BusinessMagazin

Tag: Moda

  • Cum să vinzi produse de lux fără să trezeşti scrupulele morale ale clienţilor

    Ilaria Fendi, care a părăsit renumita casă de modă pentru a-şi urma propriul drum, a creat o gamă de produse ce se adresează cumpărătorilor de articole de lux care vor să fie percepuţi ca atenţi faţă de mediul înconjurător. Accesoriile, fie ele genţi sau bijuterii, sunt confecţionate din materiale refolosibile, cum ar fi bucăţi de lemn, PVC, bucăţi de materiale textile şi piele sau chiar mânere vechi de la sertare ori capace de sticle sau cauciuc de la jucării vechi.

    Gama Ilariei Fendi, denumită Carmina Campus, cuprinde genţi şi bijuterii cu preţuri de la câteva sute la câteva mii de dolari şi se înscrie într-un curent din care fac parte game de lux de la firme ca Monique Péan sau Alabama Chanin, menite a-i face pe clienţi să se simtă bine când cumpără un produs scump, ştiind că a fost realizat din materiale reciclate, în fabrici care nu exploatează muncitorii şi confecţionat prin metode nepoluante.

    Articolele de acest tip se adresează celor care deja au genţi, bijuterii ori alte articole clasice produse de companiile din industria luxului şi care caută ceva diferit. Gama Carmina Campus s-a dovedit atât de apreciată, încât acum diverse firme îi pun la dispoziţie Ilariei Fendi materia primă necesară.

    Spre exemplu, producătorul auto Mini i-a furnizat creatoarei, pentru genţi şi poşete, resturi de la materiale folosite pentru îmbrăcarea scaunelor din maşini, precum şi parasolare, din care au fost confecţionate oglinzi de machiaj. Producătorul de băuturi Campari i-a oferit Ilariei Fendi folii mari de PVC utilizate iniţial pentru afişe publicitare şi care acum şi-au găsit un nou uz ca materie primă de genţi şi poşete.

  • Cu materialul, culorile şi iniţialele clientului

    Această dorinţă a sa nu a trecut neobservată de companiile din domeniul luxului, care le permit clienţilor să personalizeze produse deja existente sau să solicite produse lucrate manual la comandă.

    Spre exemplu, Bottega Veneta le oferă clienţilor posibilitatea să-şi pună iniţialele pe genţile de piele cu litere în divese culori, iar Louis Vuitton le oferă clienţilor mai multe opţiuni prin serviciul său Haute Maroquinerie, astfel încât aceştia pot contribui la realizarea designului unei genţi alegând unul dintre cele cinci stiluri oferite, culorile şi căptuşeala sau elementele metalice, după care comanda este trimisă la atelierele firmei.

    Casa Prada are şi ea un serviciu similar prin care clienţii pot cumpăra genţi şi alte articole de marochinărie lucrate la comandă şi au posibilitatea să aleagă culori şi finisaje. La fel şi Goyard, care realizează geamantane şi genţi de voiaj la comandă din 1853, iar mai nou creează şi genţi pentru biciclete pliabile ori garderoburi pentru hăinuţele căţeilor. Alte companii oferă servicii de personalizare cu iniţialele utilizatorului a produselor de papetărie folosite ori a mapelor pentru documente.

    Creşterea cererii de produse lucrate la comandă se datorează, spun specialiştii, dorinţei firmelor de a oferi clienţilor garanţii că produsul este deosebit, chiar greu de reprodus dacă are o lucrătură mai complicată, dar şi dorinţei clienţilor de a avea ceva mai trainic, în condiţiile în care multe din produsele din ziua de azi nu mai sunt realizate să ţină prea mult.

  • Ultimul lătrat în marketing: genţi cu nume de câine

    După ce şi-a încercat norocul în literatură şi cinematografie, Cornelia Guest a ajuns să creeze o gamă de poşete din categoria “cruelty-free” (produse realizate fără a cauza suferinţa sau moartea vreunui om sau animal), realizate din PVC, dar care arată ca şi cum ar fi din piele.

    Poşetele şi genţile realizate de americancă, cu aspect luxos şi adecvat fiecărui anotimp, costă câteva sute de dolari, fiecare model primind numele unui prieten sau animal de companie al creatoarei. Cornelia Guest are nouă câini, un măgăruş şi o broască ţestoasă.

  • Lâna revine puternic la modă

    Volumul lânii produse în Marea Britanie a crescut cu 12% în 2011 faţă de anul precedent, iar preţul lânii pe piaţa de la Bradford, centrul industriei britanice de profil, a urcat la 38 de pence în 2008 la 160 de pence pe kilogram. Exporturile de lână din Australia, care livrează 90% din toată lâna folosită la nivel global pentru fabricarea de haine, s-au majorat şi ele progresiv în ultimii cinci ani. Campania iniţiată de prinţul Charles în favoarea folosirii lânii ca alternativă la fibrele sintetice a avut şi ea importanţa ei. Unul dintre premiile industriei de modă, International Woolmark Prize, câştigat de Karl Lagerfeld şi Yves Saint Laurent în 1954, a fost relansat în 2011, iar câştigătorul a fost belgianul Christian Wijnants, designer de tricotaje.

    La impunerea tricotajelor de lână contribuie şi creatorii de modă care propun produse cu modele ce amintesc de creaţiile artiştilor graffiti, dar şi, la fel ca în domeniul alimentar, dorinţa cumpărătorilor de a şti cât mai exact de unde provine produsul, aşa cum se întâmplă cu produsele bio locale, după cum spun specialiştii în domeniu.

  • Cei mai buni cronicari de modă: pictorii (VIDEO)

    Aceasta prezintă tablouri ale unor artişti impresionişti ce surprind foarte bine moda anilor 1860-1880, aflate în colecţia muzeului sau împrumutate de la alte instituţii, completate de articole vestimentare de epocă, pentru a da publicului o imagine cât mai clară a unei perioade de schimbări, în care apar marile magazine şi case de modă.

    Articolele vestimentare expuse nu sunt însă cele din garderoba personajelor din tablouri, cu excepţia rochiei de vară purtate de Prosperie de Fleury în tabloul realizat de soţul său Albert Bartholomé, “În seră” (foto).

    Expoziţia va rămâne deschisă până la 20 ianuarie 2013.

  • Moda uniformelor şcolare (FOTO)

    Prezentări recente ale unor colecţii de modă au dat la iveală preferinţa creatorilor pentru roşu-cireaşă, albastru regal sau bleumarin, verde închis, gri închis şi violet, pe care le consideră potrivite pentru sezonul de toamnă/iarnă. Toate aceste culori se regăsesc în diverse uniforme şcolare, iar creatorii de modă se joacă acum cu ele combinându-le în diverse moduri.

    Interestul industriei modei pentru culorile uniformelor şcolare se explică, spun specialiştii din domeniu, prin aerul de sobrietate şi de eleganţă subtilă pe care acestea îl conferă, mai ales atunci când sunt folosite materiale simple şi croieli clasice, ce dau un sentiment de siguranţă purtătorului într-o vreme când multe din elementele lumii pe care o cunoştea se schimbă. În plus, nişte haine în culori şi croieli apropiate de idealul clasic al uniformei şcolare, cum ar fi fustele plisate, le amintesc purtătoarelor (sau măcar mamelor lor) de vremuri mai lipsite de griji.

    Alţi experţi spun însă că aceste culori sunt pur şi simplu o reacţie normală la o vară de imprimeuri îndrăzneţe şi culori pastelate. Totodată, culorile, materialele şi croielile inspirate de uniformele şcolare pot fi combinate cu alte articole cu imprimeuri ori croieli îndrăzneţe, fără că persoana care le poartă să pară, în general, ţipător îmbrăcată, cum ar fi de exemplu un pulover de damă cu anchior, prevăzut cu petice cu cristale Swarovski pe coate.

  • În tendinţe: manechine la a doua tinereţe (FOTO)

    Creşterea popularităţii noului tip de modele se datorează faptului că femeile din generaţia baby-boomers nu mai apreciază reclamele în care produsele sunt prezentate ca pentru tinere între douăzeci şi treizeci de ani.

    Multe dintre destinatarele reclamelor, femei în jur de 50 de ani şi peste, preferă să vadă colege de generaţie elegante şi pline de strălucire care folosesc produsele cosmetice, poartă bijuteriile sau hainele adresate lor. De aceea, producătorii au început să aleagă femei cu părul cărunt nevopsit, care nu încearcă să-şi ascundă vârsta.

    Jacky, model pentru American Apparel:

    Cindy Joseph, model pentru Esprit de Corps şi Banana Republic:

  • Moda 2013: cine n-are artişti plastici să-şi cumpere (FOTO)

    Una din ultimele tendinţe în domeniul modei presupune colaborarea creatorilor de haine cu artişti plastici pentru diverse colecţii, scrie The Telegraph. Astfel, fondatoarea casei de modă Marni, Consuelo Castiglioni, a făcut echipă cu artistul american Brian Rea la realizarea unor genţi şi tricouri, precum şi cu olandezul Rop van Mierlo, impresionată fiind de seria de picturi cu animale sălbatice ale acestuia. Amprenta lui Van Mierlo se regăseşte în colecţia de primăvară/vară 2013.

    La rândul său, Lacoste Live! a lansat o minicolecţie în colaborare cu ilustratorul american Micah Lindberg.

    Loewe a colaborat cu artistul spaniol Antonio Ballester Moreno la o gamă de eşarfe.

    Producătorul american de articole de lux Coach a transpus arta lui James Nares în genţile sale de damă.

    Nici Louis Vuitton nu s-a lăsat mai prejos, realizând în parteneriat cu cunoscuta artistă japoneză Yayoi Kusama o colecţie de articole vestimentare, pantofi şi genţi.

  • Vreţi un coteţ de lux pentru căţel?

    Unii şi-au comandat chiar cuşti ecologice, cu panouri solare sau plante pe acoperiş, scrie The New York Times. Ceea ce se remarcă însă în ultima vreme este că animăluţul pentru care se face toată această investiţie nici nu prea mai locuieşte acolo, pentru că a ajuns să fie considerat din ce în ce mai frecvent drept un membru al familiei şi ca atare primit în casă, eventual şi-n pat. Aceasta însă nu-i face pe proprietari să renunţe la cuşti, pentru care au, dimpotrivă, pretenţii din ce în ce mai mari.

    Cuşca modernă trebuie să fie un obiect care se potriveşte cu casa pe lângă care este aşezată şi o realizare cât mai complexă. Spre exemplu, în cazul unui căţel cu probleme locomotorii adoptat de la un adăpost, stăpânii au comandat un coteţ cu ferestre, care să-i permită să vadă tot ce se petrece afară, chiar stând aşezat jos înăuntru. O căsuţă luxoasă pentru căţel, creată de un designer cunoscut, costă de la câteva sute la câteva mii de dolari, ba chiar până la 20.000 de dolari, şi este fie o versiune în miniatură a casei stăpânului, ori o adevărată operă de artă. E cazul celei comandate de supermodelul Rachel Hunter şi ai cărei pereţi sunt decoraţi cu urme de lăbuţe şi oase, imagini de căţei, la care se adaugă corpuri de iluminat prinse în fier forjat şi podea de teracotă.

    Moda apelului la designeri sau arhitecţi pentru adăpostul câinelui nu este însă tocmai nouă, însuşi Frank Lloyd Wright fiind solicitat să creeze o cuşcă de către fiul unui client, îngrijorat că trebuia să-şi lase câinele afară din casă.

  • Ce legătură e între H&M şi enigmaticul Martin Margiela (VIDEO)

    Martin Margiela s-a impus în domeniu la sfârşitul anilor ’80 şi a rămas un designer important de atunci, dar nu s-a lăsat niciodată fotografiat şi nici nu a acceptat să discute faţă în faţă cu jurnaliştii, astfel încât puţină lume se poate lăuda că-l cunoaşte. Margiela a părăsit casa de modă care-i poartă numele în anul 2009, însă designerii acesteia i-au păstrat stilul ce l-a consacrat.

    Pe lista de colaboratori ai H&M se mai înscriu Karl Lagerfeld, primul mare creator care a realizat o colecţie pentru lanţul de magazine, urmat de olandezii Viktor&Rolf, de Stella McCartney, Donatella Versace sau Rei Kawakubo de la Comme des Garcons.