BusinessMagazin

Tag: faliment

  • Fabrica IKEA de la Siret, in faliment

    “Fabrica a intampinat in ultimii ani mari probleme de profitabilitate si nu s-a pus vreodata problema relocarii acesteia. Noi am aflat de aceasta decizie luna trecuta, atunci cand consiliul de conducere al companiei-mama (Swedwood Holding B.V. – n. red) a hotarat sa insarcineze filiala de la Siret cu oprirea activitatii”, a declarat pentru BUSINESS Magazin, Kelemen Balazs, directorul general al Swedwood Siret.

     

    Inchiderea fabricii a fost cauzata atat de problemele serioase de rentabilitate cu care compania s-a confruntat in ultimii ani, cat si de cele cauzate de cresterea cu peste 70% a preturilor la materiile prime, potrivit informatiilor furnizate de reprezentantii companiei. Totodata, s-a dispus concedierea a 90% dintre cei 550 de angajati ai fabricii, restul urmand a se ocupa de paza si gestionarea bunurilor si produselor ramase in stoc.

     

    Swedwood Romania, care detine fabrica de la Siret, a raportat, anul trecut, o cifra de afaceri de 16,3 milioane de euro si pierderi de 2,8 milioane de euro.
     

  • Cum sa faci profit din falimentele imobiliare

    Unele proiecte imobiliare au intarzieri mari de predare, altele ar putea fi anulate inainte de saparea fundatiei. Daca pentru dezvoltatorii acestor proiecte falimentul echivaleaza cu dezastrul, pentru tn investitor abil aceste falimente pot reprezenta adevarate mine de aur.

     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info
     

  • Esecul unei agentii imobiliare




    Spatii largi, luminoase, machete, brosuri si angajati gata sa ofere consiliere, nu doar sa vanda un apartament. Astfel era descris in urma cu aproape un an modelul de afaceri pe care Contempo, o companie imobiliara de intermediere imobiliara, dorea sa il foloseasca. Compania se formase prin asocierea dintre spaniolii de la Harmonia si compania autohtona GIS Imobiliare, planurile presupunand extinderea retelei de agentii la 20 de unitati, majoritatea in tara – fata de cele patru deschise initial in Bucuresti, unitati in a caror deschidere s-ar fi investit aproximativ doua milioane de euro.








     

    Insa dupa doar sase luni compania a luat decizia de a renunta la toate spatiile inchiriate, incetandu-si practic activitatea. “Nu ne-am inteles cu partenerul nostru din Spania”, spune Rafaela Nebreda, actionar al GIS si al Contempo. Fara a intra in detalii, Nebreda povesteste ca spaniolii de la Harmonia nu au dorit sa investeasca in extinderea retelei de unitati, primele patru unitati fiind inaugurate in principal prin investitiile GIS. “Aveam pregatita a cincea deschidere, tot in Capitala; noi am investit cam un milion de euro”, declara Nebreda.

     

    Renuntarea celor de la Harmonia la investitiile in afacerea Contempo vine in contextul in care piata imobiliara din vestul Europei este lovita de efectele crizei financiare din SUA, efecte care au facut ca o serie de dezvoltatori spanioli sa nu mai poata obtine finantare pentru continuarea proiectelor demarate.

     

    Oficialii Contempo estimau la inceputul acestui an, prin intermediul managerului general Carmen David, ca volumul tranzactiilor intermediate in 2008 ar urma sa ajunga la 80 de milioane de euro, ceea ce ar fi dus la venituri de cateva milioane de euro pentru Contempo, avand in vedere comisioanele de 3% percepute in general atat vanzatorului, cat si cumparatorului.

     

     In plus, compania ar fi urmat sa foloseasca reteaua de magazine imobiliare stradale si pentru vanzarea apartamentelor din cele trei proiecte rezidentiale pe care Harmonia anuntase ca le va dezvolta pe plan local. Primul proiect, Harmonia Residence, urma sa fie lansat oficial in primavara acestui an, totalizand circa 90 de apartamente in zona de nord a Capitalei. Potrivit informatiilor existente in piata, proiectul se afla intr-o etapa de blocaj ca urmare a faptului ca dezvoltatorul spaniol nu a obtinut finantarea bancara, stadiul actual al proiectului fiind incipient si doar prin aportul partenerului local al Harmonia, care ar fi trebuit sa participe doar cu terenul. In plus, Harmonia anuntase ca va construi alte doua ansambluri rezidentiale in urmatorii trei ani, ambele in Bucuresti, proiecte care ar urma sa insumeze 1.500 de apartamente.

     

    Noi informatii despre stadiul proiectelor Harmonia nu au mai aparut dupa declaratiile initiale ale oficialilor celor doua companii, posibila amanare a acestora fiind un alt factor care ar fi putut sa duca la un esec al Contempo, deoarece formarea unui portofoliu de proiecte rezidentiale exclusiv vandute doar printr-un singur agent este un indicativ crucial pentru acest model de afaceri, dupa cum spune si Valentin Ilie, CEO si actionar al Coldwell Banker Affiliates of Romania.

     

    “Exista si o vorba in domeniu: trebuie sa impusti un elefant mare, iar noi am reusit asta prin castigarea proiectelor Adama (dezvoltator care a inceput lucrarile la proiecte rezidentiale de cateva mii de apartamente – n. red.)”, spune seful biroului local al Coldwell Banker, singura companie imobiliara cu acelasi model de business aplicat si de Contempo – intermedierea tranzactiilor imobiliare cu locuinte, atat noi, cat si vechi, prin magazine stradale detinute de catre companie.

     

    Concentrarea pe segmentul rezidential reprezinta si modelul de baza si pentru alte doua companii imobiliare prezente pe plan local, RE/MAX si Century21, diferenta fiind data de faptul ca ultimele doua si-au extins reteaua de agentii si prin francize.

     

  • Ce bine ca avem o criza




    “Vara, tipii cu greutate pleaca la mare/Tranzactiile in locul lor le fac asistentii/De-asta pietele prospera cand e-afara soare/Si bat recorduri cu-atata usurinta./Traderii de rand urca in cariera/Pe cand expertii se prajesc la soare/Iar faima lor creste odata cu piata/Spre piscuri deseori ametitoare./Acesta-i deci modelul sezonier la bursa/Si bine-ar fi sa-l tinem minte/Caci piata parca alearga-acum la cursa/Dar in septembrie se duce tot de rapa.”








     

    Versurile de mai sus ii apartin lui Michael Silverstein, fost senior editor la Bloomberg Financial News, care a publicat in ultimii ani diverse poeme satirice pe teme financiare. MarketWatch scrie ironic ca versurile de mai sus probabil au fost scrise inainte de luna iunie, cand nimic nu prevestea frenezia perversa de acum a pietelor, cand pare ca toata lumea face short selling, adica pariaza pe o viitoare scadere a actiunilor. Martea trecuta, contractele cu optiuni pe actiuni la bursa din New York ajunsesera la cifra record de 22,9 milioane, cu 2 milioane mai mult decat la fostul record din 8 noiembrie trecut, iar proportia intre pariurile pe scadere si cele pe cresterea actiunilor a fost de 1,28 la 1, preferinta pentru primele fiind constanta de la sfarsitul lui iunie incoace.

    Numai ca tot martea trecuta, Comisia Federala pentru Operatiuni Bursiere (Securities and Exchange Commission – SEC) a dat un ordin de urgenta ce ar trebui sa intre in vigoare la 21 iulie, prin care interzice o anumita tehnica de short selling agresiv impotriva a 17 mari grupuri financiare deja afectate de criza financiara ori in pericol de a fi afectate – de la Citigroup, Goldman Sachs, Morgan Stanley, JP Morgan Chase si Merrill Lynch pana la Barclays si BNP Paribas – precum si impotriva celor doua mari institutii de finantare a creditelor ipotecare din America, Fannie Mae si Freddie Mac, in cazul carora valoarea actiunilor s-a prabusit cu circa 80% de la inceputul anului.

     

    A gasit cumva SEC in acesti speculatori adevaratii vinovati pentru criza financiara ce se extinde de la o banca la alta? Poate ordinul SEC sa opreasca manevrele speculatorilor si astfel sa salveze onoarea si bilantul contabil al bancilor incluse pe lista? Cei mai multi comentatori inclina sa creada ca nu e vorba nici de una, nici de alta, ci de o incercare cam disperata de a opri adevarul financiar sa iasa la lumina – fiindca daca niste traderi de fonduri speculative mizeaza pe scaderea pretului unor anumite actiuni, o fac pentru ca intr-adevar cred ca acele actiuni au motive reale sa scada. In cazul de fata, e vorba de portofoliile nesanatoase create pe seama creditelor ipotecare, dar nu numai de ele, ci de intreaga politica de impachetare a riscurilor dusa de banci si care pana acum a facut ravagii in industria financiara din SUA si din Europa. Cu un an in urma, primele analize vorbeau de reduceri ale valorii contabile a activelor bancare cu un total de 400 de miliarde de dolari din cauza creditelor neperformante; in decembrie, estimarea a crescut la 800 de miliarde, pentru ca acum, un raport de analiza al fondului speculativ Bridgewater Associates sa vorbeasca de 1.600 de miliarde de dolari (circa o mie de miliarde de euro). Raportul afirma ca e improbabil ca bancile sa genereze suficient capital ca sa acopere pierderile si, inca mai alarmant, sustine ca proportia creditelor de nerecuperat provenite din piata primara, adica a debitorilor in principiu cat se poate de solvabili, e mult mai mare decat se crezuse. Mai exact, daca 90% din pierderile de pe urma pietei ipotecare secundare (cu risc ridicat) au fost deja eliminate din contabilitate, pierderile aduse de creditele pe piata primara ar urma sa ajunga la 500 de miliarde de dolari.

     

    Preocuparea SEC pentru speculatorii care fac pariuri pe viitoare caderi ale actiunilor poate aminti de figura legendarului trader Jesse “Laurie” Livermore, cel ce a facut short selling inainte de declansarea in 1929 a Marii Crize, fiind ulterior acuzat ca a grabit prabusirea burselor prin tehnica sa (care, de altfel, l-a imbogatit cu 100 de milioane de dolari exact pe seama crizei). Numai ca lucrurile sunt mai complicate decat si-ar dori SEC. Tehnica agresiva de short selling incriminata de SEC (vanzarea de actiuni fara ca ele sa fi fost in prealabil imprumutate de la brokeri) se practica de mult, numai ca ilegalitatile sunt greu de dovedit si eforturile de prindere a vinovatilor ar putea sa nu insemne decat un plus zadarnic de cheltuieli de timp si de bani.

    Mai important decat aceasta e insa faptul ca o protejare selectiva a marilor grupuri financiare poate dezechilibra piata, indreptandu-i pe speculatori spre bancile de dimensiuni medii – si in orice caz pune problema de principiu a justetei unei interventii administrative in mersul pietei. Problema s-a pus din plin pe tot parcursul de pana acum al crizei, de fiecare data cand autoritatile au anuntat cate o masura pe care au prezentat-o ca necesara pentru stapanirea crizei. De pilda, cand Rezerva Federala a eliberat de urgenta lichiditate in folosul bancilor care nu o mai puteau obtine din alta parte, cand presedintele Bush si Trezoreria au decis sa inghete pe cinci ani dobanda la creditele ipotecare pentru americanii amenintati cu evictiunea si cand Fed a orchestrat, in primavara, preluarea de catre JP Morgan Chase a bancii Bear Stearns, amenintata de colaps. Ori cand, in Europa, statul britanic a preluat administrarea bancii aproape falite Northern Rock, iar autoritatea monetara daneza a oferit garantii de lichiditate de circa 100 de milioane de euro bancii Roskilde, pentru a o feri de efectele expunerii pe piata creditelor imobiliare.

     

    “Pe termen scurt e clar ca guvernele incearca sa salveze institutii financiare aflate in dificultate, acordandu-le bani mai usor decat ar face-o in mod normal”, comenteaza Eugen Radulescu, consilier al guvernatorului BNR. “Pe termen scurt, astfel de masuri au un efect benefic, pentru ca prabusirea unor asemenea institutii ar arunca lumea financiara intr-un adevarat haos. Eu, sa fiu in locul lui Ben Bernanke, nu stiu daca as fi avut indrazneala sa fi intervenit in acest fel in care a facut-o.”

     

    Referirea la presedintele Rezervei Federale n-are in vedere numai curajul de a implica banca centrala a SUA in asemenea operatiuni, ci si un impact de alt gen asupra pietei. Comentatorii cu o ideologie a pietei libere mai ferma decat cea a actualilor oficiali ai administratiei (paradoxal) republicane au protestat de fiecare data: daca e vorba de cadrul strict al politicii monetare, unde Fed si-a facut datoria pe cat posibil, reducand succesiv dobanzile, foarte bine, dar de ce trebuie statul sa salveze niste banci lacome si niste datornici imprudenti? Controversa a devenit si mai aprinsa cand dominoul creditelor pierdute a ajuns la Fannie Mae si Freddie Mac, coloana vertebrala a pietei ipotecare americane, institutii care nu doar ca detin sau garanteaza aproape jumatate din totalul creditelor de profil, dar prin tranzactiile cu ipoteci si instrumente financiare bazate pe ipoteci asigura mare parte din lichiditatea acestei piete. E drept, analistii n-au tratat cu aceeasi masura salvarea unei banci ca Bear Stearns, unde politicilor imprudente de creditare li s-a adaugat frauda (vezi cazul arestarii a doi administratori ai unor fonduri speculative ale bancii) si sustinerea unor institutii atat de importante pentru mersul intregii economii americane precum Fannie Mae si Freddie Mac.

     

  • Proiectele imobiliare din Capitala incep sa dea in gropi

    Mult lăudata piaţă imobiliară rezidenţială din Bucureşti începe să scârţâie. Preţurile foarte mari, lipsa infrastructurii de bază, birocraţia şi scumpirea creditelor în întreaga lume au început să dea dureri de cap şi dezvoltatorilor, nu numai celor care vor să îşi cumpere o casă.

     

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cum arata viitorul mall-urilor

    Numarul mare de centre comerciale anuntate sau aflate deja in constructie va duce pe termen lung la scaderea chiriilor iar criza financiara din Vest are deja ca efect nu doar inasprirea conditiilor de creditare pentru investitorii care doresc sa construiasca un centru comercial ci si cresterea yield-urilor pentru tranzactiile locale cu mall-uri.

    "Compresia yield-urilor s-a oprit deja si pot spune ca cele de pe piata secundara au inceput deja sa creasca", a declarat Stuart Dawkins, director capital markets in cadrul biroului londonez al companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis. Acesta a mai spus, in cadrul Retail Investment Forum organizat de catre Evensys, ca majorarea yield-urilor vine ca un efect al crizei financiare din SUA si din statele occidentale. "Lichiditatea mare de bani, numarul ridicat de cumparatori si posibilitatea de a revinde rapid au permis scaderea yield-urilor dar asta nu se va intampla si in 2008", a mai spus Dawkins, explicand ca numarul posibilor cumparatori este mai mic comparativ cu anul trecut.

    Practic, cu cat yield-ul este mai ridicat, cu atat cumparatorul isi va recupera investitia intr-un timp mai rapid, yeild-urile actuale situandu-se in jurul valorii de 6,5% – adica investitia poate fi recuperata in aproximativ 15 ani in cazul in care centrul comercial se pastreaza in administrare.

    "Probabil ca randamentele pentru piata principala vor reveni la 7-8%, in crestere cu un punct procentual, in timp ce cele pentru piata secundara ar putea creste in acest an chiar si cu 1,5%", este de parere TJ Kearns, managing director al Caelum Development, companie care va dezvolta impreuna cu Sonae Sierra proiectul comercial Park Lake Plaza din Capitala, unul din cele mai mari centre comerciale de pe plan local (110.000 de metri patrati inchiriabili).

    Directorul Caelum a mai precizat ca Romania ramane o piata a oportunitatilor, fapt care ii va face pe investitorii irlandezi sa mai investeasca pe termen de 3-5 ani alte 400 de milioane de euro in dezvoltarea mai multor centre comerciale pe plan local, potrivit lui TJ Kearns.

    Reprezentantii dezvoltatorilor si a consultantilor imobiliari spun ca succesul unui mall va fi atins mult mai greu. "Va veni vremea dezvoltatorilor mari care au lanturi de centre comerciale. Poate unul din sapte nu va merge foarte bine dar restul vor putea suplini rezultatele sale", considera Tal Roma, business development manager al AFI Europe Romania. Dezvoltatorul lucreaza deja la doua centre comerciale in Bucuresti si Arad si are planuri pentru altele in Ploiesti, Bucuresti si inca un oras despre care nu s-au facut precizari in acest moment.

    O alta consecinta a inmultirii numarului de centre comerciale va fi scaderea chiriilor, acestea fiind deja in descrestere cu 10-20% pentru centrele secundare potrivit Luizei Moraru, directoarea departamentului de retail din cadrul CB Richard Ellis Eurisko. "In fiecare oras din provincie va exista un singur centru comercial principal, important. Pentru cele secundare, chiriile ar putea sa scada pana in momentul deschiderii cu 30-40% si chiar cu 50% in anumite cazuri speciale", spune Luiza Moraru.

    Consultantul imobiliar considera astfel ca dezvoltatorii ar trebui sa fie atenti in privinta veniturilor estimate din chirii, de aceeasi parere fiind si Antoanela Marchievici, real estate director in cadrul UniCredit Tiriac Bank. "Daca acum un an orice proiect era de succes doar fiindca era nou, acum suntem mult mai grijulii in momentul acordarii finantarii. Bancile cer mai multe informatii si studii din care sa reiasa la cat ar ajunge lichiditatea financiara a centrului comercial chiar si in cel mai perismit scenariu potrivit caruia chiriile ar scadea cu 50%", a mai spus directorul din cadrul UniCredit Tiriac Bank.

    Cititi si Cand va fi primul faliment de mall

  • Blocaj pe pietele interbancare; bancile se intreaba “cine urmeaza?”

    Accesul bancilor la creditele negarantate acordate de institutii concurente a scazut semnificativ, iar dealerii considera ca aceasta piata a devenit foarte discriminatorie, imprumuturile depinzand de numele bancii.

    Click aici pentru mai multe amanunte.

  • Curiero, declarat in insolventa comerciala la Tribunalul Bucuresti

    Procedura de insolventa a fost ceruta de societatea Valtrans 2000, care din 2005 pana in octombrie 2007, a efectuat servicii de transport intern de marfa pentru Curiero. Transportatorul a reclamat neachitarea de catre compania de curierat a unor debite in valoare de circa 300.000 de lei (aproximativ 82.000 de euro). Contestatia formulata de Curiero a fost anulata de judecator ca netimbrata.

    "Evident ca vom plati serviciile prestate, dar nu recunoastem suma pe care ne-o cer. Am solicitat ca facturile sa fie insotite de documente de transport care sa dovedeasca efectuarea curselor respective. Aceste acte nu sunt atasate la facturi, asa cum era stipulat in contract", a precizat presedintele Curiero, Bogdan Carcu, pentru BUSINESS Magazin.

    Carcu a explicat ca prin aceasta actiune Valtrans incearca de fapt sa "mascheze faptul ca ne-a umflat facturile, din moment ce nu are dovezi pe cursele pe care spun ei ca le-au facut. Consideram ca cel putin jumatate din aceasta suma este umflata si vorbim de curse neefectuate".

    Presedintele companiei Curiero a mai precizat ca litigiul comercial dintre cele doua parti este inca in desfasurare si ca hotararea judecatoreasca emisa nu este definitiva. "Curiero este o companie solida si solvabila, capabila sa isi desfasoare activitatea in conditii optime si sa isi onoreze obligatiile", a mai spus Carcu.

    Curiero, al treilea jucator pe piata locala de curierat, dupa Fan Courier si Cargus, a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 15 milioane de euro, cu 85% mai mare decat in 2006. Oficialii companiei explica aceasta crestere prin procesul de eficientizare si repozitionare a activitatilor companiei. Pentru 2008 Bogdan Carcu a anuntat ca tinteste o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro.

  • RADET – bagata in faliment de Guvern

    Regia bucuresteana de termoficare (RADET) risca sa fie declarata falimentara, dupa ce Compania Elcen Bucuresti a cerut instantei sa constate acest lucru din cauza datoriilor de peste 1,3 miliarde de lei noi. Cabinetul Tariceanu a acumulat in ultimele doua luni datorii de peste 200 de milioane de lei noi fata de bucuresteni, bani pe care i-a promis pentru compensarea cresterii preturilor la combustibil.

    Practic, anul trecut, Guvernul trebuia sa dea vreo 300 de milioane de lei la bugetul Capitalei, bani care li se cuvin bucurestenilor potrivit unei ordonante prin care Executivul se lauda ca ar compensa cresterile neprevizionate la combustibil.

    Mai multe detalii, aici

  • Creatorul Univers’all iese din afaceri

    Intrebati de ce nu vand, multi oameni de afaceri argumenteaza ca le-ar lipsi adrenalina din viata de business. Altii prefera, dimpotriva, sa vanda pentru ca afacerea pe care au crescut-o, si de care cei mai multi se declara la fel de atasati ca si de propriul copil, ar putea inflori mai frumos sub conducerea altora.

    Mai dur este insa esecul. "Insuccesul Univers’all n-a fost deloc o experienta placuta si a lasat urme adanci", declara pentru BUSINESS Magazin Razvan Petrovici, omul de afaceri ce a controlat lantul de supermarketuri Univers’all. Acesta este de fapt principalul argument, alaturi de "cateva probleme de familie", pentru care omul de afaceri isi inchide acum si ultimele conturi cu zona de business din Romania. Afacerile conexe celei cu supermarketuri –francize sau investitii in domeniul imobiliar – i-au asigurat pana acum nu numai un loc in peisajul romaneasc al afacerilor, ci si o "aterizare" sigura, dupa ce Univers’all s-a prabusit in toamna lui 2006.

    La vremea la care stirea despre declinul Univers’all ajunsese deja publica, Petrovici se arata mai degraba amarat, insa deloc demoralizat; dimpotriva, "cocea" la rece cateva idei noi, tot in retail, zona care i se parea cea mai atractiva. Dupa un an si mai bine, planurile s-au schimbat radical, iar acum spera doar sa incheie „toate exiturile” din participatiile pe care le mai are pe piata romaneasca.

    Mai presus de orice, vrea sa vada incheiata povestea lichidarii Univers’all, care este blocat in stare de insolventa si trece acum prin proceduri greoaie. Din cele 14 spatii pe care le avea reteaua de supermarketuri, "mai avem de valorificat inca trei spatii", spune Petrovici – magazinele din Sfantu Gheorghe, Sighisoara si Timisoara. Chiar daca cel din urma nu este un spatiu in proprietatea Univers’all, "am incheiat un contract de inchiriere si nu am vandut drepturile". Cu toate acestea, acolo functioneaza acum un alt magazin (al retelei Spar) "si acest lucru trebuie clarificat, la fel ca si altele".

    Vanzarea spatiilor sau a contractelor de inchiriere pentru cele trei spatii a fost blocata de declansarea de catre creditori a procedurii de insolventa in luna mai a anului trecut, pentru ca altminteri procesul s-ar fi incheiat deja, spune Petrovici. El argumenteaza prin faptul ca toate celelalte spatii (11 supermarketuri si patru magazine de dimensiuni mai mici, sub marca Uni’all) au fost preluate de alte retele in numai cinci luni.
    Procedurile ar putea dura, in varianta optimista, inca sase luni sau, in scenariu pesimist – trei-patru ani, "daca nu sunt sustinut". Sustinerea ar insemna, in opinia lui Petrovici, un consens al tuturor partilor implicate – intre care adunarea generala a actionarilor, adunarea creditorilor si judecatorul sindic – asupra solutiilor pe care le ofera reprezentantii Univers’all.

    Deocamdata se poarta discutii si pe marginea sumei totale a datoriilor, despre care Petrovici spune ca se invart in jurul a 7 milioane de euro, dar ca exista voci care sustin ca aceasta valoare este fie mai mare, fie mai mica. "Totul ar putea fi rezolvat insa foarte simplu, pentru ca valoarea comerciala a companiei era mult mai mare la vremea intrarii in insolventa. Asta a fost si intentia: sa oprim cresterea datoriilor inainte de a ajunge la o suma prea mare", sustine Petrovici. Cauza principala a complicatiilor este, dupa el, faptul ca datoriile sunt foarte fragmentate: nu exista un creditor majoritar – "cel mai mare are cam 3-4% din masa credala". Fara a spune in mod direct, omul de afaceri lasa de inteles ca tocmai aceste tergiversari si complicatii in clarificarea situatiei creata de Univers’all il determina sa reduca acum "cat se poate de mult si cat se poate de repede toate operatiunile de pe piata romaneasca".

    Din acelasi motiv, si-a redus si participatiile pe piata imobiliara, sustine el, fara a da insa niciun detaliu. Este convins ca renuntarea la plasamente imobiliare a fost o decizie inspirata, pentru ca "am presimtit tavalugul ce va sa vina. Regresul din ultimele doua luni este doar inceputul". Totusi, analistii din piata imobiliara contrazic perceptia lui Petrovici, sustinand ca 2008 este pur si simplu un an al stabilizarii, in sensul domolirii cresterii de preturi. Un studiu Colliers arata, spre exemplu, ca pentru apartamentele in ansambluri rezidentiale noi preturile vor creste in acest an intr-un ritm de circa 15% fata de 2007, cand s-a inregistrat o medie de 1.500 de euro/mp.

    Petrovici nu a dorit nici sa faca o estimare a averii pe care o detine, spunand doar ca "nu sunt nici un om bogat, dar nici sarac". Dar in conturile sale intra si banii rezultati din retragerea din investitiile pe care grupul GFS, umbrela afacerilor sale, le avea pe piata de francize. Prin compania Etap, grupul GFS a operat mai multe magazine in sistem de franciza pentru marci de imbracaminte si de lenjerie, precum Celio sau Etam, comercializate in mall-uri – ca Plaza Romania si Bucuresti Mall – si in centre comerciale ca Unirea.

    In privinta vanzarii, omul de afaceri mai are insa experienta cedarii activitatii de import si distributie de bauturi alcoolice, in vara anului 2005, catre compania concurenta Sollers. La acel moment, desi divizia de import si distributie de bauturi a GFS avea in portofoliu marci ale liderului mondial Diageo (Johnny Walker, Baileys, Smirnoff, J&B), grupul controlat de Petrovici era doar pe locul al treilea in piata, cu mult in urma principalilor competitori, Allied Domecq si Pernod Ricard (care ulterior au fuzionat la nivel mondial). Dupa incheierea tranzactiei, a carei valoare nu a fost dezvaluita, Petrovici afirma ca aceasta miscare ii va permite sa se concentreze mai mult pe activitatea de retail.

    Afacerile cu duty-free-uri, lansate in 1998, s-au stins de la sine la inceputul anului trecut, odata cu integrarea in Uniunea Europeana. |n 2006 insa, grupul GFS mai avea inca magazine in sistem de franciza, la granita estica si de nord a tarii. Anul 2005, cand grupul numara nu mai putin de 22 de magazine la frontiera, a fost ultimul an in care grupul GFS a fost "complet", iar vanzarile firmelor ce-l alcatuiau au depasit 100 de milioane de euro.

    Greu de crezut in acest context – chiar si pentru Petrovici – ca isi poate insusi conditia de fost om de afaceri. Odata incheiate procedurile prin care trece acum societatea Univers’all, statutul de afacerist i-ar putea face din nou cu ochiul. Astfel ca fostul patron al Univers’all cocheteaza cu ideea de a face afaceri „pe piete la moda, care se ridica acum". Care anume? Deocamdata zice doar ca nu vrea sa le nominalizeze, „ca sa nu dea idei si altora”.