BusinessMagazin

Tag: marketing

  • Ia să vedem ce gust are arta

    Tendinţa nu este tocmai nouă şi a apărut iniţial ca urmare a faptului că anumiţi artişti obişnuiau, atunci când erau strâmtoraţi, să plătească masa la restaurant oferind tablouri, scrie The Wall Street Journal. Un exemplu cu tradiţie în domeniu este Colombe d’Or din Franţa, unde înşişi Picasso şi Miro obişnuiau să mănânce şi care funcţionează şi astăzi.

    La rândul său, Tramshed, un local amenajat într-o fostă uzină electrică folosită de reţeaua londoneză de tramvaie, unde-şi demonstrează măiestria bucătarul-vedetă Mark Hix, este format dintr-un restaurant şi o galerie de artă, fiecare situată la câte un etaj. Cei care îi trec pragul pot întâi admira expoziţia din galeria “Cock ‘n’ Bull”, apoi urcă la etaj să ia masa într-o sală în centrul căreia se află o lucrare semnată Damien Hirst – o vacă în formol pe care stă un cocoş. Un alt local londonez, Sketch, a apelat la artistul Martin Creed, care să dea o imagine nouă restaurantului-galerie de artă până în cele mai mici detalii, cum ar fi scaunele şi vesela. Proprietarul localului doreşte să aleagă în fiecare an câte un artist care să redecoreze întregul Sketch.

    Zagreus Projekt, o galerie de artă restaurant din Berlin, invită periodic câte un artist căruia îi dă mână liberă în aranjarea spaţiului disponibil pentru cei ce vin la o expoziţie şi iau masa acolo. Pe de altă parte, SushiSamba din Londra, un lanţ de restaurante care îmbină bucătăria japoneză cu cea braziliană şi peruană, preferă să colaboreze cu artişti stradali, cărora le încredinţează decoratul unităţilor sale din diverse ţări.

  • Aveţi drum pe aeroportul din Vancouver? (VIDEO)

    Pus la butoi în 1940, înainte de oprirea producţiei din cauza războiului, whisky-ul a fost turnat în 100 de sticle care se pot cumpăra de pe aeroportul din Vancouver contra unei sume echivalente cu 23.000 de lire sterline. Aeroportul din Canada a fost ales pentru comercializarea preţiosului sortiment de whisky deoarece prin el tranzitează în drumul spre Asia de Sud Est sau America de Nord o mare parte din cei care-şi permit să savureze o asemenea băutură.

    Sticlele de Old Glenlivet sunt doar una dintre atracţiile pe care, începând din noiembrie anul trecut, aeroportul le-a introdus pentru a-i atrage pe turiştii cu venituri ridicate. Alte articole de lux puse în vânzare în galeriile aeroportului canadian au fost un ceas Omega Ladymatic rar, la un preţ doar puţin mai mic decât al whisky-ului, sau lenjerie Victoria’s Secret în boutique-ul firmei, primul de acest fel deschis în Columbia Britanică.

  • Hai să ne mutăm în China!

    Piaţa chineză de licitaţii a depăşit-o pe cea americană pentru prima oară anul trecut, vânzările de opere de artă fiind estimate la 12 miliarde de dolari, scrie The Telegraph. Ca atare, marile case de licitaţii internaţionale au în plan să se extindă pe această piaţă, unde, deşi aveau birouri, nu puteau vinde nimic din cauza legislaţiei care permite numai caselor de licitaţii chineze să organizeze asemenea evenimente.

    Pentru a putea trece acest hop, Sotheby’s a preluat 80% dintr-o companie de stat din Beijing, Gehua Art Company, având dreptul de a organiza licitaţii într-o clădire cu statut de porto-franco pe care Gehua o va construi lângă principalul aeroport din capitala chineză şi reuşind astfel să atragă şi cumpărători şi vânzători din alte ţări.

    O altă zonă de interes, atât pentru Christie’s, cât şi pentru Sotheby’s, este Hong Kongul, care, pe lângă avantajul unui număr mare de locuitori bogaţi, este un punct de atracţie şi pentru cumpărătorii din Taiwan, Indonezia, Coreea de Sud şi restul Chinei.

    Cele două mari case internaţionale de licitaţii au însă un concurent în Hong Kong, China Guardian, care doreşte să se extindă dincolo de zona continentală a pieţei sale de origine, această destinaţie fiind prima pe lista sa. Sotheby’s şi China Guardian se vor “război” în această săptămână, amândouă având licitaţii de artă programate în aceaşi zi.

  • Cum să-ţi faci casă într-un monument istoric

    O serie de tranzacţii imobiliare încheiate în ultimul timp au dus preţul locuinţelor în Manhattan sau în zone bune din Miami, Los Angeles ori Londra la niveluri record. Un exemplu ar fi un penthouse din Central Park West din Manhattan, pe care proprietarul său l-a vândut unui client rus pentru 88 de milioane de dolari, iar alţi proprietari încearcă deja să obţină 100 de milioane de dolari pentru locuinţele lor.

    Motivul pentru care se cer şi se şi obţin deja preţuri foarte mari pentru case în anumite zone bune ar fi, spun unii experţi, faptul că aceia care sunt dispuşi să ofere atât pentru ele le privesc ca pe nişte opere de artă. Această percepţie a cumpărătorilor se aplică atât clădirilor istorice, cât şi celor recent construite, iar un preţ de 49 de milioane de dolari pentru care s-a vândut recent o casă de secol nouăsprezece din Manhattan proiectată de un arhitect renumit pare deja mic în condiţiile actuale.

    În unele cazuri, cei ce plătesc atât de mulţi bani pentru o casă sunt şi colecţionari împătimiţi de artă. Unii experţi afirmă că ideea de casă ca operă de artă are la bază de fapt dorinţa proprietarilor de a arăta că locuinţa lor este ceva unic, la fel ca un tablou sau o sculptură, iar cine cumpără asemenea case o face din nevoia de siguranţă într-o lume a incertitudinilor. Alţii spun că, pur şi simplu, cumpărătorii nu vor decât să justifice sumele exorbitante cheltuite, nefiind vorba de nicio operă de artă.

  • Grasă şi frumoasă?

    Ca atare, scrie Financial Times, există deja companii care ţin seama de această dorinţă a publicului, anunţând clar că nu s-au folosit de retuşarea cu Photoshop în reclamele lor. Printre aceştia se numără producătorul francez de cosmetice Make Up For Ever ori – cazul cel mai cunoscut – Dove, care a folosit în campaniile sale “femei adevărate”, după ce a constatat că imaginile prelucrate digital pentru siluete perfecte nu stimulează achiziţia de produse. Şi producătorul de cosmetice bio Melvita a optat pentru femei obişnuite pentru reclamele sale, motivând că femeilor le e greu să aibă încredere în imagini foarte departe de realitate.

    Experţii sunt de părere că o asemenea abordare este binevenită şi că reclamele neretuşate sunt mai apreciate de publicul-ţintă. Există însă şi voci, inclusiv din rândul feministelor, care critică abordarea “ce e adevărat e frumos”, acuzând reclamele de acest gen că nu fac decât să sublinieze că există o diferenţă între un ideal nevăzut de frumuseţe care presupune obligatoriu folosirea cosmeticelor pentru a îndrepta defectele corpului (celulită, exces de grăsime, efectele îmbătrânirii etc) şi “realitatea” prezentată în reclame.

  • Băutura pe care se bat până şi pisicile (VIDEO)

    Aşa-numitele “radler” – bere amestecată cu băuturi răcoritoare precum Sprite, limonadă sau băuturi cu arome de fructe, păreau de neacceptat pentru cehi, cei care au inventat termenul Pilsner şi au dat lumii berea Budweiser, dar aceste sortimente câştigă teren, după ce cehii au redus consumul de bere tradiţională în anii de criză, îndreptându-se şi către un stil de viaţă mai sănătos, scrie Reuters. Consumul de bere din Republica Cehă s-a redus în prezent la 144 litri pe an de la 160 litri la mijlocul anilor 2000, dar conduce în continuare în topurile mondiale.

    Evident, situaţia Cehiei nu este singulară, fiind aleasă de Reuters doar pentru faptul că tradiţia consumului de bere în Cehia este foarte puternică. Moda consumului de “radler” este însă susţinută şi în alte ţări din Est, uneori cu concursul unor reclame haioase sau măcar memorabile, cum e cazul acestui recent clip unguresc unde până şi pisica apreciază băutura cea dulce, ca şi al parodiei sale apărute ulterior:

  • De ce şi-a lăsat mustaţă Penélope Cruz (VIDEO)

    Noua înfăţişare a lui Penélope Cruz – evident, temporară – apare în cea mai nouă reclamă Nintendo pentru jocul Super Mario Bros. pentru consola Nintendo 3DS. Actriţa joacă Super Mario pe consolă, vede că sora ei Mónica e mai bună la joc şi, supărată, se transformă în personajul Mario, cu mustaţă cu tot.

  • Culmea marketingului: puii multicolori

    Puii – curcubeu sunt vopsiţi cu spray permanent în verde deschis, oranj, roz şi galben. Ghemotoacele de puf în vârstă de numai două zile se găsesc la o piaţă din Jakarta şi pot fi cumpăraţi cu preţul de 33 şilingi.(aproximativ 0,5 euro). Dacă această tendinţă pare crudă pentru unii, puii reprezintă o importantă sursă de venit pentru locuitorii Indoneziei. Multe dintre familiile de aici au un venit mai mic de un dolar american, consumul de ouă şi carne de pui fiind vital.

  • Arată mai bine aşa? Panouri publicitare vandalizate de artişti stradali (GALERIE FOTO)

    Primul artist care s-a manifestat astfel, scoţianul Robert Montgomery, scria versuri pe panourile publicitare, inspirându-i şi pe alţi artişti, care au atacat 35 de panouri din diverse oraşe ale Marii Britanii, în semn de protest faţă de “efectele distrugătoare ale publicităţii” şi de impactul negativ pe care reclama îl are asupra imaginii de sine, al comportamentului consumatorilor şi al gradului de îndatorare al acestora, scrie The Independent.

    Arată mai bine aşa? Panouri publicitare vandalizate de artişti stradali (GALERIE FOTO)

    Mişcarea artiştilor şi-a atras denumirea de “brandalism”, de la ideea de brand vandalizat. De pildă, unul dintre panourile “brandalizate” de un artist pe nume Bill Posters parodiază o reclamă Nike cu fotbalistul Wayne Rooney având în mâini nişte pungi de cumpărături, alăturându-i inscripţia “Just Loot It” (to loot = a fura).

  • Fast-food englezesc: Vreţi nişte floricele de porumb cu măduvă?

    În ultima vreme, la Londra s-au deschis sau urmează să se deschidă o serie de restaurante, specializate în preparate considerate a fi de fast-food, ca pui prăjit, hotdog, burgeri ori specialităţi de grătar şi garnituri cum ar fi cea de floricele de porumb cu măduvă. Aceste localuri, susţin proprietarii lor, răspund cererii de restaurante de nişă, care au mai multă personalitate decât un restaurant fast-food obişnuit.

    Mâncarea servită în asemenea localuri este descrisă ca fiind de fast-food, dar la o calitate mai bună, atât a ingredientelor, cât şi a preparării. Spre exemplu, Bubbledogs, un local al unui maestru bucătar ce a lucrat la un restaurant inclus pe lista celor decorate cu stele Michelin, şi care-şi îmbie clienţii cu hotdogi însoţiţi de şampanie, pregăteşte pâinişoarele necesare la faţa locului, în loc să le cumpere en-gros şi nu pune conservanţi în preparate.

    Un punct de atracţie pentru mulţi clienţi ai unor astfel de restaurante este faptul că pot vedea cum se prepară mâncarea proaspătă sub ochii lor, fără a fi fost preambalată în pungi, cum se întâmplă cu salata sau cartofii pentru prăjit, spre exemplu. La succesul acestor restaurante contribuie şi politica lor de a nu permite rezervări, ceea ce duce la formarea cozilor la intrare, dar e totodată şi o bună metodă de publicitate.