“Act de naştere din anul una mie nouă sute optsprezece luna Ianuarie ziua două zeci şi şase, la orele douăsprezece amiazi. În ziua de două zeci şi trei ale curentei luni, la orele douăsprezece amiazi, s-a născut la casa părinţilor săi din comuna Scorniceşti, Judeţul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele Nicolae, numele de familie fiind Andruţa Ceauşescu, fiu al dlui Andruţa Ceauşescu de ani douăzeci şi cinci, de profesie Agricultor, domiciliat în comuna Scorniceşti, şi al d-ei Licsandra Ceauşescu, născută Florea D. Militaru, de ani două zeci şi patru, de profesie Agricultoare, domiciliată în comuna Scorniceşti. Naşterea ne-a fost anunţată de către tatăl copilului care ne-a înfăţişat copilul. Prezenta declaraţiune ne-a fost făcută în prezenţa martorilor dl Chiriac Nicolaie, de ani cincizeci, de profesie agricultor domiciliat în Comuna Scorniceşti judeţul Olt, dl Andrei Ceauşescu, de ani şaptezeci, de profesie Agricultor, domiciliat în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cari după ce li s-a cetit actul, l-au subscris împreună cu declarantul şi cu noi Simeon Pălutescu Primar şi ofiţerul de stare civilă din comuna Scorniceşti, judeţul Olt, şi dl Costea Rădulescu, notarul comunei Scorniceşti, judeţul Olt. Declarantele au semnat iar martori au subscris carte sau subscris de noi”.
Medicina se află acum la un pas de dezastru: în lipsa unor măsuri ferme, de anvergură, la nivel mondial, rezistenţa la antibiotice ar putea provoca o creştere a pierderilor de vieţi omeneşti: circa 10 milioane de decese în fiecare an. Costurile ar putea exploda, înregistrând un plus de 100.000 de miliarde de dolari.
„Până la mijlocul secolului, rezistenţa bacteriilor în faţa antibioticelor va fi un pericol pentru umanitate mai mare decât este cancerul în prezent; asta dacă marii lideri ai lumii nu stabilesc un acord internaţional pentru a combate această ameninţare”, spunea în primăvara anului trecut George Osborne, fostul cancelar al Marii Britanii. A atras atenţia, de asemenea, asupra sumelor enorme pe care acest lucru le-ar implica, ajungând la o valoare cumulată estimată la 100.000 de miliarde de dolari până la nivelul anului 2050. „Nu este o problemă ce ţine doar de sănătate, ci şi de economie, iar costurile suferite dacă nu facem nimic ar fi mult prea mari, atât în ceea priveşte vieţile pierdute, cât şi din punct de vedere financiar. Statele lumii trebuie să se unească într-o abordare comună”, a completat Osborne în cadrul întâlnirii FMI la Washington.
Avertizând că modelele actuale de decontare din partea statelor pentru tratamente sunt ineficiente, dar şi metodele de diagnosticare, el sublinia necesitatea de a sprijini propunerile economistului britanic Jim O’Neill de a crea „recompense de facilitare a accesului pe piaţă” ca „primă” pentru companiile farmaceutice ce reuşesc să producă un nou antibiotic. „Mesajul meu aici, la reuniunea FMI de la Washington, este că avem nevoie ca liderii din industria farma şi guvernele lumii să lucreze împreună la modul cel mai serios.
Trebuie să schimbăm stimulentele pentru companiile farmaceutice, cu scopul de a crea o soluţie pe termen lung la această problemă, cu recompense noi, finanţate la nivel global, care să sprijine dezvoltarea de antibiotice inovative şi să asigure accesul acestora în ţările în curs de dezvoltare. Pentru a pune bazele unei soluţii pe termen lung avem nevoie, de asemenea, de o diagnosticare mai rapidă, care va reduce cantitatea de utilizare a antibioticelor inutile”, mai declara George Osborne.
La nivel european, în prezent, circa 25.000 de oameni îşi pierd viaţa anual ca urmare a infecţiilor produse de bacterii rezistente la antibiotice. Cu ocazia celei de-a noua ediţii a Zilei europene a sensibilizării cu privire la utilizarea antibioticelor, Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) a publicat spre finele anului trecut cele mai recente date în legătură cu rezistenţa şi consumul de antibiotice la nivelul UE. Rezultatele arată negru pe alb că rezistenţa la antibiotice a continuat să crească în 2015.
În intervalul 2010-2014, consumul total de antibiotice în ambulator, la nivelul UE (în doze zilnice definite DDD/1.000 locuitori/zi), a prezentat o dinamică semnificativ crescătoare. Indicativul numit în cercurile medicale DDD – drug dose per day – este media dozelor zilnice la adult, pentru un medicament folosit conform indicaţiilor. În 2014, consumul de antibiotice în afara spitalelor a variat de la 10,6 DDD/1.000 locuitori/zi în Olanda la 34,1 DDD/1.000/locuitori/zi în Grecia, iar media consumului ponderat pe populaţie în UE/SEE a fost de 21,6 DDD/1.000 locuitori/zi şi aceste valori denotă plusuri an de an. Totuşi, luând în calcul consumul de antibiotice, exprimat în număr de cutii/1.000 locuitori/zi (care ar reflecta mai fidel numărul reţetelor eliberate), mai multe ţări se pot lăuda cu scăderi în intervalul amintit. În 2014, cele mai mari doze de antibiotice le-au luat francezii (4,6/1.000 de locuitori/zi), iar la polul opus s-au plasat suedezii (1,0/1.000 locuitori pe zi). La nivelul întregului continent, consumul a fost de 3,1/1.000 locuitori pe zi şi nu s-a modificat semnificativ în perioada 2010-2014.
Consumul de antibiotice a crescut şi în România în 2015, faţă de 2014, iar ţara noastră se menţine în topul marilor consumatoare de antibiotice, potrivit celui mai recent raport al Centrului European de Prevenţie şi Control al Bolilor (ECDC). În 2015, România a înregistrat un consum de antibiotice de 33,3 DDD/1.000 de locuitori pe zi, faţă de 31,16 DDD/1.000 locuitori pe zi în 2014, al doilea cel mai ridicat rezultat din Europa, după Grecia, ceea ce înseamnă că aproximativ 600.000 de români au urmat un astfel de tratament.
„Înainte de a discuta despre automedicaţie, aş dori să subliniez că antibioticele salvează în continuare vieţi, chiar în epoca rezistenţei bacteriene, şi multe dintre procedurile medicale moderne nu s-ar putea realiza fără ele”, precizează Mihaela Moşneguţu, directorul medical al companiei Antibiotice, cel mai mare producător de pe plan local în acest segment de medicamente, cu procesul de producţie aflat integral în România. În opinia ei, este responsabilitatea fiecăruia din noi – autorităţi, medici, farmacişti, pacienţi, companii farmaceutice, companii din agricultură şi zootehnie – să păstrăm eficacitatea antibioticelor, astfel încât generaţiile viitoare să poată beneficia în continuare de tratamente adecvate ale bolilor infecţioase.
Un american a avut parte de surpriza vieţii lui. Dave tocmai se căsătorise cu soţia sa, Erica, însă aceasta a murit la scurt timp, din cauza unui limfom.
După doi ani, poliţiştii i-au dat o veste neaşteptată. Oamenii legii au găsit un aparat de fotografiat care fusese furat şi i l-au adus. Când s-a uitat peste fotografii, tânărul american a avut o surpriză de proporţii.
Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?
Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.
Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.
El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.
“E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”
Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.
Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:
La ce ţin candidaţii cel mai mult?
Cât de bin se pot exprima?
Cum explică ei un proces?
Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?