BusinessMagazin

Tag: arta

  • Arta prin poştă

    O joacă începută cu o felie de pâine prăjită trimisă prin poştă s-a transformat într-o adevărată îndeletnicire pentru un artist britanic, Peter Liversidge. Acesta, scrie The Independent, expediază către diverse persoane tot felul de obiecte, de la titirezi la mere sau cozi de topor, dar nu numai, neîmpachetate, pe care lipeşte timbrele necesare, practica sa încadrându-se la ceea ce se numeşte artă poştală.

    De ceva vreme, destinatarii trimiterilor sale sunt şi unele galerii de artă, prima lucrare expediată către acestea fiind un scaun dezasamblat şi plin, bineînţeles, de timbre, recunoaşte artistul. Liversidge are şi colaboratori, cum ar fi o poştăriţă din New York, căreia îi trimite piesele care formează o instalaţie de artă poştală pe care aceasta le asamblează după cum crede de cuviinţă la o galerie din oraşul american.

  • Randamentele fabuloase ale investiţiilor în lux

    Bijuterii sau pur şi simplu diamante? Maşini de epocă? Poate obiecte de artă? Pentru persoanele cu averi mari, cumpărarea unui diamant sau a unei maşini rare este deopotrivă o investiţie, dar şi o cheltuială pentru propria plăcere. Aproape un sfert din bogaţii lumii continuă să cheltuiască mai mult pe bunuri de lux şi numai 8% spun că vor să reducă sumele alocate acestor produse, arată studiul The Wealth Report 2015, realizat de compania de consultanţă Knight Frank. Cei mai mulţi dintre cei cu apetit în creştere pentru bunuri de lux se găsesc în Marea Britanie, ţară cu cea mai mare densitate a rezidenţilor cu averi de peste 30 de milioane de dolari. La finalul lui 2014 în Marea Britanie se aflau 81 de miliardari în euro şi aproape 2.500 de persoane cu averi mai mari de 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, studiul arată că România are doar 2 miliardari şi 48 de persoane cu averi de peste 100 de milioane de euro. Numai în 2014, averile bogaţilor au crescut cu 700 de miliarde de dolari. În vârful piramidei bogaţilor sunt 53 de nou intraţi tot anul trecut, arată The Wealth Report.

    Nu se vorbeşte foarte mult despre românii care aleg să investească în pietre preţioase sau colecţii de timbre, dar este de notorietate colecţia de maşini a lui Ion Ţiriac. Aceasta reuneşte peste 150 de exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar şi automobile performante, cu un design actual. Este singura colecţie din lume cu cele 6 Rolls-Royce Phantom produse până în 1972, precum şi cu exemplare care au apărut anterior unor personalităţi ca Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Ion Ţiriac spune, în materialul de prezentare de pe site-ul Ţiriac Collection, că totdeauna a fost pasionat de maşini, dar că din păcate, vreme de 50 de ani nu a prea avut timp pentru a se dedica acestui hobby. Povesteşte că a început să cumpere maşini în momentul în care şi-a permis, din punct de vedere economic, respectiv când a început să facă bani din sport. „În 1969 a fost cel mai bun an al meu, când am câştigat 17 turnee. Cel mai rău m-am clasat la Roland Garros, pe locul opt, fiind singurul amator lângă şapte profesionişti. În acel an am adunat la un loc 5.000 de dolari şi mi-am cumpărat primul Mecedes 280 S, ţin minte că am ales S, pentru că era cu carburator şi puteau românii să umble cu şurubelniţa la el“.

    Campionii din tenis câştigă acum zeci de milioane de dolari, sume despre care Ion Ţiriac spune că sunt rezonabile. Adaugă şi că a fost un mare pasionat de Ferrari: „Mereu am luat, am luat, am luat, le-am ţinut pe unde nu am mai ştiut. O poveste complet ridicolă – când a ieşit Ferrari F40 mi-au alocat unul – cu marketingul «serie limitată» pe care îl au sunt probabil cea mai isteaţă companie din lume -, de-abia aşteptam să vină şi am mai luat unul la suprapreţ.“

    Le-a ţinut vreme de zece ani la un prieten, spune Ion Ţiriac, iar la un moment dat neamţul l-a întrebat ce să facă cu cele două Ferarri de la el din grajd; Ion Ţiriac le-a vândut într-o singură zi la preţ de unul şi regretă şi în ziua de azi, pentru că în prezent un astfel de automobil se vinde cu peste un milion de euro. „Este o boală cronică, nu numai o pasiune. Nu mă mai duc la licitaţii, deşi din când în când nu pot să mă abţin. Sunt lucruri care îmi plac, poate peste măsură şi atunci nu prea am limită. De pildă 600-le Mercedes eu cred că e o maşină din care am opt bucăţi şi cred că mai cumpăr dacă mai găsesc. Mi se par atât de performante şi fiabile încât am cumpărat tot pe ce am putut să pun mâna.“

    Recondiţionarea unei maşini de colecţie poate dura până la doi ani şi jumătate, iar costurile pot fi uriaşe, deoarece pentru o singură piesă de la o maşină rară un investitor poate ajunge să plătească cât pentru o maşină întreagă. Cât ajunge să valoreze după recondiţionare? „Numai atât cât este cineva dispus să plătească pe ea“, punctează Ion Ţiriac, care apreciază că Spania a găzduit, cel mai proababil, cele mai mari colecţii de maşini. Valoarea unei maşini de colecţie este dată de un complex de factori, iar istoria contează în cazul acesta aproape tot atât de mult cât şi obiectul în sine. „S-au făcut doar 16 maşini Phantom 4 şi au fost vândute numai către casele regale. Eu am singurele două Phantom 4 care se află în mâini private“, spune Ţiriac, care povesteşte că a învăţat să conducă la 15 ani, când lucra la fabrica de camioane Steagul Roşu „şi am luat palme de mi-au sărit urechile de la cei mai în vârstă până am învăţat să conduc“.

  • Povestea omului care a fondat una dintre cele mai importante case de licitaţii din lume

    Christie’s organizează anual circa 450 de licitaţii, la care sunt prezentate obiecte decorative, bijuterii, vinuri, fotografii, opere de artă şi altele, cu preţuri de pornire cuprinse între 200 de dolari şi 100 de milioane de dolari.

    James Christie, născut în ţinutul Perth din Scoţia, în 1730, a petrecut câţiva ani în marină, iar apoi s-a angajat ca asistent la o casă de licitaţii din Londra. A ales însă propriul drum şi a fondat casa de licitaţie când avea 36 de ani, la Londra, ocupându-se de unele dintre cele mai importante vânzări de la finalul secolului XVIII. A fost căsătorit de două ori, din prima căsătorie având patru fii, iar cel mai mare, James Christie (1773-1831), i-a succedat la conducerea casei de licitaţii pe care o înfiinţase. Fondatorul Christie’s s-a stins din viaţă la 73 de ani, în 1803.

    James Christie este cel care a crescut reputaţia casei de licitaţii, odată ce Londra a căpătat statutul de cel mai important centru în comerţul cu obiecte de artă, după ce revoluţia franceză afectase Parisul. În 1859, compania şi-a schimbat numele în Christie, Manson & Woods. În 1958 a deschis primul birou de reprezentare peste hotare, la Roma.

    Între 1973 şi 1999, Christie’s a fost listată la bursa de la Londra; în mai 1998 Groupe Artémis a preluat un pachet de 29,1% din acţiunile companiei, pentru 243,2 milioane de dolari. Ulterior, grupul francez a preluat şi restul acţiunilor într-o tranzacţie care a evaluat compania la 1,2 miliarde de dolari. De la acel moment, Christie’s nu a mai raportat profitul, dar comunică rezultatele de la vânzări, de două ori pe an, sume care nu reflectă însă informaţii despre costuri sau câştigul casei de licitaţii.

    Compania, acum deţinută de Groupe Artemis, este prezentă cu 53 de birouri în 32 de ţări, iar în prima jumătate a acestui an valoarea tranzacţiilor de la licitaţiile organizate de Christie’s a ajuns la 4,5 miliarde de dolari. În 2014, valoarea vânzărilor de la licitaţiile companiei a ajuns la suma record de 8,4 miliarde de dolari. Anul acesta, la licitaţia organizată pe 11 mai, Christie’s a vândut tabloul „Femei din Algeria“ de Pablo Picasso pentru 179,3 milioane de dolari, unui cumpărător necunoscut. Acest tablou a devenit astfel a patra cea mai valoroasă operă de artă vândută vreodată la licitaţii. În acest moment, recordul pentru cel mai scump tablou, cel puţin în cazul tranzacţiilor despre care există informaţii, este deţinut de vânzarea tabloului „Când te căsătoreşti“, de Paul Gauguin, cumpărat anul acesta pentru 300 de milioane de dolari.
     

  • Muzeul de tip nou

    Muzeul nu trebuie să fie numai un loc unde lumea vine să se uite la operele de artă expuse, ci şi un spaţiu care îndeamnă la interacţiune, consideră conducerea Institutului de Artă Modernă din oraşul englez Middlesbrough.

    Aceasta şi-a propus să transforme un mare muzeu existent într-un centru de artă, sănătate şi educaţie, scrie The Independent.

    Atunci când se vor finaliza lucrările, muzeul va avea pe  terasă o grădină de legume care vor fi pregătite artistic, o cafenea, un atelier în care artiştii îi vor învăţa pe vizitatori să confecţioneze şi să vândă piese de mobilier, o curte interioară cu o masă lungă unde personalul instituţiei va lua masa alături de vizitatorii care doresc să i se alăture, precum şi un spaţiu de lucru deschis publicului şi o sală de sport.

  • Te uită cum creează artistul

    Gândit ca un eveniment menit să-i atragă pe colecţionari să vină să vadă cum se creează arta, programul Open Studios s-a dezvoltat de-a lungul anilor ajungând în ziua de azi să cuprindă 800 de artişti din San Francisco care se prezintă publicului vreme de patru weekenduri în fiecare an.

    |n aceste weekenduri publicul larg poate intra în studiourile artiştilor care şi-au exprimat disponibilitatea să primească vizite, ca să vadă la ce lucrează aceştia şi să pună întrebări despre lucrări şi eventual să bea o cafea cu gazdele. Cei interesaţi să-i vadă pe artişti în procesul creaţiei au la dispoziţie o expoziţie la care artiştii participanţi expun câte o lucrare, putând astfel alege unde să meargă în vizită.

  • Alexandrion Grup România lansează proiectul “Serile Brâncoveanu”, la Muzeul de Artă din Ploieşti

    Primul astfel de eveniment a fost organizat la Ploieşti, în incinta Muzeului de Artă, clădire înscrisă pe lista monumentelor istorice ce poartă amprenta arhitecţilor români şi străini din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Evenimentele ce vor urma şi în alte oraşe ale ţării vor fi organizate, de asemenea, în clădiri reprezentative pentru cultura şi istoria României – muzee de artă, palate, conace, vechi case boiereşti.

    “Nu întâmplător am pornit acest proiect la Ploieşti, în judeţul Prahova, locul pe care îl numim cu drag <acasă> pentru că aici, în Prahova, mai exact, în comuna Bucov, se află Distileriile Alexandrion, locul în care iau naştere produsele noastre. Suntem, deci, legaţi într-un mod aparte de acest judeţ şi ne-am bucurat să fim alături de partenerii noştri în această seară specială”, a declarat Nawaf Salameh, fondatorul şi preşedintele Alexandrion Grup România.

    Peste 100 de persoane au participat la eveniment, iar invitatul special al serii a fost George Georgakopoulos, preşedintele executiv al Bancpost, care a vorbit invitaţilor despre rolul sistemului bancar în susţinerea activă a economiei româneşti. Seara a fost completată de un moment artistic asigurat de sopranele Irina Baianţ şi Oana Andra, soliste la Opera Română, acompaniate de profesorul Alexandru Petrovici şi s-a încheiat cu o degustare a vinarsului Brâncoveanu, susţinut de Liviu Grigorică brand ambassador Brâncoveanu.

    Înfiinţat în anul 1994, Alexandrion Grup a creat unele dintre cele mai puternice brand-uri din România, recunoscute atât pe plan intern, cât şi internaţional. Portofoliul de produse al Alexandrion Grup cuprinde toate categoriile de băuturi spirtoase cerute pe piaţă, inclusiv băuturi tradiţionale româneşti. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Alexandrion 5* şi 7*, Cava D’Oro, Vodka Alexander şi Vodka Kreskova, vinarsul Brâncoveanu XO, VS şi VSOP.

  • Cea mai uşoara bicicletă pliabilă din lume, construită de doi tineri români în Londra, lansată pe Kickstarter – FOTO

    Doi tineri români stabiliţi în Londra, Petre Crăciun şi Ligia Stan, au construit cea mai uşoară biciletă pliabilă din lume, aceasta a fost a lansată astăzi şi pe platforma americană de crowdfunding kickstarter.com.

    Absolvent al liceului de arte Tonitza din Bucureşti, Petre Crăciun a lucrat la designul bicicletei Hummingbird în timp ce studia la universitatea de design din Bournemouth, în Marea Britanie. “Am încercat să cumpăr o bicicletă pliabilă uşoară, dar nu am putut să găsesc nimic în magazine. Apoi m-am gândit că aş putea să construiesc eu o bicicleta – aşa s-a născut Hummingbird”, spune Petre.

    Hummingbird este cea mai usoara bicicleta pliabila din lume cântărind doar 6.5 kilograme, cu  3-4 kg mai puţin decât alte biciclete pliabile de pe piaţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Artă sau linguşeală: “Milioane de ani vor trece, totul va fi distrus, dar portretul preşedintelui Rusiei o să strălucească în razele soarelui pentru totdeauna”

    Omul de ştiinţă şi artistul, Victor Petrik, a creat un pandantiv cu portretul preşedintelui Rusiei pentru a comemora ziua de naştere a lui Vladimir Putin.

    Experţii au fost impresionaţi de opera de artă, atât din punct de vedere artistic, cât şi din punct de vedere al tehnici folosite pentru a realiza portretul preşedintelui rus. Prin intermediul tehnologiei dezvoltate de Victor Petrick se pot produce imagini 3D pe diferite pietre preţioase.

    Portretul lui Putin a fost inscripţionat pe un safir albastru închis ce cântăreşte 611 de grame. Dimensiunile pietrei sunt: 100x90x44 mm.

    Aceasta nu este primul portret realizat de Petrick, el fiind faimos pentru colecţia sa care conţine peste 90 de portrete ale persoanelor faimoase contemporane sau din istorie. Portretele sale sunt realizate pe rubine, safire, topaze sau alte pietre preţioase.

    “Milioane de ani vor trece, totul va fi distrus, dar portretul preşedintelui Rusiei o să strălucească în razele soarelui pentru totdeauna”, a spus Viktor Petrik

    Vezi aici alte opere ale lui Victor Petrik
     

  • Ce localuri din Bucureşti s-ar prăbuşi la un cutremur de 7,6 grade. Vezi harta cladirilor afectate – FOTO

    Adulţii care au acum cel puţin 35 de ani îşi amintesc de simulările de incendiu sau de cutremur care aveau loc săptămânal la şcoală. Poate îşi mai amintesc sau li s-a povestit şi de alarmele care sunau în anii 60 şi pregăteau oamenii din oraşe pentru atacuri cu bombe sau pentru altfel de dezastre sau de sirenele maşinilor de pompieri care traversau în goană oraşele tot în cursul unor exerciţii şi simulări.

    Vorbim despre ele la trecut pentru că aceste simulări şi lecţii de supravieţuire s-au rărit atât de mult încât adulţii tineri nici nu mai ştiu de ele. A fost o surpriză să aud cum o supravieţuitoare de 17 ani a tragediei de la Colectiv s-a lăsat la pământ, şi-a apărat capul cu mâinile şi a avut inspiraţia să îşi ţină respiraţia în momentul de maximă intensitate a focului. Cât de mulţi adulţi sau copii ar şti ce să facă? De ce nu dau primăriile recomandări şi de ce nu organizează cursuri şi simulări în şcoli sau universităţi? De ce nu există mesaje de interes public, precum cele cu atenţionarea la cantitatea de sare sau de zahăr, care să ne prevină că în caz de cutremur nu avem voie să coborâm scările de la bloc? Câţi angajaţi din clădirile de birouri ştiu pe unde să iasă în caz de incendiu şi câte clădiri din România au o persoană desemnată să controleze mulţimea în cazul unui foc, cutremur sau inundaţie?

    Mulţi dintre adulţii tineri au căzut şi în capcana faptului că ”găseşti toate aceste informaţii pe internet”, dar în timpul dezastrelor nu ai timp să deschizi telefonul şi e posibil ca nici net să nu ai. ”Lucruri ca acestea se întipăresc în mintea oamenilor numai în timpul exerciţiilor şi al lecţiilor de supravieţuire. Sunt perfect de acord că ar trebui predate cursuri în acest sens copiiilor, încă de la momentul când ajung la grădiniţă. În alte ţări ei sunt învăţaţi de mici să sune la 112, pentru că la acea vârstă fragedă nu au capacitatea fizică de a aplica o procedură de prim ajutor. Însă aceste proceduri sunt predate anii următori, astfel încât toate informaţiile se adaugă de-a lungul timpului”, spune Raed Arafat.

    Simulări există, însă doar pe hârtie. Ce s-ar întâmpla, totuşi, în cazul unui cutremur major? Răspunsul vine dintr-un document al Ministerului Afacerilor Interne, care prezintă simularea unui cutremur de 7,6 grade şi efectele sale asupra sectorului 2 din Bucureşti. În cadrul Buletinului Pompierilor nr. 1 din 2014 este simulat cazul particular al unui seism având o magnitudine de 7,6 pe scara Richter, la o adâncime de 105 kilometri, produs în zona judeţului Vrancea la ora 2:43 dimineaţa.

    Documentul arată că infrastructura municipiului Bucureşti nu ar fi afectată din cauza seismului, însă multor clădiri de locuit le-ar fi afectată structura de rezistenţă, o parte dintre acestea prăbuşindu-se. Situaţia ar sta în felul următor: 36.772 de clădiri şi locuinţe ar fi afectate, dintre care 1.913 s-ar prăbuşi. 70.747 de oameni s-ar afla în construcţiile afectate, în vreme ce 3.721 s-ar afla în cele prăbuşite. Numărul deceselor s-ar ridica la aproximativ 1.000, iar numărul total al victimelor la peste 6.000. Toate aceste numere trebuie, desigur, raportate la numărul total al celor care locuiesc în sectorul 2, respectiv 370.000 de persoane. Un număr de aproape 25.000 de oameni sau 15% din populaţia sectorului 2 ar avea nevoie de hrană, apă, adăpost şi energie în primele 24 de ore după cutremur. 

    Multiplicat de cinci ori, pentru a ajunge la întreaga populaţie a Bucureştiului, asta ar însemna peste 6.000 de morţi şi peste 30.000 de răniţi, pe care îi vor prelua cele 206 ambulanţe care deservesc Bucureştiul şi sectorul Ilfov. În cât timp şi cu ce costuri de vieţi omeneşti s-ar putea realiza o operaţiune de salvare de această amploare nu poate calcula deocamdată nimeni.

  • ColorSearch, un serviciu care permite căutarea de lucrări de artă după culoare

    Pe lângă cei care cumpără opere de artă atraşi de frumuseţea sau valoarea lor ca investiţie, mai există şi unii care caută doar ceva care să se potrivească cu stilul în care şi-au decorat locuinţa. Acestora, dar nu numai lor, li se adresează un serviciu recent lansat, ColorSearch, care permite căutarea de lucrări după culoare, de pe computer sau de pe un dispozitiv mobil, scrie New York Times.

    La baza acestui serviciu a stat observaţia fondatoarei firmei care l-a creat, Alexandra Chemla, că oamenii care merg la multe expoziţii îşi amintesc mai degrabă anumite culori care i-au impresionat la o lucrare, precum şi faptul că mai mulţi oameni nu descriu o culoare în acelaşi fel. Ca urmare ColorSearch oferă utilizatorilor posibilitatea să caute opere de artă după una sau o combinaţie dintre cele 200 de culori standardizate pe baza unor fotografii digitale.