O mie de manifestanţi s-au adunat paşnic pe bulevardul care duce la gara Atocha, scandând sloganuri ca “Bancheri, afară de la putere” sau “Fără muncă, fără domiciliu şi fără frică”. Este primul protest al acestei toamne în capitala spaniolă şi cel mai recent dintr-o serie de manifestaţii în decursul anului împotriva măsurilor de austeritate care au redus salariile, au crescut impozitele şi au afectat mai ales săracii, conform manifestanţiilor. “Este furt” declară o protestatară, Emilia Fernandez, în vârstă de 58 de ani, de profesie asistentă socială al cărui salariu a fost redus cu 7 la sută. “Nouă ne-au tăiat salariile dar nu au făcut la fel cu cele ale politicienilor”, continuă ea.
Tag: proteste
-
Noi proteste la combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea. Angajaţii cer demisia liderului sindical
“Suntem nemulţumiţi de modul în care am fost trataţi de conducerea sindicatului. Acesta este un alt motiv de nemulţumire şi nu vom înceta protestele până când liderul sindicatului Oltchim, Mihai Diculoiu, nu-şi va prezenta demisia. El este complice la prăbuşirea unităţii şi trebuie să-şi dea demisia. De asemenea, suntem supăraţi pe răspunsurile Guvernului, nu avem încredere că situaţia se va rezolva”, a spus unul dintre protestatari. Protestul are loc în fata pavilonului administrativ al Combinatului Olchim, până la ora transmiterii acestei ştiri neînregistrându-se incidente. Oamenii sunt conduşi la protest de Corneliu Cernev, pe care îl vor în locul lui Diculoiu la conducerea sindicatului.
-
Imagini de la nunta Elenei Băsescu
După slujba de oficiere a căsătoriei religioase a Elenei Băsescu cu Bogdan Ionescu care a avut loc la biserica Sfântul Spiridon din Capitală, petrecerea a continuat la Palatul Snagov. Elena Băsescu a postat pe Twitter imagini în care dansa cu preşedintele ţării, tortul de la petrecere şi poze alături de invitaţi.
-
Ce le-a răspuns preşedintele Băsescu celor care i-au cerut demisia când o conducea pe EBA la Primărie
În momentul în care Traian Băsescu a apărut la braţ cu Elena Băsescu şi cu soţia sa, oamenii au început să huiduie şi să scandeze “Demisia” şi “Hoţii”. “Nu e în regulă” şi “După nuntă!”, a comentat şeful statului, care a fost totuşi aplaudat de câteva persoane. Elena Băsescu a ajuns la Primăria Sectorului 2. Aceasta este însoţită de tatăl său, preşedintele Traian Băsescu, şi de mama sa Maria Băsescu. Preşedintele a fost huiduit de zecile de protestatari adunaţi în faţa sediului Primăriei Sectorului 2. Protestatarii strigau “Demisia!” şi “Jos Băsescu!”.
-
Proteste violente în Spania: după mineri se revoltă şi madrilenii (VIDEO)
Minerii au sosit la Madrid din nordul şi estul ţării, după un marş de 18 zile, ca să protesteze contra deciziei guvernului de a tăia bugetul pentru industria cărbunelui de la 300 mil. euro în 2011 la numai 11 mil. euro în acest an. Unii au aruncat cu sticle în poliţişti, care au răspuns cu gloanţe şi bastoane de cauciuc. În cursul protestelor de miercuri, peste 30 de oameni au fost răniţi, între care poliţişti, demonstranţi şi simpli trecători.
Guvernul de centru-dreapta condus de Mariano Rajoy a reuşit să negocieze cu liderii UE un compromis prin care acceptă să majoreze TVA de la 18% la 21% şi să reducă şi mai mult cheltuielile statului, cu un total de 65 mld. euro până la sfârşitul lui 2015. Răsplata a fost că UE a acceptat să amâne cu un an, până în 2014, termenul până când Madridul trebuie să ajungă la un deficit bugetar sub 3% din PIB.
Pe motiv că şi mai multă austeritate ar îngropa definitiv economia, guvernul Rajoy făcuse figură de rebel în martie, când avertizase că va majora ţinta de deficit bugetar în acest an, la 5,8% din PIB, peste ţinta de 4,4% stabilită de fostul guvern Zapatero, urmând să se încadreze însă la anul într-un deficit de 3%. Numai că între timp, cu dobânzi în creştere continuă şi obligată de UE să cedeze o parte din controlul băncilor în schimbul ajutorului financiar de până la 100 mld. euro (în cel mai bun caz 60-70 mld. euro) pentru recapitalizarea acestora, Spania s-a predat.
După mineri, vineri a venit rândul madrilenilor şi al spaniolilor din alte centre urbane (Valencia, Barcelona, Valladolid) să protesteze contra noilor măsuri de austeritate negociate de guvern. El Pais a relatat că mii de oameni au cerut demisia guvernului Rajoy şi au încercat să blocheze circulaţia în mari multe intersecţii din Madrid. Confruntările cu poliţia s-au soldat cu mai mulţi răniţi şi arestaţi, între care şi o femeie de 60 de ani care a fost reţinută de forţele de ordine.
-
Noi manifestaţii în Spania împotriva reformei muncii
Liderii principalelor două sindicate ale ţării, Ignacio Fernandez Toxo (CCOO) şi Candido Mendez (UGT), s-au amestecat printre manifestanţi, după care au mers să transmită o scrisoare Congresului, în care cer preşedintelui său şi liderilor grupurilor parlamentare să nu voteze reforma. “Această reformă provoacă o accelerare a ritmului de distrugere a locurilor de muncă în Spania”, care se poate agrava pe viitor, a afirmat Toxo. “Trebuie să fie clar” că sindicatele “nu vor înceta să o denunţe şi să ceară să fie modificată profund”, a precizat Mendez.
-
Medicamentul amar
Iară nouă cu atât mai puţin; au fost de-a dreptul exasperante nesfârşitele ştiri cu grătare la iarbă verde, vag întrerupte de aventurile premierului desemnat Ponta şi de galeria de figuri care mai de care, dornice să preia primăriile din Bucureşti şi din ţară. Un narcisism nătâng, căreia nu-i găsesc nicio explicaţie: noi, noi, noi, micii noştri, berea noastră, gunoaiele noastre, maşinile noastre. Şi nu înţeleg cât de amar trebuie să fie medicamentul de care avem nevoie pentru a ne trezi din asta.
Am citit săptămâna trecută o mărturie interesantă a unui fost bancher de investiţii care a lucrat pentru o bancă europeană, dar a demisionat şi şi-a găsit fericirea cântând pe stradă, la pian. Ba a scos şi un album (Google, Stephen Ridley, search, like). De ce? “E-mail-uri, Excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modificări, proiecte, print, imprimantă, curier, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil… Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşit niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta”, scrie Stephen în Wall Street Oasis Forum.
Tabloul de astăzi se cheamă chiar “Medicamentul amar” şi este opera unui ins care a ales să trăiască, asemeni lui Ridley, din plin: se numeşte Adriaen Brouwer şi a trăit la începutul secolului al XVII-lea în Flandra. Este pictorul emoţiilor umane, al durerii, fricii şi al simţurilor. Se spunea despre el că, leneş şi desfrânat, a lucrat în cârciumi şi a fost pictorul ţăranilor care beau, fumează şi se bat. Dar nu a fost leneş, pentru că a pictat 300 de tablouri (şi a trăit numai 36 de ani), iar în privinţa tehnicii picturii, “Medicamentul amar” este mărturie – aţi văzut o imagine mai bună a surprizei, neplăcerii, trezirii din cotidianul molcom?!
Brouwer a fost un Till Eulenspiegel al epocii sale: a plecat de tânăr de acasă, pe drum a fost jefuit, lăsat în pielea goală de hoţi; îşi croieşte un costum din pânză ordinară, pe care îl pictează cu flori. Ajunge la Amsterdam şi tot mondenii epocii întorc capul după el, invidioşi, şi bat prăvăliile căutând o stofă la fel. Iar seara, la teatru, Adriaen sare pe scenă şi le demonstrează filfizonilor cum i-a prostit: îşi spală florile pictate cu apă şi râde de şotie. Ajunge la puşcărie, din considerente politice, dar nici aici nu se dezice, pentru că adună datorii uriaşe pentru mâncare şi băutură, 500 de guldeni, cam cât ar consuma zece inşi.
Se prea poate ca după anumite norme, şi Stephen Ridley şi Adriaen Brouwer să fie nişte paria care refuză să se încadreze în normele societăţii. În fond, pentru bancherul plecat să cânte pe stradă sunt mii de bancheri care trag din greu, iar pentru pictorul într-o ureche sunt mii de artişti care desenează, compun muzică sau scriu cărţi, respectând normele.
Dar se mai poate ca Ridley şi Brouwer să funcţioneze ca nişte exemple: din nonconformismul pictorului s-au alimentat atâţia alţi artişti nonconformişti, iar în urma răzvrătirii bancherului de investiţii ajung să se plimbe Lenin, Marx şi Engels prin Trafalgar Square.
Cât de amar trebuie să fie medicamentul de care avem nevoie?
-
Defilările organizate de 1 mai în Europa au luat forma unor adevărate proteste. Ce mesaje au transmis manifestanţii
Spaniolii au defilat în 80 de oraşe, pe fondul crizei economice profunde, marcată de reduceri bugetare fără precedent şi de reforma muncii. Pe o banderolă a manifestanţilor scria: “Muncă, demnitate, drepturi. Vor să distrugă toate acestea”.
În Grecia, afectată şi ea de politici de austeritate severe, mii de persoane au participat la manifestaţii la Atena şi în alte oraşe. Conform autorităţilor, peste 18.000 de persoane au manifestat în întreaga ţară. Mitingurile intervin cu cinci zile înaintea scrutinului legislativ din 6 mai, al cărui rezultat este greu de anticipat.
În Franţa, cu cinci zile înaintea turului doi al scrutinului prezidenţial, Nicolas Sarkozy a sfidat stânga, adunându-şi susţinătorii la Paris.
-
Guvernul de la Bucureşti a căzut, guvernul de la Praga a rezistat (VIDEO)
Era deja al treilea protest de proporţii în ultimele 12 luni contra guvernului de centru-dreapta condus de Petr Necas, ilustrând nemulţumirea populaţiei faţă de măsurile de tăiere a cheltuielilor bugetare, de reformă a sistemului de pensii şi a celui de sănătate, pe care guvernul le-a promovat ca să aducă deficitul bugetar la 2,9% din PIB la anul, de la un deficit de 3,5% preconizat pentru 2012, şi să menţină credibilitatea ţării în ochii pieţelor financiare.
Pe acest fond, disensiunile din cabinetul Necas s-au adâncit, în condiţiile sondajelor de opinie care indică ascensiunea opoziţiei de stânga. Vicepremierul Karolina Peake a plecat cu un grup de parlamentari să-şi facă alt partid, iar premierul Petr Necas a cerut un vot de încredere în Camera Deputaţilor, pentru a evita alegerile anticipate.
Guvernul a supravieţuit acestui test, în aceeaşi zi în care la Bucureşti cădea guvernul Ungureanu, însă coaliţia reconstruită ulterior va fi mai slabă, cu doar 103 din cei 115 parlamentari pe care îi avea înainte (raportat la un total de 200 de deputaţi), iar instabilitatea politică se va menţine, estimează analiştii Raiffeisen.
-
Ungureanu la Al-Jazeera: “Există o stare de oboseală din cauza măsurilor de austeritate”
“Există o anumită oboseală care poate fi observată pe plan social, o stare de oboseală din cauza măsurilor de austeritate. Dar eu cred că este uşor de gestionat şi remediul constă foarte mult în dialogul în sine: dialog cu diferite părţi ale societăţii româneşti care au fost profund afectate de măsurile care au fost luate de guvernul anterior”, a spus Ungureanu.
El a apreciat că acum România are o situaţie mai bună în termeni macroeconomici, astfel încât sperăm ca salariile din sectorul bugetar să poată fi aduse la nivelul pe care îl aveau “cu ceva ani în urmă”. “Sper că vom vedea acest lucru întâmplându-se undeva până în vară. Acesta este unul dintre pariurile Cabinetului meu şi încercăm să-l câştigăm. Este în egală măsură o prioritate, iar una dintre priorităţi este să aducem puţin zâmbet pe feţele românilor”.
Cea mai mare provocare, a adăugat premierul, este menţinerea ţării pe un drum stabil spre “reabilitare economică”. Au fost doi ani de austeritate care au afectat serios anumite segmente ale populaţiei, mai ales pe bugetari, “şi trebuie aşadar să am grijă de acest drum stabil al ţării mele”, a precizat Ungureanu, adăugând că “această ţară are un viitor excelent, dacă drumul său este unul stabil”.
Întrebat de reporterul David Frost David dacă apreciază că Germania are prea mare putere în Europa sau are atât cât trebuie, prim-ministrul a răspuns: “Germania este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai României în cadrul Uniunii Europene, fiind una din destinaţiile preferate ale experţilor români. Eu însumi sunt educat în cultura germană şi mă laud cu acest lucru, astfel încât sunt foarte fericit să vad că Europa se sprijină pe umărul Germaniei, al Franţei, al Regatului Unit, şi aici aş putea cita toate cele 27 de state ale Uniunii Europene. În consecinţă, nu fac, în nici un caz, un astfel de comentariu şi nu trag o asemenea concluzie”.