BusinessMagazin

Tag: succes

  • Cel mai urmarit cooking show din Romania, MasterChef, are un nou juriu!

    Noul juriu, format din trei profesionisti, personalitati puternice care se completeaza perfect, este definit cel mai bine de un singur numitor comun: expertiza. Alaturi de Razvan Fodor, cei trei jurati vor porni intr-o calatorie culinara fantastica in cautarea urmatorului MasterChef din Romania!

    Razvan Exarhu este cunoscut publicului pentru paleta de felurite mirodenii pe care le-a adaugat sarguincios in reteta succesului: jurnalist, editorialist, om de radio si de televiziune, dar si om de publicitate. Razvan a ales sa-si urmeze pasiunea culinara, reusind sa-si scrie propria reteta de succes. Experienta gastronomica vasta a fost castigata cu multa munca, pasiunea pentru gatit fiind mereu dirijata de grija pentru detaliile care fac diferenta dintre o „mancare” si un preparat rafinat. De-a lungul anilor, Razvan Exarhu a cochetat cu ideea unei locatii distinse, avand un mic bistro boem in sufletul orasului Bucuresti, reorientandu-se ulterior spre consultanta culinara.

    Chef Samuel le Torriellec este unul dintre cei mai apreciati chefi din Romania. Pe langa numeroasele cursuri si acreditari in domeniul culinar, Chef Samuel detine o performanta extraordinara, greu de egalat, acumulata in cei 25 de ani de profesie: a lucrat si a condus mai multe restaurante rasplatite cu stele Michelin! In prezent, Chef Samuel este Executive Chef intr-un restaurant de top din Bucuresti, coordonand simultan un grup de 9 restaurante de renume din intreaga tara.  

    Noii formule a juriului MasterChef i se alatura si Liviu Popescu. Antreprenor de succes in domeniul HoReCa din Romania, Liviu a fost desemnat, nu cu mult timp in urma, unul dintre cei mai admirati CEO din Romania. Liviu este un profesionist de succes in domeniul managementului de restaurante si locatii speciale. Din portofoliul sau fac parte o retea de cluburi din Bucuresti, Iasi, Galati si Constanta, cateva restaurante in Bucuresti, dar si un club privat.

    Cititi mai multe pe www.masterchef.protv.ro

  • Lanţul autohton de restaurante Spartan se extinde în Mega Mall şi prognozează vânzări de 600.000 de euro în primul an

    Lanţul de restaurante de tip fast-food Spartan a deschis o nouă unitate în Mega Mall Bucureşti şi estimează vânzări de circa 600.000 de euro în primul an de activitate, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Totodată, reţeaua îşi propune să deschidă câte un restaurant în fiecare mare centru comercial din capitală. La ora actuală, sub marca Spartan funcţionează 24 de restaurante în toată ţara.

    Investiţia în noul restaurant este de 70.000 de euro. Prognoza de vânzări de 600.000 de euro este una realistă, potrivit reprezentanţilor lanţului de restaurante, având în vedere prognozele iniţiale şi cifrele din primele două luni şi jumătate de la deschidere.

    “Credem că la baza volumului mare de vânzări pe care l-am anticipat, şi care se şi confirmă până acum, stă franciza Spartan, un concept de foarte bună calitate care şi-a confirmat deja succesul atât în Bucureşti, cât şi în alte mari oraşe din ţară. Mega Mall, chiar dacă este un mall nou, are un trafic bun şi în continuă creştere, iar noi oferim produse de calitate la un preţ corect şi promoţii periodice, lucru apreciat de clienţii acestui tip de restaurante”, declară Constantin Puiu, Senior Partner Spartan Food, care a preluat franciza Spartan pentru Mega Mall Bucureşti. “Investiţia pe care am făcut-o s-a concretizat aşa cum ne-am dorit şi datorită echipei Mega Mall, cu care am colaborat foarte strâns, precum şi ca urmare a traficului numeros şi diversificat de aici. De asemenea, implicarea echipei mele este foarte importantă pentru a crea o atmosferă plăcută şi prietenoasă pentru clienţi, dar şi pentru a putea preîntâmpina şi rezolva problemele inerente la deschiderea unui nou restaurant. Extinderea noastră în Bucureşti, în această a doua locaţie, s-a bazat pe succesul restaurantului Spartan din Sun Plaza Shopping Center, primul deschis în Bucureşti şi inaugurat în mai 2014. Restaurantul a înregistrat în iunie 2016 o creştere a cifrei de vânzări de peste 40%, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, rezultat excelent datorat traficului foarte mare generat de chiriaşii importanţi şi foarte bine aleşi din acest centru comercial. Succesul din Sun Plaza a constituit rampa de lansare a extinderii din Bucuresti”, a adăugat Constantin Puiu.

    În prezent, în Spartan Mega Mall se înregistrează un trafic de aproximativ 10.000 de clienţi pe lună, număr obţinut din numărul de bonuri eliberate la casă. ;ajoritatea clienţilor nu cumpără doar pentru ei, astfel că cifra totală a clienţilor serviţi se situează la circa 15.000.

    Planul de dezvoltare a reţelei Spartan pentru Bucureşti include deschiderea a încă trei noi restaurante pentru anul în curs şi inaugurarea a încă două în 2017. Acestea se vor adăuga celor din Sun Plaza şi Mega Mall, şi vor fi deschise atât de Spartan Food Restaurante, compania deţinută de Constantin Puiu, cât şi de alţi francizaţi.

    “Extinderea în capitală se produce ca o mişcare firească, pentru că Bucureştiul a confirmat că este potrivit ca destinaţie strategică pentru franciza Spartan. Bucureştenii apreciază conceptul original, stilul de meniu şi orientarea noastră către mâncare sănătoasă, factori ce ne diferenţiază de majoritatea fast-food-urilor existente la ora actuală pe piaţă”, declară Ştefan Mandachi, CEO Strong MND, compania deţinătoare a francizei Spartan.

    Spartan este o reţea de restaurante care a plecat de la un concept de inspiraţie grecească pe care l-a individualizat într-un mod original. In momentul de faţă cele cinci sosuri servite in restaurantele Spartan sunt marcă înregistrată. Reţetele folosite sunt pe bază de carne frăgezită în iaurt, care nu conţine aditivi, iar lipia sau pyta, cum apare în meniu, este pregătită în faţa clientului. Toate produsele din carne sunt în prealabil supuse analizelor.

    Spartan face parte din grupul de francize Strong MND, companie francizoare care deţine şi platforma francizelacheie.ro. Lanţul de restaurante a fost fondat în 2012 de Ştefan Mandachi şi numără 24 de restaurante, dintre care 11 sunt restaurante proprii şi alte 13 sunt în sistem de franciză, deschise în capitală şi în 15 oraşe din ţară: Suceava, Arad, Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Botoşani, Galaţi, Brăila, Focşani, Târgu-Jiu, Craiova, Piteşti, Turnu-Severin, Deva.

    SC Spartan Food Restaurante SRL este firma care a primit franciza Spartan pentru Mega Mall. Compania a fost înfiinţată de Constantin Puiu în anul 2014 şi a înregistrat în 2015 o cifră de afaceri de peste 500.000 de euro.

     

     

     

     

     

     

  • Vrei să începi o afacere de succes? Ce trebuie şi ce nu trebuie să faci

    Adam Grant în cartea sa Originalii abordează ideea de pioneri versus colonişti şi la începutul capitolului îl citează pe Bill Gros, cel care a fondat Idealab şi care de-a lungul vieţii a fost implicat în lansarea a peste 100 de companii. Potrivit lui Bill Gross factorul cel mai important nu a fost unicitatea ideii, capacităţile şi performanţa echipei, calitatea modelului de business sau resursele de finanţacare, ci “alegerea momentului a explicat în proporţie de 42% diferenţa dintre succes şi eşec”.

    În multe culturi a avea o afacere de succes depinde foarte mult de ideea orginală de la început şi să fii primul pe piaţă, să facă prima mutare. Cercetătorii se întreg în dezvăluiri, inventatorii caută să solicite brevete de invenţie înaintea altora, în presă căutăm să dăm noi prima ştire, însă acelaşi lucru poate fi valabil şi în domeniul antreprenoriatului? Cel care intră pentru prima dată cu un produs sau un serviciu nou are numai de câştigat? Sigur, ai întâietate, poţi să urci mai repede şi poţi deţine monopolul, dar dacă aştepţi şi nu eşti primul pe o piaţă s-ar putea să ai mai mult de câştigat. Potrivit unui studiu clasic, Peter GOlder şi Gerald Tellis, cercetători în domneiul marketingului, au comparat succesul pionerilor, cei care făceau prima mutare şi succesul coloniştilor, cei care-şi lansau mai târziu afacerile pe pieţele deschise de pioneri.

    Rezultatul a fost unul interesant dezvăluind că rata de eşec în cazul pionierilor era de 47% în timp ce rata de eşec a coloniştilor atingea abia 8%. Mai mult, chiar şi atunci când au supravieţuit, pionierii au cucerit, în medie, numai 10% din piaţă faţă de cota de 28% care a revenit coloniştilor.

    “A fi primul care mută nu-ţi foloseşte la nimic dacă altcineva apare şi te dă la o parte”, scrie Pieter Thiel, fondator al PayPal, în Zero to One.

    Adam Grant continuă să dea exemple de pieonieri care au dat greş şi prezintă avantajele de a nu fi primul :
    Pionierii tind să sare calul la început şi să înregistreze o ascensiune prematură, lansarea unor investiţii pe care piaţa nu este pregătită să le susţină.
    Stând pe margine poţi observa piaţa şi jucătorii şi poţi vedea cum acţionează şi unde greşesc şi cum ai putea tu îmbunătăţii serviciu/produsul. Coloniştii pot învăţa din greşelile pionierilor.
    Când un pionier lansează ceva pe piaţă rămâne blocat în oferta iniţială, pe când un colonist poate observa schimbările de pe piaţă şi analiza evoluţia gusturilor consumatorilor.

    Scriitorul conchide spunând: “Nu vreau să sugerez că nu e niciodată înţelept să fii primul. Dacă toţi am aştepta ca alţii să acţioneze nimic orignial n-ar fi luat fiinţă…Avantajele primei mutări tind să primeze când avem de-a face cu tehnologii patentate sau când există puternice efecte de reţea (când produsul sau serviciul devine mai valoros pe măsură ce există mai mulţi utilizaotri-telefoanele, reţelele de socializare). Lecţia esenţială este că, dacă aveţi o idee originală, este o greşeală să vă repeziţi cu unicul scop de a-i învinge pe concurenţi”.

     

  • Kim Jong-Un: testul de miercuri plasează ţara în rangul I al puterilor militare nucleare

    Liderul nord-coreean, Kim Jong-Un, a supravegheat testul cu rachetă balistică lansată de pe un submarin şi a catalogat această acţiune drept “cel mai mare succes” care plasează ţara în rangul întâi al puterilor militare nucleare, a anunţat presa de stat, citată de Reuters online.

    “Un test cu rachetă balistică lansată de pe un submarin a fost efectuat cu succes sub îndrumarea comandantului suprem al armatei populare nord-coreene Kim Jong-Un”, a anunţat agenţia oficială KCNA.

    “El a catalogat testul ca fiind cel mai mare succes şi cea mai mare victorie”, a mai comunicat KCNA.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cei care l-au ajutat pe Trump şi regretele lor de azi

    Cristopher Barron nu este singurul care regretă încurajările sau ajutorul oferit la un moment dat candidatului republican la alegerile din noiembrie. Însă dintre sutele de voci care îl acuză acum pe Trump că vrea să distrugă America se remarcă în mod special una: cea a lui Tony Schwartz, autorul din umbră al cărţii „Arta negocierii“, cea care l-a transformat pe Donald Trump într-un aparent model de urmat pentru cei care vor să reuşească în Statele Unite.

    Schwartz a fost cel care a redactat „Arta negocierii“, reuşind chiar să fie creditat pe copertă – lucru destul de rar atunci când scrii din umbră. El a mai primit 250.000 de dolari şi jumătate din toate încasările generate de carte; iar acestea au fost uriaşe, pentru că „Arta negocierii“ a petrecut 48 de săptămâni în lista de bestselleruri a celor de la New York Times, în 13 dintre acestea aflându-se pe primul loc.

    În scurt timp, cartea l-a transformat pe Trump în imaginea antreprenorului de succes; el a depăşit astfel graniţele New Yorkului, acolo unde şi-a realizat averea, şi a devenit cunoscut în toate cele 50 de state. „Tony Schwartz l-a creat pe Trump“, spune Edward Kosner, fost editor la New York Times. „E un fel de dr. Frankenstein.“

    Începând cu partea a doua a anului 1985, Scwhartz a petrecut 18 luni alături de Trump însoţindu-l la birou, în cursele cu elicopterul, mergând cu el la întâlniri sau petrecând weekendurile în apartamentul din Manhattan. De-a lungul acelei perioade, Schwartz spune că l-a cunoscut pe Trump mai bine decât orice membru al familiei sale, iar asta l-a ajutat să scrie „Arta negocierii“.

    Au trecut zeci de ani de zile de atunci, iar Tony Schwartz nu a vorbit niciodată, în public, despre relaţia sa cu magnatul din New York. Şi probabil că nici n-ar fi făcut-o, dacă nu ar fi auzit discursul de lansare a campaniei al lui Trump: „Avem nevoie de un lider care a scris «Arta negocierii»“, anunţa republicanul acum un an în faţa clădirii de birouri care îi poartă numele.
    Schwartz a răspuns simplu, cu un mesaj pe Twitter: „Îi mulţumesc lui Donald Trump că sugerează să candidez pentru Casa Albă, având în vedere că eu am scris cartea“.

    La acea vreme părea însă destul de puţin probabil ca proiectul lui Trump să aibă succes, aşa că Schwartz nu şi-a făcut griji.
    În lunile ce au urmat, pe măsură ce Trump sfida toate predicţiile şi se apropia tot mai mult de nominalizare, dorinţa lui Schwartz de a ieşi în faţă a devenit tot mai mare; nu era neapărat vorba de ideologia lui Trump – pentru că Trump nu are una, spune Schwartz – ci de personalitatea sa, una „patologic impulsivă şi centrată pe sine“.

    Aşa că autorul din umbră a decis să ia măsuri, şi în iunie a acordat primul interviu pe subiectul în cauză. „Am dat un porc cu ruj“, le-a explicat el celor de la New Yorker. „Simt un profund sentiment de remuşcare atunci când mă gândesc că am contribuit la prezentarea lui într‑un mod mult mai plăcut decât este în realitate. Cred sincer că dacă Donald Trump câştigă alegerile din noiembrie şi pune mâna pe codurile de acces ale rachetelor nucleare, este o serioasă posibilitate să asistăm la sfârşitul civilizaţiei.“

    În 2016, Schwartz a decis să doneze banii încasaţi din „Arta negocierii“ unor fundaţii caritabile precum Centrul Naţional pentru Drepturile Imigranţilor, Centrul pentru Victimele Torturii sau Centrul pentru Justiţie Tahirih. Nu crede însă că gestul îl absolvă de vină: „Nu am cum să repar ce am făcut. Dar îmi place ideea că pe măsură ce cartea se vinde pot să ajut grupuri de oameni cărora Trump vrea să le retragă drepturile“.

    Atunci când reporterii de la New Yorker au luat legătura cu Trump pentru comentarii la adresa interviului, candidatul republican a părut surprins: „Este o mare lipsă de loialitate, pentru că eu l-am făcut pe Tony bogat“, a spus Trump. „Îmi datorează multe, pentru că l-am ajutat când nu avea doi cenţi în buzunar.“

    La câteva minute după discuţia cu reporterii, Donald Trump l-a sunat pe Schwartz: „Tocmai am vorbit cu cineva de la New Yorker – care, lasă‑mă să-ţi spun, e o revistă pe care n-o mai citeşte nimeni – şi am auzit că eşti foarte critic la adresa mea“.
    „Candidezi la funcţia de preşedinte“, i-a răspuns autorul. „Nu sunt de acord cu multe lucruri pe care tu le susţii.“
    „E dreptul tău, dar ar fi trebuit să le ţii pentru tine. Lasă-mă să-ţi spun de ce eşti neloial: fără mine nu ai fi ajuns unde eşti acum. Aveam multe opţiuni, dar am ales ca tu să scrii cartea, şi am fost extrem de generos cu tine. Ţi-ai făcut publicitate suficientă folosind «Arta negocierii» şi aş fi putut să te dau în judecată, dar n-am făcut-o.“

    Trump este cunoscut pentru apetitul său faţă de procese, aşa că în aceeaşi zi în care revista a publicat interviul Tony Schwartz a aflat că trebuie să se prezinte în faţa judecătorilor, fiind acuzat de calomnie. „Faptul că Trump are timp de aşa ceva în timpul campaniei dovedeşte încă o dată cât de prost gândită e lista lui de priorităţi“, a răspuns autorul din umbră.
    După cum spuneam, Christopher Barron şi Tony Schwartz nu sunt singurii vinovaţi de ascensiunea (nu doar în sondaje) a lui Donald Trump: o analiză a celor de la New York Times a arătat că mass-media i-a oferit lui Trump publicitate gratuită în valoare de peste 1,9 miliarde de dolari – o valoare de 190 de ori mai mare decât cea pe care candidatul chiar a plătit-o.
    Ceilalţi candidaţi republicani nu au beneficiat nici măcar de 10% din timpul alocat lui Trump: „CNN şi-a aranjat programul în funcţie de el“, remarca Jim Rutenberg, analist la New York Times. Larry Sabato, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Virginia, crede că televiziunile au multe explicaţii de dat. „Ştim cu toţii că Trump atrage audienţa“, spune profesorul. „Nu poţi să-ţi iei ochii de la el; dacă Trump e la televizor, toată lumea se opreşte să-l urmărească.“

    TEME CENTRALE ALE CAMPANIEI LUI TRUMP:

    – construirea unui zid la graniţa cu Mexic, pentru a împiedica intrarea în Statele Unite a emigranţilor;
    – vrea ca statele membre ale NATO să achite datoriile faţă de SUA pentru a primi în continuare sprijin;
    – este împotriva dreptului la avort;
    – se opune ideii că toate companiile ar trebui să fie obligate să angajeze femei şi minorităţi;
    – se opune căsătoriilor între persoane de acelaşi sex;
    – este de acord cu dreptul la armă;
    – susţine creşterea taxelor pentru bogaţi;
    – spune că poate rezolva de unul singur problemele din SUA.
     

  • Tânăra de 30 de ani care ar putea avea o soluţie împotriva bolilor Parkinson sau Alzheimer

    Leen Kawas are 30 de ani, este imigrant de primă generaţie în SUA şi conduce o companie care luptă pentru a combate o boală incurabilă ce costă societatea miliarde de dolari în fiecare an, informează Forbes.

    Compania ei, M3, caută un remediu pentru bolile neurodegenerative (Alzheimer şi Parkinson), care afectează milioane de oameni pe tot globul. M3 a fost înfiinţată în 2011 de către Kawas şi tocmai a primit o finanţare de 9 milioane de dolari. Banii vor ajuta compania să desfăşoare teste ale medicamentelor produse de M3, medicamente care ar putea declanşa regenerarea celulelor creierului pe care pacienţii le pierd atunci când suferă de aceste boli. “Dacă testele sunt un succes, atunci întreaga industrie s-ar putea schimba, deoarece majoritatea competitorilor M3 lucrează la încetinirea progresului bolii, nu la vindecarea ei”, spune ea.

    Aproximativ 70.000 de persoane sunt diagnosticate în România cu boala Parkinson şi este cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă ca frecvenţă la noi în ţară.

    Kawas visa să vindece bolile terminale încă din copilărie. Ea şi-a privit bunica pierzând lupta cu cancerul, apoi mama ei a murit înainte ca Kawas să împlinească 21 de ani.

    A obţinut doctoratul farmacologie moleculară la Universitatea Washington State. În primul an, după înfiinţarea companiei, şi-a stabilit să vorbească cu cel puţin 740 de oameni despre vindecarea bolilor neurodegenative.

    A întâmpinat dificultăţi în carieră din cauza faptului că este femeie şi atât de tânără. “De multe ori am fost confundată cu fata de la garderobă. Dar de multe ori oamenii care au făcut asta au fost convinşi să investească în compania mea la finalul întâlnirilor”, a spus ea.

    Dacă planului Leenei Kawas este dus la capăt cu succes, M3 va fi prima companie din lume care să creeze o pastilă ce combate aceste boli extrem de grave precum Parkinson sau Alzheimer.

    Costurile luptei împotriva bolii Alzheimer în Statele Unite ajung la peste 300 miliarde de dolari. Aşadar, companiile şi guvernele au o mulţime de motive să-i acorde atenţie acestei tinere.

  • Cronică de film: Star Trek: Beyond

    Primele scene din Star Trek: Beyond îl prezintă pe căpitanul Kirk oferind un fel de cadou unei specii extraterestre; întâlnirea nu decurge atât de bine pe cât ne-am fi aşteptat, amintind într-o oarecare măsură de începutul din Into Darkness.

    Ne întoarcem apoi pe Enterprise, unde aflăm din jurnalul de bord al aceluiaşi căpitan că au trecut trei ani din cei cinci cât durează misiunea echipajului, că momentele de aventură sunt din ce în ce mai rare şi că asta i-ar fi dat lui Kirk ideea de a cere coordonarea unei alte misiuni. Mai aflăm şi că Spock ar vrea şi el să renunţe la Enterprise pentru a se dedica reconstrucţiei civilizaţiei vulcaniene. Una peste alta, lucrurile nu sunt minunate la bordul navei.

    Şi exact când personajele principale îşi plângeau mai tare de milă, un semnal SOS anunţă începutul unei noi aventuri.
    Dacă vi se pare că descriu reţeta clasică a unui film Star Trek, atunci nu vă înşelaţi; dar Beyond reuşeşte, dincolo de acest punct (vorba titlului), să se diferenţieze de celelalte părţi ale francizei. Justin Lin şi-a câştigat cele 5 minute de faimă după ce a adus telespectatorilor Fast & Furios; mai câştigă şi de această dată câteva, reuşind să pună în scenă cu mult umor scenariul semnat de Simon Pegg şi Doug Jung. Dacă Star Trek: Into Darkness a avut o atmosferă mai sumbră, datorită poate şi rolului excelent oferit de Benedict Cumberbatch, acest nou episod tratează lucrurile ceva mai la suprafaţă, oferind publicului numeroase momente ilare.

    Unul din lucrurile care s-ar putea să nu fie pe gustul publicului este împărţirea timpului pe ecran: Kirk şi Spock sunt aproape în fiecare cadru, în vreme ce alte personaje importante, ca Hulu, Uhura sau chiar doctorul McCoy, sunt parcă lăsate în spate. O altă figură pe care fanii ar fi vrut cu siguranţă să o vadă mai mult este Anton Yelchin, tânărul actor rus care a murit în luna iunie la doar 27 de ani. Sigur, filmările se terminaseră de mult la acea dată, dar producătorii ar fi putut reorganiza câteva scene, dându-i astfel un rol mai important acestuia.

    Chiar dacă nu are neapărat un element-surpriză, Star Trek: Beyond reuşeşte să fie un film alert, care se încadrează de minune în povestea lansată în urmă cu 50 de ani de Gene Roddenberry; în caz că vă întrebaţi, acesta este al 13-lea lungmetraj al francizei. Ideea pentru Star Trek i-a venit în 1964, dar peste doi ani avea să devină realitate, după mai multe amânări şi refuzuri din partea mai multor televiziuni. Pe lângă filme şi cele 6 seriale lansate până în prezent, trebuie amintite şi sutele de cărţi şi jocuri video apărute sub sigla Star Trek.

    Şi dacă tot am ajuns la seriale, trebuie spus că pe „trekkies“ (fanii Star Trek – n.red.) îi aşteaptă o surpriză în 2017, când un nou serial TV va fi lansat pe micile ecrane. Directorii postului american CBS l-au recrutat pe Alex Kurtzman pentru a asigura funcţia de producător executiv al noului serial. Alex Kurtzman a fost coscenarist şi producător al celor mai recente două filme din această franciză – Star Trek şi Star Trek: Into Darkness.

    Serialul original Star Trek, care i-a avut ca protagonişti pe William Shatner, George Takei şi Leonard Nimoy, a debutat pe micile ecrane din Statele Unite ale Americii în 1966. Acel serial a reprezentat sursa de inspiraţie pentru alte cinci serii TV şi mai multe filme pentru marele ecrane. Cel mai reprezentativ căpitan a fost însă cel interpretat de Sir Patrick Stewart; cu toţii ne amintim de Jean-Luc Picard şi partenerii săi de explorare.

    Dorinţa de a lansa un nou serial nu vine însă doar ca un mod de a mulţumi fanii: franciza Star Trek a generat, până în prezent, peste 2 miliarde de dolari. Debutul Star Trek: Beyond pe marile ecrane a mai adus în buzunarele producătorilor aproape 100 de milioane de dolari în mai puţin de o săptămână. Sigur, dacă luăm în calcul bugetul de 185 de milioane de dolari, suma nu mai pare atât de mare; este însă suficientă pentru a pune deja semnăturile necesare pe următorul lungmetraj.
     

  • ”Am început afacerea în sufrageria mea şi nu am avut venituri timp de şase ani”. Acum compania este răspândită în şase ţări şi are venituri de 300 de milioane de dolari

    Jessica Dilullo Herrin, CEO şi fondator al companiei de bijuterii Stella & Dot, consideră că şi-a atins toate obiectivele: are o carieră de succes, o familie, o viaţă echilibrată. Compania ei constă într-un portal online de bijuterii şi accesorii cu preţuri accesibile, dar şi un loc de muncă flexibil colaboratorilor săi, potrivit unui articol publicat de Entrepreneur.com. A ajuns astfel la venituri de milioane de dolari.

    Angajaţii ei acţionează ca proprii şefi şi vând produsele Stella & Dot prin mai multe canale – la petreceri, în mediul online, etc.

    ”Am început afacerea în sufrageria mea şi nu am avut venituri timp de şase ani”, descrie ea începuturile afacerii.

    Ambiţia de a crea o astfel de afacere a apărut după ce Herrin a renunţat la locul său de muncă pentru a-şi urma soţul, care începuse să lucreze în Texas. După mutare, a început să lucreze într-o poziţie de middle-management la Dell, în paralel cu conceperea unui model de business prin care femeile să aibă tot ce îşi doresc. Înainte de a lansa Stella&Dot, lansese o altă afacere care a avut succes, Weddingchannel.com. Scopul acestui website era să ofere într-un singur loc toate lucrurile de care avea nevoie o mireasă modernă. Odată ce acesta a avut succes, şi-a părăsit locul de muncă. Totodată, a renunţat la studiile de MBA în care era implicată în momentul în care a lansat site-ul dedicat nunţilor, decizie pe care nu o regretă, potrivit interviului acordat Entrepreneur.com.

    În prezent, Stella&Dot a ajuns la venituri de 300 de miloane de dolari şi la 60.000 de colaboratori răspândiţi în şase ţări.

    Credit foto: Stella & Dot

  • Povestea româncei care a fost sclavă într-un harem otoman apoi a ajuns Lady în societatea britanică şi exploratoare de succes

    Florica Maria Sas, fost o exploratoare de origine transilvăneană, este cunoscută azi ca şi Lady Florence Baker. Naţionalitatea lui Sas este disputată şi de maghiari şi de austriaci. 
     
    Florica s-a născut în 1841 la Aiud, pe atunci aflat sub ocupaţia Imperiului Austriac.  Ea a ramas orfana la varsta de sapte ani, dupa moartea parintilor sai, in timpul Revolutiei de la 1848. Ulterior este vândută unui harem din Imperiul Otoman, al cărui stăpân o vinde în piaţa  din Vidin în 1859. Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani, s-a îndrăgostit de ea şi a cumpărat-o înaintea Paşei din Vidin, apoi fuge cu ea la Bucureşti. Samuel Baker era inginer de cai ferate britanic care a proiectat si construit cai ferate, poduri si alte structuri metalice din regiunea Dobrogea.
     
    La 18 ani, Florica vorbea patru limbi: româna, maghiara, germana şi turca. Mai târziu avea să ştie şi engleza, araba şi kiswahili.
     
    În 1861 cei doi au început să organizeze împreună expediţii pe teritoriul continentului african. După 3 ani de călătorii dificile şi periculoase, în 1864, Samuel Baker, însoţit de Florica, descoperă Lacul Albert, numit astfel de exploratorul britanic în memoria Prinţului Consort Albert, soţul Reginei Victoria. Cei doi se întorc in Anglia, unde se căsătoresc în anul 1865, iar Florica devine Lady. Samuel Baker primeşte medalia de aur, din partea Societaţii Regale de Geografie, ca recunoştere a realizărilor sale din timpul expediţiei din Africa. În plus, ei au participat la una dintre cele mai mari descoperire geografice ale vremii: zona de izvorâre a râului Nil.
     
    Tânăra din Aiud, cumpărată dintr-o piaţă de sclavi, a reuşit sa spargă tiparele societăţii britanice de la sfârşitul secolului XIX, extrem de conservatoare şi a rămas în istorie.
     
    Florica Maria Sas a murit la data de 11 martie 1916.
     
    .

  • Este mai avantajos ca oamenii, atunci când pornesc o afacere, să-şi păstreze joburile curente sau să renunţe la ele?

    Doi cercetători în domeniul managementului, Joseph Raffiee şi Jie Feng, şi-au pus această întrebare şi între 1994 şi 2008 au urmărit un de peste 5000 de americani (20-50+ de ani) care au devenit antreprenori.

    Poate vă gândiţi că antreprenorii atunci când pornesc o afacere trebuie să o facă cu o convingere deplină, foarte încrezători în afacere şi să-şi asume toate riscurile pentru ca aceasta să fie un succes. Studiul celor doi a arătat că cei care şi-au păstrat serviciul au avut şanse de eşec cu 33% mai mici decât aceia care au demisionat.

    Câteva exemple de antreprenori care după ce şi-au lansat afacerea au continuat cu jobul (studiile) curent susţine teoria studiului celor doi cercetători. După ce a inventat primul computer Apple I, Steve Wozniak a continuat să lucreze cu normă întreagă ca inginer la Hewlett-Packard. Nici Larry Page şi Sergey Brin nu au renunţat la doctoratele pe care le făceau la Stanford. Ba, mai mult, în 1997 cei doi, îngrijoraţi că motorul de căutare le ocupă prea mult timp, au încercat să vândă Google pentru mai puţin de 2 milioane de dolari. Din fericire pentru ei, potenţialul cumpărător le-a refuzat oferta. Alte exemple sunt şi Brian May, chitaristul Queen, care-şi făcea doctoratul în astrofizică când a început să cânte la chitară, dar nu a renunţat decât peste câţiva ani la studii. Stephen King a lucrat ca profesor, om de serviciu şi a fost angajat la o benzinărie timp de şapte ani după ce a scris prima sa nuvelă, renunţând la slujbă abia la un an după ce i s-a publicat primul roman, Carrie.

    De ce toţi întreprinzători nu au renunţat la slujbele lor încă de la început? Adam Grant răspunde prin cartea sa “Originalii. Nonconformiştii care fac lumea să progreseze”, făcând analogie cu investiţiile la bursă. Dacă intenţionezi să faci o investiţie riscantă, te protejezi făcând alte investiţii sigure. Aşadar oamenii de succes aplică acest principiu şi în viaţa de zi cu zi, acest lucru oferindu-le un sentiment de siguranţă într-un domeniu şi le dăruieşte libertatea de a risca, de a fi originali în alt domniu (afacerea).

    Când Pierre Omidyar a lansat eBay, a fost doar un hobby. A continuat să lucreze ca programator în următoarele nouă luni, renunţând la slujbă numai când magazinul său online a început să-i aducă mai mulţi bani decât salariul. Sara Blakely, creatoarea Spanx, a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Ca să-şi echilibreze portofoliul de risc, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul. După ce a lansat Spanx, a devenit cea mai tânără miliardară din lume care şi-a făcut averea prin forţe proprii.

    Henry Ford a lucrat pentru Thomas Edison în timp ce dezvolta invenţia sa, Bill Gates şi-a suspendat studiile (nu le-a întrerupt) şi şi-a convins părinţii să-l susţină financiar pentru a porni Microsoft.

    Aşadar, potrivit mai multor studii, antreprenorii de succes îşi i-au riscuri calculate, minore şi nu se aruncă cu capul înainte în viitoare lor afacere. “Însă originalii de cel mai remarcabil succes nu sunt cutezătorii care sar de pe o stâncă fără să se uite. Ei sunt aceea care se apropie cu prudenţă, mergând pe vârfuri, de buza prăpastiei, îţi verifică de trei ori paraşuta şi îşi şi montează o plasă de siguranţă, pentru orice eventualitate”, spune Adam Grant în cartea sa.

    O să închei acest articol cu un alt citat, de data aceasta Malcom Gladwell în New Yorker care spune “mulţi întreprinzători îşi asumă o mulţime de riscuri-dar aceia sunt întreprinzătorii care dau greş, nu cei din poveştile de succes”