BusinessMagazin

Tag: cazuri

  • Este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. După 12 ani de activitate, câştigă mai mult de 10 milioane pe an

     
    Ayesha Vardag este unul dintre cei mai solicitaţi avocaţi de divorţ. Are 49 de ani şi a fost poreclită ”diva divorţurilor”. S-a specializat în ajutarea ”celor cu averi ultra-ridicate” să obţină cele mai bune înţelegeri posibile când se încheie căsătoriile lor, potrivit unui articol realizat de jurnaliştii BBC.
     
    Firma ei de avocatură se numeşte Vardags şi are sediul central în Londra – aceasta a evoluat atât de mult încât a transformat reputaţia oraşului în ”capitala mondială a divorţurilor”. ”Fiecare dintre membrii unui cuplu care se desparte va alerga spre mine pentru a fi reprezentaţi de mine şi nu de adversarul meu”, spune ea. ”Totul se rezumă la cine ajunge la mine primul.”
     
    Reputaţia ei este atât de bună, încât îşi taxează clienţii cu 795 de lire sterline pe oră. Acum, după 12 ani de activitate, ajunge la venituri anuale de mai mult de 10 milioane de lire sterline pe an. În lumea avocaturii, succesul ei nu este văzut deloc bine: există critici care o acuză că este mai interesată de auto-promovare, precum apariţiile TV şi agresivitatea ridicată în susţinerea în luptele cazurilor sale. Răspunde spunând că ea cunoaşte importanţa networkingului  şi că anumitor persoane nu le plac femeile care luptă în mod corect pentru menţinerea unui loc de top. 
     
    Mamai ei este de origine britanică, iar tatăl, pakistanez: s-a născut în oraşul Oxford. Potrivit BBC, tatăl său s-a întors în Pakistan când era mică, astfel a crescut alături de mama ei. La maturizare, a urmat o carieră în drept financiar şi comercial în City-ul londonez; apoi, în 2000, propriul ei divorţ ”nu prea amicabil” a făcut-o să treacă spre dreptul familiei şi, mai exact, spre divorţuri. 
     
    ”Propriul meu avocat specializat pe divorţuri m-a angajat. Dreptul financiar era interesant, dar nu multor oameni le păsa ceea ce făceam. Prin contrast, aici te lupţi pentru ca oamenii să-şi păstreze casele, businessurile sau să rămână în contact cu copiii lor”, îşi descrie ea activitatea.  

  • Cu “orbii” la volan. Încasează indemnizaţii pentru HANDICAP grav de vedere, dar au obţinut permisul AUTO

    Potrivit unui comunicat de presă trimis, luni, corespondentului MEDIAFAX de reprezentanţii AJPIS Alba, inspectorii au verificat eligibilitatea persoanelor cu certificate de încadrare şi tip de handicap, beneficiare de indemnizaţiile corespunzătoare, dintr-un eşantion format din 40 persoane.

    „Din verificarea adminstrativă a dosarelor persoanelor cu handicap din eşantionul selectat şi din verificarea în teren, echipa de control a constatat inexistenţa dosarelor care au stat la baza încadrării în grad de handicap, pentru un număr de şapte persoane încadrate într-un grad de handicap, care deţin certificate de încadrare în grad de handicap, eliberate înainte de anul 2000, precum şi două persoane încadrate în gradul grav de handicap (vizual), care au obţinut permise auto, ulterior încadrării în grad şi tip de handicap”, se arată în comunicat.

    Potrivit sursei citate, aceasta este prima etapă a campaniei “Controlul bazat pe evaluarea riscurilor (constituirea profilului de risc) al beneficiarilor încadraţi într-un grad de handicap (BGH)”, iar a doua etapă va continua până la sfârşitul lunii septembrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cu “orbii” la volan. Încasează indemnizaţii pentru HANDICAP grav de vedere, dar au obţinut permisul AUTO

    Potrivit unui comunicat de presă trimis, luni, corespondentului MEDIAFAX de reprezentanţii AJPIS Alba, inspectorii au verificat eligibilitatea persoanelor cu certificate de încadrare şi tip de handicap, beneficiare de indemnizaţiile corespunzătoare, dintr-un eşantion format din 40 persoane.

    „Din verificarea adminstrativă a dosarelor persoanelor cu handicap din eşantionul selectat şi din verificarea în teren, echipa de control a constatat inexistenţa dosarelor care au stat la baza încadrării în grad de handicap, pentru un număr de şapte persoane încadrate într-un grad de handicap, care deţin certificate de încadrare în grad de handicap, eliberate înainte de anul 2000, precum şi două persoane încadrate în gradul grav de handicap (vizual), care au obţinut permise auto, ulterior încadrării în grad şi tip de handicap”, se arată în comunicat.

    Potrivit sursei citate, aceasta este prima etapă a campaniei “Controlul bazat pe evaluarea riscurilor (constituirea profilului de risc) al beneficiarilor încadraţi într-un grad de handicap (BGH)”, iar a doua etapă va continua până la sfârşitul lunii septembrie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Burnout şi alte boli ale angajaţilor moderni

    Greva controlorilor de trafic aerian din urmă cu câteva săptămâni a stârnit, pe lângă ştirile propriu-zise legate de orarul de zboruri, numeroase discuţii referitoare la doleanţele acestor angajaţi. Printre solicitările pe care le aveau nu se aflau măririle de salariu, ci creşterea personalului, în contextul în care conducerea ROMATSA intenţiona să reducă posturile până în 2019, la nivelul din 2009, potrivit liderului sindical al companiei. „Este foarte riscantă această politică, gândiţi-vă că avem locaţii cu doar trei controlori, noroc că directorul are şi el licenţă. Trebuie să te odihneşti, nu poţi să stai cu ochii într-un ecran 12 ore. Sunt reglementări internaţionale: una-două ore munceşti, apoi te odihneşti. De multe ori, nici după 12 ore oamenii nu pot pleca acasă”, spunea Gabriel Tudorache, la finalul lunii mai.

    Exemplul controlorilor de trafic aerian este printre cele mai relevante că o situaţie financiară bună la locul de muncă (salariul mediu la ROMATSA este de 21.000 lei) nu este totuşi suficientă pentru mulţumirea angajaţilor. Iar dacă angajaţii ROMATSA s-au revoltat prin grevă împotriva acestei stări, ce se întâmplă cu angajaţii şi managerii multinaţionalelor şi ai celorlalte firme locale, care nu se manifestă astfel?

    Cifrele Institutului Naţional de Statistică, centralizate de ZF, spun că deşi anul trecut a fost cel în care s-au creat cele mai multe locuri de muncă din ultimii 15 ani (mai mult cu peste 150.000, doar în primele opt luni, până la 4,7 milioane de angajaţi), acesta a fost şi anul cu cel mai mare deficit de personal cu care s-au confruntat angajatorii. „Deficitul de forţă de muncă pe care îl înregistrăm astăzi în România este enorm, nici nu ştiu dacă am putea estima câţi oameni ne lipsesc“, spunea în articolul respectiv Valentin Păuna, director de resurse umane şi membru în consiliul de administraţie al Metro Cash & Carry România.

    Dincolo de cifrele seci, cum se reflectă încărcătura tot mai mare pe umerii angajaţilor existenţi, pentru care nu mai este o noutate statul 12 ore cu ochii în calculator? În secolul trecut, în Statele Unite era popular sloganul „opt ore muncă, opt ore relaxare”. Acest echilibru, la care s-a ajuns în acea perioadă datorită activităţii sindicatelor, este ameninţat, potrivit observaţiilor făcute de jurnaliştii de la Financial Times; iar criza a avut un rol major în această ecuaţie: doar în România aproximativ 600.000 de joburi au dispărut din câmpul muncii după anul 2008.

    Un studiu realizat de Karyn Twaronite pentru Ernst & Young, realizat pe 10.000 de manageri full-time din opt ţări, arată că astfel numărul de ore lucrate a crescut semnificativ din 2008 încoace: aproximativ jumătate dintre manageri muncesc mai mult de 40 de ore, iar o treime spun că muncesc peste cinci ore suplimentare săptămânal.

    65% dintre angajaţii români lucrează peste program, potrivit unui studiu realizat la comanda Epson Europe. Angajaţii petrec, în medie, 6,2 ore pe săptămână peste program, la serviciu. Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opţională suplimentară. 39% dintre angajaţii români respondenţi la studiu admit că „pur şi simplu nu au suficiente ore la dispoziţie pentru a finaliza sarcinile de lucru” şi 42% indică faptul că cerinţele de lucru, precum întâlnirile, raportarea şi administrarea interferează cu activitatea lor principală.

    Totuşi, potrivit cercetării, în timpul orelor petrecute peste programul de lucru se obţin cele mai bune performanţe, angajaţii români citind e-mailurile necitite (39%), revizuind sarcinile finalizate sau viitoare (41%) şi citind materiale pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele sau aptitudinile profesionale (38%).

    Un alt studiu, publicat în 2012 de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Siguranţă la Locul de Muncă, dezvăluie că 51% dintre angajaţii europeni găsesc stresul drept „obişnuit” la serviciu. Mai mult, aproximativ o treime dintre ei sunt afectaţi de depresia legată de muncă şi de burnout. Iar acest fenomen se reflectă nu doar asupra dezechilibrelor din viaţa angajaţilor, dar şi asupra productivităţii companiilor: costul zilelor lipsă de la birou ajunge la 94 de miliarde de dolari anual la nivel european.

    Dar cercetătorii europeni (prin firma de cercetare Matrix) arată că o estimare conservatoare plasează valoarea pierderilor la 600 de miliarde de euro anual. Din această valoare, costurile legate de absenteism şi prezenteism se ridică la 272 de miliarde de euro, de scădere a productivităţii – 242 de milioane de euro; cheltuieli legate de sănătate – 63 de miliarde de euro şi de beneficii sociale – 39 de miliarde de euro.

  • În timp ce la noi în ţară închisorile sunt pline ochi alte ţări le închid din lipsa detinuţilor

    Măsura a fost luată ca urmare a scăderii numărului de infracţiuni, în mod constant, de-a lungul ultimilor 13 ani.

    Acest proces va duce la dispariţia a peste 2.000 de locuri de muncă; dintre cei care vor rămâne fără loc de muncă, 700 vor fi selectaţi pentru a lucra în cadrul sistemul olandez de justiţie.

    Problema închisorilor goale a devenit atât de gravă, încât în septembrie 2016 Olanda a importat 240 de prizonieri din Norvegia pentru a umple celulele.

    Există mai mulţi factori ce pot explica abilitatea Olandei de a menţine o rată minimă a criminalităţii: legile sunt extrem de permisive în ceea ce priveşte drogurile, în vreme ce guvernul se concentrează mai mult pe reabilitare decât pe pedepsirea celor găsiţi vinovaţi.

    Un studiu publicat în 2008 a descoperit că sistemul olandez, ce prevede folosirea unei brăţări electronice în locul încarcerării, a scăzut număr recidiviştilor la jumătate.

    Toate aceste lucruri au dus la numărul extrem de mic de prizonieri: cu toate că populaţia din Olanda numără 17 milioane de oameni, doar 11.600 de oameni sunt încarceraţi: o rată de 69 de cazuri la 100.000 de oameni. În Statele Unite, spre exemplu, rata este de 716 cazuri la 100.000 de oameni.

  • În timp ce la noi în ţară închisorile sunt pline ochi alte ţări le închid din lipsa detinuţilor

    Măsura a fost luată ca urmare a scăderii numărului de infracţiuni, în mod constant, de-a lungul ultimilor 13 ani.

    Acest proces va duce la dispariţia a peste 2.000 de locuri de muncă; dintre cei care vor rămâne fără loc de muncă, 700 vor fi selectaţi pentru a lucra în cadrul sistemul olandez de justiţie.

    Problema închisorilor goale a devenit atât de gravă, încât în septembrie 2016 Olanda a importat 240 de prizonieri din Norvegia pentru a umple celulele.

    Există mai mulţi factori ce pot explica abilitatea Olandei de a menţine o rată minimă a criminalităţii: legile sunt extrem de permisive în ceea ce priveşte drogurile, în vreme ce guvernul se concentrează mai mult pe reabilitare decât pe pedepsirea celor găsiţi vinovaţi.

    Un studiu publicat în 2008 a descoperit că sistemul olandez, ce prevede folosirea unei brăţări electronice în locul încarcerării, a scăzut număr recidiviştilor la jumătate.

    Toate aceste lucruri au dus la numărul extrem de mic de prizonieri: cu toate că populaţia din Olanda numără 17 milioane de oameni, doar 11.600 de oameni sunt încarceraţi: o rată de 69 de cazuri la 100.000 de oameni. În Statele Unite, spre exemplu, rata este de 716 cazuri la 100.000 de oameni.

  • Scamatoriile prin care şoferii păcălesc societăţile de asigurări. 1 miliard de euro pierderi anuale

    Despăgubirea medie e enromă – 11.430 de lire. Frauda naşte costuri suplimentare şi pentru cei coreci, care ar putea să plătească în plus 90 de lire pentru asigurare ca să compenseze pierderile societăţilor de pe urma ţeparilor.

    IATĂ AICI METODELE PRIN CARE ŞOFERII PĂCĂLESC COMPANIILE DE ASIGURĂRI

  • Şase cazuri medicale care i-au şocat până şi pe doctori

    În lume, există oameni norocoşi, oameni ghinionişti şi oameni care sunt victima unui caz medical bizar şi de cele mai multe ori înfricoşător.

    Listverse prezintă o asemenea listă de cazuri recente care au făcut subiectul presei, au şocat opinia publică şi i-au pus pe gânduri pe medici.

    Vezi aici şase cazuri medicale care i-au şocat până şi pe doctori

  • De ce nu-şi vaccinează românii copiii? Răspunsul corect care reiese din datele oficiale

    De altfel, focarele actualei epidemii de rujeolă au apărut în Bistriţa Năsăud, la graniţa cu Clujul, în comunităţi unde copiii nu figurează pe listele medicului de familie, ca urmare, sunt nevaccinaţi, se arata într-un comunicat al Ministerului Sănătăţii de anul trecut. Nu este însă o situaţie izolată. Din 2005 încoace, focarele au fost localizate în în comunităţi sărace, unde rata imunizării este scăzută „În anul 2010, comunităţile cele mai afectate au fost cele de rromi care au copii nevaccinaţi, iar în anul 2011 infecţia s-a extins şi la copii nevaccinaţi din unităţile de învăţământ preşcolar şi şcolar”, se arată într-un comunicat, din 2011, al MS, iar situaţia a fost similară în 2005.

    Aceasta nu este însă singura cauză a nevaccinării. Ultima analiză Institutului Naţional de Sănătate Publică privind datele medicale ale unui număr de 14.690 de copii, reprezentând 85,7 din cohorta de născuţi vii în iulie 2015, oferă o imagine reală a fenomenului. Deşi până la vârsta de 12 luni, copiilor le trebuiau administrate 1 doză de BCG, 3 de antihepatitic, 3 de hexavalent (DTPa-VPI-Hib) şi 1 de RRO, 60% dintre ei erau incomplet vaccinaţi în raport cu vârsta.

    După neprezentare (31,9%), o pondere importantă în această situaţie o constituie lipsa vacinului – Hep B care se face în primele 24 de ore de la naştere nu a fost disponibil în 26,9% dintre cazuri, vaccinurile hexavalente  au lipsit în 37,3% din cazuri, iar RRO în 21,7%. De asemenea, în 31% din situaţii a fost vorba de neprezentare. În două judeţe, Brăila şi Giurgiu, acesta a fost motivul exclusiv, însă, de remarcat, că acestea nu sunt în zonele de focar raportate în 2016.

    Pe acelaşi eşantion, doar în cazul a 3,8% dintre copii s-a înregistrat un refuz pentru toate vaccinurile, ceea ce înseamnă 333 de cazuri. Cel mai ocolit vaccin este ce RRO, 4,2% din situaţiile de nevaccinare, în vreme ce în cazul Hep B procentul e de 1,4%, iar la DTPa-VPI-Hib de 1,5%. Lipsa de BCG a fost semnalată în 0,1% din cazuri, iar refuzul acestuia pentru 0,5%.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • De ce nu-şi vaccinează românii copiii? Răspunsul corect care reiese din datele oficiale

    De altfel, focarele actualei epidemii de rujeolă au apărut în Bistriţa Năsăud, la graniţa cu Clujul, în comunităţi unde copiii nu figurează pe listele medicului de familie, ca urmare, sunt nevaccinaţi, se arata într-un comunicat al Ministerului Sănătăţii de anul trecut. Nu este însă o situaţie izolată. Din 2005 încoace, focarele au fost localizate în în comunităţi sărace, unde rata imunizării este scăzută „În anul 2010, comunităţile cele mai afectate au fost cele de rromi care au copii nevaccinaţi, iar în anul 2011 infecţia s-a extins şi la copii nevaccinaţi din unităţile de învăţământ preşcolar şi şcolar”, se arată într-un comunicat, din 2011, al MS, iar situaţia a fost similară în 2005.

    Aceasta nu este însă singura cauză a nevaccinării. Ultima analiză Institutului Naţional de Sănătate Publică privind datele medicale ale unui număr de 14.690 de copii, reprezentând 85,7 din cohorta de născuţi vii în iulie 2015, oferă o imagine reală a fenomenului. Deşi până la vârsta de 12 luni, copiilor le trebuiau administrate 1 doză de BCG, 3 de antihepatitic, 3 de hexavalent (DTPa-VPI-Hib) şi 1 de RRO, 60% dintre ei erau incomplet vaccinaţi în raport cu vârsta.

    După neprezentare (31,9%), o pondere importantă în această situaţie o constituie lipsa vacinului – Hep B care se face în primele 24 de ore de la naştere nu a fost disponibil în 26,9% dintre cazuri, vaccinurile hexavalente  au lipsit în 37,3% din cazuri, iar RRO în 21,7%. De asemenea, în 31% din situaţii a fost vorba de neprezentare. În două judeţe, Brăila şi Giurgiu, acesta a fost motivul exclusiv, însă, de remarcat, că acestea nu sunt în zonele de focar raportate în 2016.

    Pe acelaşi eşantion, doar în cazul a 3,8% dintre copii s-a înregistrat un refuz pentru toate vaccinurile, ceea ce înseamnă 333 de cazuri. Cel mai ocolit vaccin este ce RRO, 4,2% din situaţiile de nevaccinare, în vreme ce în cazul Hep B procentul e de 1,4%, iar la DTPa-VPI-Hib de 1,5%. Lipsa de BCG a fost semnalată în 0,1% din cazuri, iar refuzul acestuia pentru 0,5%.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info