BusinessMagazin

Tag: nevoie

  • Cum reuşeşte un tânăr să câstige 30.000 de dolari pe lună fără să aibă un job

    Majoritatea tinerilor când au nevoie de bani fie apelează la părinţi, fie se angajează pe un post plătit cu salariu minim sau lucrează part-time. Acelaşi lucru nu a fost valabil pentru Temper Thompson. Când Temper era în clasa a 8-a a decis că nu o să le ceară părinţilor bani, dar nici nu voia să prăjească cartofi într-un fast-food. A decis să pornească o afacere de marketing online. Obiectivul lui era să câştige 100 de dolari pe lună, scrie Business Insider.

    Acum are 17 ani şi câştigă 30.000 de dolari pe lună doar din vânzarea de cursuri (10 subiecte pentru romane de dragoste, cum să faci bani pe Kindle Publishing etc).

    Sfaturile tânărului:

    1. Acţionează

    „Mulţi oameni vorbesc despre ceea ce vor să facă, dar nu fac asta niciodată. Dacă nu o să acţionezi nu o să ai niciodată succes”, este de părere Thompson. Ideile există, implementarea lor este mai grea.

    2. Să nu-ţi fie frică de eşec

    Învaţă să perseverezi. Cu toţii facem greşeli. Nu trebuie să ne fie frică de greşeli pentru că aşa învăţăm.

    3. Să te concentrezi pe un subiect

    Îţi alegi un subiect şi nu te abaţi de la el. „Cel mai important lucru pe care-l poţi face este să te concentrezi pe un singur lucru. Ai posibilitatea să creşti mult mai mult când eşti concentrat pe un singur lucru”, spune el.

    4. Să ai în preajmă oameni pozitivi

    Trebuie să ai o reţea de oameni care să te încurajeze, să te sprijine. „Dacă în jurul tău se află doar oameni negativişti acest lucru o să te tragă în jos. Oamenii pozitivi te vor sprijini şi te vor ajuta să te concentrezi pe ceea ce este important”, este de părere Temper Thompson.

    5. Să nu te complaci

    Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Temper Thomson şi-a atins obiectivul de a câştiga 100 de dolari pe lună, dar nu s-a oprit la asta. Şi-a dat seama că dacă face câteva modificări ar câştiga 1000 de dolari. Obiectivul lui pentru acest an este să ajungă la 100.000 de dolari pe lună.

  • Cele 10 nevoi ale bărbatului. Ce aşteaptă de la o femeie

    În general, atunci când vorbim despre nevoile unui bărbat, trebuie să ne gândim în primul rând la trasăturile lui de personalitate, la trecutul lui, la modul în care doreşte să îşi contruiască viitorul.

    Bărbaţii au următoarele aşteptări.

    1.  Nevoia de afecţiune. Chiar dacă mulţi sunt tentaţi să considere această nevoie tipic feminină, se înşală amarnic. Şi bărbatul îşi doreşte să fie alintat, complimentat, lăudat. Să nu uităm că, în marea lor majoritate, aşa sunt şi crescuţi de mame, ceea ce îi face să caute, poate inconştient, aceste elemente şi la parteneră.

    Vezi aici cele 10 nevoi ale bărbatului. Ce aşteaptă de la o femeie

  • Proiect de lege: 30% din timpul de lucru într-o unitate protejată să fie făcut de către cei cu dizabilităţi. Tot mai multe firme obţin profituri fabuloase fără să-i ajute pe cei în nevoie

    Unităţile protejate ar putea fi obligate ca minimum 30% din timpul de lucru să fie realizat de persoane cu dizabilităţi, măsura, stipulată într-un proiect de act normativ, fiind propusă după ce tot mai multe firme căpuşă au ajuns să obţină profituri fabuloase fără să-i ajute pe cei în nevoie.

    La nivel mondial, pe 3 decembrie se marchează Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi.

    În România, momentul aduce în discuţie situaţia celor 775.000 de persoane cu dizabilităţi înregistrate în ţară şi greutăţile la care acestea sunt expuse zilnic, cei mai mulţi dintre ei ajungând pretext pentru afaceri prospere la limita legii.

    Statistica ultimilor ani arată că mulţi patroni de “unităţi protejate” au ales să îşi dezvolte afacerile la limita legii, pe seama acestor persoane. În anul 2008, în România erau 280 de unităţi protejate cu 1.027 de persoane cu dizabilităţi angajate. În 2015, numărul unităţilor a crescut la 800, dar persoanele cu dizabilităţi angajate au rămas la 1.700. Unii întreprinzători au speculat legea permisivă astfel că sunt situaţii în care o persoană cu dizabilităţi ajunge să lucreze doar câteva ore pe lună.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De astăzi, valoarea tichetelor de masă poate urca la 15 lei, dacă vor angajatorii

    Angajatorii care le acordă salariaţilor şi tichete de masă pot mări valoarea acestor bonuri până la maximum 15 lei (faţă de 9,5 lei) pentru ziua lucrătoare, potrivit Legii nr. 218/2016, care intră în vigoare de la 1 decembrie.

    Angajatorii nu vor fi obligaţi să acorde tichete cu noua valoare maximă (15 lei), ci doar să se încadreze în ea, deci pot rămâne şi la valoarea de 9,5 lei. „Firmele cu marje mari de profit vor putea acorda, şi cu siguranţă că vor da astfel de măriri salriale, ca măsură de fidelizare a angajaţilor. Dar cele cu profituri mici vor da tichete ca şi până acum, pentru că nu tuturor le merg afacerile ca în statisticile oficiale. În altă ordine de idei, acest sistem cu acordarea de tichete de masă arată de fapt cât de mici sunt salariile românilor, care par, astfel, că ar avea nevoie de ajutor pentru hrană. Salariul ar trebui să fie îndestulător pentru toate cheltuielile angajatului şi să nu mai fie nevoie de suplimentarea lui cu tichete de masă”, a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România.

    Potrivit legii, tichetele de masă sunt emise pe suport de hârtie sau în format electronic şi sunt destinate exclusiv alocaţiei individuale de hrană, consturile acestora fiind suportate integral de angajator.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De astăzi, valoarea tichetelor de masă poate urca la 15 lei, dacă vor angajatorii

    Angajatorii care le acordă salariaţilor şi tichete de masă pot mări valoarea acestor bonuri până la maximum 15 lei (faţă de 9,5 lei) pentru ziua lucrătoare, potrivit Legii nr. 218/2016, care intră în vigoare de la 1 decembrie.

    Angajatorii nu vor fi obligaţi să acorde tichete cu noua valoare maximă (15 lei), ci doar să se încadreze în ea, deci pot rămâne şi la valoarea de 9,5 lei. „Firmele cu marje mari de profit vor putea acorda, şi cu siguranţă că vor da astfel de măriri salriale, ca măsură de fidelizare a angajaţilor. Dar cele cu profituri mici vor da tichete ca şi până acum, pentru că nu tuturor le merg afacerile ca în statisticile oficiale. În altă ordine de idei, acest sistem cu acordarea de tichete de masă arată de fapt cât de mici sunt salariile românilor, care par, astfel, că ar avea nevoie de ajutor pentru hrană. Salariul ar trebui să fie îndestulător pentru toate cheltuielile angajatului şi să nu mai fie nevoie de suplimentarea lui cu tichete de masă”, a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România.

    Potrivit legii, tichetele de masă sunt emise pe suport de hârtie sau în format electronic şi sunt destinate exclusiv alocaţiei individuale de hrană, consturile acestora fiind suportate integral de angajator.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Când aroganţa nu are limite. Soţia unui miliardar face baie în şampanie, plăteşte 20.000 de lire pentru un tuns şi cheltuieşte 1 mil. de lire pe haine

    În timpul procesului de divorţ de luna aceasta, Christina Estrada, un fost manechin, soţie de miliardar, şi-a dezvăluit cheltuielile „necesare” exorbitante şi pretenţiile finanicare pe care le are de la fostul său soţ, multimiliardarul Sheikh Walid Juffali. Ea a primit 53 de milioane de lire sterline, cea mai mare sumă dată într-un astfel de proces de către tribunalul londonez. Christina Estrada, care susţine că „are nevoie de fiecare penny din aceşti bani”, cheltuie un  milion de lire pe haine în fiecare an, 250.000 de lire pe vacanţa la Paris, 94,000 pentru tratamentele de înfrumuseţare şi de 9,400 de lire pentru patru cutii de de cremă de faţă.
    Dar ce altceva mai face soţia unui miliardar cu tot ce bani?

    16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar
    Orice soţie de miliardar care se respectă nu îşi face probleme cu gătitul- pentru asta există un bucătar privat 24/7. Dar, în cazul în care are nevoie de anumite alimente, cumpărăturile sunt făcute doar în zona de lux a Londrei, unde dau 16.000 de lire sterline pe un kilogram de caviar. Într-unul dintre cazurile de divorţ mediatizate anul trecut, Anne Dias, soţia magnatului Ken Griffin, a spus că ea cheltuie 5,130 de lire sterline pe lună pe alimente, chiar dacă de cele mai multe ori mănâncă în oraş.

    Băile de şampanie
    De ce bea să o bei, când poţi face baie în ea? Kamaliya recunoaste că este o fană înrăită a şampaniei, pe care o foloseşte ca tratament de înfrumuseţare. „Dar nu o fac ast în fiecare zi” – insistă ea – „ci o dată la şase luni, timp de zece zile consecutiv. Nu trebuie să umpleţi toată cada cu şampanie, eu folosesc aproximativ 40 de sticle. Este o bună metodă de detoxificere, care curăţă porii şi întăreşte pielea”, spune soţia miliardarului Mohammed Zahoor.  Baia „Nu ai nevoie de Dom Perignon pentru aceasta, ci doar de prosecc, care costă în jur de 10 lire o sticlă.” Desigur, asta nu e singurul lucru pe care o femeie de miliardar îl face pentru a-şi menţine pielea mătăsoasă. Christina Estrada cheltuie 93. 783 de lire pe an pentru tratamente de înfrumuseţare, în cadrul unui spa somptuos de cinci stele.

    Avioane şi iahturi private
    Chiar şi prima clasă este prea josnică pentru femeile din această „lume” şi doar un avion privat sau un iaht le pot mulţumi.  Un miliardarul cheltuie, in medie, 13 milioane de lire pe iahturi şi 9,5 milioane de lire pe avioane. Soţia lui Mohammad Zahoor – Kamaliya – călătoreşte într-una din cele două jeturi Hawker 900XP (de 3.97 milioane de lire fiecare) şi recunoaşte că soţul ei a cheltuit o dată  7.500 de lire pe combustibil, de la Londra către Birmingham, doar pentru a cumpăra un curry.
    Acestea sunt echipate cu produse de lux, cum ar fi băi de marmură, acvarii sau scaune cu catarame de aur. Pe uscat, miliardarii şi soţiile lor se răsfaţă cu maşini de lux. De exemplu, doamna  Estrada a pretins 495.000 de lire pe an pentru întreţinerea a cinci maşini.

    Genţi de 100.000 de lire
    Geanta Hermes Birkin, care costă până la 100.000 de lire (modelul fabricat din piele de crocodil Himalaya), este un must-have – şi, deşi există o listă de aşteptare de până la şase ani, se poate face rost de una în câteva minute, cu un comision de doar 20%. Dar soţiile miliardarilor nu au doar o geantă, ci sute. În cheltuielile anuale,  Christina Estrada include trei tipuri diferite – de lux, ocazionale şi clutch – pentru care a cerut peste 100.000 de lire. În instanţă, ea s-a prezentat cu o geantă  Louis Vuitton de 21.300 de lire.
    Rochii şi încălţăminte sunt şi mai importante – doamna Estrada cheltuie 40,000 de lire pe haine de blană, 109,000 de lire pe rochii si 21,000 de lire pe pantofi in fiecare an. Kamaliya spune că a cheltuit peste 100,000 de lire pe piese vestimentare individuale haute couture de la Elie Saab, Chanel şi Balmain.

    Tunsoare de lux de 20.000 de lire
    Cele mai multe bogate soţii din lume au proprii lor cosmeticieni la orice oră din zi sau noapte.în ziua de apel şi noapte. Kamaliya, spre exemplu, are opt. „Au grijă de mine ori de câte ori am nevoie să ies seara sau la spectacole”, spune ea. Pentru evenimente glamour pe covorul roşu, doar cel mai bun mă va aranja. Hair stylistul Stuart Phillips din Londra câştigă 20.000 de lire pentru tunsoare „pachet de diamant” – care include transfer cu limuzina la hotel de lux, masa de prânz, şampanie consultaţie personală de la Stuart însuşi.

    Majordomi plătiţi cu 300.000 de lire pe an
    Pentru a-şi păstra ordinea şi bunăstarea în casă, soţiile de miliardari angajează „o armată” de personal –  bone, majordomi sau bucătari. Kamaliya, spre exemplu, are un un număr de 22 de persoane care o servesc, variind de la un personalul care se ocupă de haine, până la trei bone pentru fiicele sale gemene, în vârstă de doi ani, Arabella si Mirabella, cât şi un fost bodyguard de operaţiuni speciale, pe nume Igor. Şi, după cum arată cheltuielile doamnei Estrada, personalul de la casa sa este respectat – pe şederea anuală a bonei, la o cameră de la Ritz din Paris, soţia de miliardar cheluie 74,230 de lire.

    Petreceri extravagante
    Soţiilor miliardarilor le place să se distreze. De ziua ei de 50 de ani, în 2012, soţul Christinei Estrada, Walid,  a organizat o extravaganţă de trei zile într-o staţiune de lux din Abu Dhabi, cu 200 de invitaţi şi artificii costă de 75.000 de lire.
    Nunta Annei Dias Ken Griffin, în 2003, a durat două zile şi inclus spectacole de la Cirque du Soleil şi Donna Summer. Un insider declara că banii implicaţi în astfel de evenimente sunt de proporţii astronomice. „Recent, la o nuntă, mireasa şi toate domnişoarele de onoare au purtat Vera Wang la comandă”, dezvăluie ea. „Factura rochiilora ajuns la 16 milioane de lire sterline”.

  • (P) Centrele de date Telekom şi soluţiile de hosting în cloud

    Business-urile de azi au nevoie de furnizori de comunicaţii care să le asigure accesul rapid şi securizat la resursele companiei respective. Având în vedere volumul de informaţii pe care le generează şi gestionează zilnic, găzduirea acestora într-un centru de date capabil să  proceseze zeci de mii de comenzi într-o perioadă foarte scurtă poate determina succesul oricărei afaceri.
     
    Noua arhitectură next-generation-data center, dedicată serviciilor de cloud virtual privat implementată în centrele de date Telekom din Bucureşti şi Braşov, este unică pe piaţa din România pentru că permite stocarea si procesarea de volume uriaşe de date fără limitarile serverelor clasice, pe o arhitectură integrată, unificată şi convergentă. Aceasta poate scala individual orice componentă (memorie, disc sau procesor), în funcţie de nevoile fiecărei companii.
     
    De exemplu, o firmă de distribuţie, ce are aplicaţia de gestionare a clienţilor (CRM) găzduită în centrul de date Telekom, odată cu dezvoltarea afacerii şi creşterea numărului de clienţi, va avea nevoie de mai multă memorie pentru a rula aplicaţia. Aceasta poate fi alocată imediat, cu uşurinţă, din cloud-ul Telekom, fără a fi nevoie ca acea companie să investească în echipamente. Sau, în cazul unui trust de presă ce generează foarte mult conţinut video ce trebuie stocat şi accesat, Telekom poate oferi capacitatea virtuală de care are nevoie pentru a rula acest conţinut.
     
    Noua arhitectura este, de asemenea, capabilă să susţină aplicaţii pretenţioase din punctul de vedere al resurselor, condiţii pe care alţi furnizori din piaţă nu au reuşit încă să le ofere.  Un caz concret este cel al unui mare dezvoltator internaţional de aplicaţii cu harţi online ce are necesităţi mari de scriere şi accesare a datelor (un volum de ordinul zecilor de terabites). Acesta a încercat soluţii de storage în cloud de la cei mai mari jucători de pe piaţă, dar infrastructurile lor nu au reuşit să facă faţă cerinţelor. Singura arhitectură ce a rezistat testelor a fost cea a Telekom.
     
    Tot această arhitectură are integrat sistemul de “unified fabric” care unifică reţelele de stocare şi de date, iar capacitatea porturilor prin care circulă datele aduce un spor de performanţă de 8 ori mai mare faţă de modelul tradiţional.
     
    Pentru a asigura cel mai ridicat SLA (nivel minim garantat) din piaţă – de 99,999% disponibilitate – Telekom a dezvoltat o platformă tehnică în care fiecare componentă are redundanţă, adică este dublată fizic, fără niciun single point of failure (SPOF). De asemenea, toate maşinile virtuale ale clienţilor beneficiază automat de funcţia de High Availability, care asigură funcţionarea neîntreruptă a maşinilor virtuale. Cu alte cuvinte, e ca si cum clientul primeşte câte două servere fizice pentru fiecare server virtual achiziţionat. Mai ales pentru aplicaţiile de importanţă critică ale clienţilor, unde fiecare minut de nefuncţionare înseamnă pierderi, acesta este un diferenţiator important faţă de alte soluţii existente pe piaţă.
     
    Şi totuşi de ce cloud: în mod normal , la fiecare 3-5 ani trebuie înlocuite serverele fizice de la sediul clientului. Prin soluţiile de stocare şi procesare a datelor în cloud (VDC – virtual data server), clientul are posibilitatea de a avea cele mai noi tehnologii şi echipamente fără a fi nevoit să îşi achiziţioneze şi să înlocuiască periodic toată infrastructura. Specialiştii Telekom vor face permanent update şi upgrade la platforma de cloud, astfel încât se evită orice întrerupere în activitate şi nu sunt blocate resurse umane pentru a înlocui servere.
     
    “Cererea de soluţii IT web-based este în creştere, iar centrele de date sunt instrumente indispensabile pentru afaceri. Serviciile de hosting Telekom răspund acestor nevoi, fiind o alternativă sigură, sustenabilă şi eficientă financiar. În loc să trebuiască să aloce investiţii iniţiale de capital în infrastructura locală, cu costuri mari de intreţinere, clienţii beneficiază de un serviciu lunar deductibil, care nu implică un efort financiar iniţial”, spune Ovidiu Ghiman, Director Comercial Business, Telekom România.
     
    Şi pentru că securitatea datelor în cloud este unul din subiectele care preocupă multe companii, Telekom oferă  cea mai matură tehnologie de virtualizare din lume, cu upgrade şi dezvoltare continue. Se analizează constant toate vulnerabilităţile şi se trimit automat soluţii de update ale sistemelor de securitate.
     
    Pe site-ul Telekom, companiile pot cere acum un cont de test gratuit pentru Virtual Data Center, ca să îşi determine exact aceste nevoi specifice afacerii lor. 
     
    Mai multe detalii aici
     

  • Peste 20 de răniţi, după ce tavanul unui club de noapte din Ucraina a luat foc

    Tavanul unui club de noapte din Ucraina a luat foc după numărul unui artist care scotea flăcări pe gură, iar în urma incidentului 22 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale din cauza arsurilor sau intoxicării cu fum, relatează Russia Today.

    Incendiul a avut loc sâmbătă noapte în clubul din oraşul urainean Liov, elementele de decor ale acestuia şi echipamentul fiind complet distruse.

    În momentul în care a avut loc incendiul, în club se aflau 250 de persoane. Dintre cele 22 de persoane care au primit îngrijiri medicale, 14 au fost transportate la spital, două fiind în stare critică.

    Animatorul a scos flăcări pe gură care au ajuns la căptuşeala tavanului. Flăcările s-au extins rapid după ce bucăţi de material care ardeau au căzut pe scenă.

    Momentul a fost filmat de tineri aflaţi în club. În timp ce majoritatea se grăbeau spre ieşire, unii au ptofitat de ocazie pentru a face fotografii.

  • Povestea brandurilor româneşti din vin

    Domeniul vinurilor constituie un studiu de caz special. Pe de o parte este un domeniu cu o îndelungată tradiţie, dar sunt şi afaceri noi, care înfloresc, cu investitori deopotrivă români şi străini. Nu mai puţin de 250 de crame funcţionează acum în România, ţară aflată pe locul şase în topul european al producătorilor de vin şi pe locul 12 la nivel mondial. Pe de altă parte, industria de vin este singurul domeniu care se poate lăuda cu absorbţia totală a fondurilor europene pe alocarea de până în 2014. Vinul a ademenit mulţi pasionaţi, care au pus la bătaie milioane sau zeci de milioane de euro, dar cere timp, răbdare şi know-how pentru a culege roadele unei investiţii. Mărcile româneşti se luptă deopotrivă pe piaţa locală şi cea internaţională pentru a atrage consumatorii, a arătat cea mai recentă ediţie a Business Club-ului, realizat cu sprijinul Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, AMRCR, Ecopack şi Cotnari.

    Cum vedeţi perspectivele industriei locale de vin?

    CĂTĂLIN PĂDURARU: Dacă nimic nu se schimbă şi lucrurile rămân în actuala stare de inerţie, pieţele mature au format şi operatori foarte puternici. Nu este o perspectivă luminoasă pentru că nici în prezent nu se pun întrebările fundamentale, de strategii. De obicei nu se răspunde la întrebarea cum, ci de ce, ce, de unde şi pentru ce. În acest context, nu văd cum – decât dacă apare vreun accident, să fim ajutaţi de astre – putem progresa în lipsa oricărui tip de studiu referitor la piaţă. Studiile ştiinţifice sunt singurele care pot răspunde la întrebări fundamentale, este singurul mod de lucru, de a exclude subiectivismul, şi care îndepărtează polemicile. Este vorba, până la urmă, de fundamentarea unor lucruri reale, de cunoaşterea pieţei, a consumatorului, a noului consumator – despre care nu ştim aproape nimic, a modului în care accesează el informaţiile, care sunt tiparele lui de consum. E nevoie de studii antropologice, de studii sociale, economice, e nevoie să vedem ce au făcut alţii. E nevoie să scanăm cu onestitate oferta noastră şi abia apoi să formulăm mesajele pe care vrem să le vindem. În momentul de faţă spunem nişte lucruri valabile, frumoase, bune, dar nu ne diferenţiază cu nimic de restul ofertei din piaţa mare. Apropo de piaţa mare, este nevoie de literatură de specialitate, din limbile de circulaţie internaţională în limba română şi la fel de bine din limba română spre pieţele vorbitoare de alte limbi.

    EMIL DUMITRU: Sigur, s-au făcut foarte mulţi paşi dacă ne uităm la cum arăta România în 2007 şi cum arată azi. Am fost până deunăzi campioni la capitolul absorbţiei de fonduri europene, dar se pare că de doi ani nu mai avem acelaşi succes şi anul acesta avem doar 11 milioane de euro absorbiţi din 47,5 milioane de euro. Asta înseamnă că fie avem o subfinanţare pe partea de creditare, fie s-au birocratizat foarte mult măsurile. Eu am fost în Ministerul Agriculturii când s-a scris primul ordin de ministru pe măsura de reconversie-restructurare, pe care se acordau sume forfetare fără să se ceară adeverinţă, că nu ai nevoie de adeverinţă. La momentul acesta un dosar de reconversie pentru 10 hectare a ajuns să cântărească kilograme. Este un aspect de ordin tehnic care ilustrează foarte bine cât de mult s-a complicat birocraţia. E şi din pricina persoanelor care verifică dosarele depuse de viticultor sau fermier, a dus la un eşec în absorbţie. Dacă discutăm de pieţe, trebuie să ne referim la două subiecte. În primul rând, vinul pe piaţa comunitară şi de export pe terţe pieţe este legat de imaginea de ţară.

    Dacă nu vom avea o strategie pe ce înseamnă participarea la toate târgurile internaţionale astfel încât aceste produse care sunt până la urmă printre puţinele cu care ne putem mândri, şi bine este să o considerăm locomotiva de imagine pe care România ar trebui să o promoveze, n-o să reuşim. Eu ştiu că pieţele spre care ne îndreptăm în comerţul intracomunitar sunt nesemnificative. O altă problemă este piaţa României. Totdeauna vorbim foarte mult de export, dar nu ne concentrăm la consumatorul din România. Oare am comunicat suficient despre ce înseamnă vinul de calitate? Despre ce înseamnă vinurile de origine şi cu indicaţie geografică? Cum se certifică vinurile, pentru a credibiliza? Eu cred că aici este foarte mult de muncă. Au fost investiţi foarte mulţi bani în plantaţii şi în crame şi suntem foarte în regulă, dar ne putem bate de la egal la egal cu tot ce înseamnă vin european? La ce înseamnă promovarea şi explicarea consumatorului, ce înseamnă vinul, până la urmă, încă suntem foarte mult în urmă şi este nevoie de o strategie de promovare pentru toţi actorii – instituţii publice, asociaţii profesionale, specialişti, degustători, investitori, producători – pentru că eu cred că numai aşa putem să avem o imagine corectă de ţară viticolă. Anul trecut, în cea mai mare carte despre vinuri, România avea doar un paragraf, ceea ce este inadmisibil, pentru că România este o ţară viticolă, şi nu o spunem noi. În mediul privat există suficientă expertiză pentru ca publicul, statul să fie de acord să facem parteneriate publice private astfel încât brandul de ţară şi denumirile de origine şi indicaţiile geografice de vinuri din România să poată fi aduse în atenţia consumatorilor.

    BOGDAN MANCIU: Aş începe prin a preciza că în ultimii ani s-au înmulţit producătorii de vin, ceea ce e un lucru foarte bun. Creşte competiţia, ceea ce ne obligă să fim tot mai atenţi la piaţă, la consumator. Marii producători sunt nevoiţi să se reaşeze, în principiu să abordeze mult mai flexibil piaţa. Consumatorul din România este într-un proces de educare, suntem obligaţi cu toţii să face lucrul acesta. Şi cred că avem o şansă pe piaţa internă ca să trecem de la un consum de vin casnic, autoconsum destul de agresiv care există în România, către un consum de vin de o calitate mai bună.

  • Criminalistul din România care a uimit FBI. A ajutat la prinderea a sute de infractori

    Portretistul criminalist Florin Lăzău, care lucrează la Poliţia Bihor, este unul dintre cei mai buni portretişti din Europa şi a ajutat la prinderea a sute de infractori. Românul a reuşit să îi uimească chiar şi pe agenţii FBI la un curs din Statele Unite la care a fost invitat în urmă cu opt ani.

    Florin Lăzău are nevoie de câteva elemente pentru a reconstitui un chip. Cu cât martorul oferă mai multe detalii, cu atât portetrul va fi mai realist. Culoarea ochilor, mărimea frunţii sau forma urechilor sunt trăsături esenţiale, care în decursul timpului nu se schimbă semnificativ, scrie digi24.ro

    Din 2004 şi până astăzi, portretele robot realizate de Florin Lăzău au dus la rezolvarea a sute de cazuri .În ultimii ani, Florin Lăzău a fost contactat şi de oamenii legii din alte judeţe pentru a-i ajuta. Criminalistul este singurul din România specializat pe îmbătrânirea facială, proces care duce la găsirea copiilor dispăruţi după 20 de ani.

    Este nevoie fie de o poză din copilărie, fie de un portret întocmit pe baza datelor oferite de părinţi. Apoi specialistul îşi imaginează cum ar putea să se dezvolte osul cranian dar şi celelalte elemente ale feţei. Totul este însă relativ pentru că fizionomia se poate schimba din diverse motive.

    Un caz celebru este cel al unei fete care a dispărut la vârsta de 7 ani din comuna bihoreană Curtuişeni. Tânăra s-a urcat într-un tren, a ajuns în judeţul Vâlcea unde a primit o altă identitate, iar mai apoi a fost dată spre adopţie în Italia. După 20 de ani, fata a văzut portretul digital realizat de Florin Lăzău pe un site şi şi-a dat seama că ea este cea căutată.