1. Mara Carfagna – Italia – Ministrul pentru Egalitate 2008-2011
2. Eva Kaili – membru al Parlamentului European – Grecia – 2017
3. Eunice Olsen – membru al Parlamentului din Singapore – 2004-2009
4. Natalia Poklonskaya – deputată din Rusia – 2017
5. Vanja Hadzovic – Ministrul Afacerilor Externe al Serbiei – 2013
Colecţia conţine peste 100 de piese încadrate în trei categorii: Festa dell’Infanzia, Festa della Principesa şi Festa della Tradizione, printre care se numără un colier care pare format din baloane de acvamarine, smaralde, ametiste, diamante rotunde şi turmaline roz, o broşă din aur roz cu rubine şi diamante ce închipuie o îngheţată pe băţ, un inel cu un mic tort din aur roz cu calcedonii, agate, rubine, smaralde şi diamante ori un colier de platină cu turmaline, rubelite, ametiste şi diamante, care amintesc de ardeii iuţi care se atârnă în sudul Italiei pentru noroc.
Colecţia conţine peste 100 de piese încadrate în trei categorii: Festa dell’Infanzia, Festa della Principesa şi Festa della Tradizione, printre care se numără un colier care pare format din baloane de acvamarine, smaralde, ametiste, diamante rotunde şi turmaline roz, o broşă din aur roz cu rubine şi diamante ce închipuie o îngheţată pe băţ, un inel cu un mic tort din aur roz cu calcedonii, agate, rubine, smaralde şi diamante ori un colier de platină cu turmaline, rubelite, ametiste şi diamante, care amintesc de ardeii iuţi care se atârnă în sudul Italiei pentru noroc.
1. Mara Carfagna – Italia – Ministrul pentru Egalitate 2008-2011
2. Eva Kaili – membru al Parlamentului European – Grecia – 2017
3. Eunice Olsen – membru al Parlamentului din Singapore – 2004-2009
4. Natalia Poklonskaya – deputată din Rusia – 2017
5. Vanja Hadzovic – Ministrul Afacerilor Externe al Serbiei – 2013
Numărul săracilor “absoluţi” – sau cei care nu îşi pot permite să cumpere un coş al bunurilor şi serviciilor necesare – ajungea la 4,7 milioane, anul trecut, de la 1,7 milioane, în 2006, potrivit Istat, Institutul Naţional de Statistică din Italia, reprezentând 7,9% din populaţie, majoritatea concentrându-se în regiunile sudice ale ţării.
În contextul în care Italia a trecut în perioada 2008-2013 prin cea mai acută şi lungă recesiune de la Al Doilea Război Mondial, mai mult de un sfert din producţia industrială a ţării a fost afectată. În aceeaşi perioadă a crescut şomajul, rata ajungând la 13% în 2014, de la 5,7% în 2007. Rata şomajului a fost de 11,3%, în mai.
Timp de zeci de ani, Italia a raportat o rată scăzută a fertilităţii, doar 1,35 copii per femeie, comparativ cu media de 1,58 din cele 28 de state membre ale UE, în 2015.
“Raportul pe sărăcie arată cât de inutil este să evidenţiezi de ce sunt mai puţin nou-născuţi în Italia”, a spus Gigi De Palo, directorul Forumului Asociaţiilor de Familii din Italia.
Numărul celor săraci absoluţi a crescut, anul trecut, în segmentul celor tineri, ajungând la 10% pe intervalul de vârstă 18-34 de ani. Rata a scăzut cu 3,8% pentru populaţia cu vârstă de peste 65 de ani, potrivit raportului Istat.
La începutul acestui an, Parlamentul a aprobat un nou instrument care să combată sărăcia, numit venitul de incluziune, care înlocuieşte măsurile existente care sprijină venitul, în urma cărora vor beneficia 400.000 de gospodării, 1,7 milioane de oameni, în total, potrivit publicaţiei Il Sole 24 Ore, care citează documente parlamentare. Programul va fi finanţat cu resurse de aproape două miliarde de euro, anul acesta, finanţare care ar trebui să crească la 2,2 miliarde de euro, în 2018, potrivit aceleiaşi surse.
„Locuiesc în Italia de 14 ani, am dat aici examenul de limbă şi sperăm să fie bine. Am dat Bacalaureatul acolo şi acum m-am întors acasă. O să dau admiterea şi în Italia, dar acolo se dă pe 5 septembrie şi este puţin mai greu pentru că sunt doar 100 de locuri scoase la concurs. Dar cel mai mult îmi doresc să ajung aici, cu toate că îmi este puţin teamă de chimie. Dar cu siguranţă voi rămâne aici să profesez. Diferenţa este că pregătirea şcolară aici, în România, este mult mai ambiţioasă, adică, eu am făcut clasa I aici şi ştiam să scriu, să număr, ştiam engleză, iar când am ajuns în Italia, am observat că elevii nu ştiau toate aceste lucruri. Eu m-am tot documentat şi am aflat că în România, practica la medicină este mult mai bine făcută. Acolo totul se bazează mai mult pe teorie”, a declarat Ana, în vârstă de 20 de ani.
Pentru cei mai mulţi candidaţi nu mai există nicio altă opţiune în afară de Medicină, unii dintre ei aflându-se şi la a doua încercare.
„Este a doua oară când dau la Medicină, dar anul acesta cred că m-am pregătit mai intens şi nu mai am nicio teamă. Şi dacă nu iau nici acum, sigur aş încerca, din nou, la anul, pentru că medicina este una dintre cele mai frumoase ştiinţe şi chestia asta mă reprezintă. Mi-ar plăcea tare mult să fac neuroghirurgie. Mă bate gândul să plec din ţară, dar doar vreo doi-trei ani pentru a mă perfecţiona, după care m-aş întoarce. Mă motivează şansa de a demonstra că se poate şi la noi în ţară”, a explicat Mihai, candidat la Medicină generală.
Cum au renunţat suedezii la fumat? Se pare că au adoptat o strategie de „reducere a riscurilor” şi au înlocuit în mare măsură ţigările cu un produs care furnizează consumatorilor atât nicotină, cât şi tutun, dar nu creşte şansele de deces din cauza fumatului. Acest produs se numeşte „snus” şi constă, practic, în pungi de tutun umed pe care utilizatorul le pune sub buza superioară.
Acest obicei datează de la începutul secolului al XVIII-lea până în timpul celui de-al doilea război mondial, când ţigările au devenit populare. Fumatul a atins punctul culminant în Suedia în 1980, ajungând la 34% din populaţie. De atunci, conştientizarea crescândă a pericolelor asociate cu fumatul a determinat o reducere constantă a ratei fumatului, aşa cum se întâmplă acum în mare parte din lumea occidentală. Spre deosebire de aceştia, însă, fumătorii suedezi au avut un mod original de a renunţa la fumat, fără să depăşească dependenţa de nicotină, ceea ce, desigur, este cea mai dificilă parte.
Odată cu anii 1990 vânzările de ţigări au scăzut, în timp ce vânzările de snus au urcat. Până în 199 au fost vândute mai multe cutii de snus decât pachetele de ţigări, un decalaj care s-a accentuat în următorii ani. Astăzi, 15% dintre suedezi folosesc snus. Deşi producătorii de snus, cum ar fi Suedia Match, nu au voie să susţină că produsul lor este mai puţin dăunător decât ţigările, suedezii şi-au dat seama de asta. Guvernul a creat, în cele din urmă, stimulente fiscale pentru ca oamenii să aleagă snus-ul în deterimentul ţigărilor.
În contextul în care zeci de mii de imigranţi salvaţi din largul Libiei sunt transferaţi lunar în Italia, Guvernul de la Roma a cerut Uniunii Europene să preia extracomunitari, avertizând că, în caz contrar, ar putea trece la închiderea porturilor italiene. Comisia Europeană s-a declarat favorabilă distribuirii imigranţilor salvaţi din Marea Mediterană în alte ţări, dar surse diplomatice au admis că va fi greu să se ajungă rapid la un acord european în acest sens. Un plan al Comisiei Europene de distribuire a solicitanţilor de azil pe baza unor cote proporţionale obligatorii a atras opoziţia ţărilor central şi est-europene, în principal a Poloniei şi Ungariei.
În acest context, ministrul italian de Interne, Marco Minniti, a cerut duminică celorlalte ţări europene să dea dovadă de solidaritate în primirea extracomunitarilor salvaţi.
“Ne confruntăm cu presiuni foarte mari”, a declarat Marco Minniti într-un interviu acordat cotidianului Il Messaggero. “În porturile italiene nu ajung ambarcaţiuni, ci nave ale organizaţiilor umanitare, nave participante la operaţiuni Frontex, nave ale Pazei de Coastă italiene. Navighează sub pavilioanele a numeroase ţări. Dacă imigranţii sunt aduşi doar în porturi din Italia, atunci ceva nu funcţionează. Aceasta este esenţa problemei. Eu sunt proeuropean şi aş fi mândru dacă măcar o singură navă, în loc să vină în Italia, ar merge într-un alt port european. Nu ar rezolva problemele Italiei, dar ar fi un semnal extraordinar”, a spus Marco Minniti, potrivit site-ului TGcom24Mediaset.it.
Printre aceste proprietăţi se numără Castello di Blera Lazio, un castel de secol 11, nu departe de Roma, sau Castello di Montefiore, un castel de secol 13, în regiunea Marche, în estul Italiei.
Înainte de a-ţi face bagajele şi de a-ţi perfecţiona vocabularul italian, trebuie să ştii că romanii impun o condiţie anume, notează The Independent. Clădirile vor fi oferite gratuit persoanelor care vin cu proiecte concrete despre cum vor renova şi vor transforma locul respectiv într-un obiectiv turistic, pentru a ajuta la dezvoltarea turismului în zonele alese.
Fie că transformă clădirea într-un hotel, centru spa, restaurant sau orice altă atracţie turistică ingenioasă, viitori proprietari trebuie să demonstreze cum vor aduce vizitatori către ceea ce Italia speră să devină viitorii “magneţi” de turişti ai Italiei.