BusinessMagazin

Tag: lux

  • Capitalista săptămânii: Barbe Nicole Ponsardin (1777-1866)

     La doar 28 de ani, a preluat afacerea familiei Clicquot Ponsard, în urma decesului soţului ei, şi a decis ca numele şampaniei să conţină cuvântul Veuve (văduvă), iar până în prezent numele şampaniei este Veuve Clicquot Ponsardin. În 2012 s-au vândut aproximativ 1.500.000 de sticle în întreaga lume, Veuve Cliquot Ponsardin devenind a doua marcă de şampanie din lume ca vânzări.

    Barbe Nicole Ponsardin s-a născut pe 16 decembrie 1777 în Reims (Franţa), într-o familie de comercianţi. Tatăl său, Ponce Jean Nicolas Philippe Ponsardin, era un om ambiţios, care prin muncă şi agoniseală a trecut de la clasa de mijloc în cea a nobilimii. Încă din copilărie, Ponsardin a fost puternic influenţată de înclinaţiile politice ale tatălui ei.

    Ea s-a căsătorit la vârsta de 21 de ani cu François Clicquot, care provenea dintr-o familie bogată ce deţinea podgorii, facea afaceri cu lână şi tranzacţii bancare. Soţul ei a murit şase ani mai târziu. Rămasă văduvă la 27 de ani, a preluat cârma afacerilor soţului. Ajutată financiar de socrul său, s-a hotărât să se concentreze asupra podgoriilor şi a cramelor unde producea vin şi şampanie.

    Sub conducerea sa, afacerea a devenit prosperă: în 1805 a expediat 110.000 sticle de şampanie, dintre care 25.000 cu destinaţia Rusia, iar în 1814 a trecut peste embargoul impus Europei şi a trimis către Sankt Petersburg 10.550 sticle de şampanie. În 1816 a reinventat rastelurile numite ”Pupitres„, unde sticlele stau orientate cu dopul în jos şi sunt supuse procedeului ”remuage, adică la rotiri periodice pentru ca reziduurile de drojdie să se acumuleze în gâtul sticlei. Ea şi-a dat sema că trebuie să modifice ceva la produsul ei pentru a face faţă comenzilor, astfel că a adăugat zahăr şi drojdie la vinul său alb.

    Drojdia generează o refermentare în sticlă, proces prin care zahărul se transformă în dioxid de carbon (tehnica este folosită şi în prezent, cu foarte puţine modificări). Jean-Rémy Moët, principalul concurent al lui Ponsardin, a fost nemulţumit că nu a reuşit să reproducă metoda şi că nu a reuşit să afle secretul păstrat cu sfinţenie de lucrătorii din pivniţele Veuve Clicquot Ponsardin. Producţia de şampanie Veuve Clicquot Ponsardin a crescut constant, iar Ponsardin şi-a propus să construiască un imperiu global.

    A murit însă în 1866. Invenţia ei permite producţia în cantităţi mari a unor produse de calitate, care reprezină cu succes luxul şi rafinamentul. La 10 ani după moartea sa, pe 12 februarie 1877, firma înregistrează prima etichetă galbenă cu marca fabricii, lucru neobişnuit pentru acea vreme.

    Clicquot Ponsardin a fost poreclită ”La Grande Dame de la Champagne„ şi din 1972 în cinstea ei se acordă premiul pentru cea mai bună femeie antreprenor sau director de firmă. La început premiul se acorda doar în Franţa, apoi s-a extins şi peste hotare, în 27 de ţări. În fiecare an, după acordarea premiului, câştigătoarele din fiecare ţară se întâlnesc la Reims pentru a lua parte la Forumul Internaţional Business Woman. Discuţiile au loc pe domeniul ”Marii Doamne a Şampaniei„.

  • Cu cât îşi plătea Dinu Patriciu piloţii care urcau la manşa avionului său de lux

    Avion personal, iaht şi vile luxoase. De toate acestea se bucura Dinu Patriciu. Om de afaceri prosper, bărbatul nu ţinea cont de bani atunci când venea vorba de confort, dar nici în ceea ce priveşte plata celor care lucrau pentru el.

    Spre exemplu, piloţii care urcau la bordul avionului său, a cărui valoare ajungea la 12 milioane de euro, primeau erau răsplătiţi regeşte de omul de afaceri decedat anul trecut în luna august.

    Ce beneficii primeau piloţii care urcau la manşa avionului de lux al lui Dinu Patriciu

     
     

  • Cum arată cel mai LUXOS restaurant McDonald’s din Europa – FOTO

    Amplasată pe una dintre cele mai populare străzi din oraş, construcţia a fost ocupată de McDonald’s în ultimii 45 de ani, având o structură din sticlă construită iniţial în 1960.

    După ce a fost votată drept cea mai urâtă clădire din oraş, autorităţile locale au luat în considerare varianta demolării acesteia, notează Business Insider.

    Sediul este închiriat, însă, de McDonald’s pentru încă 40 de ani, astfel că până la urmă s-a decis reconstruirea localului.

    Firma de arhitectură Mei Architects a fost angajată, astfel, să se ocupe de împrospătarea sediului, iar rezultatul plasează localul în topul celor mai luxoase restaurante de tip fast-food.

    Noul sediu McDonald’s este construit din sticlă şi include, între altele, canapele din piele, o scară interioară spiralată din oţel alb şi o faţadă aurie cu mici perforaţii în formă de inimă, care formează o imagine “pixelată” cu un grup de persoane.

    „Cum programul McDonald’s este non-stop, felul în care arată când se lasă întunericul este important”, susţin autorii proiectului. „În timpul zilei, clădirea este atrăgătoare pentru cumpărători, în timp ce seara devine populară pentru viaţa de noapte”, mai spun aceştia.

    În plus, pentru a întări legătura dintre local şi spaţiul înconjurător, terasa exterioară a restaurantului include piese de mobilier asemănătoare celor regăsite în alte zone din Rotterdam.

  • Cum arată COMPLEXUL de lux în care are loc summitul G7 – FOTO

    Reuniunea din acest an se desfăşoară la Castelul Elmau, transformat într-un complex de lux, aflat în staţiunea Garmisch-Partenkirchen din apropierea oraşului Elmau (Bavaria) şi a frontierei cu Austria.

    Schloss Elmau Retreat a fost deschis în luna Martie a acestui an, la circa opt ani de la reconstrucţia şi extinderea Castelului Elmau. Pe lângă cele 47 de camere, complexul include, între altele, trei restaurante, o librărie şi un centru Spa.

    FOTO | Cum arată COMPLEXUL de lux în care are loc summitul G7

  • Test drive pe străzile Romei cu Mondeo Vignale, pariul Ford pe piaţa de lux: Doar la scaune s-a lucrat doi ani şi jumătate

    Pasionaţii de maşini se uită la puterea motorului, la tipul de motorizare sau la consum, însă pentru un pasionat de lux, caii de sub capotă nu vor fi de ajuns, el va căuta detalii care stau în designul exterior sau în finisajele artizanale de la interior, precum cusăturile manuale sau tipul de piele.

    CITEŞTE MAI MULTE DESPRE MODELUL DE LUX FORD

  • Au cerut bani pentru a ajuta bolnavii de cancer. După ce au strâns peste 100 de milioane de dolari, şi-au cumpărat vacanţe şi maşini de lux

    Caz unic în America: organizaţia de caritate Rayanolds a cerut bani pentru a ajuta bolnavii de cancer, dar banii au fost folosiţi de membrii organizaţiei pentru achiziţionarea unor maşini de lux şi pentru vacanţe.

    Patru grupuri au cerut bani pentru a ajuta pacienţii bolnavi de cancer şi au utilizat donaţii de 187 de milioane de dolari pentru a plătii locurile de muncă ale famiiliei şi ale prietenilor şi excursii de lux, spune guvernul. Marţi, Comisia Federală pentru Comerţ a anunţat acuzaţiile împotriva Raynolds şi consilierilor săi, acuzaţii întemeiate pe faptul că organizaţiile au fost organizaţii de caritate doar cu numele. De fapt, guvernul spune că cele patru organizaţii au furat 187 milioane de dolari din donaţii între 2008 şi 2012 pentru diverse activităţi profitabile pentru familiei şi prietni, au consumat donaţiile pe maşini, excursii, croaziere de lux, pentru şcoli, abonamente la gimnastică, evenimente sportive şi bilete de concerte şi întâlniri cu membrii site-ului.

    Mai puţin de 3 % la sută din banii strânşi au mers la pacienţi, a spus FTC. Toate cele 50 de state şi Districtul Columbia au aderat la tarifel FTC. Ei au angajat colectori de fonduri pentru  a strânge donaţii. Colectorii de fonduri au profitat de marketingul prin telefon şi email, şi au făcut solicitări menite să impresioneze, ele au fost semnate cu nume de presupuse persoane bolnave de cancer. Tin totalul fondurilor peste 80 % din fondurile organizaţiei de caritate Rynolds au fost investite în excursii la Disney World şi pe croaziere.

    Când CFA a zis că banii au fost folosiţi pentru a ajuta părinţii bolnavi de cancer, cel puţin unele cazuri au fost aparent false.

    Adesea cei care strângeau fonduri îşi alegeu cu atenţie donatorii folosind sisteme de date elaborate. Punctul de pornire să câştige încrederea prin apeluri repetate, cerând fonduri pentru o serie de organizaţii de caritate.

    Experţii guvernamentali şi profesionişti ai organizaţiilor de caritate sunt duri cu acest tip de escrocherii şi spun că Roynald foloseşte tactici de racolare a donatorilor asemănătoare cu cele ale organizaţiilor de renume, dar adevăratele organizaţii de caritate nu fac astfel de escrocherii.
     

  • Cât costă viaţa unei comunităţi de oameni ce trăiesc într-o permanentă croazieră de lux

    Un stil de viaţă care combină traiul pe un yacht privat cu o casă de vacanţă de lux, ce te poartă în jurul globului, şi care îţi oferă privelişti diferite în fiecare dimineaţă este ceea ce The World Residences at Sea oferă, prin intermediul unuia dintre cele mai mari vase de croazieră din lume. The World cântâreşte 43.524 tone, are 196 metri lungime şi 30 de metri înălţime şi serveşte drept “cartier rezidenţial” pentru persoanele care călătoresc cu el. Pe vas există 165 de locuinţe individuale, iar  rezidenţii sunt atât proprietarii acestor locuinţe, cât şi, în mod colectiv, ai vasului. Ei au parte astfel de experienţe ce depăşesc standardele obişnuite ale unei călătorii de lux în jurul lumii.

    Vasul a fost ideea lui Knut U. Kloster, a cărui familie are o istorie bogată în industria marină. A fost construit în Suedia, lansat în martie 2002 şi cumpărat de rezidenţi în 2003. De atunci, the World a navigat continuu în jurul globului, cu opriri în cele mai exotice locuri, permiţând rezidenţilor să se trezească într-o nouă destinaţie la fiecare câteva zile.

    Linia de lux porneşte în croazieră din aproximativ doi în doi ani.

    Ocuparea medie este de 150 de rezidenţi şi invitaţi.  Cine sunt rezidenţii vasului? Vârsta lor medie este de 64 de ani, dar 35% dintre ei au sub 50 de ani. Sunt descrişi drept activi, orientaţi spre antreprenoriat şi filantropie, pasionaţi de cunoaştere, aventură şi călătorii. Mulţi dintre ei locuiesc pe vas întregul an, în timp ce alţii folosesc The World ca reşedinţă de vacanţă, pe care plutesc dela patru la şase luni pe an.

    Rezidenţii au în comun pasiunea pentru cunoaştere, aventură şi călătorii. Fiecare dintre ei are un cuvânt de spus în ce priveşte alegerea itinerarului. Există şi un program de Enrichment, prin care le unt aduşi la bord ghizi şi specialişti în numeroase domenii: scufundări, degustarea vinului, cultura lumii – cu scopul de a-i pregăti pentru fiecare port în care ajung.

    Vasul are 12 punţi şi cele mai luxoase dotări: spa, bibliotecă, cinema, spital şcoli, bucătari personali, antrenori personali, cât şi un teren virtual de golf.

    Rezidenţii plătesc între 700.000 de dolari şi 10 milioane de dolari pentru o astfel de locuinţă. Există de asemenea costuri de întreţinere ce variază în funcţie de dimensiunea locuinţei, cât şi alte costuri administrative ce ţin de administrarea navei, ce include şi plata salariilor angajaţilor.

    Majoritatea apartamentelor sunt deja vândute, dar din când în când cineva eliberează câte o locuinţă şi anunţă vânzarea pe site-ul The World Residences.

     

     

  • Genetica şi mobilierul de lux în aceeaşi ecuaţie

    La 34 de ani Cristina Iederan are la Cluj două magazine cu mobilier de lux şi se concentrează pe soluţiile de amenajare mai mult decât pe vânzarea efectivă, la bucată, a pieselor de mobilă. Tânăra antreprenoare spune că nu s-a îmbogăţit, dar nici nu se vede făcând altceva.

    Îmi place să compar mobilierul cu maşinile. Aşa cum există Dacia, Mercedes şi Bentley, la fel şi în cazul mobilierului există diferite categorii de produse, iar preţul reflectă calitatea lemnului, a designului, a manoperei, marca“, spune Cristina Iederan, care a fondat afacerea Home Couture, care operează două magazine cu mobilier de lux la Cluj, sub marca Lovely.

    „Antreprenoriatul mi se potriveşte pentru că întotdeauna am avut o fire independentă. De fapt, chiar aşa mă caracterizează prietenii: căpoasă şi independentă“, spune Cristina Iederan, care a ales să-şi clădească propria firmă în 2008, exact în momentul în care apetitul de cheltuială al românilor avea să se reducă drastic. A ales să rişte, să pună la bătaie banii familiei, propria siguranţă financiară şi deşi spune că a întâlnit nenumărate momente dificile, în care se întreba, de pildă, cum să găsească bani necesari pentru finanţare, „îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu mă văd niciodată făcând altceva“.

    Absolventă a Facultăţii de Biochimie (2003), specializarea Genetică, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, s-a angajat încă din ultimul an de studenţie, la recomandarea unei prietene, în cadrul unui showroom Franke, specializat în vânzarea de echipamente de bucătărie. „Firma la care lucram atunci a încercat ceva nou în anii de glorie în afaceri, perioada 2004-2005, adică să vândă şi mobilier de bucătărie, împreună cu echipamentele Franke. Decizie care s-a dovedit inspirată, fiind o abordare nouă pe piaţa din Cluj“, spune tânăra antreprenoare. Atunci a intrat în contact cu mobilierul de lux, „am descoperit o lume nouă a mobilierului importat din Italia, am trecut prin cursuri de marketing şi design“, iar showroomul Franke a devenit o franciză a afacerii Class, deţinută de antreprenoarea Camelia Şucu.

    „N-am practicat niciodată în domeniul în care am studiat, dar susţin şi acum cu toată convingerea că studiile în chimie pe care le-am absolvit mi-au fost de folos deopotrivă în cizelarea mea ca om, dar şi ca femeie de afaceri.“ Ideea de a se lansa în aventura antreprenoriatului i-a venit în vremea în care era angajată şi se gândea că are idei bune de pus în practică, pe cont propriu. „Tot bagajul de cunoştinţe necesar a fost acumulat la primul loc de muncă, de care m-am desprins uşor“, povesteşte clujeanca. Primii paşi au fost să stabilească relaţii cu mai mulţi furnizorii italieni despre care spune că, „în timp i-am cernut prin standardele calităţii, corectitudinii şi fair-playului“, astfel încât lucrează acum cu 10-12 firme producătoare.

    Despre investiţia iniţială, de circa 20.000 de euro, spune că a avut suportul părinţilor, dar că ulterior trebuie să creşti volumul de bani alocaţi şi pentru a finanţa afacerea a trebuit să vândă apartamentul în care locuia. În 2008 a încercat marea cu degetul şi a deschis un spaţiu de vânzare, cu o suprafaţă de 80 mp. În vara anului următor se muta într-un spaţiu de 100 mp pe unul din principalele bulevarde din Cluj-Napoca şi îşi aminteşte cu claritate că ziua deschiderii a fost una dintre cele mai călduroase din an, iar „soarele răzbătea cu toată puterea lui de iulie prin faţada de sticlă a magazinului, mobilat până în cel mai mic detaliu, în stil neoclasic, un amestec cald între clasic şi modern“. Pas cu pas antreprenoarea a crescut afacerea, iar 2014 a fost un an de investiţii susţinute.

    Pe lângă extinderea spaţiului de vânzare stradal, ajuns la 200 mp, pentru care a fost necesar un buget de investiţii de 20.000 de euro, Home Couture a făcut şi primul pas într-un centru comercial, inaugurând un magazin de 150 mp în Iulius Mall, în urma unei investiţii de 100.000 de euro. Numele ales pentru magazine este Lovely şi Iederan spune că s-a gândit la asocierea imaginii cu „o mică bijuterie de platină, ceva încântător, dar în acelaşi timp maiestuos“.

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.