BusinessMagazin

Tag: nevoie

  • Adaptarea la noua realitate digitală. Mai mult de 60% din copiii care încep şcoala primară vor avea meserii care azi nu există

    Revoluţia digitală schimbă dramatic lumea în care trăim. Peste 50% din joburile actuale ar putea fi afectate de automatizare, iar mai mult de 60% din copiii care încep şcoala primară vor avea meserii care azi nu există. Cum influenţează digitalizarea mediul de afaceri?

    „Până în 2019, 86% din date vor fi procesate de centre de date în cloud şi doar 14% de centrele de date tradiţionale. Avem astfel nevoie de o reţea care oferă predictibilitate şi control, prin vizibilitate. Securitatea va deveni un motor de creştere pentru dezvoltarea afacerilor din România. Putem folosi tehnologia ca un pilon pentru dezvoltarea digitală“, declară Dorin Pena, director general al Cisco România.

    Dacă în 1987 erau conectate 10.000 de dispozitive la nivel mondial, până în 2020 vor fi conectate la internet peste 50 de miliarde. Datorită revoluţiei digitale, lumea în care trăim va fi reconfigurată. Peste 50% din joburile actuale ar putea fi afectate de automatizare, iar mai mult de 60% din copiii care încep şcoala primară vor avea meserii care azi nu există. Munca nu se va mai desfăşura dintr-un birou fix, cu program 8-16, iar ameninţările vor creşte în volum şi sofisticare. La baza tuturor acestor transformări digitale stă reţeaua. Digitalizarea presupune oferirea unor experienţe noi pentru clienţi, transformarea proceselor şi a modelelor de afaceri, responsabilizarea forţei de muncă. Ca urmare a dependenţei de tehnologie, companiile se supun unor riscuri foarte mari, de aceea e nevoie de o preocupare crescută pentru securitatea cibernetică.

    Petr Pavlu, director al diviziei Ingineria Sistemelor din cadrul Cisco EMEA, explică modul în care companiile ar trebui să reacţioneze la digitalizare şi investiţiile necesare în noile condiţii. În opinia lui, decizia legată de investiţiile în infrastructura digitală trebuie să fie prioritară pentru management. 45% dintre companii nu cred că digitalizarea reprezină un subiect critic; şi s-ar putea ca aceste companii să reziste pe piaţă, să nu aibă nevoie de toate noile soluţii, „dar noi credem că succesul în această eră digitală este condiţionat de aducerea subiectului legat de digitalizare pe masa consiliului de administraţie. Care trebuie să decidă dacă vrea sau nu să urmeze acest drum. Dacă am avea o carte pe bucate pentru a şti cum trebuie să gestioneze companiile digitalizarea ar fi minunat“, spune Petr Pavlu zâmbind. Şi completează că fiecare companie trebuie să aibă o abordare proprie, mai ales în condiţiile în care ciclul actual de viaţă al tehnologiei este tot mai scurt. „Este foarte important să evaluezi produsele, să ştii cât de mult le poţi folosi. E foarte important ca tehnologia pe care o foloseşti pentru viteză, pentru agilitate să fie tot timpul la zi.“

    Reprezentantul Cisco spune că până acum accentul a fost pus pe vânzarea de tehnologie: „Să vindem aparate şi să folosim IT-ul pentru a îmbunătăţi procesele online, contactul cu partenerii şi distribuitorii sau pentru a promova afacerea. Totul se face pentru a da o valoare mai mare companiei. Vindem tehnologia aşa cum vindem pantofi; dar pantoful nu a fost îmbunătăţit. Şi trebuie să ne întrebăm: nu e oare timpul ca pantoful să devină mai inteligent? Să devină conectat?“ Pavlu dă ca exemplu compania Babolat, care produce de peste 100 de ani rachete de tenis, acelaşi produs, adaptat evident la vremuri din punctul de vedere al materialelor folosite. În urmă cu patru ani, compania a început să instaleze senzori pe rachete pentru ca jucătorii să îşi poată analiza după joc mişcările; senzorii transmit informaţii către telefonul mobil, iar acesta procesează datele.

    Babolat a lansat propunerea mai multor jucători, precum Rafael Nadal, iar adopţia acestor noi rachete a dus chiar la introducerea unei noi reguli în tenis – „şi ştim cu toţii cât de tradiţional e tenisul“, spune Pavlu. Noua regulă spune că rachetele de tenis cu senzori pot fi folosite în timpul unui meci, iar datele culese pot fi utilizate de antrenori.

    Conectivitatea, explică el, poate transforma întreg modelul de business: procesul de vânzare se schimbă, legătura cu clientul este constantă, apar noi oportunităţi de a explora ceea ce poate fi făcut. „Tehnologia este deci importantă, dar trebuie să existe o cultură organizaţională care să îi încurajeze pe oameni să inoveze şi chiar să greşească; trebuie să încerci mai multe lucruri până găseşti unul care funcţionează. Trebuie ca toată compania să fie implicată în acest proces de găsire a soluţiilor, şi atunci şansele de reuşită vor creşte exponenţial,“ adaugă Petr Pavlu.

    Despre digitalizare şi principalele obstacole pe care companiile trebuie să le depăşească, Mike Koons, vicepreşedinte al World Wide Systems Engineering în cadrul Cisco, spune: „Când ne uităm la tendinţe, urmărim atât la ceea ce se întâmplă în Silicon Valley cât şi la ce spun partenerii noştri. Mobilitatea continuă să fie un trend important, cu impact atât asupra angajatorilor cât şi a angajaţilor. Lucrez de 30 de ani în industria comunicaţiilor, dar nu am văzut niciodată schimbări atât de rapide ca în ziua de azi“, afirmă Koons.

    Digitalizarea va afecta industrii diverse, iar retailul şi industria financiară se află în fruntea acestei liste, crede Koons. Tendinţele din tehnologie trebuie cunoscute şi analizate pentru a vedea care este impactul lor asupra afacerilor. „Vorbim despre mobilitate, cloud şi, mai nou, despre inteligenţa artificială, al cărei rol în transformarea afacerilor trebuie, de asemenea, analizat cu foarte mare atenţie.“

    Cât despre securitate, Mike Koons spune că vede o abordare foarte diferită a subiectului faţă de cea de acum zece ani. „Cred că există două tipuri de clienţi: cei care au fost atacaţi de hackeri şi cei care nu ştiu că au fost atacaţi de hackeri“, remarcă el. „Trebuie să gândim securitatea încă din faza de proiectare a software-ului şi a hardware-ului. În diferite părţi ale lumii sunt adoptate diverse tehnologii: IoT în unele locuri, cloud în altele, dar securitatea este prioritară peste tot. Iar piaţa soluţiilor de securitate e încă foarte diversă.“ Cel mai important lucru pe care companiile trebuie să îl facă, insistă Mike Koons, este să se asigure că soluţiile de securitate sunt bine implementate.

    Un alt punct important de discuţie este modul în care tehnologia actuală va face faţă la gradul tot mai mare de conectivitate. „Traficul generat de device-uri va avea un puternic impact asupra IoT, iar inovaţia în hardware e importantă pentru a face faţă traficului generat de noua realitate digitală. Cred astfel că vom vedea foarte multe inovaţii în această zonă, pentru a ne asigura că avem infrastructura necesară“, spune Koons.

    Subsidiara locală a gigantului american Cisco, cel mai mare producător de echipamente de reţelistică, a înregistrat în 2015 o cifră de afaceri de 21,7 milioane lei (4,9 milioane euro), în creştere cu 14% faţă de anul anterior, conform datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

    Profitul net al companiei a crescut cu 111% la 2,4 milioane lei, în vreme ce numărul mediu de angajaţi a fost de 27, aproape egal cu cel din anul precedent. Datele raportate la Finanţe de Cisco Systems România nu reflectă însă întreg businessul companiei americane pe plan local, în condiţiile în care acesta este desfăşurat în principal prin intermediul partenerilor.

  • Viaţa şi lecţiile celui mai fericit om din lume

    Cel mai fericit om din lume nu deţine casă, o maşină scumpă şi nici nu câştigă mulţi bani, ci petrece trei luni singur, în fiecare iarnă, într-un schit minuscul din Nepal. În restul timpului se află în slujba omenirii, care are nevoie de un „ghiont“ pentru a ieşi din acest colaps emoţional, spune Matthieu Ricard, un călugăr budist în vârstă de 69 de ani.

    „Fericirea este o abilitate, iar abilităţile se învaţă“, spune el într-una dintre cărţile care l-au făcut celebru: „Happiness“. Fiul unui popular intelectual francez, Matthieu a întors spatele unei vieţi confortabile pariziene şi unei cariere în genetică celulară la Institutul Pasteur şi a dispărut în mânăstirile şi munţii din nordul Indiei, la vârsta de 26 de ani, pentru a studia cu marii maeştri budişti. Acum, la aproape 70 de ani, „cel mai fericit om din lume“, căruia nu-i place să i se spună astfel, este cunoscut la nivel internaţional; a traversat globul în lung şi lat pentru a-şi împărtăşi poveţele la sute de evenimente şi nenumărate interviuri. Se declară jenat de titlul de „cel mai fericit om“, care – spune el – a apărut pentru prima dată într-un titlu de ziar britanic şi reprezintă „o exagerare totală“. Dar un sâmbure de adevăr există, mai exact rezultatul unei cercetări efectuate de neurologi în anii 1990; în cadrul acestui studiu, care monitoriza activităţile creierului în timpul unui curs de meditaţie, aceştia au decoperit că activitatea cerebrală a lui Ricard a prezentat un grad înalt de stimulare în zonele asociate cu emoţii şi impulsuri pozitive, care nu a mai fost înregistrată anterior în literatura de specialitate. Ulterior, cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin au sugerat că Ricard are capacitatea de a-şi influenţa anumite activităţi cerebrale, având în vedere că a practicat mediaţia pentru o perioadă atât de lungă de timp. Această constatare a fost interpretată mai larg ca abilitatea de a se autoinstrui în fericire.

    Văzut ca un „guru al fericirii“, mai ales după publicarea cărţii „Happiness“, Ricard, cu peste 60.000 de ore de meditaţie practicate, se consideră doar unul dintre mulţii meditatori pe termen lung care a arătat rezultate similare. „Prietenii mă tachinează şi acum cu: «Iată, vine Mr. Happy (Cel Fericit)!». Dar e în regulă, asta nu mă derajează. Nu pot spune că sunt nefericit, desigur, dar nici cel mai fericit om din lume“. Pe lângă roba, capul ras şi relaţia strânsă cu Dalai Lama, Ricard deţine, de asemenea, o modestie extraordinară şi o auto-ironie fină. De mai bine de un an, el a abandonat culmile munţilor în care trăieşte pentru a face turul lumii, iar la evenimentele unde îşi face prezenţa vorbeşte despre altruism şi metodele prin care umanitatea şi-o poate însuşi. La una dintre opririle sale din Argentina, „Mr. Happy“ a susţinut 17 interviuri în doar două zile. În restul timpului, călugărul budist conduce o mică organizaţie umanitară în Nepal, căreia îi donează toate veniturile din vânzarea cărţilor sale şi taxele pe care le percepe ca speaker. Formarea profesională îl recomandă pe Matthieu Ricard ca om de ştiinţă, care a început să studieze budismul la sfârşitul anilor 1960, în aceeaşi perioadă în care îşi completa doctoratul la Institutul Pasteur din Paris. „Nu a fost ca şi cum aş fi trântit o uşă“, spune el cu privire la decizia de a părăsi viaţa ştiinţifică pentru cea contemplativă. „Este, mai degrabă, ca şi cum ai traversa munţii, iar când ajungi într-o vale care ţi se pare foarte frumoasă, te hotărăşti să te stabileşti acolo. Cam aşa văd eu trecerea“, spune călugărul.

    Matthieu Ricard este, de asemenea, una dintre figurile invitate an de an la Forumul Economic Mondial de la Davos, un eveniment ce ar aduce la disperare chiar şi cea mai optimistă persoană, dar nu şi pe Ricard. „Putem aduce la viaţă idei optimiste şi le putem face posibile doar dacă le împărtăşim, fie în cadrul schitului, sau în timpul predicilor, fie abordând subiectul fericirii naţionale în faţa membrilor ONU“, consideră acesta. Între timp, spune el, studiile neurologice sugerează că nu trebuie să deţii o pereche de sandale şi o vedere în Himalaya pentru a-ţi dezvolta pozitivitatea şi compasiunea. S-a demonstrat că patru săptămâni de „îngrijire a stării psihice“, meditând câte 20 de minute pe zi, îţi poate îmbunătăţi activitatea creierului şi ajută sistemul imunitar. Lecţia? „Oricine poate fi cel mai fericit om din lume, dacă ştie să caute fericirea în locul potrivit.“

  • Serviciile spa de relaxare, nevoie sau un răsfăţ?

    În România au existat din cele mai vechi timpuri zone unde apele termale şi nămolul au fost folosite pentru a trata diverse afecţiuni, iar în prezent românii se arată din ce în ce mai dispuşi să încerce variantele moderne de relaxare şi tratament. Cifra de afaceri din servicii spa de relaxare a ajuns la 5,6 milioane de euro la nivelul întregii ţări, iar tendinţa este de creştere susţinută. Domeniul se loveşte însă de câteva piedici.

    Un apetit mai mare pentru răsfăţul care se dovedeşte a fi mai mult decât răsfăţ, interesul crescut pentru sănătate şi stare de bine şi popularizarea serviciilor din segmentul spa sunt principalele motoare de creştere ale segmentului. Printre punctele tari se numără atât interesul investitorilor, cât şi a consumatorilor pentru acest domeniu, chiar dacă industria locală se află încă la un nivel incipient. „Avem consultanţi şi specialişti spa care au lucrat peste 10 ani în străinătate şi au adus know-how-ul acumulat în ţară, ridicând astfel nivelul pieţei“, spune Ioana Marian, fondatoare şi CEO al platformei de wellness desprespa.ro.

    „Şi legislaţia a ajutat, impunând existenţa un centru spa/wellness în cadrul tuturilor hotelurilor de cinci stele“, adaugă specialista în domeniu. Pe de altă parte, un mare minus al industriei este dat de lipsa nomenclatorului de meserii – „în acest moment nu există în Clasificarea Ocupaţiilor din România precizări pentru slujbe de spa manager, terapeut spa, recepţioner spa şi lista poate continua. Aşadar, nu există nici şcoli spa, pentru că momentan nu pot fi eliberate diplome“, spune Ioana Marian. De puţin timp există cod CAEN, dar pentru ca piaţa să crească în mod real trebuie soluţionate şi restul necunoscutelor prin Ministerul Muncii, consideră ea.

    Roxana Vişan, directorul Orhideea Health & Spa, unul dintre principalii jucători locali pe acest segment, consideră că majoritatea clienţilor nu sunt suficient de informaţi în ce priveşte beneficiile acestor servicii. Centrul de spa al complexului Orhideea a fost inaugurat în 2011 şi a adus pe piaţa Capitalei un spaţiu de 3.000 de metri pătraţi în care au fost aduse sub aceeaşi umbrelă atât serviciile de wellness, cât şi cele spa. Aspectul negativ, arată Vişan, este „veşnica negociere. Vrem cât mai mult şi mai bun, cât mai ieftin…“. Sorin Vasilache, manager al Shiseido Spa din Stejarii Country Club, completează că oamenii ar trebui să integreze în stilul lor de viaţă conceptul de wellness, să devină un obicei obişnuit detoxifierea la saună şi să facă tratamente periodic, nu doar pentru ocazii speciale. Shiseido Spa se află la etajul complexului de agrement La Stejarii, care a fost deschis pentru public la sfârşitul anului 2013, fiind primul spa din Europa de Est care funcţionează sub umbrela acestui nume. Managerul spa-ului spune că investiţia exclusiv pentru acest spaţiu este dificil de apreciat, întrucât face parte dintr-un complex gândit all-in-one; investiţia totală pentru complexul de agrement Stejarii s-a ridicat la aproximativ 18 milioane de euro. Pe de altă parte, în acest segment au înflorit mai multe afaceri în ultimii cinci ani, deopotrivă nume internaţionale dar şi firme locale. În opinia operatorilor în domeniu, spa-ul nu mai este un serviciu de lux, a devenit o nevoie; „nu mergi la SPA pentru că este la modă, mergi la SPA pentru ca ai simţit beneficiul direct asupra sănătăţii tale. Aceasta este direcţia în care îmi place să cred că ne îndreptăm“, declară Roxana Vişan. Românii încep să înţeleagă ce însemnă aceste servicii, rolul lor şi să aibă curiozitatea de a le testa, iar vânzările de carduri cadou pentru servicii în centre spa sunt în continuă creştere, adaugă Vişan. Există din ce în ce mai mulţi români care au un apetit tot mai mare pentru astfel de servicii şi Sorin Vasilache remarcă „un interes crescut pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos, de la obiceiuri alimentare corecte, la mişcare, tratamente periodice şi activităţi pentru dezvoltarea personală. Sperăm ca un număr din ce în ce mai mare de persoane să urmeze această direcţie“. Concret, în 2011, cifra de afaceri din servicii spa de relaxare a fost de 5,6 milioane de euro la nivelul întregii ţări, iar în 2015 a ajuns la 7,7 milioane de euro şi 160.500 de clienţi, deopotrivă români şi străini, conform desprespa.ro, care a contorizat evoluţia pieţei de profil din România parcursul ultimilor ani. Cifra indicată nu include decât încasările din serviciile de relaxare şi prevenţie spa & wellness, fără cele de înfrumuseţare, slăbire, fitness sau tratamente balneare oferite în cadrul centrelor de servicii spa şi conexe.

    Preţul mediu al unei terapii spa a crescut de la 150 de lei între 2012 şi 2014, la 160 de lei în 2015, potrivit aceleiaşi surse. Cel mai adesea, clienţii individuali de terapii spa cheltuiesc circa 150 de lei la fiecare vizită într-un astfel de centru, frecvenţa tratamentelor fiind de circa unul pe săptămână. Cei care au abonamente, vizitează centrul la care sunt membri mai des, de 2-3 ori pe săptămână, cheltuiesc 350-400 de lei pe lună şi au acces nelimitat la toate serviciile centrului, spune directorul Orhideea Health & Spa. „Serviciile mai scumpe sunt cele personalizate şi mă refer la cursurile de personal training nataţie, fitness şi kinetoterapie. Se lucrează unu la unu: intructor sau kinetoterapeut cu un client, totul fiind personalizat pentru fiecare client în parte“, declară Roxana Vişan. La centrul pe care îl conduce, terapiile au preţuri variate, în funcţie şi de complexitate şi durată: de pildă un masaj de relaxare de 30 de minute este 85 de lei, unul de 50 de minute costă 150 lei, iar un masaj terapeutic de 30 de minute este 90 de lei; în cazul terapiilor mai complexe, preţurile sunt mai mari.

    La Shiseido Spa preţul mediu al unei terapii este de 50 de euro, una dintre cele mai apreicate fiind Kuroho Body – masaj de relaxare reprezentativ pentru Shiseido – „care oferă o deconectare totală şi o hidratare intensă a pielii, concentrându-se pe stimularea punctelor de presiune Tsubo, echilibrând energetic organismul şi inducând o stare profundă de relaxare“, spune managerul spa-ului de la Stejarii. Voucherele cadou sunt cumpărate cu precădere pentru a fi oferite celor apropiaţi sau partenerilor de afaceri, spune Sorin Vasilache; spa-ul de la Stejarii are zone de relaxare, piscină cu hidromasaj, saune umede şi uscate, hammam, cameră cu saltele cu apă şi terapie cu oxigen.

    Consumatorii fideli ai centrelor spa au, în general, peste 30 de ani; „fie că fac parte din top management sau din antreprenoriat, din domenii diverse – de la finanţişti la artişti – au în comun dorinţa de a se relaxa şi de a-şi îngriji corpul şi mintea“, spune Sorin Vasilache. Conform spuselor sale, bărbaţii caută în special momente de linişte, dorind să se deconecteze de la ritmul intens şi de la grijile de zi cu zi, iar femeile caută prioritar prevenirea sau reducerea semnelor de îmbătrânire şi îmbunătăţirea generală a aspectului pielii, spune managerul Shiseido Spa. Faţă de acum patru ani, când despreSpa.ro a realizat primul studiu de piaţă, românii au început să nu mai considere spa-ul doar un răsfăţ, ci să privească relaxarea ca pe o condiţie pentru menţinerea sănătăţii, spune Ioana Marian. „În 2011, 60% dintre respondenţi considerau că le-ar fi necesar un venit mai mare pentru a merge mai des la spa, iar în 2015, doar 32% au dat acelaşi răspuns“, susţine reprezentanta desprespa.ro.

    Cu toate acestea, „românii mai au încă acea cultură a băilor, în special în scop terapeutic, nu preventiv sau de relaxare. Din păcate, mulţi au rămas cu imaginea staţiunilor balneare vechi“, consideră Ioana Marian. Deşi în ultimii ani s-au făcut investiţii substanţiale în fostele baze de tratamente, s-au construit şi centre spa prin toate locaţiile balneare consacrate, industria pe plan local abia se află la început. „Cu toţii avem responsabilitatea de a contribui la creşterea domeniului. Fiecare spa nou construit a ajutat la creşterea pieţei, la maturizarea acesteia, la creşterea diversităţii şi calităţii serviciilor şi a venit cu ceva nou în aceasta piaţă“, declară Roxana Vişan.

  • Cum reuşeşte un tânăr să câstige 30.000 de dolari pe lună fără să aibă un job

    Majoritatea tinerilor când au nevoie de bani fie apelează la părinţi, fie se angajează pe un post plătit cu salariu minim sau lucrează part-time. Acelaşi lucru nu a fost valabil pentru Temper Thompson. Când Temper era în clasa a 8-a a decis că nu o să le ceară părinţilor bani, dar nici nu voia să prăjească cartofi într-un fast-food. A decis să pornească o afacere de marketing online. Obiectivul lui era să câştige 100 de dolari pe lună, scrie Business Insider.

    Acum are 17 ani şi câştigă 30.000 de dolari pe lună doar din vânzarea de cursuri (10 subiecte pentru romane de dragoste, cum să faci bani pe Kindle Publishing etc).

    Sfaturile tânărului:

    1. Acţionează

    „Mulţi oameni vorbesc despre ceea ce vor să facă, dar nu fac asta niciodată. Dacă nu o să acţionezi nu o să ai niciodată succes”, este de părere Thompson. Ideile există, implementarea lor este mai grea.

    2. Să nu-ţi fie frică de eşec

    Învaţă să perseverezi. Cu toţii facem greşeli. Nu trebuie să ne fie frică de greşeli pentru că aşa învăţăm.

    3. Să te concentrezi pe un subiect

    Îţi alegi un subiect şi nu te abaţi de la el. „Cel mai important lucru pe care-l poţi face este să te concentrezi pe un singur lucru. Ai posibilitatea să creşti mult mai mult când eşti concentrat pe un singur lucru”, spune el.

    4. Să ai în preajmă oameni pozitivi

    Trebuie să ai o reţea de oameni care să te încurajeze, să te sprijine. „Dacă în jurul tău se află doar oameni negativişti acest lucru o să te tragă în jos. Oamenii pozitivi te vor sprijini şi te vor ajuta să te concentrezi pe ceea ce este important”, este de părere Temper Thompson.

    5. Să nu te complaci

    Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Temper Thomson şi-a atins obiectivul de a câştiga 100 de dolari pe lună, dar nu s-a oprit la asta. Şi-a dat seama că dacă face câteva modificări ar câştiga 1000 de dolari. Obiectivul lui pentru acest an este să ajungă la 100.000 de dolari pe lună.

  • Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Putin dezvăluie adevăratul plan al Rusiei. România este vizată direct

    Înainte cu trei săptămâni de a se stinge, Shimon Peres a dat ultimul interviu scriitorului şi jurnalistului David Samuels, unul dintre interlocutorii săi preferaţi. Dialog spumos (întrebări non-conformiste, răspunsuri foarte interesante), desfăşurat în engleză şi ivrit, citabil în întregime.

    Am ales să decupez paragrafele referitoare la Vladimir Putin. Fiindcă vin din partea unui om care l-a cunoscut bine, pe care Putin l-a respectat şi l-a consultat, la fel cum au făcut preşedinţii Xi şi Obama. Ce spunea Peres: “Sunt foarte bun prieten cu Putin şi o să-ţi relatez, pe scurt, conţinutul uneia dintre discuţiile noastre recente” 

    Omul care l-a cunoscut cel mai bine pe Putin dezvăluie adevăratul plan al Rusiei. România este vizată direct

  • Când aroganţa nu are limite. Soţia unui miliardar face baie în şampanie, plăteşte 20.000 de lire pentru un tuns şi cheltuieşte 1 mil. de lire pe haine

    În timpul procesului de divorţ de luna aceasta, Christina Estrada, un fost manechin, soţie de miliardar, şi-a dezvăluit cheltuielile „necesare” exorbitante şi pretenţiile finanicare pe care le are de la fostul său soţ, multimiliardarul Sheikh Walid Juffali. Ea a primit 53 de milioane de lire sterline, cea mai mare sumă dată într-un astfel de proces de către tribunalul londonez. Christina Estrada, care susţine că „are nevoie de fiecare penny din aceşti bani”, cheltuie un  milion de lire pe haine în fiecare an, 250.000 de lire pe vacanţa la Paris, 94,000 pentru tratamentele de înfrumuseţare şi de 9,400 de lire pentru patru cutii de de cremă de faţă.
    Dar ce altceva mai face soţia unui miliardar cu tot ce bani?

    16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar
    Orice soţie de miliardar care se respectă nu îşi face probleme cu gătitul- pentru asta există un bucătar privat 24/7. Dar, în cazul în care are nevoie de anumite alimente, cumpărăturile sunt făcute doar în zona de lux a Londrei, unde dau 16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar. Într-unul dintre cazurile de divorţ mediatizate anul trecut, Anne Dias, soţia magnatului Ken Griffin, a spus că ea cheltuie 5,130 de lire sterline pe lună pe alimente, chiar dacă de cele mai multe ori mănâncă în oraş.

    Băile de şampanie
    De ce bea să o bei, când poţi face baie în ea? Kamaliya recunoaste că este o fană înrăită a şampaniei, pe care o foloseşte ca tratament de înfrumuseţare. „Dar nu o fac ast în fiecare zi” – insistă ea – „ci o dată la şase luni, timp de zece zile consecutiv. Nu trebuie să umpleţi toată cada cu şampanie, eu folosesc aproximativ 40 de sticle. Este o bună metodă de detoxificere, care curăţă porii şi întăreşte pielea”, spune soţia miliardarului Mohammed Zahoor.  Baia „Nu ai nevoie de Dom Perignon pentru aceasta, ci doar de prosecc, care costă în jur de 10 lire o sticlă.” Desigur, asta nu e singurul lucru pe care o femeie de miliardar îl face pentru a-şi menţine pielea mătăsoasă. Christina Estrada cheltuie 93. 783 de lire pe an pentru tratamente de înfrumuseţare, în cadrul unui spa somptuos de cinci stele.

    Avioane şi iahturi private
    Chiar şi prima clasă este prea josnică pentru femeile din această „lume” şi doar un avion privat sau un iaht le pot mulţumi.  Un miliardarul cheltuie, in medie, 13 milioane de lire pe iahturi şi 9,5 milioane de lire pe avioane. Soţia lui Mohammad Zahoor – Kamaliya – călătoreşte într-una din cele două jeturi Hawker 900XP (de 3.97 milioane de lire fiecare) şi recunoaşte că soţul ei a cheltuit o dată  7.500 de lire pe combustibil, de la Londra către Birmingham, doar pentru a cumpăra un curry.
    Acestea sunt echipate cu produse de lux, cum ar fi băi de marmură, acvarii sau scaune cu catarame de aur. Pe uscat, miliardarii şi soţiile lor se răsfaţă cu maşini de lux. De exemplu, doamna  Estrada a pretins 495.000 de lire pe an pentru întreţinerea a cinci maşini.

    Genţi de 100.000 de lire
    Geanta Hermes Birkin, care costă până la 100.000 de lire (modelul fabricat din piele de crocodil Himalaya), este un must-have – şi, deşi există o listă de aşteptare de până la şase ani, se poate face rost de una în câteva minute, cu un comision de doar 20%. Dar soţiile miliardarilor nu au doar o geantă, ci sute. În cheltuielile anuale,  Christina Estrada include trei tipuri diferite – de lux, ocazionale şi clutch – pentru care a cerut peste 100.000 de lire. În instanţă, ea s-a prezentat cu o geantă  Louis Vuitton de 21.300 de lire.
    Rochii şi încălţăminte sunt şi mai importante – doamna Estrada cheltuie 40,000 de lire pe haine de blană, 109,000 de lire pe rochii si 21,000 de lire pe pantofi in fiecare an. Kamaliya spune că a cheltuit peste 100,000 de lire pe piese vestimentare individuale haute couture de la Elie Saab, Chanel şi Balmain.

    Tunsoare de lux de 20.000 de lire
    Cele mai multe bogate soţii din lume au proprii lor cosmeticieni la orice oră din zi sau noapte.în ziua de apel şi noapte. Kamaliya, spre exemplu, are opt. „Au grijă de mine ori de câte ori am nevoie să ies seara sau la spectacole”, spune ea. Pentru evenimente glamour pe covorul roşu, doar cel mai bun mă va aranja. Hair stylistul Stuart Phillips din Londra câştigă 20.000 de lire pentru tunsoare „pachet de diamant” – care include transfer cu limuzina la hotel de lux, masa de prânz, şampanie consultaţie personală de la Stuart însuşi.

    Majordomi plătiţi cu 300.000 de lire pe an
    Pentru a-şi păstra ordinea şi bunăstarea în casă, soţiile de miliardari angajează „o armată” de personal –  bone, majordomi sau bucătari. Kamaliya, spre exemplu, are un un număr de 22 de persoane care o servesc, variind de la un personalul care se ocupă de haine, până la trei bone pentru fiicele sale gemene, în vârstă de doi ani, Arabella si Mirabella, cât şi un fost bodyguard de operaţiuni speciale, pe nume Igor. Şi, după cum arată cheltuielile doamnei Estrada, personalul de la casa sa este respectat – pe şederea anuală a bonei, la o cameră de la Ritz din Paris, soţia de miliardar cheluie 74,230 de lire.

    Petreceri extravagante
    Soţiilor miliardarilor le place să se distreze. De ziua ei de 50 de ani, în 2012, soţul Christinei Estrada, Walid,  a organizat o extravaganţă de trei zile într-o staţiune de lux din Abu Dhabi, cu 200 de invitaţi şi artificii costă de 75.000 de lire.
    Nunta Annei Dias Ken Griffin, în 2003, a durat două zile şi inclus spectacole de la Cirque du Soleil şi Donna Summer. Un insider declara că banii implicaţi în astfel de evenimente sunt de proporţii astronomice. „Recent, la o nuntă, mireasa şi toate domnişoarele de onoare au purtat Vera Wang la comandă”, dezvăluie ea. „Factura rochiilora ajuns la 16 milioane de lire sterline”.

  • De ce ajung românii să îşi cumpere sănătatea. “Am avut nevoie de o operaţie. Medicul mi-a zis să aştept. Când te doare nu mai aştepţi“

    Sistemul privat de sănătate pare să fie o investiţie sigură, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru medici. Românii care dispun de capacităţi financiare mai mari preferă spitalele private, iar la unele specializări, precum stomatologia, cu greu mai poţi găsi un medic care să lucreze “la stat”.

    Pacienţii îşi doresc să fie trataţi ca şi clienţi, şi nu ca o povară a unui sistem suprasolicitat. Sănătatea privată, în cifre În timp ce statul încearcă să asigure condiţii medicale optime în spitalele publice, numărul spitalelor şi clinicilor private este în continuă creştere în România. Serviciile oferite de acestea, personalul calificat, dotarea tehnică modernă dar şi condiţiile de cazare pe care le oferă fac ca tot mai mulţi români să îşi plătească îngrijirea medicală, chiar dacă în continuare contribuie şi la susţinerea sistemului public de sănătate. Datele INS arată că sectorul privat din sănătate începe să se dezvolte tot mai mult şi la noi în ţară.

    Acolo unde spitalele de stat nu pot să ofere pacienţilor servicii de calitate, români care au disponibilităţi financiare, se îndreaptă cu încredere către sectorul privat. Anul trecut, în România activau 187 de spitale private la care se adaugă 137 de policlinici şi 590 de centre medicale specializate. Cele mai multe dintre ele activează în domenii precum chirurgie, recuperare şi balneologie, ginecologie şi neonatologie.

    “Vreau să fiu client şi nu o povară”

    Cei care aleg să plătească serviciile medicale la unităţile private spun că o fac pentru a scăpa de multe dintre tarele sistemului public de sănătate. Este şi cazul Mihaelei care a apelat la o clinică privată pentru a-şi trata deviaţia de sept. “Am ales spitalul privat pentru că ştiu pe ce dau banii. Nu a fost ieftin, recunosc, dar auzisem de medic şi mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun. Operaţia a costat în jur de 4500 – 4600 de lei, ceea ce pentru mine a fost o sumă importantă, dar felul în care am fost tratată a meritat banii. Am avut experienţe neplăcute la stat când am născut. Nu a fost o problemă cu medicii, ci cu atmosfera generală, un anumit soi de atitudine. Şi condiţiile, bineînţeles. Nu vreau să spun că toate spitalele, toţi medicii sau toate asistentele sunt la fel, dar parcă la stat nu se înţelege că eu dau banii şi trebuie să te comporţi frumos. Ceea ce pot să spun e că la privat e altfel. Sună aiurea, dar e adevărat, sunt client care cumpără servicii şi la fel ca şi în magazine, vreau să fiu tratată ca atare”, spune Mihaela despre experienţa ei în spitalul privat.

    Cititi mai multe pe www.vocea.biz
     

    Sistemul privat de sănătate pare să fie o investiţie sigură, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru medici. Românii care dispun de capacităţi financiare mai mari preferă spitalele private, iar la unele specializări, precum stomatologia, cu greu mai poţi găsi un medic care să lucreze “la stat”. Pacienţii îşi doresc să fie trataţi ca şi clienţi, şi nu ca o povară a unui sistem suprasolicitat. Sănătatea privată, în cifre În timp ce statul încearcă să asigure condiţii medicale optime în spitalele publice, numărul spitalelor şi clinicilor private este în continuă creştere în România. Serviciile oferite de acestea, personalul calificat, dotarea tehnică modernă dar şi condiţiile de cazare pe care le oferă fac ca tot mai mulţi români să îşi plătească îngrijirea medicală, chiar dacă în continuare contribuie şi la susţinerea sistemului public de sănătate. Datele INS arată că sectorul privat din sănătate începe să se dezvolte tot mai mult şi la noi în ţară. Acolo unde spitalele de stat nu pot să ofere pacienţilor servicii de calitate, români care au disponibilităţi financiare, se îndreaptă cu încredere către sectorul privat. Anul trecut, în România activau 187 de spitale private la care se adaugă 137 de policlinici şi 590 de centre medicale specializate. Cele mai multe dintre ele activează în domenii precum chirurgie, recuperare şi balneologie, ginecologie şi neonatologie. “Vreau să fiu client şi nu o povară” Cei care aleg să plătească serviciile medicale la unităţile private spun că o fac pentru a scăpa de multe dintre tarele sistemului public de sănătate. Este şi cazul Mihaelei care a apelat la o clinică privată pentru a-şi trata deviaţia de sept. “Am ales spitalul privat pentru că ştiu pe ce dau banii. Nu a fost ieftin, recunosc, dar auzisem de medic şi mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun. Operaţia a costat în jur de 4500 – 4600 de lei, ceea ce pentru mine a fost o sumă importantă, dar felul în care am fost tratată a meritat banii. Am avut experienţe neplăcute la stat când am născut. Nu a fost o problemă cu medicii, ci cu atmosfera generală, un anumit soi de atitudine. Şi condiţiile, bineînţeles. Nu vreau să spun că toate spitalele, toţi medicii sau toate asistentele sunt la fel, dar parcă la stat nu se înţelege că eu dau banii şi trebuie să te comporţi frumos. Ceea ce pot să spun e că la privat e altfel. Sună aiurea, dar e adevărat, sunt client care cumpără servicii şi la fel ca şi în magazine, vreau să fiu tratată ca atare”, spune Mihaela despre experienţa ei în spitalul privat.

    Sistemul privat de sănătate pare să fie o investiţie sigură, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru medici. Românii care dispun de capacităţi financiare mai mari preferă spitalele private, iar la unele specializări, precum stomatologia, cu greu mai poţi găsi un medic care să lucreze “la stat”. Pacienţii îşi doresc să fie trataţi ca şi clienţi, şi nu ca o povară a unui sistem suprasolicitat. Sănătatea privată, în cifre În timp ce statul încearcă să asigure condiţii medicale optime în spitalele publice, numărul spitalelor şi clinicilor private este în continuă creştere în România. Serviciile oferite de acestea, personalul calificat, dotarea tehnică modernă dar şi condiţiile de cazare pe care le oferă fac ca tot mai mulţi români să îşi plătească îngrijirea medicală, chiar dacă în continuare contribuie şi la susţinerea sistemului public de sănătate. Datele INS arată că sectorul privat din sănătate începe să se dezvolte tot mai mult şi la noi în ţară. Acolo unde spitalele de stat nu pot să ofere pacienţilor servicii de calitate, români care au disponibilităţi financiare, se îndreaptă cu încredere către sectorul privat. Anul trecut, în România activau 187 de spitale private la care se adaugă 137 de policlinici şi 590 de centre medicale specializate. Cele mai multe dintre ele activează în domenii precum chirurgie, recuperare şi balneologie, ginecologie şi neonatologie. “Vreau să fiu client şi nu o povară” Cei care aleg să plătească serviciile medicale la unităţile private spun că o fac pentru a scăpa de multe dintre tarele sistemului public de sănătate. Este şi cazul Mihaelei care a apelat la o clinică privată pentru a-şi trata deviaţia de sept. “Am ales spitalul privat pentru că ştiu pe ce dau banii. Nu a fost ieftin, recunosc, dar auzisem de medic şi mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun. Operaţia a costat în jur de 4500 – 4600 de lei, ceea ce pentru mine a fost o sumă importantă, dar felul în care am fost tratată a meritat banii. Am avut experienţe neplăcute la stat când am născut. Nu a fost o problemă cu medicii, ci cu atmosfera generală, un anumit soi de atitudine. Şi condiţiile, bineînţeles. Nu vreau să spun că toate spitalele, toţi medicii sau toate asistentele sunt la fel, dar parcă la stat nu se înţelege că eu dau banii şi trebuie să te comporţi frumos. Ceea ce pot să spun e că la privat e altfel. Sună aiurea, dar e adevărat, sunt client care cumpără servicii şi la fel ca şi în magazine, vreau să fiu tratată ca atare”, spune Mihaela despre experienţa ei în spitalul privat.

    De ce ajung românii să îşi cumpere sănătatea. “Am avut nevoie de o operaţie. Medicul mi-a zis să aştept. Când te doare nu mai aştepţi“

  • Oraş care oferă o slujbă şi două hectare de teren oricui acceptă să se mute acolo

    Cape Breton e o insulă mică aflată la capătul estic al regiunii Nova Scotia, în Canada. The Farmer’s Daughter Country Market, brutărie şi magazin general, este principalul busines din zonă şi încearcă să se extindă. În principiu, ei au toate lucrurile de care au nevoie, cu o singură excepţie: oamenii.

    Această insulă, cu natura sa unică şi un mediu înconjurător sănătos, are foarte multe de oferit: există multe locuri de interes turistic, cluburi de copii, biserici şi altele. Populaţia actuală este de 150.000 de oameni, dar este în scădere de ani buni.

    După ce au angajat toată forţa de muncă disponibilă local, cei de la The Farmer’s Daughter Country Market au postat pe pagina de Facebook un anunţ care pare prea bun pentru a fi adevărat: orice persoană dispusă să se mute în oraş va primi un loc de muncă şi două hectare de teren.

    Singura piedică pare a fi legea din Canada, care spune că doar rezidenţii statului nord-american pot aplica pentru o astfel de poziţie; sigur, o carte verde poate rezolva însă această problemă, iar pentru a obţine cartea verde rezidenţii au nevoie de două lucruri: o invitaţie de la un angajator canadian, aprobată de Ministerul Muncii, şi un permis temporar de muncă care se obţine după obţinerea vizei.

    Sursa: Brightside.me

  • De ce ajung românii să îşi cumpere sănătatea. “Am avut nevoie de o operaţie. Medicul mi-a zis să aştept. Când te doare nu mai aştepţi“

    Sistemul privat de sănătate pare să fie o investiţie sigură, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru medici. Românii care dispun de capacităţi financiare mai mari preferă spitalele private, iar la unele specializări, precum stomatologia, cu greu mai poţi găsi un medic care să lucreze “la stat”.

    Pacienţii îşi doresc să fie trataţi ca şi clienţi, şi nu ca o povară a unui sistem suprasolicitat. Sănătatea privată, în cifre În timp ce statul încearcă să asigure condiţii medicale optime în spitalele publice, numărul spitalelor şi clinicilor private este în continuă creştere în România. Serviciile oferite de acestea, personalul calificat, dotarea tehnică modernă dar şi condiţiile de cazare pe care le oferă fac ca tot mai mulţi români să îşi plătească îngrijirea medicală, chiar dacă în continuare contribuie şi la susţinerea sistemului public de sănătate. Datele INS arată că sectorul privat din sănătate începe să se dezvolte tot mai mult şi la noi în ţară.

    Acolo unde spitalele de stat nu pot să ofere pacienţilor servicii de calitate, români care au disponibilităţi financiare, se îndreaptă cu încredere către sectorul privat. Anul trecut, în România activau 187 de spitale private la care se adaugă 137 de policlinici şi 590 de centre medicale specializate. Cele mai multe dintre ele activează în domenii precum chirurgie, recuperare şi balneologie, ginecologie şi neonatologie.

    “Vreau să fiu client şi nu o povară”

    Cei care aleg să plătească serviciile medicale la unităţile private spun că o fac pentru a scăpa de multe dintre tarele sistemului public de sănătate. Este şi cazul Mihaelei care a apelat la o clinică privată pentru a-şi trata deviaţia de sept. “Am ales spitalul privat pentru că ştiu pe ce dau banii. Nu a fost ieftin, recunosc, dar auzisem de medic şi mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun. Operaţia a costat în jur de 4500 – 4600 de lei, ceea ce pentru mine a fost o sumă importantă, dar felul în care am fost tratată a meritat banii. Am avut experienţe neplăcute la stat când am născut. Nu a fost o problemă cu medicii, ci cu atmosfera generală, un anumit soi de atitudine. Şi condiţiile, bineînţeles. Nu vreau să spun că toate spitalele, toţi medicii sau toate asistentele sunt la fel, dar parcă la stat nu se înţelege că eu dau banii şi trebuie să te comporţi frumos. Ceea ce pot să spun e că la privat e altfel. Sună aiurea, dar e adevărat, sunt client care cumpără servicii şi la fel ca şi în magazine, vreau să fiu tratată ca atare”, spune Mihaela despre experienţa ei în spitalul privat.

    Cititi mai multe pe www.vocea.biz
     

    Sistemul privat de sănătate pare să fie o investiţie sigură, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru medici. Românii care dispun de capacităţi financiare mai mari preferă spitalele private, iar la unele specializări, precum stomatologia, cu greu mai poţi găsi un medic care să lucreze “la stat”. Pacienţii îşi doresc să fie trataţi ca şi clienţi, şi nu ca o povară a unui sistem suprasolicitat. Sănătatea privată, în cifre În timp ce statul încearcă să asigure condiţii medicale optime în spitalele publice, numărul spitalelor şi clinicilor private este în continuă creştere în România. Serviciile oferite de acestea, personalul calificat, dotarea tehnică modernă dar şi condiţiile de cazare pe care le oferă fac ca tot mai mulţi români să îşi plătească îngrijirea medicală, chiar dacă în continuare contribuie şi la susţinerea sistemului public de sănătate. Datele INS arată că sectorul privat din sănătate începe să se dezvolte tot mai mult şi la noi în ţară. Acolo unde spitalele de stat nu pot să ofere pacienţilor servicii de calitate, români care au disponibilităţi financiare, se îndreaptă cu încredere către sectorul privat. Anul trecut, în România activau 187 de spitale private la care se adaugă 137 de policlinici şi 590 de centre medicale specializate. Cele mai multe dintre ele activează în domenii precum chirurgie, recuperare şi balneologie, ginecologie şi neonatologie. “Vreau să fiu client şi nu o povară” Cei care aleg să plătească serviciile medicale la unităţile private spun că o fac pentru a scăpa de multe dintre tarele sistemului public de sănătate. Este şi cazul Mihaelei care a apelat la o clinică privată pentru a-şi trata deviaţia de sept. “Am ales spitalul privat pentru că ştiu pe ce dau banii. Nu a fost ieftin, recunosc, dar auzisem de medic şi mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun. Operaţia a costat în jur de 4500 – 4600 de lei, ceea ce pentru mine a fost o sumă importantă, dar felul în care am fost tratată a meritat banii. Am avut experienţe neplăcute la stat când am născut. Nu a fost o problemă cu medicii, ci cu atmosfera generală, un anumit soi de atitudine. Şi condiţiile, bineînţeles. Nu vreau să spun că toate spitalele, toţi medicii sau toate asistentele sunt la fel, dar parcă la stat nu se înţelege că eu dau banii şi trebuie să te comporţi frumos. Ceea ce pot să spun e că la privat e altfel. Sună aiurea, dar e adevărat, sunt client care cumpără servicii şi la fel ca şi în magazine, vreau să fiu tratată ca atare”, spune Mihaela despre experienţa ei în spitalul privat.

    Sistemul privat de sănătate pare să fie o investiţie sigură, atât pentru oamenii de afaceri, cât şi pentru medici. Românii care dispun de capacităţi financiare mai mari preferă spitalele private, iar la unele specializări, precum stomatologia, cu greu mai poţi găsi un medic care să lucreze “la stat”. Pacienţii îşi doresc să fie trataţi ca şi clienţi, şi nu ca o povară a unui sistem suprasolicitat. Sănătatea privată, în cifre În timp ce statul încearcă să asigure condiţii medicale optime în spitalele publice, numărul spitalelor şi clinicilor private este în continuă creştere în România. Serviciile oferite de acestea, personalul calificat, dotarea tehnică modernă dar şi condiţiile de cazare pe care le oferă fac ca tot mai mulţi români să îşi plătească îngrijirea medicală, chiar dacă în continuare contribuie şi la susţinerea sistemului public de sănătate. Datele INS arată că sectorul privat din sănătate începe să se dezvolte tot mai mult şi la noi în ţară. Acolo unde spitalele de stat nu pot să ofere pacienţilor servicii de calitate, români care au disponibilităţi financiare, se îndreaptă cu încredere către sectorul privat. Anul trecut, în România activau 187 de spitale private la care se adaugă 137 de policlinici şi 590 de centre medicale specializate. Cele mai multe dintre ele activează în domenii precum chirurgie, recuperare şi balneologie, ginecologie şi neonatologie. “Vreau să fiu client şi nu o povară” Cei care aleg să plătească serviciile medicale la unităţile private spun că o fac pentru a scăpa de multe dintre tarele sistemului public de sănătate. Este şi cazul Mihaelei care a apelat la o clinică privată pentru a-şi trata deviaţia de sept. “Am ales spitalul privat pentru că ştiu pe ce dau banii. Nu a fost ieftin, recunosc, dar auzisem de medic şi mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun. Operaţia a costat în jur de 4500 – 4600 de lei, ceea ce pentru mine a fost o sumă importantă, dar felul în care am fost tratată a meritat banii. Am avut experienţe neplăcute la stat când am născut. Nu a fost o problemă cu medicii, ci cu atmosfera generală, un anumit soi de atitudine. Şi condiţiile, bineînţeles. Nu vreau să spun că toate spitalele, toţi medicii sau toate asistentele sunt la fel, dar parcă la stat nu se înţelege că eu dau banii şi trebuie să te comporţi frumos. Ceea ce pot să spun e că la privat e altfel. Sună aiurea, dar e adevărat, sunt client care cumpără servicii şi la fel ca şi în magazine, vreau să fiu tratată ca atare”, spune Mihaela despre experienţa ei în spitalul privat.

    De ce ajung românii să îşi cumpere sănătatea. “Am avut nevoie de o operaţie. Medicul mi-a zis să aştept. Când te doare nu mai aştepţi“

  • Gadget Review: telefon premium cu accent pe sunet – VIDEO

    Cel mai nou vârf de gamă de la HTC se află în ring cu greii din domeniu, precum Samsung sau Apple. Reuşeşte să facă faţă?

    HTC 10 este un telefon foarte arătos şi probabil unul dintre cele mai frumoase smartphone-uri de pe piaţă la ora actuală. Această variantă continuă tradiţia taiwanezilor în materie de design, creat dintr-o singură bucată de metal şi curbat la margini. HTC i-a ascultat pe fani şi a renunţat la spaţiul mort de pe ecran (de jos), iar logo-ul companiei nu mai apare acolo. Display-ul QHD (rezoluţie 2,560 x 1,440 şi 564 ppi) este acoperit de pelicula Corning Gorilla Glass 3, iar varianta testată de mine, Carbon Gray, mi-a adus aminte de monolitul negru din filmul lui Stanley Kubrick „2001: Odiseea spaţială“. Singurul inconvenient pentru mine la acest capitol a fost faptul că spatele telefonului este prea alunecos, iar eu nu-mi imaginez utilizând acest telefon fără o husă (ceea ce îi reduce farmecul).

    HTC 10 are un display Super LCD 5 de 5,2 inchi cu rezoluţie QHD. Este echipat cu un procesor Snapdragon 820 şi 4 GB RAM, iar varianta testată de mine, oferită de eMAG, are un spaţiu de stocare este de 32 GB (există şi varianta de 64 GB), cu posbilitatea de a extinde memoria printr-un card microSD. HTC are un acumulator de 3.000 mAh care a rezistat o zi şi jumătate (chiar două când nu l-am utilizat foarte mult). De asemenea este dotat cu senzor de amprentă, ce nu mi-a creat probleme, spre deosebire de cel de pe Samsung S7, difuzoare stereo, camere foto de 12, respectiv 5 MP, iar ambele dispun de stabilizare optică; cea principală este de tip Ultrapixel.

    Display-ul este unul luminos (se vede bine în razele soarelui), are culori vii şi naturale, iar unghiurile de vizualizare sunt foarte bune. La capitolul performanţă, cum este de aşteptat pentru un telefon de vârf, HTC 10 nu se împiedică şi se mişcă bine. Testul de benchmark al AnTuTu a indicat un scor de 100.000‑120.000 (faţă de cel mai performant, OnePlus3, cu un scor de 140.000) ceea ce îl încadrează în top 15 al celor mai bune smartphone-uri din punctul de vedere al performanţei.

    Însă utilizatorii obişnuiţi nu ar trebui să sesizeze reţineri în browsing, jocuri şi utilizare normală. Pentru gaming, taiwanezii au venit cu funcţia HTC Boost+, menită să administreze corect resursele smartphone-ului, în funcţie de cât de multă nevoie are de ele o aplicaţie într-un anumit moment, astfel încât jocul să ruleze perfect.

    Camerele foto sunt foarte bune şi ar trebui să satisfacă orice entuziast de fotografie. Am făcut fotografii şi noaptea, şi în timpul zilei, iar camera este rapidă şi scoate imagini frumoase, deşi am sesizat unele probleme cu expunerea (fie cerul era supraexpus, fie solul subexpus). Camera oferă posibilitatea de a filma 4K, de a realiza hyperlapse-uri, dar şi de a filma slow-motion. HTC 10 vine şi cu modul de fotografiere/filmare Zoe, prin care sunt capturate imagini timp de 3 secunde (ca un fel de GIF), dacă sunteţi interesaţi de aşa ceva.

    Dacă fotografierea normală are nişte „sughiţuri“, în schimb am rămas impresionat de camera de selfie, care deşi are doar 5MP, este fantastică, rapidă şi oferă imagini clare şi frumoase.

    În trecut, HTC era cunoscut pentru sunetul stereo de calitate pe care-l oferea; cu HTC 10 acest lucru nu se schimbă şi orice entuziast de muzică ar trebui să aibă acest telefon în buzunar. Tehnologia BoomSound este încă acolo (vine cu două moduri – cinema şi muzică), iar HTC 10 redă sunetele prin difuzorul de apeluri (cel de deasupra ecranului) şi prin cel de lângă portul USB C, astfel telefonul umple o cameră cu joase şi înalte la o calitate bună, fără să mai fie nevoie să apelezi la o boxă externă, în cazul în care izbucneşte o petrecere spontană şi aveţi nevoie de muzică. Cu toate acestea, rockerul din mine nu este complet fericit deoarece, mai ales în căştile din dotare, smartphone‑ul tinde să înăbuşe sunetul cu bas, dar acesta sigur va fi un aspect apreciat de către pasionaţii de muzică electronică.

    Taiwanezii de la HTC au realizat un telefon bun ce-şi face loc în top şi care sigur îşi va găsi fanii. Îl recomand celor care sunt în căutarea unui telefon arătos, capabil să redea muzică la un nivel înalt.

    Casetă tehnică:

    Procesor: Qualcomm Snapdragon 820 Quad-core (dual-core 2,15 GHz Kryo şi dual-core 1,6 GHz Kryo)

    GPU: Adreno 530

    Memorie: 4 GB RAM

    Spaţiu de stocare: 32 GB, cu posibilitate extindere prin card microSD până la 2 TB

    Display: 5,2 inchi Super LCD 5, QuadHD 1.440 x 2.560 pixels (565 ppi), Corning Gorilla Glass 3

    Camera foto principală: 12 MP Ultrapixel, f/1.8, 26 mm, 1/2,3 inchi mărime senzor, 1,55 µm mărime pixel, captură video 4K şi Full HD (1080p) la 30 fps

    Camera frontală: 5 MP, f/1,8, 23mm, OIS, autofocus, HDR

    Dimensiuni: 145,9 x 71,9 x 9 mm

    Greutate: 161 g

    Baterie: 3.000 mAh Litiu-Ion