Tag: numire

  • Antreprenorul care a făcut milioane punând copii la muncă

    Când era copil visa să devină preşedinte. Un vis despre care ar spune că a devenit realitate. Antreprenorul mexican Xavie Lopez Ancona este fondatorul şi preşedintele parcului de distracţii pentru copii numit Kidzania, informează BBC.

    Parcurile inspirate din lumea reală sunt mini-oraşe unde copiii sunt puşi la muncă şi mimează rolurile adulţilor. În schimb ei câştigă „Kidzos”, moneda parcurilor, pe care-i pot cheltui pe jucării sau pe diferite experienţe din parc.

    Copiii se pot „angaja” pe mai multe posturi: de la colector de gunoi până la dentist sau pompier. Parcul de distracţii al lui Ancona s-a dovedit a fi un succes, iar din 1999 când a deschis primul parc în Santa Fe afacerea s-a extins rapid. În prezent sunt 21 de parcuri de distracţie în 18 ţări, iar în 2014 peste 40 de milioane de oameni au vizitat parcurile. Compania a înregistrat venituri de 400 milioane de dolari la nivel global anul trecut.

    Lopez sper că oraşele în miniatură o să ajute copiii să se pregătească pentru lumea reală, să fie mai responsabili. 

    Oraşele din parcurile Kidzania sunt o reprezentare fidelă a oraşelor reale. Copiii pot face pizza la Dominos, pilotează avioane American Ailines şi îşi pot deschide conturi la banca HSBC. Utilizarea unor companii reale ajută la mirajul oraşului, dar în acelaşi timp Ancona a primit critici din partea unor oameni care-l acuză că forţează anumite branduri asupra copiilor. Însă aceste parteneriat cu diferite companii l-au ajutat să-şi pornească afacerea.

     

  • Florin Petrescu este numit în funcţia de HR director al Vodafone România

    El a lucrat pentru Citi timp de 16 ani, perioadă în care a deţinut mai multe roluri de coordonare în domeniul resurselor umane la nivel naţional şi regional, atât în birourile companiei din România şi din Marea Britanie, cât şi din alte ţări. Din poziţia pe care a deţinut-o, a contribuit la obţinerea de către Citi Rusia a distincţiei de cel mai bun angajator în doi ani consecutiv. A urmat un master în Management internaţional de resurse umane la Cranfield School of Management din Marea Britanie.

    Florin Petrescu îl înlocuieşte pe Arun Krishnamurthy, al cărui mandat în poziţia de HR director al Vodafone România se încheie la 1 iulie 2016. Arun Krishnamurthy deţine această funcţie din iulie 2013 şi a avut un rol important în modelarea structurii regionale şi în pregătirea noului sediu central al companiei.

    Vodafone România avea peste 3.000 de angajaţi la 31 martie 2016.

    Vodafone România este o divizie a Vodafone Group Plc., unul dintre cele mai mari grupuri de telecomunicaţii din lume, care oferă o gamă de servicii ce include voce, mesaje, date şi comunicaţii fixe. Vodafone are divizii în 26 de ţări, 57 de reţele partenere în întreaga lume şi operaţiuni de broadband fix în 17 ţări. La 31 martie 2016, Vodafone avea 462 de milioane de utilizatori ai serviciilor mobile şi 13,4 milioane de utilizatori ai serviciilor de broadband fix.

     
  • Povestea tânărului de 25 de ani care a “păcălit” liniile aeriene şi a reuşit să zboare gratis în jurul lumii

    Luna trecută, Ben Schlappig a postat pe contul său de Instagram imagini din Beijing, Germania şi Los Angeles. Deşi pozele sugerează că tânărul de 25 de ani se află într-o vacanţă prelungită, situaţia este cu totul alta: călătoriile reprezintă jobul său.

    Anul trecut, Schlappig şi-a pus toate lucrurile în câteva valize şi, folosind cunoştinţele sale despre programele de loialitate oferite de companiile aeriene, a început să viziteze cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, scriu cei de la Daily Mail.

    “Sunt foarte fericit pentru că pot să fac ceea ce iubesc”, a declarat Schlappig în cadrul unui interviu acordat celor de la Rolling Stone. “Avionul este dormitorul meu, este biroul meu, este viaţa mea de zi cu zi.”

    Schlappig este membru al unei comunităţi numite “hobbyists”, care  adună oameni ce au reuşit să “păcălească” sistemul de recompense oferit de marile linii aeriene. Schlappig este membru de la vârsta de 13 ani, atunci când a descoperit site-ul Flyer Talk şi a început să înveţe despre greşelile din formulele de calcul folosite de companii. Înainte de majorat, tânărul străbătea Statele Unite week-end de week-end, profitând de milele acumulate în contul său.

    După ce a intrat la colegiu, Schlappig a pornit un blog numit “One mile at a time” prin intermediul căruia povesteşte aventurile sale şi îi învaţă şi pe alţii cum să profite de programele de fidelizare. După scurt timp, el a început să ţină discursuri pe această temă şi a fondat, alături de un alt membru al grupării “hobbyists”, o companbie de consultanţă numită PointsPros.

    Care este însă secretul lui Schlappig? Pe scurt, spune tânărul, trebuie să câştigi mai multe mile decât poţi cheltui. Cele mai multe companii folosesc un algoritm simplu, adică îţi oferă o milă pentru fiecare dolar cheltuit. Sunt însă şi alte metode de a obţine mile, după cum explică Schlappig. Spre exemplu, trebuie urmărite ofertele promoţionale la bilete de avion sau numeroasele greşeli din algoritmul programului de fidelizare. Pe blogul său, tânărul american explică în detaliu toate aceste variante.

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail
  • Echipa lui Hillary Clinton neagă că un hacker român i-a accesat fostului Secretar de Stat mailurile şi îl numeşte pe acesta “un infractor”

     “Nu există niciun fundament să credem afirmaţiile făcute de acest infractor din celula penitenciarului. În afara faptului că nu oferă nicio dovadă în sprijinul afirmaţiilor, descrierile despre serverul secretarului Hillary Clinton sunt inexacte. Este de neînţeles un lucru: dacă ar fi avut într-adevăr acces la emailurile secretarului de Stat, de ce nu a făcut public conţinutul, aşa cum a procedat în cazul altor victime”, a declarat un reprezentant al echipei de campanie a lui Hillary Clinton citat de ziarul The Washington Examiner.

    Hackerul român Marcel Lehel Lazăr, care se autointitulează “guccifer”, a declarat pentru Fox News că a accesat “cu uşurinţă” mailurile fostului secretar de Stat Hillary Clinton.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată piscina care a costat 2 miliarde de dolari şi se întinde pe 8 hectare – GALERIE FOTO

    Hotelul se numeşte San Alfonso Del Mar Resort şi se află în Algarrobo, Chile. Piscina are 1 kilometru lungime, 35 de metri adâncime, se întinde pe 8 hectare şi este nevoie 250.000.000 de litri de apa pentru a se umple.

    Piscina a fost inaugurată în 2006 şi se estimeaza că numai construcţia ar fi costat 1,5-2 miliarde de dolari, iar întreţinerea ei ar ajunge la 4 milioane de dolari pe an.

    Piscina este acesibilă doar oaspeţilor hotelului. 

  • Cum arată piscina care a costat 2 miliarde de dolari şi se întinde pe 8 hectare – GALERIE FOTO

    Hotelul se numeşte San Alfonso Del Mar Resort şi se află în Algarrobo, Chile. Piscina are 1 kilometru lungime, 35 de metri adâncime, se întinde pe 8 hectare şi este nevoie 250.000.000 de litri de apa pentru a se umple.

    Piscina a fost inaugurată în 2006 şi se estimeaza că numai construcţia ar fi costat 1,5-2 miliarde de dolari, iar întreţinerea ei ar ajunge la 4 milioane de dolari pe an.

    Piscina este acesibilă doar oaspeţilor hotelului. 

  • Povestea omului care a fondat cel mai cunoscut lanţ de restaurante fast food din lume

    Ray Kroc este fondatorul celui mai cunoscut lant de restaurante fast food din lume, McDonald’s. Aşadar de ce numeşte restaurantul Kroc’s? Pentru că povestea este puţin mai complicată de atât.

    Povestea fondatorului lanţului de restaurante a revenit în lumina reflectoarelor datorită filmului “The Founder”, ce spune povestea acestuia, şi care va fi lansat în august 2016.

    În timpul Primului Război Mondial Ray Kroc a minţit în legătură cu vârsta lui, avea 15 ani, pentru a putea fi angajat ca şofer de ambulanţă.. Acesta a mai lucrat ca vânzător, muzician sau DJ la un post de radio.

    În 1954, când vindea mixere, a vizitat un local din California ce se numea McDonald’s şi era condus de către fraţii Dick şi Mac McDonald. Ray Kroc a fost impresionat de eficienţa restaurantului (meniu limitat, preparare rapidă, nu existau chelneri) Kroc s-a oferit să francizeze restaurantul celor doi. Fraţii au fost de acord, iar până în 1958 restaurantul vânduse 100 milioane de burgeri.

    Ray Kroc şi fraţii McDonalds aveau opinii diferite în privinţa dezvoltării afacerii, iar Kroc s-a oferit să cumpere toată afacerea. Cele două părţi nu s-au înţeles în timpul negocierilor, iar fraţii nu au mai vrut să vândă. Ray Kroc ar fi făcut anumite manevre, astfel încât să se afle într-o poziţie din care să poată prelua compania de la cei doi fraţi şi să creeze un imperiu de miliarde de dolari.

    Succesul nu a venit rapid în viaţa lui Ray. Într-unul din interviurile date, fondatorul McDonald’s a declarat: “În 1954 aveam 52 de ani. Eram deja diagnosticat cu diabeti si artrită. Vezica mea biliară şi cea mai mare parte din glanda tiroidă au trebuit să fie eliminate într-o operaţie. Dar am crezut în viitor şi am pus bazele McDonald’s”.

    Kroc a fost, de asemenea, parţial surd şi nu foarte bogat până la vârsta de 52 de ani. El a fost un om de afaceri cunoscut, dar cele mai multe dintre proiectele sale au eşuat. Când avea nevoie 15.000 de dolari să cumpere o licenţă de publicitate pentru McDonalds, nicio bancă nu a vrut să îi acorde creditul. Kroc a fost nevoit să îşi gireze casa. Cu toate acestea, în următorii 30 de ani din viaţă a câştigat nu mai puţin de 600 de milioane de dolari.

    Ray Kroc a murit pe 14 ianuarie 1984, iar la vremea respectivă McDonads avea 7500 de restaurante în 31 de ţări.

  • Citiţi povestea omului considerat părintele jocurilor video

    Bushnell a fost inclus în Video Game Hall of Fame, a primit premiul „Inventatorul anului“ de la Nations Restaurant News şi a fost numit în topul „50 de oameni care au schimbat Statele Unite ale Americii“ de către publicaţia Newsweek. În prezent averea sa este estimată la 50 de milioane de dolari.

    NolanBushnell a urmat Universitatea Utah College of Engineering şi a obţinut o diplomă în inginerie electrică. A lucrat mai mult timp la parcul de distracţii LagoonAmusement Park, unde a devenit interesat de jocurile de tip arcade, fapt care i-a influenţat cariera şi l-a ajutat să lanseze Atari şi lanţul de restaurante tematice Chuck E. Cheese.

    În 1969, alături de Ted Dabney, a fondat Syzygy cu intenţia de produce o clonă a jocului Spacewar, care urma să fie cunoscut drept Computer Space. Pentru a se putea susţine, cei doi au reparat în timpul liber maşini de pinball. Computer Space a fost un eşec comercial, deşi vânzările au depăşit 3 milioane de dolari.

    Trei ani mai târziu, cei doi au schimbat numele companiei în Atari, o referinţă la jocul Go, şi au angajat primul om din companie, inginerul Alan Alcorn. Mai târziu Bushnell l-a forţat pe Dabney să iasă din companie, achiziţionându-i toate acţiunile. Marele succes al companiei a venit după ce NolanBushnell a participat la o demnostraţie a MagnavoxOdyssey, prima consolă de jocuri video pentru acasă, unde a văzut un joc de tenis. L-a instrucţionat pe Alcorn să facă un joc asemănător şi aşa a apărut popularul joc Pong. La un alt joc video al Atari, numit Breakout, au contribuit şi Steve Jobs şi Steve Wozniak, cofondatorii Apple.

    În 1976 NolanBushnell a refuzat să investească 50.000 de dolari în noua companie numită Apple în schimbul unei treimi din acţiuni. „Am fost atât de deştept, încât am zis nu. E foarte distractiv să mă gândesc la asta, atunci când nu plâng“, a declarat Bushnell. La vremea respectivă Atari nu era interesată de construirea de computere şi s-a concentrat pe dezvoltarea de console de jocuri video. Compania dezvolta o consolă numită Atari VCS, dar nu avea destul capital, iar listarea la bursă nu era o soluţie, aşa că a căutat oameni de afaceri şi companii care ar fi fost interesaţi de o achizţie.

    Warner Communications (Time Warner) a cumpărat Atari pentru 28 milioane de dolari, iar compania a primit capitalul necesar pentru a lansa în august 1977 consola, redenumită Atari 2600. În urma mai multor dispute cu Warner, Bushnell a fost dat afară din companie în 1978. În 1982 Atari avea vânzări anuale de 1,3 miliarde de dolari, devenind astfel compania cu cea mai rapidă creştere din Statele Unite. Doi ani mai târziu compania s-a prăbuşit şi a fost vândută pe bucăţi. O divizie a devenit AtariGames, una a fost vândută omului de afaceri Jack Tramiel şi o altă divizie a fost vândută către Mitsubishi Electric.

    Înainte ca WarnerCommunication să cumpere Atari, NolanBushnell a achiziţionat de la ei lanţul de restaurante Pizza Theater pe care l-a transformat în Chuck E. Cheese, un loc unde copiii pot mânca pizza şi se pot juca jocuri video, practic un loc ideal de distribuţie a jocurilor Atari. Afacerea cu restaurante a avut suişuri şi coborâşuri, iar profitul a fost în Catalyst Technologies Venture Capital Group, unul dintre primele incubatoare de business.

    De-a lungul anilor, NolanBushnell a mai fost implicat şi în alte afaceri, iar în 2010 a revenit în boardul Atari, însă în prezent compania de suflet al lui Bushnell este BrainRush, companie care produce programe educaţionale folosind tehnologia jocurilor video.

    „Tot timpul am crezut că dependenţele legale sunt o modalitate foarte bună de a face bani. Starbucks este un exemplu minunat“

  • Reciclarea în lumea modei

    Prefăcutul hainelor era cândva o soluţie pentru cei care cu greu reuşeau să-şi cumpere haine noi. Astăzi, procedeul se numeşte reciclare şi se poartă la casele de modă. Cum mulţi clienţi sunt atenţi la impactul asupra mediului pe care îl are îmbrăcămintea pe care o cumpără, creatorii de modă încearcă să-i atragă cu produse care dovedesc grijă pentru mediul înconjurător.

    Dacă, de exemplu, Karl Lagerfeld a prezentat într-o colecţie recentă o rochie confecţionată din talaş, alţi creatori prefac haine vechi în articole noi. Compania Re/Done, fondată în 2014, foloseşte în creaţiile sale jeanşi Levi’s, scrie Financial Times. Re/Done se mândreşte cu faptul că adună jeanşi care altfel ar fi ajuns la groapa de gunoi pe care îi curăţă bine cu o cantitate de apă mai mică decât cea folosită în producerea de la zero a unei noi perechi, după care refoloseşte materialul pentru creaţii noi. Tot cu denimul de jeanşi se joacă şi Bliss and Mischief, care ori aranjează la comandă perechi de blugi vintage, ori confecţionează din petice de jeanşi vechi unii noi inspiraţi de modele purtate cândva de vedete.

    LongJourney a lansat articole vestimentare realizate din uniforme militare nefolosite şi vândute de armată, denim şi uniforme sportive, pe care le combină cu materiale noi. Un alt nume atras de posibilităţile de exprimare artistică pe care i le oferă prefacerea vechilor haine este nepotul celebrului Ralph Lauren, Greg Lauren, acesta lucrând în special cu uniforme militare şi pulovere de de caşmir.

    Şi bijutierii sunt atraşi de ideea de a da o nouă viaţă unor materiale vechi, aşa cum o arată Marc Auclert, care a lucrat în trecut pentru Chanel şi De Beers. Auclert creează bijuterii noi din monede antice greceşti şi intalii romane pe care le montează în aur, înconjurate de diamante sau rubine.