Tag: lux

  • Bijuteriile de epocă dau lovitura pe piaţa luxului (GALERIE FOTO)

    Pe lângă faptul că oferă şansa descoperirii unor pietre rare, care în prezent pot fi vândute pe milioane de dolari, dar la vremea confecţionării bijuteriilor erau considerate de calitate inferioară pentru că nu corespundeau gusturilor epocii, cum ar fi cazul diamantelor albastre, vechile giuvaericale sunt astăzi apreciate pentru valoarea lor istorică, de mărturie a vremurilor în care au fost create.

    Ele servesc drept sursă de inspiraţie pentru designerii moderni, care le pot admira în expoziţii ale marilor case creatoare, ori drept motiv de laudă colecţionarilor în căutare de piese deosebite, ilustrative pentru Art Deco sau La Belle Epoque. Iar milionarii individuali sau marile mărci de bijuterii îşi afirmă astfel forţa financiară, cum a făcut recent compania Harry Winston, care a cumpărat cu preţul record de 23,8 mil. dolari, la o licitaţie Christie’s Geneva din luna mai, un diamant albastru rar pe care l-a denumit Winston Blue.

  • Idei de afaceri: dezvoltatorii care vând case cu parfum personalizat (GALERIE FOTO)

    Un exemplu îl reprezintă clădirea One Thousand Museum, proiectată de către firma de arhitectură patronată de Zaha Hadid la Miami, pentru care s-a apelat la o companie newyorkeză ce creează parfumuri la comandă, 12.29, ca să găsească o aromă potrivită construcţiei prevăzute cu spaţiu pentru aterizarea elicopterelor, spaţiu pentru plajă, sală de fitness şi alte dotări de lux. Ocupanţii clădirii vor simţi miros de briză marină în holul acesteia, un iz de citrice în sala de fitness sau o combinaţie de nucă de cocos şi portocală în centrul de relaxare de pe acoperiş.

    La New York, clădirile rezidenţiale de lux care aparţin de Instrata Lifestyle Residences au toate mirosul caracteristic denumit “Golden Bamboo”, o combinaţie de mikan (Citrus unshiu), măr şi bambus, creată de ScentAir. În Marea Britanie, proiectele imobiliare ale Millgate folosesc ca aromă distinctivă o combinaţie de ceai şi smochine, iar un apartament scos la vânzare la Londra pentru câteva zeci de milioane de lire avea chiar mirosuri adecvate ocupanţilor: dressingul bărbătesc avea un parfum masculin, iar cel destinat locatarei unul floral.

  • Submersibil de lux la purtător (GALERIE FOTO)

    Astfel, spre deosebire de minisubmersibilele disponbile deja pentru cei bogaţi, un nou produs lansat de compania U-Boat Worx din Olanda este adaptat transportului şi utilizării de pe un superiaht.

    Cu o înălţime de circa 1,70 metri şi o greutate de 3.500 de kilograme, Super Yacht Sub 3 poate fi uşor stocat şi manevrat pe un superiaht şi poate duce trei oameni la o adâncime de 300 de metri, permiţându-le să să admire flora şi fauna marină vreme de până la 12 ore, cât ţine bateria.

    Primele modele vor fi disponibile pentru livrare începând din septembrie 2015, iar preţurile încep de la 1.750.000 de euro.

  • Ce ştie să facă o casă de oaspeţi

    Cândva apanajul celor din categoria “ultrabogaţi”, care aveau la dispoziţie proprietăţi imense unde să-şi construiască asemenea anexe, casele de oaspeţi americane apar acum şi pe proprietăţi de numai câteva milioane de dolari.

    Aceste construcţii dotate cu tot confortul necesar nu-i adăpostesc numai pe cei aflaţi în vizită la proprietari, ci servesc chiar şi drept spaţii de evadare pentru membrii familiei ori drept birouri pentru cei ce vor să lucreze de acasă şi să aibă linişte, dat fiind că numărul celor care muncesc astfel în SUA a crescut în ultimii ani.

    Casa de oaspeţi mai este, pentru unii, şi un spaţiu unde le amenajează locuinţa părinţilor pentru a-i avea aproape, ţinând cont că tot mai multe persoane în vârstă de douăzeci şi ceva până la treizeci şi ceva de ani locuiesc împreună cu părinţii, ori un spaţiu pentru copiii ajunşi la deja la vârsta facultăţii, unde aceştia pot avea parte de intimitate.

    Casa de oaspeţi îşi găseşte locul până şi în clădirile de apartamente luxoase din marile oraşe. Proprietarii care nu pot da viaţa de la oraş pe cea din afara lui optează pentru un penthouse pentru ei şi un apartament la un alt etaj pe care îl folosesc pentru găzduirea prietenilor ori a menajerei sau pe post de birou. Iar dacă locuinţa de oaspeţi rămâne neocupată, poate fi închiriată temporar celor aflaţi în trecere prin oraş, cu ajutorul unor site-uri specializate în oferte de cazare.

  • Culmea luxului: dressingul cu trei etaje (GALERIE FOTO)

    Proiectul a costat-o nici mai mult, nici mai puţin de 500.000 de dolari, scrie Houston Chronicle. La fiecare nivel al uriaşului dressing de 300 mp se poate ajunge pe o scară în spirală şi se pot admira pantofi, genţi, haine, pălării şi parfumuri frumos aşezate pe categorii.

    Deşi criticii nu au întârziat să apară, întreprinzătoarea îşi justifică investiţia afirmând că dressingul ei este un loc foarte potrivit pentru organizarea de strângeri de fonduri pentru opere caritabile şi că invitatele ei care donează bani se simt foarte bine la evenimentele găzduite acolo.

  • Cum se îmbrăcau franţuzoaicele elegante ale anilor ’50 (GALERIE FOTO)

    Printre creaţiile perioadei ce a avut ca punct de pornire colecţia “New Look” a lui Christian Dior, care redefinea silueta feminină, se numără deux-piece-uri create de acesta, o rochie plisată creată de către Coco Chanel în 1954, o rochie de plajă Lanvin şi modele asimetrice de la Jacques Fath, Dior sau Balenciaga, pe lângă o secţiune de rochii spectaculoase de seară.

    Expoziţia va rămâne deschisă până la 2 noiembrie.

  • Când a plecat din România nu ştia bine engleză şi avea 100 de dolari în buzunar. Acum este milionar

    Românul Julian Balea a plecat din ţară acum circa două decenii, pentru a studia în Statele Unite, iar astăzi locuieşte la New York şi este wholesale manager pentru America de Nord în cadrul Stefano Ricci, unul dintre cele mai scumpe branduri de lux pentru bărbaţi din lume. Executivul de origine română lucrează ce peste 100 de magazine multibrand şi de tip department store, administrând un business de 15 milioane de dolari anul trecut.

    „Lucrez cu lanţul de magazine Neiman Marcus, care are 44 de department store-uri, 36 de outleturi (Last Call) şi un magazin online. Produsele Stefano Ricci sunt de asemenea prezente în cadrul magazinelor a 25 de retaileri independenţi.“ Julian Balea se ocupă de vânzarea produselor brandului italian de lux pentru bărbaţi către magazine partener. Cele două monobranduri Stefano Ricci din America de Nord – cel din New York şi cel din Beverly Hills – nu se află însă sub administrarea sa.

    Balea a ajuns în Statele Unite în 1995, când era student la Universitatea Transilvania din Braşov şi a primit o bursă de studii peste ocean. El a absolvit Universitatea Colorado, Facultatea de Inginerie şi Electronică. Pe 5 ianuarie 1995 ajungea la Universitatea din Colorado, iar după mai puţin de jumătate de an a plecat în vacanţă la Miami.

    „Nu ştiam bine limba engleză şi aveam doar 100 de dolari în buzunar.“ Acolo şi-a găsit şi primul său loc de muncă, barman la un hotel amplasat strategic pe plaja Miami Beach. După doar patru luni şi-a schimbat locul de muncă şi a devenit manager pe probleme administrative (housekeeping manager) la Sheraton Hotel din Miami Beach. „După alte cinci luni am încercat să vând maşini la un dealer Mitsubishi, însă nu mi s-a potrivit, de aceea am căutat altceva.“

    La scurt timp a avut primul contact cu lumea modei: un prieten de origine rusă deţinea un magazin de haine şi i-a propus să se asocieze. „Atunci am început să învăţ mai multe despre business.“ Totuşi, după o perioadă de câţiva ani au fost siliţi să închidă afacerea şi astfel au rămas fără venit. Julian Balea şi-a căutat însă un nou job tot în domeniu, aşa că s-a angajat în scurtă vreme ca vânzător într-un magazin din cadrul Neiman Marcus, unul dintre cele mai cunoscute lanţuri de magazine de lux din America. Unităţile Neiman Marcus au format de department store, astfel că includ mai multe magazine mono sau multibrand.

    Primul său contact cu Stefano Ricci l-a avut în 2000, când s-a angajat ca manager al unui corner (shop in shop) Stefano Ricci din magazinul Bal Harbour Shops din Miami. A rămas aici până în decembrie 2008, când a decis să îşi încerce norocul în antreprenoriat. După doar un an şi jumătate s-a întors la Stefano Ricci, unde rămăsese în relaţii bune cu directorul pe zona Americii de Nord. „După mai multe discuţii am fost de acord să încep din nou să lucrez pentru ei, însă part time, trei zile pe săptămână.“

    Prima sa poziţie era de reprezentant al Stefano Ricci America în cadrul celor 43 de magazine Neiman Marcus. „Am început să călătoresc de trei ori pe săptămână în diferite state ale Statelor Unite ca să promovez afacerea. În acea perioadă businessul a crescut fantastic.“

    După trei ani, şeful său a fost promovat şi a plecat la Florenţa, Italia – unde este sediul central al Stefano Ricci –, iar Balea i-a preluat atribuţiile, după un an fiind numit în poziţia actuală, de wholesale manager al brandului pentru America de Nord, respectiv SUA şi Canada.

    „Niciodată nu am crezut că îmi voi construi cariera în industria modei. Cred că un punct de cotitură a fost momentul când eram managerul cornerului Stefano Ricci din Miami, deoarece magazinul a urcat în topul celor mai bune ca vânzări.“ Rezultatele de atunci au atras atenţia reprezentanţilor brandului italian de lux şi i-au deschis apoi mai multe uşi. „Întotdeauna am crezut că voi deveni antreprenor“, însă după mai bine de un deceniu în cadrul Stefano Ricci executivul de origine română spune că a decis să se dezvolte în cadrul companiei.

  • Consultanţii din imobiliare trec de cealalată parte a baricadei şi devin dezvoltatori

    IONUŢ DUMITRESCU, unul dintre fondatorii firmei de con-sultanţă imobiliară Eurisko, pe care a vândut-o gru-pului american CBRE, Radu Lucianu, coleg cu Dumitrescu în Eurisko şi apoi şef al CBRE România şi al firmei Property Advisors, o so-cie-tate fondată de acţio-narii casei de investiţii Capital Part-ners, sau Mihnea Şerbănescu, directorul general al DTZ Echinox, sunt doar câteva exemple de astfel de cazuri.

    ”Andrei Diaconescu şi Victor Căpitanu, doi dintre fondatorii companiei Capital Partners, au dezvoltat mai multe proiecte imobiliare şi într-unul din el sunt şi eu implicat, respectiv One Charles de Gaulle. Căutăm oportunităţi de investiţii pe segmentul imobiliar, fie ele structuri nefinalizate, terenuri sau proiecte existente. Nu sunt singurul consultant imobiliar care face astfel de investiţii. Şi foştii mei colegi Gabriel Marchievici (care a lucrat de asemenea în firma Eurisko – n.r.), Mihnea Şerbănescu de la DTZ, Bogdan Georgescu de la Colliers, persoane cu care am copilărit în piaţa imobiliară, au făcut acest pas„, spune Radu Lucianu.

    El crede că acesta este un pas firesc pe care îl face un consultant cu vechime pe piaţa imobiliară. ”Ai experienţă, ai resurse financiare dacă eşti cumpătat, iar la un moment dat vrei să faci altceva. Brokerajul îl faci 10-15 ani, te zbaţi, apoi treci pe o poziţie de top management. După aceea, variantele sunt fie să te duci într-o companie de dezvoltare imobiliară foarte mare, gen Skanska sau Immofinanz, fie să începi tu să fii dezvoltator şi faci pasul către dezvoltare. Nu am văzut broker imobiliar la 60 de ani„, a explicat Lucianu.

    Întrebat de sumele pe care este dispus să le investească în proiecte imobiliare, Lucianu a precizat că ”este vorba de mulţi bani„, fără să indice o valoare. ”Resursele financiare sunt utilizate la maximum. Piaţa imobiliară este o piaţă în care am crezut tot timpul, chiar dacă mi-a arătat şi faţa mai puţin bună. Nu investim niciodată în produse în care simt că lucrurile nu sunt în regulă, ci doar acolo unde se poate aduce valoare adăugată. Investim bani proprii de la început până la sfârşit, deşi abia acum vedem că accesarea unor împrumuturi este interesantă din punct de vedere al debitorului. Încercăm să ne ţinem promisiunile, să livrăm ceea ce promitem şi la termenul pe care îl promitem„.
    În ceea ce priveşte proiectul pe care vrea să-l dezvolte în Piaţa Charles de Gaulle din centrul Bucureştiului, spune că este în stadiu de proiectare şi că e deocamdată singurul în care este implicat. ”Căutăm locaţii la care ne pricepem cel mai bine şi pe care le înţelegem. Ne adresăm unei nişe de clienţi şi facem investiţii de care suntem siguri că vor fi rentabile, nu avem clienţi industriali sau fabrici. Segmentul pe care se vor focusa investiţiile este cel rezidenţial, în special cel din Bucureşti. One Charles de Gaulle este deocamdată singurul proiect pe care îl avem în plan, dar tot timpul suntem în căutare de noi oportunităţi„, spune Lucianu.

    Terenul de 2.000 metri pătraţi pe care va fi dezvoltat proiectul a fost cumpărat în acest an.

    One United Properties are în portofoliu proiectele rezidenţiale de lux One Floreasca Lake şi Madrigalului Residence, un complex exclusivist de doar 14 unităţi, pe malul lacului Băneasa. One Floreasca Lake este unul dintre cele mai de succes proiecte din zona de nord a Capitalei – primele două imobile din cadrul proiectului, cu 42 de apartamente, au fost vândute până la finalizarea acestora în 2013, iar cel de-al treilea bloc, care urmează să fie finalizat în luna iunie 2015, are deja precontractate 21 dintre cele 26 de apartamente. Similar Madrigalului Residence, proiectul va fi finalizat în luna august 2014, iar 10 dintre cele 14 apartamente sunt deja precontractate.

    ”Un exemplu interesant privind evoluţiile din ultimii ani ale pieţei imobiliare sunt acei consultanţi sau investitori proveniţi din alte domenii decât real estate care au urmărit cu atenţie piaţa şi au achiziţionat terenuri în perioada 2007-2008. După blocajul anilor de criză, acum aceştia încep să anunţe din ce în ce mai multe dezvoltări pe aceste terenuri. Pe de altă parte, alţi investitori au achiziţionat terenuri la preţuri foarte bune în plină criză şi acum încep dezvoltările pe acestea„, a declarat Mihai Dumitrescu, managing partner, Crosspoint Investment Banking & Real Estate.

    Mihnea Şerbănescu este, la fel ca şi Lucianu, unul dintre pionierii pieţei locale de real estate. El a fondat Echinox Consulting acum mai bine de 20 de ani, iar în 2002 a încheiat un parteneriat cu DTZ, unul dintre liderii globali în domeniul imobiliar. Noul nume al firmei este de atunci DTZ Echinox. Cu focus în special pe segmentul rezidenţial de lux, Şerbănescu a fost implicat în toate sectoarele pieţei locale de real estate, jucând un rol major în ascensiunea DTZ Echinox în topul companiilor de profil din România.

    ”Mi-am început activitatea în imobiliare în 1993. Principalul motiv a fost faptul că acest domeniu permitea un start-up fără capital, principala resursă fiind entuziasmul. De-a lungul timpului, dinamica pieţei şi oportunităţile ivite m-au determinat să rămân loial acestui business. În perioada 2004-2009, împreună cu alţi parteneri, am dezvoltat şapte proiecte de birouri şi clădiri rezidenţiale în locaţii de top din capitală, care astăzi sunt finalizate şi ocupate în totalitate. Având în vedere că piaţa dă semne clare de revenire, cu siguranţă, în perioada următoare, voi relua investiţiile în mici dezvoltări de acelaşi tip„, spune el.

    În opinia lui Şerbănescu, cel mai accesibil sector pentru investitorii mici şi medii este cel rezidenţial sau cel al birourilor mici şi al spaţiilor comerciale stradale. De asemenea, Şerbănescu consideră că o soluţie pentru accesul micilor investitori la proiecte de anvergură ar reprezenta-o fondurile imobiliare, care însă sunt prea puţin prezente în acest moment pe piaţa locală.

    Dar poate cel mai activ şi cel mai mediatizat caz de acest tip este al lui Ionuţ Dumitrescu, cel care în 1997 a fondat firma de consultanţă imobiliară Eurisko, pe care a vândut-o în 2008 pentru 35 de milioane de dolari grupului American CBRE.

  • Moda verii 2014: frumuseţea jucătoarei de tenis (GALERIE FOTO)

    Există colecţiile Sweaty Betty, cu bluze fără mâneci şi cu guleraşe şcolăreşti ce pot fi combinate cu fuste-pantalon scurte cu volănaşe ori colecţia Wimbledon a casei Ralph Lauren. Alte firme, ca Lija, propun echipamente viu colorate, astfel gândite încât să poată fi folosite şi pe terenul de tenis, şi pe pista de alergare.

    O altă colecţie, arată Financial Times, este cea a creatoarei de modă Stefani Grosse, care a lucrat în trecut pentru Calvin Klein sau Donna Karan. Aceasta şi-a făcut propria firmă, Monreal, ca să creeze echipament de tenis şi golf, pornind de la ideea că îmbrăcămintea de acest tip pentru femei nu este decât o versiune cu câteva numere mai mici a celei purtate de bărbaţi, adică gândită să fie doar practică, nu şi feminină, ceea ce le nemulţumeşte pe cele dispuse să cheltuiască mulţi bani ca să arate bine pe teren. Gama Stefaniei Grosse, care combină materialele speciale folosite în echipamentele sportive cu cunoştinţele acumulate în industria modei, propune modele comode, care în acelaşi timp subliniază silueta feminină.

    La rândul său, Yesim Philip, fostă sportivă de performanţă, a fondat L’Etoile Sport, o firmă ce comercializează ţinute de tenis de lux. Sursa ei de inspiraţie a reprezentat-o tenismena Suzanne Lenglen, campioană olimpică la Anvers în 1920, renumită pentru eleganţa pe terenul de joc.

  • Audi şi Mercedes au redus decalajul vânzărilor faţă de BMW, la şase luni

     În primele şase luni, vânzările BMW sub brand propriu au fost mai mari cu 16.997 de vehicule faţă de cele ale Audi, comparativ cu o diferenţă de 23.760 de unităţi, în urmă cu un an, potrivit datelor publicate de producători.

    Avansul livrărilor BMW faţă de vânzările Mercedes-Benz a scăzut cu 6,3%, la 102.827 de automobile.

    Cei trei producători auto au înregistrat vânzări record în primul semestru.

    Audi, divizie a Volkswagen, aflată pe locul al doilea pe piaţa vehiculelor de lux, a înnoit gama A3, de la începutul anului trecut, în timp ce Mercedes-Benz a extins gama automobilelor compact.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro