BusinessMagazin

Tag: special

  • Cat costa razbunarea




    In canonul albanez, o scriere din secolul XV (dar inca folosita), care detaliaza regulile razbunarii, spune ca rudele unui barbat trebuie “sa-si ia inapoi sangele”, daca acesta este impuscat.








     

    In Iran, o moarte poate fi compensata cu o plata de sange: 100 de camile la inceputurile Islamului; mii de dolari in zilele noastre. Viata unei fete valoreaza doar jumatate din cea a unui baiat. La fel si un ochi; un dinte – a douazecea parte.

     

    In Sicilia, exista o traditie orala care descrie diverse metode pentru razbunare: sa legi picioarele unei persoane de gat astfel incat sa se stranguleze atunci cand se misca; legarea victimei cu mainile la spate langa un rug din lemn de maslin in flacari; aruncarea intr-o cocina cu porci flamanzi.

     

    Astazi razbunarea in masa poate fi vazuta la Radovan Karadzici, fostul lider al sarbilor bosniaci, acuzat de crime de razboi, inclusiv de organizarea masacrului a aproape 8.000 de barbati si copii musulmani in 1995 la Srebrenita. Cel putin cateva dintre aceste crime au fost catalogate la vremea respectiva de oficialitatile sarbe ca razbunari pentru asasinarile unor etnici sarbi.

     

    Abia recent economistii au inceput sa fie atenti la razbunare si au incercat sa o masoare in viata reala. Intr-un studiu publicat in iunie pe site-ul Biroului National de Cercetari Economice (www.nber.org), Naci H. Mocan, economist la Universitatea de Stat Louisiana, a strans informatii despre 89.000 de oameni din 53 de tari pentru a trasa o harta a razbunarii. A descoperit ca femeile, batranii, saracii si locuitorii zonelor cu un grad ridicat al criminalitatii sunt categoriile cele mai razbunatoare.

     

    “Se punea problema daca putem sa cuantificam sentimentele de razbunare intr-o maniera stiintifica”, a spus Mocan. “Este prima analiza a acestei probleme care ia in considerare date reale.” S-a dovedit ca atributele personale – varsta, venit, sex – si caracteristicile culturale ale tarii contribuie deopotriva la dorinta unei persoane de a se razbuna, a adaugat Mocan. “Un sentiment ca razbunarea”, spune el, “care poate fi considerat primar, este direct influentat de conditiile economice si sociale ale persoanei si de tara in care traieste.” Pentru economisti, lucrarea lui Mocan, desi inca preliminara, deschide o noua zona de cercetare. “Cred ca este un studiu cu adevarat important”, spune Daniel Houser, profesor la Universitatea George Mason, specializat in economie experimentala si emotionala. “Nu cunosc nicio alta lucrare in economie care sa incerce sa surprinda diferentele individuale in ce priveste sentimentele de razbunare.”

     

    In ultimii 20 de ani, s-a dovedit cat de importante sunt increderea si reciprocitatea in dezvoltarea unor piete eficiente, a explicat Houser, iar ceea ce ajuta la crearea increderii este pedeapsa. Totusi, pedeapsa poate scapa de sub control si oamenii se pot bloca intr-un cerc vicios, cum e in cazul unui divort cu scantei sau al unei vrajbe vechi de familie.

     

    “Cum calculezi cuantumul adecvat al pedepsei ca sa promovezi relatii de piata eficiente?”, a intrebat Houser. S-ar putea dovedi, spune el, ca “probabilitatea de a crea o economie de piata mai formala sa depinda de cat de mult vrei sa pedepsesti”.

     

    Mocan a colectat date cuprinse intr-un sondaj realizat de Institutul de cercetari juridice si pentru infractiuni interregionale al Natiunilor Unite (UNICJRI) intre anii ‘90 si 2000. Subiectii au fost chestionati care ar fi pedeapsa potrivita pentru un barbat de 20 de ani gasit vinovat de furtul unui televizor color, daca acesta era la cea de-a doua abatere. Pedepsele au variat de la alternativa inchisorii de la doua la sase luni pana la inchisoare pe viata. Mocan a incercat sa ia in calcul diferitele valori ale televizorului in tari diferite, eficienta sistemului legal si pedeapsa medie pentru alte delicte.

     

    In China, Romania si Botswana, de exemplu, aproape 40% dintre respondenti au optat pentru o pedeapsa cu inchisoarea de patru sau mai multi ani. In Africa de Sud, rata a fost de 25%; 18-20% in Egipt, Ucraina si Paraguay; 16% in Canada si Indonezia; 12% in Statele Unite si Filipine; aproape 4% in Norvegia si Slovenia; si 1% in Belgia si Spania.

     

    In interiorul aceleiasi tari, cei care au fost victime ale aceluiasi tip de infractiune (in acest caz furtul) tind sa fie mai razbunatori; nu la fel se intampla in cazul victimelor altui tip de infractiune, ca talharia.

     

    Majoritatea concluziilor lui Mocan confirma ceea ce deja cercetatori din diferite domenii descoperisera: sentimentele de razbunare sunt mai puternice in tarile cu nivele ale castigurilor si educatiei mai scazute, in care domnia legii este firava si in cazul celor care au trecut de curand prin razboi sau care sunt fragmentate din punct de vedere etnic sau lingvistic. Antropologii tind sa creada ca sentimentele de razbunare foloseau, la inceputurile societatii umane, la strangerea relatiilor dintre membrii aceleiasi familii sau ai unui grup. Ele ar fi fost mecanisme protectioniste inainte de aparitia statelor, care au preluat rolul de a pedepsi raufacatorii.

     

  • Fond de investitii, caut fotbalisti

    Unii dintre colegii de munca stateau la birourile lor din São Paolo (Brazilia), intr-o luni dupa-masa, discutand despre meciurile de fotbal din weekend si alegandu-si jucatorii preferati. Unuia dintre ei ii place un fundas talentat. Altul isi doreste un jucator care a marcat cu regularitate pentru o echipa de top din divizia a doua. Si seful de-abia asteapta sa ia un tanar aparator care va fi in curand disponibil pentru transfer.

    Ar putea fi o divizie fantastica precum oricare alta, doar ca tranzactiile sunt reale. Actiunea se petrece in biroul Traffic, o companie braziliana aflata in frutea unui nou val – controversat – de investitii in fotbalul brazilian. Avand la dispozitie 20 de milioane de reali (7,5 milioane de euro) fonduri proprii si alte 20 de milioane de reali pe care spera sa le stranga de la investitori, Traffic cumpara contractele unor jucatori tineri din intreaga Brazilie.

    Apoi ii imprumuta unor echipe care le platesc jucatorilor un salariu si le dau sansa de a-si demonstra talentul. Daca jucatorii sunt recrutati de o echipa importanta din Europa, Traffic si partenerii sai primesc cea mai mare parte din beneficiile de transfer. Jucatorul primeste de obicei un bonus la semnare si, adesea, un salariu consistent. “In loc sa investeasca la bursa sau pe piata imobiliara”, spune Julio Mariz, presedintele Traffic, “acesti oameni investesc in achizitionarea drepturilor asupra jucatorilor de fotbal”.

    Eforturi similare de a investi in sportivi au fost luate in discutie si in baseball-ul din SUA ori in fotbalul din Marea Britanie, dar niciunul dintre aceste eforturi nu a capatat o asemenea amploare ca in Brazilia. Tranzactiile sunt indoielnice; FIFA, forul conducator al fotbalului la nivel mondial, a interzis implicarea unor terte parti in transferurile de jucatori. Dar fara investitii din exterior, multe echipe braziliene ar da faliment.

    Cateva fonduri precum Traffic au aparut anul trecut si unele mari companii braziliene – inclusiv supermarketuri – creeaza departamente specializate in fotbal, ca sa investeasca in jucatori tineri ce spera ca vor trezi intr-o buna zi interesul cluburilor europene. “Am investit 10 milioane de dolari (6,5 milioane de euro) pe an, dar suma creste cu repeziciune, pentru ca se pot face profituri mari”, spune Thiago Ferro, partener in cadrul departamentului de investitii in fotbal al lantului de supermarketuri Grupo Sonda.

    “Oferim profituri de 150% pe an.” In fotbal, de obicei cluburile detin drepturile economice asupra unui jucator care se afla sub contract cu echipa lor. Daca alta echipa vrea sa ia acel jucator, trebuie sa-i plateasca clubului actual un onorariu de transfer, pe langa banii pe care-i ofera jucatorului. Dar in ultimii ani, agentiile independente au aparut in toata lumea fotbalistica. Si in vreme ce contractele jucatorilor sunt inca detinute de echipe, dupa cum o cer reglementarile internationale, investitorii incep sa se implice si ei.

    Noul model este atractiv pentru investitori, pentru ca o vanzare de valoare mare poate garanta profituri spectaculoase. Traffic estimeaza profituri de 30% pe an, spune Mariz. Grupo Sonda asteapta profituri si mai mari, pentru ca urmareste cateva tranzactii majore in loc sa caute un numar mare de jucatori de valoare medie, asa cum face Traffic.

    Profiturile estimate al Grupo Sonda sunt mai mari, pentru ca si strategia este mai riscanta. Traffic plateste dividende la fiecare sase luni din banii stransi din tranzactiile cu jucatori. Cand un jucator este vandut, investitorii isi impart onorariul de transfer cu cluburile, potrivit procentajelor de proprietate. Cluburile braziliene au imbratisat noul model de investitie, pentru ca astfel obtin finantari fara sa fie nevoite sa-si vanda jucatorii atat de repede sau atat de des.

    Si cand o fac, pentru ca altfel nu se poate, sumele imense, de cate 50 de milioane de dolari pentru cate un om, garanteaza supravietuirea clubului. “Daca ne dorim o echipa decenta, avem nevoie de ajutor financiar”, spune Carlos Augusto Montenegro, vicepresedinte pentru fotbal la Botafogo, un club din Rio de Janeiro care are cel putin sase jucatori imprumutati de la fonduri sau de la investitori individuali.

    “Stim ca ne folosesc drept o vitrina de magazin, dar asta e bine atat pentru jucator si pentru agent, cat si pentru Botafogo”, spune el. “Daca ar fi existat alternativa, am fi ales-o, dar asta e tot ce avem azi si vedem ca functioneaza.” Anul trecut, Bayern München a cheltuit 19 milioane de dolari pentru Breno (Breno Vinicius Borges, oficial, dar putina lume din Brazilia il stie dupa acest nume), un aparator de 18 ani care a jucat doar 22 de jocuri pentru São Paulo.

    AC Milan a platit o suma asemanatoare pentru atacantul de 17 ani de la Internacional, Alexandre Pato. Dar nu doar marile cluburi de fotbal din Anglia, Germania, Italia sau Spania vor jucatori brazilieni. Anul trecut, 1.085 de jucatori din Brazilia au fost transferati la diverse cluburi din Vietnam, Qatar si Insulele Faröe, potrivit Confederatiei Braziliene de Fotbal. Asemenea cifre i-au facut pe cei de la Traffic sa intre in actiune, recunoaste Mariz.

    Compania din São Paulo s-a infiintat in anii ‘80, vanzand spatii publicitare pe terenurile de fotbal. A trecut apoi la marketing sportiv si administrarea de turnee si acum detine drepturile de transmisie pentru multe din cele mai mari turnee de fotbal din America de Sud. Recent si-a mutat insa atentia spre investitii mai consistente in jucatori. Pe langa achizitionarea a doua echipe, Traffic a infiintat anul trecut si un fond denumit Cedro Participacoes, folosind 12 milioane de dolari din banii firmei.

    De atunci, 18 persoane au cumparat fiecare cate una sau mai multe actiuni in valoare de 120.000 de dolari, ducand activele totale ale fondului la peste 20 de milioane de dolari. Fondul este estimat sa functioneze trei ani, cam acelasi ciclu de viata cu al unui contract sportiv obisnuit; Traffic va detine in orice moment o participatie de cel putin 50%, a spus Mariz.

    Pana acum fondul a cumparat drepturile exclusive sau partiale ale 36 de jucatori si 12 dintre ei au ajuns la Palmeiras, unul dintre cele mai mari cluburi de fotbal braziliene si principalul partener al Traffic in acest vehicul de investitii. Sefii Traffic se intalnesc cu directorii Palmeiras cel putin o data pe luna ca sa discute despre resursele umane ale clubului. Traffic da celor de la Palmeiras o lista cu jucatorii disponibili, iar Palmeiras poate de asemenea sa ceara ajutorul Traffic in achizitionarea unui anumit jucator foarte bun.

    Dar exista si potentiale neplaceri, in special pentru suporteri. Investitorii ar putea fi tentati sa vanda un jucator tocmai cand valoarea lui a crescut, lipsind echipa de aportul unui element-cheie intr-un moment vital. Daca fondurile detin drepturi si pentru jucatorii echipelor adverse, exista si o aparenta de conflict de interese. Si multi suporteri se tem ca oameni fara prea mult atasament fata de valorile clubului ajung sa detina un control prea mare asupra jucatorilor.

    Gilberto Cipullor, vicepresedintele pentru fotbal de la Palmeiras, spune ca Traffic nu poate sa vanda jucatorii in timpul unor anumite perioade importante din timpul sezonului, adaugand ca daca valoarea unui jucator creste, el oricum urmeaza sa fie vandut. Totusi, implicarea unei terte parti in comertul cu fotbalisti ridica destule probleme. Un scandal in Europa cu privire la cine detinea doi jucatori argentinieni transferati de la clubul brazilian Corinthians in Anglia in 2006 i-a facut pe cei de la FIFA sa interzica de la inceputul acestui an detinerea unui fotbalist de catre o terta parte in afara de clubul cumparator si cel vanzator.

    Traffic ocoleste aceasta regula, incheind jucatorilor contracte cu micul club pe care-l detine, Desportivo Brasil, si apoi imprumutandu-i echipelor partenere precum Palmeiras, spune Mariz. Grupo Sonda ofera insa toate drepturile, cu exceptia celor privitoare la viitoarele castiguri financiare, clubului cu care incheie contractul, a spus Ferro. Un purtator de cuvant al FIFA a spus oricum ca organismul nu investigheaza sistemul brazilian, pentru ca “nicio acuzatie formala nu ne-a fost semnalata”.

    Managerii de fonduri din Brazilia spun ca ei se incadreaza in prevederile legii si au subliniat ca nu au de gand sa opreasca afacerile. Cluburile sunt avide de lichiditati, iar investitorii de profituri, asa ca lucrurile par sortite sa continue in aceeasi directie. “Sunt unii iresponsabili care vor doar sa faca un profit pe termen scurt”, comenteaza presedintele Asociatiei Agentilor de Fotbal din Brazilia, Leo Rabello. “Dar daca totul se face cum trebuie, atunci fotbalul se va schimba, iar investitiile vor veni in Brazilia.”

  • Construind visul brazilian

    Pentru a scapa de viata grea din Fortaleza, una dintre cele mai sarace regiuni din Brazilia, Maria Benedita Sousa a facut in urma cu cinci ani un mic imprumut pentru a cumpara doua masini de cusut si a-si incepe propria afacere de productie de lenjerie intima feminina. Astazi Sousa, mama a trei copii, care a lucrat la inceput intr-o fabrica de jeansi pentru salariul minim pe economie, are 25 de angajati intr-o fabrica modesta de doua camere, care produce 55.000 de perechi de lenjerie de bumbac pe luna. A cumparat si renovat o casa pentru familia ei si acum se gandeste sa cumpere o a doua masina. Fiica ei, care studiaza pentru a deveni farmacista, ar putea fi primul membru al familiei care termina facultatea.

    “Nu va puteti imagina ce fericita sunt!”, spune Sousa, 43 de ani, din mijlocul fabricii sale, Big Mateus, numita dupa unul dintre fiii ei. “Sunt o persoana care a venit de la tara la oras. M-am zbatut si am luptat, iar astazi copiii mei studiaza, unul la facultate si ceilalti doi la scoala. E un dar de la Dumnezeu.” Astazi, si tara ei se misca in cam acelasi ritm.

    Cresterea economica i-a conferit Braziliei mai mult aplomb, furnizandu-i, de exemplu, un atu mai consistent in negocierile dure cu Statele Unite si cu Europa in discutiile privind schimburile comerciale globale. Dupa sapte ani de discutii, negocierile au esuat in cele din urma din cauza pretentiilor Indiei si Chinei de a impune clauze protectioniste pentru fermierii lor, un semn clar al cresterii importantei acestor economii emergente.

    In ciuda temerilor cu privire la politicile de stanga ale presedintelui Luiz Inácio Lula da Silva, exprimate cu prilejul alegerii lui in 2002, acesta a abordat o atitudine relaxata in gestionarea economiei, evitand impulsurile populiste ale liderilor din Venezuela si Bolivia. In mandatul sau el a impulsionat cresterea Braziliei printr-o combinatie abila de respect pentru pietele financiare si pentru programe sociale bine gandite, care scot din saracie milioane de oameni, spune David Fleischer, un profesor emerit la Universitatea din Brasilia. Sousa este unul dintre beneficiarii acestei situatii.

    Cunoscuta multa vreme pentru distributia inegala a bogatiei, Brazilia a micsorat cu 6% diferenta dintre veniturile bogatilor si saracilor in perioada 2001-2006, mai mult decat orice alta tara din America de Sud in acest deceniu, spune Francisco Ferreira, economist la Banca Mondiala. In timp ce 10% dintre brazilienii cu cele mai mari venituri au inregistrat cresteri de 7% din 2001 pana in 2006, castigurile celor mai saraci 10% au crescut cu 58%, a spus Macelo Cortes Neri, directorul Centrului pentru Politici Sociale al Fundatiei Getulio Vargas din Rio de Janeiro. Dar Brazilia si cheltuieste pe programe sociale mai mult decat majoritatea vecinilor sai din America Latina si per total, cheltuielile publice continua sa fie de aproape patru ori mai mari ca ale Mexicului ca procent din produsul intern brut, a adaugat Ferreira.

    Totusi, expansiunea economica a tarii este asteptata sa dureze. Cum Statele Unite si parti ale Europei se confrunta cu recesiune si scaderi datorate crizei locuintelor, economia Braziliei arata putine dintre vulnerabilitatile altor puteri emergente. Tara si-a diversificat substantial baza industriala, are un potential masiv de a dezvolta un sector agricol infloritor pe terenuri virgine si detine un teritoriu extraordinar de resurse naturale neexplorate. Noile descoperiri petroliere vor impinge Brazilia in randul puterilor petroliere globale in urmatoarea decada.

    Desi exporturile de marfuri au contribuit la cea mai mare parte din actuala sa crestere, Brazilia este tot mai putin dependenta de ele, spun economistii, avand avantajul unei imense piete locale – 185 de milioane de oameni care au devenit mai bogati prin succesul brazilienilor precum Sousa. De fapt, cu o moneda mai puternica si o infl atie in mare parte sub control, brazilienii au intrat intr-o euforie de a cheltui, care a devenit un prim motor pentru economia care a crescut anul trecut cu 5,4%. Multe companii au relaxat conditiile de creditare pentru a le permite brazilienilor sa-si plateasca in ani si nu in luni frigiderele, masinile si chiar si operatiile de chirurgie plastica in ciuda unora dintre cele mai mari dobanzi din lume. In iunie tara a atins numarul de 100 de milioane de carti de credit eliberate, cu 17% mai mult decat anul trecut.

    Petrobras, compania nationala de petrol a Braziliei, a socat lumea petroliera in noiembrie, cand a anuntat ca in zacamantul sau Tupi din vecinatatea tarmului Rio de Janeiro s-ar putea afla intre cinci si opt miliarde de barili de petrol. Analistii cred ca alte miliarde de barili s-ar putea gasi in apropiere, ceea ce face Brazilia sa fi e a doua tara in ierarhia petroliera din America Latina, intrecuta doar de Venezuela. Desi petrolul va fi scump si greu de extras, Petrobras a declarat ca se asteapta sa extraga din zacamantul Tupi pana la 100.000 de barili de petrol pe zi pana in 2010 si sa ajunga pana la un milion de barili pe zi intr-un deceniu.

    Noile zacaminte de petrol stau la baza unui boom de investitii in Rio de Janeiro, 107 miliarde de reali (44 de miliarde de euro) fiind asteptate sa intre in tara pana in 2010, conform autoritatilor de la Rio. Petrobras se asteapta sa investeasca 40,5 miliarde de dolari pana in 2012. Unii economisti spun ca o incetinire a ritmului economiei mondiale, in special a celei din Asia, care preia o mare parte din exporturile Braziliei de soia si minereu de fi er, ar putea sa incetineasca cresterea de aici. “Dar probabilitatea este mica”, spune Alfredo Countino, senior economist pentru America Latina la portalul Economy.com al Moody’s.

    De fapt, pentru ca economia Braziliei a devenit atat de diversificata in ultimii ani, tara este tot mai putin sensibila la o mahmureala a economiei SUA, spre deosebire de multe altele din America Latina. Exporturile Braziliei catre Statele Unite reprezinta doar 2,5% din PIB-ul Braziliei, spre deosebire de 25% din PIB, cum este in cazul Mexicului, potrivit Moody’s. “Ceea ce face Brazilia mai versatila este faptul ca restul lumii conteaza mai putin”, spune Don Hanna, director pentru economiile emergente la Citibank.

    Restul lumii cu siguranta a avut totusi o influenta. Cresterea la nivel global a preturilor mineralelor si ale altor marfuri a creat o noua clasa de oameni foarte bogati. Numarul brazilienilor cu lichiditati care depasesc un milion de dolari a crescut cu 19% anul trecut, fiind a treia tara dupa China si India, conform unui studiu realizat de Merrill Lynch si CapGemini. In acelasi timp, da Silva a aprofundat multe dintre programele sociale incepute acum zece ani sub presedintele Fernando Henrique Cardoso, care au stat la baza multora dintre reformele structurale care au pus bazele cresterii stabile a Braziliei de azi.

    Sousa, de exemplu, datoreaza mult din succesul afacerii sale cu lenjerie intima imprumuturilor pe care le-a primit de la Banca de Nord-Est din Fortaleza, o banca fi nantata de guvern, care a acordat micro – imprumuturi la 330.000 de oameni pentru a dezvolta afaceri in aceasta regiune cu crestere economica rapida. Prin alte programe, ca Bolsa Familia, se ofera mici subventii milioanelor de brazilieni saraci pentru a-si cumpara mancare si alte bunuri esentiale.

    Multe familii au reusit sa depaseasca diferenta pana la clasa de mijloc folosind Bolsa Familia pentru a-si asigura minimul necesar si apoi aplicand pentru mici imprumuturi cu care sa inceapa mici afaceri si sa scape astfel de economia subterana. Asta au facut si Maria Auxiliadora Sampaio si sotul ei aici, in Fortaleza, un oras de coasta cu 2,4 milioane de locuitori. Primeau subventii Bolsa Familia de aproximativ 30 de dolari pe luna, pe care le foloseau ca sa-si intretina cei trei copii.

    Apoi, acum doi ani, Sampaio a folosit un microimprumut de aproape 190 de dolari pentru a cumpara lac de unghii si si-a deschis, in casa, propriul salon de manichiura. Astazi castiga aproximativ 70 de dolari pe zi din manichiura. Roadele noii afaceri i-a permis cuplului sa-si repare casa si sa isi cumpere televizor si telefon mobil. In aceasta luna, sotul ei, care lucreaza la o distilerie, a reusit sa-si implineasca un vis: si-a cumparat un set de tobe. Planuieste sa il foloseasca pentru a-si face o trupa care sa cante forro, un gen de muzica traditional in nord-est.

    “Simt ca facem parte din acest grup de oameni carora le-a venit randul”, a spus Sampaio, in varsta de 28 de ani. “Atunci cand nu ai nimic, cand nu ai o meserie, cand nu ai mijloacele de a supravietui, esti un nimeni, esti un tantar. Eu am fost un nimeni. Astazi, sunt in rai!"

  • Jocuri de fond

    Marea problema a managerului de la Cluj este faptul ca deocamdata "investitorii" in devenire nu stiu clar ce fac fondurile de investitii autohtone sau la ce sunt ele bune si inca le asociaza cu scandalurile din trecut, de tipul FNI. Dar Hanga (35 de ani) e optimist. El a reusit sa faca schimbarea de mentalitate ce-i permite azi sa conduca unul dintre cele mai importante fonduri de investitii locale si stie ca se afla pe drumul cel bun.

    Mai multe pe www.targetonline.ro

  • Toyota se pregateste de locul I

    La centrul de training al companiei din cadrul uzinei Motomachi din Toyota City, Japonia, muncitorii folosesc mingi de golf ca sa-si incalzeasca degetele inainte de a deprinde noi tehnici de lucru pe banda de productie: tinand doua mingi in fiecare mana, ei incearca sa le faca sa se invarta in directii opuse, ceea ce necesita un grad de concentrare surprinzator de mare.

    Exercitiile sunt doar o mica parte din planul Toyota de a cauta permanent modalitati prin care sa-si imbunatateasca metodele de productie, disecand fiecare dintre pasii folositi in mii de activitati de pe linia de asamblare ca sa-i invete pe noii angajati si manageri.

    Toyota priveste centrele de training – unul in Toyota City, celalalt in Georgetown, Kentucky, dar si celelalte aflate in plan in alte colturi ale lumii – ca pe un instrument important in pregatirea companiei pentru urmatoarea faza de crestere.

    Cu fabrici in 27 de tari, altele aflate in constructie si muncitori care vorbesc inclusiv in rusa sau turca, Toyota incearca o echilibrare dificila – transpunerea in alte tari a principiilor sale de operare, in acelasi timp cu cedarea unui control sporit catre aceste centre. Un asemenea mod de a gandi vizeaza nu nu mai reconcilierea unor scopuri divergente – de a controla si de a delega in acelasi timp.

    E o schimbare fundamentala pentru Toyota, unde posturile din categoria senior management sunt detinute exclusiv de japonezi si unde operatiunile majore, de la inginerie la design si planificare strategica, sunt concentrate inca in Toyota City, la 320 km vest de Tokio.

    „Este extrem de important sa avem acelasi «Stil Toyota» insuflat tuturor angajat ilor din toate colturile lumii“, spune Katsuaki Watanabe, presedintele companiei. „Dar pe de alta parte, in fiecare colt al lumii, in fiecare regiune, exista caracteristici inerente care trebuie respectate“.

    Spre exemplu, Watanabe le-a cerut managerilor straini sa spuna de care misiuni se pot ocupa de unii singuri, de care se pot ocupa cu ajutor din Japonia si unde anume mai au nevoie de oficiali japonezi ca sa-i supervizeze.

    Toyota trebuie sa se miste repede. Anul viitor se asteapta sa vanda peste 10,4 milioane de masini in intreaga lume, dublu fata de cat a vandut in 2000. Asteptarile Toyota ca vanzarile sale sa depaseasca 10 milioane de autovehicule vor clasa compania in fata General Motors, care isi disputa cu Toyota primul loc in industria auto mondiala.

    In acelasi timp insa, Toyota este supusa presiunilor de a incheia seria rechemarilor in service din ultimii trei ani, care au afectat reputatia sa de producator fara cusur in ce priveste calitatea.

    „Pentru o companie globala sunt multe, multe lucruri pe care cred ca Toyota trebuie sa le faca“, spune Fujio Cho, presedintele consiliului de administratie al companiei. „Nu ne mai putem intoarce la ce eram odinioara.“

    Watanabe spune ca Toyota a invatat, in special din experienta din Statele Unite, ca poate nu doar sa impuna pur si simplu practicile japoneze muncitorilor din alte state. A invatat si ca nu-si permite sa iroseasca decenii ca sa delege treptat responsabilitatile. „Ceea ce ne lua 20 de ani acum e concentrat in doar cinci“, spune Watanabe.

    John Paul MacDuffie, profesor la Scoala Wharton de la Universitatea Pennsylvania, spune despre noua strategie a Toyota ca „se refera la o maturizare in raport cu globalizarea si la transferul de cunostinte“.

    Organizarea rasfirata a Toyota include operatiuni in America, care au devenit versiuni mai mici ale companiei-mama. Reprezentantele din Europa isi insusesc rapid acelasi tip de operatiuni, alimentate de o fabrica din Franta care livreaza micile modele Yaris 24 de ore din 24.

    Cu toate acestea, in China, productia Toyota a ramas multa vreme in urma altor companii mari, pentru ca a mizat pe un partener modest, care construieste doar cateva mii de vehicule in fiecare an. Compania s-a reorientat insa in 2003, incheind un parteneriat cu un producator chinez de anvergura, First Automotive Works, si acum isi face planuri, potrivit relatarilor din presa, sa construiasca aici prima sa uzina de asamblare din tara asiatica.

  • Toyota se pregateste de locul I

    La centrul de training al companiei din cadrul uzinei Motomachi din Toyota City, Japonia, muncitorii folosesc mingi de golf ca sa-si incalzeasca degetele inainte de a deprinde noi tehnici de lucru pe banda de productie: tinand doua mingi in fiecare mana, ei incearca sa le faca sa se invarta in directii opuse, ceea ce necesita un grad de concentrare surprinzator de mare.

    Exercitiile sunt doar o mica parte din planul Toyota de a cauta permanent modalitati prin care sa-si imbunatateasca metodele de productie, disecand fiecare dintre pasii folositi in mii de activitati de pe linia de asamblare ca sa-i invete pe noii angajati si manageri.

    Toyota priveste centrele de training – unul in Toyota City, celalalt in Georgetown, Kentucky, dar si celelalte aflate in plan in alte colturi ale lumii – ca pe un instrument important in pregatirea companiei pentru urmatoarea faza de crestere.

    Cu fabrici in 27 de tari, altele aflate in constructie si muncitori care vorbesc inclusiv in rusa sau turca, Toyota incearca o echilibrare dificila – transpunerea in alte tari a principiilor sale de operare, in acelasi timp cu cedarea unui control sporit catre aceste centre. Un asemenea mod de a gandi vizeaza nu nu mai reconcilierea unor scopuri divergente – de a controla si de a delega in acelasi timp.

    E o schimbare fundamentala pentru Toyota, unde posturile din categoria senior management sunt detinute exclusiv de japonezi si unde operatiunile majore, de la inginerie la design si planificare strategica, sunt concentrate inca in Toyota City, la 320 km vest de Tokio.

    „Este extrem de important sa avem acelasi «Stil Toyota» insuflat tuturor angajat ilor din toate colturile lumii“, spune Katsuaki Watanabe, presedintele companiei. „Dar pe de alta parte, in fiecare colt al lumii, in fiecare regiune, exista caracteristici inerente care trebuie respectate“.

    Spre exemplu, Watanabe le-a cerut managerilor straini sa spuna de care misiuni se pot ocupa de unii singuri, de care se pot ocupa cu ajutor din Japonia si unde anume mai au nevoie de oficiali japonezi ca sa-i supervizeze.

    Toyota trebuie sa se miste repede. Anul viitor se asteapta sa vanda peste 10,4 milioane de masini in intreaga lume, dublu fata de cat a vandut in 2000. Asteptarile Toyota ca vanzarile sale sa depaseasca 10 milioane de autovehicule vor clasa compania in fata General Motors, care isi disputa cu Toyota primul loc in industria auto mondiala.

    In acelasi timp insa, Toyota este supusa presiunilor de a incheia seria rechemarilor in service din ultimii trei ani, care au afectat reputatia sa de producator fara cusur in ce priveste calitatea.

    „Pentru o companie globala sunt multe, multe lucruri pe care cred ca Toyota trebuie sa le faca“, spune Fujio Cho, presedintele consiliului de administratie al companiei. „Nu ne mai putem intoarce la ce eram odinioara.“

    Watanabe spune ca Toyota a invatat, in special din experienta din Statele Unite, ca poate nu doar sa impuna pur si simplu practicile japoneze muncitorilor din alte state. A invatat si ca nu-si permite sa iroseasca decenii ca sa delege treptat responsabilitatile. „Ceea ce ne lua 20 de ani acum e concentrat in doar cinci“, spune Watanabe.

    John Paul MacDuffie, profesor la Scoala Wharton de la Universitatea Pennsylvania, spune despre noua strategie a Toyota ca „se refera la o maturizare in raport cu globalizarea si la transferul de cunostinte“.

    Organizarea rasfirata a Toyota include operatiuni in America, care au devenit versiuni mai mici ale companiei-mama. Reprezentantele din Europa isi insusesc rapid acelasi tip de operatiuni, alimentate de o fabrica din Franta care livreaza micile modele Yaris 24 de ore din 24.

    Cu toate acestea, in China, productia Toyota a ramas multa vreme in urma altor companii mari, pentru ca a mizat pe un partener modest, care construieste doar cateva mii de vehicule in fiecare an. Compania s-a reorientat insa in 2003, incheind un parteneriat cu un producator chinez de anvergura, First Automotive Works, si acum isi face planuri, potrivit relatarilor din presa, sa construiasca aici prima sa uzina de asamblare din tara asiatica.

  • Speculatorii de nume de site-uri

    Xavier Buck avea de gand sa cheltuiasca 100.000 de dolari pe nume de site-uri – parcelele din spatiul virtual al internetului – la o licitatie organizata la sfarsitul lui ianuarie la Hollywood. Si-a depasit limita in mai putin de o ora.

    Cand s-au terminat cele trei ore ale licitatiei, Buck, director executiv al companiei EuroDNS, cu sediul in Luxemburg, cheltuise deja 150.000 de dolari pentru 15 nume atragatoare de site-uri, intre care 7th.com, chaptereleven.com, microfinancing. com si computersystems.com.

    „Nume ca acestea or sa-si scoata singure banii in doi ani“, spune Buck. „Lumea incepe de-abia de acum sa descopere cat de important este sa detii asemenea proprietati.“

    Buck si alti e-latifundiari castiga atunci cand utilizatorii de internet fara experienta tasteaza numele respective in browserele lor si odata ce ajung pe site dau click pe reclamele de acolo. Pe termen lung, ei spera sa-si poata revinde domeniile – cu profituri frumoase – catre companiile care vor sa inceapa afaceri serioase la acele adrese web.

    Proprietarii de site-uri si-au capatat in general o reputatie negativa. Comertul cu nume de site-uri necesita doar o farama din munca necesara pentru a incepe o afacere pe internet, bazandu-se in schimb pe clickurile venite de la cei care pur si simplu incearca sa ghiceasca numele unui site sau sunt prea lenesi ca sa foloseasca un motor de cautare (sau pur si simplu tasteaza gresit niste adrese).

    In primii ani, „piata“ a fost dominata de jucatori offshore si tactici secrete, daca nu chiar ilegale. Dar banii seriosi intra aici din ce in ce mai mult.

    Anul trecut, 106 nume de site-uri au atras peste 100.000 de dolari fiecare si unul dintre ele, porn.com, s-a vandut pentru aproape 9,5 milioane de dolari. In 2006, doar 70 de domenii se vandusera pentru sume cu peste sase cifre.

    Milioane de nume generice de site-uri, care duceau la pagini care n-aveau aproape nimic in afara de niste texte publicitare de la Google sau Yahoo! au facut milioane de dolari pe nesimtite. Ca urmare, in ultimele luni, fondurile de investitii si cele speculative au pompat bani in cele mai mari companii de profil.

    Anul trecut, Demand Media si Oversee.net, doua companii cu sediul in Los Angeles care detin sute de mii de nume de domenii fiecare si ofera gazduire si servicii de advertising pentru alti proprietari de site-uri, au adunat aproape 400 de milioane de dolari de la investitori. „Credem ca aceasta e o industrie cat se poate de legitima si o afacere cat se poate de legitima“, spune Robert L. Morse Jr., partener la Oak Hill Capital Partners, care a in vestit in ambele companii, sprijinit de familia de petrolieri Bass din Texas.

    „Ca si in cazul multor piete aflate la inceput, si aici vom avea o evolutie catre profesionalizare.“ Investitorii sunt atat de increzatori in cresterea publicitatii online – si in capacitatea e-latifundiarilor de a face bani de pe urma acestei cresteri – incat au de gand sa inceapa in viitorul apropiat listarea la bursa a companiilor detinatoare de nume de domenii, in ciuda conjuncturii volatile generale. In septembrie anul trecut, NameMedia, o companie cu sediul in Massachussets care are un portofoliu impresionant de nume generice de site-uri, a depus o cerere de listare pe piata Nasdaq.

    „Aceasta industrie ar putea fi probabil o oaza in comparatie cu restul economiei“, a spus David Liu, managing director la Jefferies & Company, una dintre firmele care subscriu la oferta. Proprietarii de site-uri au acum si propriul lor grup de tranzactionare in Washington – chiar daca deocamdata cu doar un singur angajat full-time. Au de asemenea finantatori specializati care le pot imprumuta bani si care accepta ca garantie numele de site-uri.

    „Industria a fost foarte secretoasa o perioada lunga de timp“, spune Frank Schilling, unul dintre pionerii industriei, care a dat lovitura cu nume solide precum drugproblem. com si diamondweddingrings.com.

    „Cand castigi milioane stand acasa in pijama, nu mai spui la nimeni“, explica el. Schilling a zburat de la locuinta lui din Insulele Cayman la bordul avionului sau Gulfstream IV, ca sa vorbeasca la conferinta DomainFest de luna trecuta, sponsorizata de Oversee.net, facand pe parcurs o escala la Las Vegas.

    Tranzitia industriei catre profesionalizare s-ar putea sa mai dureze insa. O metoda care a marcat negativ tot business-ul cu nume de domenii este „typo-squatting“ – inregistrarea de nume de domenii care sunt doar variante sau ortografieri gresite ale numelor unor companii sau branduri mari, in speranta ca utilizatorii de internet vor ajunge din greseala pe acele site-uri. Or, metoda functioneaza inca.

    In ultimele luni, Yahoo!, Dell, BMW si Microsoft au dat fiecare in judecata cativa mici detinatori de domenii, acuzandu-i ca profita de pe urma miilor de nume aproape asemanatoare cu brandurile lor. Procesele sunt inca pe rol. O alta tactica pusa sub semnul intrebarii este cunoscuta sub numele de „domain tasting“.

    Proprietarii de nume inregistreaza un numar mare de domenii si, in timpul unei perioade de test de cinci zile, analizeaza cum se comporta publicitatea pe acele site-uri. Apoi le vand pe cele neprofitabile si astfel obtin bani ca sa continue.

    Google si ICANN, organizatia internationala care supervizeaza sistemul de nume de domenii, au anuntat recent planuri de a combate aceste practici. Subtilizarea de domenii este o alta strategie. Susan Kawaguchi, manager de nume de domenii la eBay, a spus in cadrul unei sesiuni a DomainFest ca firma ei a cheltuit o gramada de timp „ca sa fim siguri ca nu ne fura altcineva ebay.com“.

    O companie financiara specializata numita Domain Capital, cu sediul in New Jersey, pariaza ca reputatia patata a celor din domeniu nu va opri valoarea numelor de domenii sa creasca. Firma asteapta sa imprumute in acest an circa 20 de milioane de dolari unor elatifundiari si sa accepte in schimb drept garantii nume alese de site-uri detinute de ei.

    Robert Alfano, cofondatorul companiei, spune ca isi petrece mare parte din timp discutand cu bancherii de pe Wall Street despre cum ii pot sprijini modelul de business. Nu e deloc usor sa-i convingi pe pe investitorii traditionali sa vada numele de domenii ca pe niste active, spune el.

    „Dar industria e in crestere si conotatiile negative din alte vremuri au disparut.“ Pe masura ce afacerea se maturizeaza, unii dintre micii jucatori se tem ca s-ar putea sa se poticneasca.

    Don Bowman, un fost lichidator de masini din Ohio, conduce acum o afacere de achizitie de domenii impreuna cu sora lui, cautand nume care ar putea fi relevante din punct de vedere cultural sau politic, precum obamahillary. com.

    Bowman afirma ca firmele mai mari dezvolta software sofisticat ca sa cumpere nume de domenii vanate imediat ce ele devin disponibile, lasand mult in urma micile companii precum a lui. „Vin mari schimbari si pentru jucatorul marunt o sa fie tot mai complicat“, spune el. „Companiile mai mari pot face diverse lucruri pe care noi nu le putem face. Trebuie sa muncim mai mult.“

    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA