BusinessMagazin

Tag: lipsa

  • Agenda ascunsă a noilor butoane Facebook

    Misiunea Facebook de a construi „reacţiile“ a început în urmă cu un an. Zuckerberg a fost de acord cu faptul că utilizatorii au nevoie de o metodă mai nuanţată de a interacţiona cu postările de pe reţeaua de socializare.

    Poate vă gândiţi la faptul că o comunicare mai nuanţată şi clară se face prin comentarea unui articol. Din cauza faptului că tot mai mulţi oameni accesează Facebook prin intermediul telefoanelor mobile e mai convenabilă interacţiunea prin apăsarea unui buton, astfel emoticoanele (pictograme utilizate pentru a exprima în conversaţiile online diverse stări şi sentimente) par a fi un pas natural pentru reţeaua de socializare.

    1,6 miliarde de utilizatori de Facebook folosesc „like” de peste 6 miliarde de ori pe zi!. Companiile caută postările care obţin cele mai multe interacţiuni – like-uri sau share‑uri pentru a-şi spori popularitatea paginii. Dar în acelaşi timp butonul de „îmi place” nu este o unealtă potrivită pentru anumite lucruri – a murit cineva, un cutremur a devastat o regiune din Asia etc.
    Aşa că era normal să apară o schimbare. Partea complicată este faptul că această reţetă a fost de succes pentru Facebook până acum. Dacă faci o schimbare, rişti să pierzi ceea ce aveai deja.

    „Like-ul este o caracteristică definitorie a Facebook-ului. Era necesar ca această modificare să fie executată foarte bine, fără a distrage atenţia şi fără crea dezordine. Alternativa unui buton de «îmi displace» a fost respinsă pe motiv că ar crea prea mult negativism”, a spus Chris Cox, unul dintre oamenii de la Facebook responsabili cu Newsfeed-ul (fluxul de noutăţi), pentru Bloomberg.

    Una dintre provocări a fost alegerea corectă a pictogramelor. Nu puteau oferi un număr prea mare de emoticoane, ci a trebuit să le aleagă pe sprânceană. Astfel au distilat emoţiile umane în cinci categorii: adoraţie, amuzament, furie, uimire şi tristeţe. Numai că înainte de a fi cinci, acestea au fost şase, însă „yay“ nu a ajuns în varianta oficială deoarece a fost considerat a fi prea ambiguu.

    Întrebarea rămâne: de ce aceste schimbări? Din motive de marketing şi publicitate, bineînţeles. Deşi răspunsul celor de la Facebook este faptul că noile butoane, „reacţiile”, sunt o extensie a butonului „îmi place”, astfel utilizatorul are mai multe modalităţi de a reacţiona la o postare, le va oferi utilizatorilor noi metode de a comunica şi de a se exprima. Ceea ce ar putea fi adevărat, dar ceea ce uită Facebook să menţioneze este faptul există şi un al doilea motiv: date, multe date şi diversificate.

    Butonul „like” a fost o sursă importantă de informaţie pentru Facebook. De fiecare dată când cineva apasă „îmi place” transmite reţelei de socializare că vrea să vadă mai multă informaţie de acest gen. Problema era că prin apăsarea acestui buton, Facebook nu ştia ce simte acel utilizator, dar de acum compania va şti exact ce îl face pe utilizator să râdă, ce îl înfurie sau ce îl întristează.

    Astfel compania va putea colecta mai multe informaţii despre felul în care utilizatorii interacţionează cu news feedul (ce le place, ce îi face furioşi sau ce îi întristează). Oamenii din spatele algoritmului care decide ceea ce vede un utilizator lucrează tot timpul şi îl perfecţionează pentru a le oferi acestora cea mai bună experienţă. Folosindu-se de aceste date, Facebook ar putea personaliza şi mai mult informaţiile pe care le primeşte un om astfel încât acesta să nu se plictisească niciodată. Dar acelaşi lucru se poate aplica şi la reclamele pe care le vede. Publicitarii totdeauna au vrut să afle felul în care reacţionează oamenii la reclame, iar acum vor putea vedea acest lucru mai uşor ca niciodată.

    Facebook nu a spus încă că va folosi aceste informaţii astfel, dar, cel mai probabil o va face pe viitor. „Iniţial nu va conta dacă o persoana va apăsa «îmi place», «uau» sau «tristeţe» în dreptul unei postări. Vom folosi aceste reacţi în mod similar cu «îmi place», adică vor vedea mai des acelaşi tip de conţinut. În viitor sperăm să înţelegem cum diferitele reacţii vor cântări în realizarea newsfeed-ului”,  scrie Sammi Krug, product manager la Facebook, pe blogul companiei.

     

  • Rudă a unui copil din Argeş mort la “Marie Curie”: Noi nu am consumat produse de la “Brădet”

     Elena Ghiţă, bunica fetiţei de 11 luni din localitatea argeşeană Poiana Lacului, care a murit pe 15 februarie la Marie Curie, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, că e imposibil ca produsele Brădet să fi dus la decesul nepoatei sale pentru că nu au fost consumate deloc în familie, informează Mediafax

    “Nepoţica mea nu a consumat niciodată brânză de la Brădet. Nici în familie, adulţii, nu au mâncat produse de la această firmă. (…) Trebuiau să vină să ia probe, că aveam produsul în frigider, dar de la la altă firmă. Eu cred că ar trebuit să se gândească să analizeze mai atent produsele pe care le-au consumat toţi cei care s-au îmbolnăvit. Ar putea fi apa sau bananele. Părerea mea e că trebuiau să vină inspectori din alte judeţe să ia probe pentru analize. S-au spus numai minciuni legate de Brădet. Nu e corect ce se întâmplă. De când s-a făcut brânza şi până la comercializarea ei, a trecut prin multe mâini. Copiii nu ni-i mai pot da înapoi, dar să se afle ce s-a întâmplat şi să ni se spună adevărul. Să nu mai fie lăsaţi şi alţi bebeluşi să moară” a declarat, pentru MEDIAFAX, Elena Ghiţă, bunica fetiţei de 11 luni din localitatea argeşeană Poiana Lacului, care a murit pe 15 februarie la spitalul Marie Curie din Capitală.

    Lavinia Marinescu, mama unei fetiţe din Piteşti care a fost externată după ce a avut probleme digestive, a declarat că evită să-i mai dea copilului brânză.

    “Am trăit coşmarul vieţii mele. Acum, fetiţa mea e acasă. La noi în familie se consumă produse de la Brădet. În general, copilului îi dădeam de la alt producător, dar când nu am găsit, am luat şi de la această firmă. Deşi ministrul a incriminat acest producător, eu nu o pot face. Nu e corect. Să se facă lumină şi apoi să se arate cu degetul spre vinovaţi. Toţi medicii ne-au spus că s-a îmbolnăvit din cauza alimentaţiei. Întrebarea e: eu nu îi mai dau copilului hrană diversificată? Brânza de la Brădet e foarte bună. Eu o să mai mănânc. În privinţa fetiţei, o să evit să îi mai dau să mănânce brânză. Ni s-a spus că pe 4 martie vom primi răspunsuri clare. (…) Nu am decât cuvinte de laudă la adresa medicilor bucureşteni. Nu pot spune asta despre medicii de la Piteşti, care mi-au ţinut copilul internat de pe 2 februarie până pe 7. Dacă erau competenţi, fetiţa mea nu ajungea la dializă”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Lavinia Marinescu.

    Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a afirmat că dovada legăturii dintre brânza cu E.Coli de la “Lactate Brădet” şi cazurile bebeluşilor din Argeş îmbolnăviţi nu există, Ministerul Sănătăţii având datoria să finalizeze ancheta, el apreciind însă că, prin indicarea producătorului, poate a salvat alte vieţi.

    Patronul firmei de prelucrare a laptelui Lactate Brădet din Argeş, Marius Badea, a declarat marţi că închide producţia şi că nu mai crede în reabilitarea unităţii, deşi este posibil ca “ministrul să se fi grăbit să arate” spre firmă. Marius Badea a spus, cu lacrimi în ochi, că nu crede că fabrica va mai putea să îşi continue activitatea, deşi în mod oficial i s-a cerut doar sistarea activităţii în secţia de brânzeturi.

    Din ancheta epidemiologică a Direcţiei de Sănătate Publică Argeş a reieşit că unul din cei trei copii din Argeş, decedaţi la Spitalul Marie Curie, a consumat brânză proaspătă de vaci în cazul căreia ANSVSA a depistat bacteria Escherichia Coli.

  • Dobanzile negative vor fi un dezastru pentru economie – avertismentul a doi fosti mari bancheri centrali

    Alan Greenspan si Mervyn King sunt doua nume din lumea financiara ce nu mai au nevoie de nici o introducere. Alan Greenspan a fost presedintele Bancii Centrale a Americii, Mervyn King a fost guvernatorul Bancii Centrale a Angliei. In ultima perioada ambii au facut declaratii in care afirma practic acelasi lucru: ultima politica implementata de Bancile Centrale – dobanzile negative – nu este cea corecta si va avea un efect negativ pentru economia globala.
     
    Cea mai mare problema este incertitudinea
     
    In unul din ultimele sale interviuri, Alan Greenspan spune ca economia are probleme mari in principal datorate lipsei investitiilor. In opinia sa, principala cauza a lipsei de investitii este data de incertitudinea fata de viitor si “vinovatul” pentru acest lucru sunt politicile bancilor centrale care urmaresc dobanzi zero sau chiar negative.
     
    Dobanzile zero sau negative au doua influente in pietele financiare: incurajeaza speculatorii pe termen scurt si descurajeaza investitorii pe termen lung. Speculatorii vor alerga intotdeauna dupa castiguri rapide si vor urmari masurile bancilor centrale. Investitorii pe termen lung vor fi insa tematori. Pentru o investitie pe 10-20 de ani e nevoie de stabilitate si predictibilitate altfel riscurile sunt mari. Un investitor realizeaza ca preturile din pietele financiare sunt denaturate de dobanzi zero si nu va risca o investitie de durata: el realizeaza ca acele preturi nu sunt naturale si au valorile respective doar pentru ca undeva o Banca Centrala intervine in piata. Riscul este ca peste cativa ani, acea politica de interventie sa inceteze, preturile sa se schimbe major si investitia sa sa fie sortita esecului.
     
    Dobanzile artificiale denatureaza comportamentul economic
     
    Mervyn King, fostul Guvernator al Bancii Angliei sustine aceeasi idee doar ca privita din alt unghi. Politicile monetare din ultima perioada au distorsionat pietele financiare si au creeat dezechilibre majore intre tari. In mod normal, investitorii cer randamente mai mari atunci cand dezechilibrele si/sau incertitudinile cresc. Insa, politicile monetare cu dobanzi zero au eliminat practic investitiile cu randament mare. Pe de o parte preturile activelor sunt nesustenabil de mari, pe de alta parte randamentele oferite sunt minime si nu pot sustine cheltuielile multor firme ce se ocupa cu astfel de investitii/plasamente. Astfel, practic multe investitii sunt blocate pentru ca randamentul viitor sperat nu este satisfacator si nu acopera riscurile acelui plasament.
     
    In momentul de fata, Bancile Centrale sunt prinse intr-o capcana financiara (pe care chiar ei au creat-o, adaug eu). Daca lasa pietele libere, dobanzile vor creste si va exista un soc economic. Daca nu lasa pietele libere, dezechilibrele vor continua sa se agraveze si in timp tensiunile vor fi atat de mari incat vor da nastere unei noi crize de proportii.
     
    Din pacate, ambele variante sunt no-win, asa ca tot ce pot face bancherii centrali e sa continue stimularea in speranta ca poate-poate medicamentul prezis are intr-un final efect si readuce inflatia si cresterea economica mult-dorita.
     

  • Cum arătau fructele şi legumele înainte de a fi cultivate de către om – GALERIE FOTO

    Fructele şi legumele pe care le ştim azi, nu au arătat şi nu au avut întotdeauna acelaş gust. De-a lungul timpului, oamenii au îmbunătăţit şi modificat genetic produsele noaste preferate, scrie Science Alert.

    În galeria foto vă prezentăm fructele şi legume care arătau foarte diferit înainte începerii cultivării lor de către om.

     

  • Doi foşti colegi de liceu au pornit un canal de YouTube urmărit de 250.000 de români. “Lumea caută mereu feţe proaspete”

    Un calcul realizat pe baza informaţiilor obţinute de la vloggerii cu care am discutat arată că, pentru a obţine echivalentul unui salariu minim pe economie (1.050 lei), un creator de conţinut trebuie să genereze, lunar, peste 2,5 milioane de afişări. Mai simplu spus, dacă toată populaţia Bucureştiului s-ar uita lună de lună la clipurile sale, un youtuber ar reuşi să câştige în jur de 250 de dolari.

    Cum reuşesc atunci creatorii români să trăiască de pe urma canalelor de YouTube? „Trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi. Nu poţi să trăieşti din YouTube“, explică Ionuţ Bodonea şi Andrei Lăcătuş, care au fiecare 27 de ani şi care au dezvoltat serialul online „10 lucruri“.

    CITESTE SI:

    Povestea tinerilor din Cluj care au creat unul dintre cele mai populare seriale online din România

    Cum a ajuns un tânăr din Deva să fie mai popular decât Smiley. Aproape un milion de oameni s-au abonat la glumele lui

    Povestea lor a început în urmă cu aproape 5 ani, într-un club din Bucureşti: „A fost ideea mea, vreau să scrie mare în toată revista“, spune Andrei râzând. „Într-o seară, când eram în Kulturhaus, am văzut o fată dansând în nişte feluri nu tocmai ortodoxe şi am zis «Frate, aş face un filmuleţ cu fata asta, 10 feluri în care să nu dansezi în club». Urma să vină ziua mea, aşa că le-am dat mesaj prietenilor mei şi le-am zis că ştiu ce vreau cadou, şi anume domeniul 10lucruri.ro.“ Alături de Ionuţ şi un alt fost coleg de liceu au reuşit să filmeze un clip, dar nu au fost foarte mulţumiţi de ce le-a ieşit; surprinderea lor a fost cu atât mai mare când au văzut cât de repede s-a viralizat.

    „Primul clip a făcut zece mii de vizualizări într-o zi sau două. Ne-am chinuit cu o lavalieră chinezească pe care am dat 25 de lei, cu un trepied găsit printr-un beci şi cu o cameră de 640×480, un handycam de vacanţă. Filma mai prost decât toate telefoanele din ziua de azi. Îmi aduc aminte că ne-a şi dat cineva un comentariu, «cu ce cartof ai filmat asta?»“

    Primul moment dificil pentru echipa „10 lucruri“ a venit odată cu ideea monetizării canalului. „Colegul nostru Vlad ne-a spus că putem să scoatem bani din 10 lucruri, dar că pentru asta trebuie să ne organizăm ca o redacţie. Noi n-am putut ţine pasul, el s-a supărat că noi nu dădeam nimic la deadline şi a decis să îşi facă propriul lui canal. Culmea, exact din momentul ăla am început să producem bani“, îşi aminteşte Andrei, la fel cum îşi aminteşte şi că în primul an nu au avut niciun proiect, în al doilea an au avut unul sau două şi au ajuns, încet-încet, la o medie de două proiecte pe lună: „Primul contract a fost pentru Biblionet, era un proiect făcut de Bill şi Melinda Gates. Practic, din momentul ăla ne-am dat seama că putem să taxăm apariţia anumitor produse în show-ul nostru. Product placement putea să facă oricine; ce ne diferenţia pe noi era că pe baza unui brief dezvoltam tot proiectul. Este prima oară, chiar săptămâna asta, când o să postăm un clip care nu are scenariul scris în totalitate de noi“.

    Canalul „10 lucruri“ are astăzi aproape 250.000 de abonaţi şi peste 140 de clipuri publicate. Contractele le încheie pe societatea 10 lucruri SRL, o agenţie de publicitate pe care vor să deruleze mai multe proiecte, inclusiv în zona de spectacole. Ionuţ a renunţat la jobul său de zi cu zi şi manageriază businessul, angajament pe care şi l-a luat în momentul în care au deschis firma. Nu vor să vorbească foarte mult despre încasări, dar spun că într-o lună bună pot să asigure „un salariu bun, peste medie“ fiecărui membru al echipei. Iar echipa mai include, în afară de ei, încă 4-5 persoane.

    „În România nu poţi să trăieşti din CPM (banii oferiţi pe mia de vizualizări – n.red.), ai cam 100 de dolari la un milion de vizualizări. E foarte greu să faci un milion de vizualizări, iar banii sunt mult prea puţini. În străinătate e un pic mai bine, pentru că acolo licitează mult mai mulţi advertiseri pe un singur slot. La noi licitează un om pe zece sloturi. Nu e neapărat vina advertiserilor, şi piaţa e destul de mică“, îmi explică Ionuţ, care detaliază şi motivele: „Nu se investesc bani în pre-roll-urile de la YouTube sau în publicitatea care intră forţat în timpul clipurilor. Nu poţi să trăieşti din YouTube, trebuie să îţi creezi propriile tale contracte cu diferiţi terţi“.

    Cel mai mare proiect al lor, ca şi valoare, a fost pentru un producător de bere. Ca vizualizări, însă, cel mai de succes a fost pentru o băutură energizantă care i-a trimis, pentru cinci zile, în Ibiza. „Era povestea atât de bine făcută şi produsul integrat atât de puţin încât nu a zis nimeni că e reclamă.“ Durata medie a unui episod este de zece minute; şi chiar dacă timpul de consum este mult mai mic acum pe online, „pentru un episod de genul ăsta lumea stă şi se uită. Lumea s-a obişnuit cu o anumită durată, de-asta clipurile din serialul 10 lucruri au în general 10 minute. E o poveste, iar oamenii se uită până la capăt; e ca un episod din Friends, dacă l-ai face de trei minute s-ar supăra toată lumea pe tine“, spune Andrei.

  • Cum să faci bani din cai verzi pe pereţi

    În atelierul celor două antreprenoare se produc autocolante, tapet, dar şi rafturi, cuiere şi ceasuri. Însă nu orice fel de autocolante, ci unele ce prisosesc de creativitate şi ludic. V-aţi imaginat vreodată cum ar arăta numărătoarea haioasă cu „Un elefant, pe o pânză de păianjen” imaginată ca un autocolant pentru camera copilului? Sau capra cu trei iezi? Sunt doar câteva dintre autocolantele ce sunt disponibile la atelierul Cai verzi pe pereţi.

    Atelierul de creaţie a apărut în a doua jumătate a anului 2009 din cauza situaţiei economice de la aceea vreme, dar şi din cauza constrângerii creative de la birou. „Când lucram cu colega mea, Bianca Bărbieru, într-un birou de design interior, ne doream mai multă libertate în ceea ce privea activitatea de creaţie. În acelaşi timp, din cauza situaţiei economice generale, pentru că era începutul crizei, lucram sub presiunea lipsei de proiecte şi tensiunilor din birou. Astfel s-au înfiripat nişte discuţii despre freelancing”, spune Ana Bănică. În acest mod a apărut ideea autocolantelor, „iar numele, deşi iniţial am avut tendinţa de a fi mai conservator, a apărut într-o dimineaţă, la cafea, în cadrul unei discuţii amicale despre intenţiile noastre”, adaugă ea. Numai că intenţiile lor nu s-au dovedit a fi doar nişte simple fantezii, ci o afacere care, după şapte ani, încă se află pe piaţă.

    Ideea de autocolante decorative a apărut după ce cele două partenere au folosit acest element în câteva amenajări interioare pentru o firmă care se ocupa de producţie publicitară. Bianca a venit cu propunerea şi s-au pus pe treabă, au început schiţeze primele modele şi să lucreze la un site, o platformă unde îşi puteau promova proiectele. Mai trebuia să găsească o soluţie pentru partea de producţie. Cum nu aveau capital, pentru că abia absolviseră facultatea cu un an în urmă, căutau un partener de producţie. Întâmplarea a făcut ca o cunoştinţă să aibă „un mic cutter plotter”, un dispozitiv care poate printa creaţiile grafice pe mai multe tipuri de materiale, iar acest lucru le-a permis să pornească treaba.

    Primul sticker produs a fost un liliac cu ochii bulbucaţi, vândut cu 30-40 de lei. Responsabile pentru produsele Cai verzi pe pereţi sunt chiar creatoarele atelierului, numai că Bianca a decis să plece din Capitală. „Din 2014 ea a plecat din Bucureşti şi a schimbat domeniul de activitate. Astfel am rămas doar eu ilustrator şi designer la Cai verzi pe pereţi”, spune Ana Bănică. „Nu am avut niciodată angajaţi pe partea de creaţie, fiindcă am construit un brand care se identifică în totalitate cu noi: desene simple dar expresive, însoţite de cele mai multe ori de o doză de umor sau romantism”.

    Partea de producţie este realizată tot de Ana Bănică, doar în perioadele aglomerate din an apelând la mai mulţi colaboratori pentru producţie. „În timp, am şi îmbogăţit paleta de decoraţiuni de perete cu câteva modele de tapet şi mici obiecte de mobilier, cum sunt cuierele şi rafturile. Pentru acestea colaborez cu o firmă de print şi cu un atelier care lucrează metalul”, spune Bănică.

    Multe dintre produsele Cai verzi pe pereţi conţin motive specifice româneşti (capra cu trei iezi, vulpi la struguri sau brâul românesc), dar şi motive urbane – ciclism, câini amorezaţi, mimi, pegaşi sau unicorni, iar publicul predominant al afacerii este din ţară. „În 2015 am avut 230 de comenzi, pentru unul până la cinci produse, din România, 22 de comenzi în străinătate şi câteva proiecte personalizate, la cererea clienţilor sau arhitecţilor care doresc să colaboreze cu mine în cadrul unor amenajări mai ample”, povesteşte antreprenoarea. În funcţie de complexitate şi mărimea autocolantelor, preţul acestora variază de la 30 de lei până la 230 de lei. Tapetele sunt mai scumpe şi încep de la 150 de lei, însă un tapet numit „Cântecul sirenei” se vinde cu 770 de lei. Unele produse pot părea prea scumpe pentru piaţa din România, însă îşi găsesc un loc în casele străinilor. „Încep să apară din ce în ce mai mulţi clienţi din străinătate, ceea ce este o mare bucurie. Mă încântă foarte mult să ştiu că autocolantele  Cai verzi sunt lipite pe pereţi din case de prin toată Europa, dar şi de pe alte continente”, mărturiseşte Bănică. Atelierul nu produce numai pentru clienţi individuali, ci poate executa lucrări şi pentru companii pentru proiecte mai mici sau mai mai mari.

    Atelierul Cai verzi pe pereţi se află în peisajul românesc creativ de 7 ani, însă nu a fost un drum lipsit de hopuri, în special din cauza faptului că partenerele nu au avut un capital de investiţii şi nici un plan de afaceri. „A durat cam trei-patru ani să ne punem pe picioare cât de cât şi să reuşim să ne susţinem doar din asta. În acest timp am lucrat şi amenajări de interior, dar şi graphic design. Acum desenez şi produc full time Cai verzi pe pereţi şi probabil foarte curând va veni clipa în care va trebui să-mi găsesc un colaborator permanent”, spune Ana Bănică. Despre finanţare, ea spune că nu a investit foarte mult. „Afacerea s-a dezvoltat organic. Am achiziţionat aparatură în valoare de aproximativ 1.500 de euro după un an de activitate, materialele consumabile costă destul de mult, plătesc chiria pentru atelier, iar investiţiile în promovare au fost minime”, continuă ea.

    Cu toate acestea, 2015 a însemnat un an în care încasările au ajuns undeva pe la 11.500 de euro, iar profitul în jur de 6.000 de euro, potrivit lui Bănică. La atingerea acestor valori a contribuit şi creşterea pieţei de design autohton din ultimii ani, când tot mai mulţi tineri încearcă să-şi vândă produsele. Dizainăr este un alt exemplu din peisajul local, o platformă online unde designeri (printre care şi Cai verzi pe pereţi) îşi pot expune şi vinde produsele.

    Pentru anul în curs, antreprenoarea vrea o creştere a businessului şi caută un colaborator permanent pe partea de management şi/sau producţie. Cât despre încasări, Ana Bănică este optimistă, „începutul de an se arată promiţător, însă, până la urmă eu sunt «artistul» şi nu aş putea face o estimare realistă.”

  • Un angajat al guvernului a fost concediat după ce a lipsit 24 de ani de la serviciu

    AK Verma, un inginer executiv care lucra în cadrul departamentului Lucrărilor Publice Centrale din India, nu a mai ajuns la locul său de muncă din decembrie 1990, potrivit The Telegraph.

    Legea indiană face dificil pentru reprezentanţii instituţiilor de acolo să concedieze angajaţi fără motive care să implice abaterile penale.Totuşi, chiar şi în condiţiile în care locurile de muncă în cadrul instituţiilor statului sunt considerate a fi pe viaţă, A.K. Verma  a fost în cele din urmă concediat.

    “A solicitat prelungiri repetate ale concediului fără să fie sancţionat şi a ignorat cerinţele de a se întoarce la locul de muncă”, au declarat reprezentanţii guvernului indian.

    Chiar şi după ce a fost găsit vinovat în cadrul unei anchete referitoare la “absenţa voită de la datorie” în 1992, a fost nevoie de încă 22 ani şi de intervenţia unui ministru pentru a fi concediat. Legislaţia muncii din India este, potrivit Băncii Mondiale, cea mai restrictivă din lume şi face aproape imposibilă demiterea angajaţilor fără abateri penale.

    Primul-ministru Narendra Modi a introdus chiar şi un sistem de scanare a amprentelor pentru birocraţii din New Delhi, cu scopul monitorizării frecvenţei cu care ei vin la locul de muncă. Astfel, prezenţa lor poate fi verificată chiar şi de publicul larg pe site-ul www.attendance.gov.in.

  • Cel puţin şapte morţi şi 400 de răniţi în urma seismului din Taiwan; 400.000 de persoane nu au apă

     Potrivit bilanţului preliminar prezentat sâmbătă dimineaţă, şapte persoane au murit, iar alte 403 au fost rănite în urma seismului.

    Printre persoanele decedate se numără o fetiţă care avea zece zile.

    Aproximativ 400.000 de persoane sunt afectate de oprirea apei potabile.

    Un cutremur de suprafaţă cu intensitatea iniţială de 6,4 grade a avut loc în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă în sudul Taiwanului, provocând prăbuşirea mai multor clădiri rezidenţiale.

    Citit mai multe pe www.mediafax.ro

  • În vacanţă cu bunicul

    Comedia ”Bunicul dezlănţuit“ îl prezintă, din 5 februarie la cinema, pe Robert De Niro în rolul unui veteran lipsit de prejudecăţi şi hotărât să demonstreze că viaţa merită trăită din plin la orice vârstă.

    Filmul este distribuit de Freeman Entertainment. Jason Kelly (Zac Efron) se află la doar o săptămână distanţă de nunta cu fiica răsfăţată a şefului său, deci cu un pas mai aproape de visul de a deveni partener la firma de avocatură unde lucrează de mult. Abia târziu, tânărul va realiza că toate planurile îi sunt periclitate de bunicul guraliv, cu care pleacă în vacanţa de primăvară la Daytona.

    Între petreceri scandaloase, conflicte aprinse în bar şi o noapte de pomină de karaoke, bătrânul Dick (Robert De Niro) pare de neoprit, încearcând cele mai provocatoare experienţe şi făcând tot posibilul să-şi convingă nepotul să i se alăture. 

  • Social media sau puterea de a crea şi de a distruge

    În ultimii ani am fost martorii mai multor “revoluţii Facebook”, precum Primăvara arabă, Ocupaţi Wall Street sau evenimentele de la Kiev, Istanbul sau Hong Kong. Toate acestea au în comun faptul că au fost “alimentate” prin canalele de social media; însă odată ce fumul a trecut, aceste mişcări nu au reuşit să producă schimbări politice majore. 
     
    Întrebarea care se pune este, atunci, următoarea: este social media bună pentru a produce lucruri sau pentru a le distruge?
     
    Wael Ghonim, un angajat Google din Egipt şi autor al paginii anonime care a stat la baza protestelor din piaţa Tahir din 2011, este de părere că a doua variantă este cea corectă. Deşi a generat o mişcare de amploare în urmă cu 5 ani, care a culminat cu îndepărtarea preşedintelui Hosni Mubarak, iniţiativa lui Ghonim nu a adus nicio alternativă viabilă la regimul politic din Egipt.
     
    În decembrie, Ghonim a postat un clip în care explică de ce protestul nu a avut succes. “Am spus cândva că dacă vrei să eliberezi o societate, singurul lucru de care ai nevoie este internetul. M-am înşelat. Primăvara arabă a demonstrat puterea conceptului de social media, dar a expus şi cele mai mari defecte. Aceleaşi unelte, care la început ne-au unit pentru a da jos un dictator, ne-au divizat în cele din urmă.”
     
    Ghonim a povestit că internetul i-a schimbat viaţa în 2010, atunci când a dat, pe Facebook, peste fotografia unui tânăr egiptean ucis după ce fusese torturat. “Numele său era Khaled Said. Khaled avea 29 de ani, din Alexandria, şi fusese ucis de poliţie. M-am văzut pe mine însumi în acea imagine, aşa că am creat în mod anonim o pagină de Facebook pe care am numit-o <suntem cu toţii Khaled Said>. După doar trei zile, pagina avea deja 100.000 de urmăritori, oameni din Egipt care-mi împărtăşeau temerile.”
     
    Pagina a devenit repede cea mai urmărită din lumea arabă, povesteşte Ghonim. I-a făcut pe oameni să înţeleagă că nu erau singuri, iar regimul nu a mai putut opri fenomenul.
     
    Ghonim a fost în cele din urmă prins de serviciile secrete egiptene, bătut şi ţinut prizonier timp de 11 zile. La trei zile de la eliberarea sa, milioanele sale de suporteri l-au dat jos pe Mubarak.
     
    Sentimentul de euforie nu a durat însă mult, explică Ghonim, pentru că cei implicaţi nu au reuşit să ajungă la un consens. “Social media a devenit dăunătoare, pentru că a răspândit zvonuri şi informaţii false. Mediul era, pur şi simplu, toxic”, a spus Ghonim. “A fost un moment de înfrângere. Am păstrat liniştea pentru doi ani, dându-mi timp să reflectez asupra greşelilor făcute”.
     
    În concluzie, Ghonim a enumerat problemele generate de social media:
     
    1. Nu ştim cum să reacţionăm în faţa zvonurilor
    2. Tindem să comunicăm doar cu cei ale căror păreri le împărtăşim
    3. Discuţiile online se pot transforma, foarte repede, în certuri
    4. E din ce în ce mai greu să ne schimbăm opiniile, mai ales datorită vitezei cu care mediul online ne obligă să ajungem la o concluzie
    5. Experienţele social media de astăzi sunt gândite în aşa fel încât să încurajeze discuţiile superficiale, nu cele bazate pe logică şi argumente.
     
    Ghonim nu s-a dat însă bătut; alături de câţiva prieteni, el a pornit site-ul Parlio.com, o platformă destinată dezbaterilor. “În urmă cu cinci ani, spuneam că internetul e tot ceea ce îţi trebuie pentru a elibera o societate. Astăzi, cred că dacă vrei să eliberezi o societate, trebuie mai întâi să eliberezi internetul.”