Deşi casele cu tradiţie în domeniul luxului se bucură de mare apreciere şi vânzări pe măsură în China, clientul chinez cu un anume nivel de venituri deja caută altceva decât simbolurile occidentale ale statutului său, aşa cum e cazul tinerelor chinezoaice care nu se mai mulţumesc cu genţi Vuitton sau Gucci, ci preferă ceva creat şi produs în ţara lor, după cum explică un oficial al casei Shang Xia.
După ce s-au concentrat pe o noţiune cantitativă despre dezvoltarea economică în primii treizeci de ani de la deschiderea ţării spre elemente de capitalism, chinezii încep să înţeleagă importanţa creativităţii şi a accentului pe calitate, combinate cu o căutare a inspiraţiei în trecutul multimilenar al ţării.
Atât Shiang Xia, deţinută de Hermes care-i pregăteşte deschiderea unui magazin la Paris, cât şi producătorul gamei de încălţăminte de lux Mary Ching apelează la practicanţi ai meşteşugurilor tradiţionale din diverse zone ale ţării, în încercarea de a arăta lumii calitatea chinezească, pe care au început deja s-o exporte în alte ţări.
Pe lângă magazinul Shiang Xia de la Paris, creaţiile Uma Wang se găsesc online în SUA şi se pot cumpăra şi în Europa, iar Mary Ching are mici magazine la Moscova, Londra sau Palm Beach şi Boston, dar nu numai. Alte branduri care încearcă să cucerească clienţi occidentali sunt cel de bijuterii Queelin, cel de pantofi sport Feiyue sau cel de articole vestimentare masculine Bosideng.