Tag: numire

  • Prima maşină ieşită dintr-o imprimantă 3D se conduce singură şi este gata pentru şosele – FOTO

    Un nou producător de autovehicule a apărut în lumina reflectoarelor săptămâna trecută într-un parteneriat cu supercomputerul IBM Watson, scrie phys.org

    Local Motors a anunţat un autobuz numit Olli ce a fost realizat cu ajutorul tehnologiei de printare 3D şi poate transporta 12 persoane. Mai mult de atât, Ollie este autonom şi este capabil să meargă fără şofer.

    John Rogers, co-fondatorul Local Motors, a declarat că vehiculul este gata pentru şosele şi aşteaptă doar ok-ul din partea autorităţilor.”Local Motors se pregăteşte să vândă maşinile în pieţele care sunt pregătite pentru asta”, a mai spus el.
    Potrivit lui Rogers, compania sa are un avanataj în faptul că produsele lor sunt construite de la zero utilizând tehnologia de printare 3D. “Vehiculele noastre se pot printa în cam 10 ore, apoi mai este nevoie de încă o oră pentru asamblare”, a spus Rogers.

    Automobilul este “condus” de un sistem realizat de Local Motors în parteneriat cu mai multe companii de tehnologie, iar IBM va contribui la felul în care pasagerii pot interacţiona şi vorbi cu maşina. Automobilul este dotat cu peste 30 de senzori.

    “Este un vehicul care înţelege ce spun oamenii. Îi poţi zice «aş vrea să mă duci la serviciu», maşina înţelege şi te duce unde ai nevoie”, a declarat Bret Greenstein, reprezentant IBM.

    De asemenea, Ollie poate răspunde la întrebări legate de traseu şi poate oferi recomandări cu privire la restaurante sau situri istorice de pe traseu.

    Autorităţile din Las Vegas au achiziţionat două vehicule şi judeţul Miami-Dade este interesată de un program pilot cu Ollie. John Rogers a spus că se află în discuţii cu cel puţin 50 de ţări care sunt interesate de soluţii pentru transportul în comun. 

  • Prima maşină ieşită dintr-o imprimantă 3D se conduce singură şi este gata pentru şosele – FOTO

    Un nou producător de autovehicule a apărut în lumina reflectoarelor săptămâna trecută într-un parteneriat cu supercomputerul IBM Watson, scrie phys.org

    Local Motors a anunţat un autobuz numit Olli ce a fost realizat cu ajutorul tehnologiei de printare 3D şi poate transporta 12 persoane. Mai mult de atât, Ollie este autonom şi este capabil să meargă fără şofer.

    John Rogers, co-fondatorul Local Motors, a declarat că vehiculul este gata pentru şosele şi aşteaptă doar ok-ul din partea autorităţilor.”Local Motors se pregăteşte să vândă maşinile în pieţele care sunt pregătite pentru asta”, a mai spus el.
    Potrivit lui Rogers, compania sa are un avanataj în faptul că produsele lor sunt construite de la zero utilizând tehnologia de printare 3D. “Vehiculele noastre se pot printa în cam 10 ore, apoi mai este nevoie de încă o oră pentru asamblare”, a spus Rogers.

    Automobilul este “condus” de un sistem realizat de Local Motors în parteneriat cu mai multe companii de tehnologie, iar IBM va contribui la felul în care pasagerii pot interacţiona şi vorbi cu maşina. Automobilul este dotat cu peste 30 de senzori.

    “Este un vehicul care înţelege ce spun oamenii. Îi poţi zice «aş vrea să mă duci la serviciu», maşina înţelege şi te duce unde ai nevoie”, a declarat Bret Greenstein, reprezentant IBM.

    De asemenea, Ollie poate răspunde la întrebări legate de traseu şi poate oferi recomandări cu privire la restaurante sau situri istorice de pe traseu.

    Autorităţile din Las Vegas au achiziţionat două vehicule şi judeţul Miami-Dade este interesată de un program pilot cu Ollie. John Rogers a spus că se află în discuţii cu cel puţin 50 de ţări care sunt interesate de soluţii pentru transportul în comun. 

  • Larry Page, co-fondatorul Google, a cheltuit 100 milioane de dolari din banii proprii încercând să construiască automobile zburătoare

    Larry Page, Co-fondator Google şi CEO al Alphabet, compania mamă a Google, a cheltuit în secret 100 milioane de dolari pentru a dezvolta automobile zburătoare.

    Potrivit unui articol Bloomber BUsinessweek, Page deţine, în secret, un startup numit Zee.Aero care a fost lansat în 2010. Se pare că miliardarul ar fi cheltuit 100 milioane de dolari din banii proprii pentru a finanţa acest startup şi unde lucrează acum 150 de persoane.

    Cu toate acestea, Page nu se opreşte aici şi finanţează un alt startup numit Kitty Hawk care lucrează tot la dezvoltarea unui automobil zburător.

    Zee.Aero are două prototipuri de astfel de aeronave şi cu care s-ar fi făcut teste de zbor în mod regulat. Vehiculele sunt electrice. Designul din imagine este unul destul de vechi, 2011, şi se pare că varianta actuală este una mai convenţională, ale cărei aripi se pot îndoi în sus pentru a putea fi parcate în locurile de parcare actuale. 

  • Larry Page, co-fondatorul Google, a cheltuit 100 milioane de dolari din banii proprii încercând să construiască automobile zburătoare

    Larry Page, Co-fondator Google şi CEO al Alphabet, compania mamă a Google, a cheltuit în secret 100 milioane de dolari pentru a dezvolta automobile zburătoare.

    Potrivit unui articol Bloomber BUsinessweek, Page deţine, în secret, un startup numit Zee.Aero care a fost lansat în 2010. Se pare că miliardarul ar fi cheltuit 100 milioane de dolari din banii proprii pentru a finanţa acest startup şi unde lucrează acum 150 de persoane.

    Cu toate acestea, Page nu se opreşte aici şi finanţează un alt startup numit Kitty Hawk care lucrează tot la dezvoltarea unui automobil zburător.

    Zee.Aero are două prototipuri de astfel de aeronave şi cu care s-ar fi făcut teste de zbor în mod regulat. Vehiculele sunt electrice. Designul din imagine este unul destul de vechi, 2011, şi se pare că varianta actuală este una mai convenţională, ale cărei aripi se pot îndoi în sus pentru a putea fi parcate în locurile de parcare actuale. 

  • Nicuşor Dan, un fraier în ţara şmecherilor

    “Ambiţia, Abaterea Atenţiei, Urâţificarea şi Zeflemisirea” –ramurile Aritmeticii politice pe care olimpicul Nicuşor n-a apucat să le înveţe.Dacă s-ar fi numit Pericle sau Coriolan sau măcar Decebal sau, fireşte, Caius, altfel ar fi stat lucrurile. Cu aerul lui fâstâcit de adolescent întârziat şi cu un prenume care nu se va maturiza niciodată, Nicuşor, călare pe partidul său cu titulatură patetică, a intrat în manejul politicii dâmboviţene purtat de revolta unei pături sociale tinere şi instruite.

    Până duminică seara, părea un personaj monomaniacal, robul unei singure idei, activistul unui Bucureşti straniu, pustiu, în care pulsau doar proiectele şi iniţiativele lui. Abia pe la ora închiderii urnelor am văzut oamenii – un electorat eclectic, multicolor, proaspăt ieşit din lehamite.

    Citeşte aici de ce Nicuşor Dan e un fraier în ţara şmecherilor

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Daniel Keith Ludwig a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Statele Unite. Şi-a construit averea în transporturile maritime şi a devenit faimos pentru traiul modest şi secretomania sa. |n 1982 a fost numit de forbes ca fiind cel mai bogat om din statele unite, iar în 1991 averea sa era estimată la 1,2 miliarde de dolari.

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Alexandru Lăpuşan, CEO al ZITEC, este unul dintre cei 8 vicepreşedinti al ANIS

    CEO-ul Zitec a fost ales, prin vot, în această funcţie în cadrul celei mai recente Adunări Generale a ANIS, devenind astfel unul dintre cei 8 membri ai Consiliului Director ANIS şi având un mandat de 2 ani. Obiectivele noii conduceri, din care face parte şi Alexandru Lăpuşan, sunt orientate către susţinerea creşterii industriei de tehnologie din România într-un cadru legislativ şi fiscal care să sprijine performanţa şi antreprenoriatul.

    “Obţinerea funcţiei de vicepreşedinte în cadrul ANIS reprezintă pentru mine o recunoaştere a eforturilor şi rezultatelor Zitec. Îmi propun ca din această poziţie să îmi aduc aportul la dezvoltarea industriei IT pe piaţa locală, să ajut firmele locale să se prezinte mai bine în afara ţării cu efect direct asupra portofoliului de clienţi externi şi evident să ajut la dezvoltarea asociaţiei. Mulţumesc membrilor ANIS care m-au susţinut”, a declarat Alexandru Lăpuşan.

    Dincolo de numirea în funcţia de vicepreşedinte ANIS, Alexandru Lăpuşan a câştigat şi premiul “Most Admired Romanian Entrepreneur of the Year” în cadrul competiţiei “Romanian Outsourcing Awards for Excellence 2016”, dedicată recunoaşterii performanţei în industria locală de externalizare.

    Zitec este una dintre companiile lider în industria IT din România, specializată în dezvoltarea de produse şi aplicaţii online complexe, precum şi servicii de online marketing.  Cu un ritm de creştere anual susţinut, afaceri de 4,5 milioane euro în 2015 şi circa 40% din venituri provenite din proiecte externe, dezvoltate pentru parteneri din SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Elveţia, Italia sau Olanda, succesul Zitec este confirmat şi pe plan local prin referinţele primite din partea unor clienţi de top, precum PayU, Flanco, Amadeus, Paravion, Depanero, Vector Watch sau Network One Distribution.

    Zitec este singurul partener Amazon AWS Advanced Technology Partner din România şi una dintre puţinele firme locale certificate Microsoft ISV Gold. Compania are, totodată, cel mai mare număr de specialişti certificaţi Zend (The PHP Company) din România.

  • Smarphone-ul de lux, ce oferă securitate avansată, lansat pentru elita mondială. Telefonul costă mii de dolari

    Telefonul se numeşte Solarian şi producătorii susţin oferă protecţie avansată împotriva atacurilor cibernetice, viruşilor, scrie Financial Times.

    Solarian costă 9500 de dolari (dar preţul diferă în funcţie de ţară – În SUA ajunge la 16.666 de dolari cu tot cu taxe, potrivit Verge, iar în Marea Britanie are un preţ de 11.400 de lire sterline) şi a fost lansat pe 31 mai la Londra. Compania din spatele telefoanelor, Sirin Labs, a strâns finanţări în valoare de 72 milioane de dolari pentru a lansa această primă serie de dispozitive.

    Potrivit reprezentanţiilor companiei, produsul se adresează oamenilor de afaceri care deţin informaţii sensibile pe telefoanele mobile. Solarian foloseşte un sistem de incripţie avansat care este folosit şi de armată pentru a-şi securiza liniile de comunicaţii.

    “Atacuri cibernetice au loc din ce în ce mai des şi milioane de oameni sunt afectaţi de asemenea atacuri”, a declarat Tal Cohen, unul dintre fondatorii companiei. Acesta a mai adăugat faptul că există o piaţă de milioane de oameni pentru astfel de produse.

    “Nu este un telefon extravagant, este unul discret, un telefon pentru oamenii de afaceri. În toate companiile din lume există un număr mic de executivi care deţin informaţii sensibile, fie că sunt manageri de fonduri hedge sau că lucrează la bursă”, a mai spus Cohen.

    Cu toate acestea telefonul are o imagine ce detonă luxul, cu o construcţie din metal sau titan. Aparatul rulează Android, are o cameră de 23.8 megapixeli şi un ecran  de 5.5 inci, cu rezoluţie 2K.

    “Există un număr de oameni care sunt dispuşi să plătească mulţi bani pentru securitatea datelor lor. După cum a arătat şi Vertu (alt telefon care se vinde cu 8-9000 de dolari) există o piaţă pentru astfel de produse”, a spus Ben Wood, analist la CCS Insight. 

    Foto: The Verge