Antreprenoarea s-a lansat în industria pantofilor de lux alături de soţul ei, Ilie Cornea, într-un atelier cu zece angajaţi din Vicovu de Sus.
După două decenii, în 2014, compania a ajuns la 420 de angajaţi, în fabrică şi în reţeaua de magazine, şi afaceri de 10,5 milioane de euro. „Nu ne-am dat niciodată bătuţi, reţeta succesului este munca, implicarea maximă şi seriozitatea“, explică Ana Cornea reţeta supravieţuirii într-o industrie în care puţini jucători au rezistat.
Din ediţia de aprilie a suplimentului dedicat industriei luxului DA Premium, cititorii pot afla ultimele noutăţi şi tendinţe din lifestyle, de la cele mai noi modele de ceasuri prezentate anul acesta la Basel, locul unde se dă ora exactă în orologeria de lux, la povestea burgerilor gourmet şi recomandări de vacanţă în poate cel mai cosmopolit oraş al Asiei, Singapore.
Cei pasionaţi de parfumuri vor descoperi povestea primei femei deţinătoare a titlului de Maestru Parfumier dintr-un interviu special cu Annie Buzantian, românca de origine armeană care stă în spatele unor creaţii reper pentru branduri ca Estée Lauder, Marc Jacobs şi Armani.
Tot pentru luni, 30 martie, ZIARUL FINANCIAR a pregătit suplimentul tematic Insolvenţe, care acoperă pe larg un subiect fierbinte în ultimii ani pentru firmele româneşti.
Cititorii pot afla de ce numărul de insolvenţe scade cu 50% de la lună la lună, dar şi care sunt consecinţele acestei tendinţe. Cum ar trebui să arate un plan de reorganizare, precum şi domeniile de business care au generat cele mai multe insolvenţe anul trecut sunt alte informaţii preţioase care pot fi găsite în cele 8 pagini ale suplimentului disponibil la punctele de difuzare a presei luni, 30 martie, împreuna cu ZIARUL FINANCIAR.
Seria apariţiilor editoriale tematice semnate de ZIARUL FINANCIAR continua şi marţi cu cea de-a X-a ediţie a anuarului Top Tranzacţii, suplimentul Business Construct – ce surprinde tendinţele din sectorul construcţiilor şi suplimentul special de mica publicitate Anunţuri.
Catalogul Top Tranzacţii aduce veşti bune pentru economia românească: anul trecut, valoarea tranzacţiilor s-a dublat până la 3,7 miliarde de euro, faţă de 1,4 miliarde de euro în 2013. Anuarul acoperă pe larg povestea celor mai mari tranzacţii, precum şi informaţii de culise despre motivaţiile unei tranzacţii şi despre echipele de avocaţi şi bancheri care asistă. Tot marţi, 31 martie, echipa suplimentului tematic Business Construct face harta celor mai mari şantiere şi analizează ce perspective au cele mai mari pieţe de materiale de construcţii.
Brand de referinţă al pieţei de business, ZIARUL FINANCIAR este lider absolut al audienţelor din acest segment, ediţia online ZF.ro având peste 1,92 milioane de vizitatori unici în februarie 2015, potrivit datelor SATI. La rândul său, ediţia tipărită a publicaţiei conduce cu o audienţă extinsă de 488.000 de cititori, conform valului SNA CAPI iunie 2012 – mai 2014.
La sfârşitul anului trecut, Sonia Năstase, fostul director general al Howard Johnson, a anunţat că pleacă din industria ospitalităţii după o carieră de 17 ani în domeniu. Cum a convins-o NestlÉ?
“Industria ospitalităţii m-a format şi o iubesc. Am acceptat însă să încerc şi altceva, o industrie diferită, dar nu atât de diferită pentru mine pe cât ar părea“, începe să povestească Sonia Năstase cum a decurs tranziţia sa de la conducerea hotelului de 4 stele Howard Johnson la cârma unui business care abia îşi începe ascensiunea pe piaţa locală.
Sonia Năstase este unul dintre seniorii pieţei hoteliere: şi-a început cariera la mijlocul anilor ’90, în cadrul World Trade Center Bucureşti, a lucrat apoi în vânzări la Athénée Palace Hilton, a coordonat deschiderea Howard Johnson de la conducerea departamentului de marketing şi vânzări, a plecat în consultanţă şi s-a întors la hotelul din Piaţa Romană patru ani mai târziu, în poziţia de director general.
Numirea sa în 2009 la conducerea Howard Johnson i-a adus şi un supratitlu, care o urmăreşte de atunci: „prima femeie venită la conducerea unui hotel de cinci stele din Bucureşti“. În timpul mandatului ei, hotelul a trecut prin criză, a fost subclasificat pentru a putea acomoda diverse evenimente ale industriei farma (care nu merg la hoteluri de cinci stele, deoarece aşa zice codul ARPIM), dar a avut rezultate despre care Sonia Năstase spune acum că au fost „vizibile prin creşterea acestui segment de business“.
În 2014, când a plecat din industria ospitalităţii, precedentul creat prin numirea unei femei la cârma unui hotel cu miză mare a rămas încă unic. Punând cap la cap Howard Johnson, Athénée Palace Hilton, Trend Hositality şi World Trade Center, Sonia Năstase a acumulat o experienţă de peste 17 ani în industria ospitalităţii. Cum de a schimbat industria?
„Ultimul meu proiect în cadrul hotelului a fost negocierea cu Sheraton, care a durat doi ani şi ju-mătate“, povesteşte Sonia Năstase, care a lucrat în cadrul fostului hotel Dorobanţi încă de la re-deschiderea acestuia. „În 2014, se împlineau 10 ani de la redeschiderea hotelului. 10 ani este vârsta la care regândeşti un hotel.
Date fiind condiţiile actuale de piaţă, a trebuit să regândim înseşi aşezarea în piaţă şi brandul, deoarece vorbim despre o nouă lume: în 2004, când am lansat Howard Johnson, hotelul reprezenta o noutate, iar brandul, atâta timp cât era străin, atrăgea grad de ocupare fără probleme. Era cu totul alt context. Acum, după ce s-au deschis atât de multe hoteluri în Bucureşti şi după ce comportamentul consumatorilor s-a schimbat, bătălia a ajuns să se dea pe brand, pe sistemele de rezervări cele mai puternice, pe lanţurile hoteliere cu cele mai multe carduri de fidelitate emise“, explică Sonia Năstase decizia acţionarilor de a schimba numele hotelului, despre care nu s-a făcut încă public dacă va re-veni la 5 stele sau va rămâne la 4.
Contractul de franciză semnat în ianuarie 2015 de Starwood & Resorts, proprietarul brandului Sheraton, şi Grand Plaza Hotel, proprietarul fostului hotel Howard Johnson, a dat startul procesului de conversie a celor 270 de camere existente în cadrul Grand Plaza Bucureşti către un nou hotel Sheraton.
Starbucks şi-a extins anul acesta afacerea în mai multe locaţii din Bucureşti, ultima pe listă fiind cafeneaua Reserve din Pipera, de la Strip Mall. Starbucks Victoria Center este cea de-a paisprezecea locaţie Starbucks din România şi cea de-a zecea din Bucureşti.
Starbucks a intrat pe piaţa din România în anul 2007, odată cu deschiderea primei cafenele în Plaza România. În momentul de faţă există treisprezece cafenele – nouă în Bucureşti şi patru în Cluj-Napoca, Timişoara, Constanţa şi Iaşi.
Prima cafenea Starbucks a fost înfiinţată în 1971, în Piaţa Pike din Seattle, iar în momentul de faţă totalizează peste 20.000 de locaţii la nivel global. Potrivit ZF, planurile americanilor sunt ca în următorii cinci ani să ajungă la 35 de cafenele în România. Lanţul american de cafenele a obţinut în 2013 o cifră de afaceri de 7 milioane de euro pe piaţa locală, în creştere cu 20% faţă de anul precedent şi cu 66% peste nivelul din 2010, primul an de criză pentru care există date financiare. Mai bine de jumătate din afacerile companiei în România vin din vânzările de cafea.
Clienţii din România au început anul trecut să se îndrepte tot mai mult către automobilele personalizate, configurate con-form dorinţelor personale, de la culoarea caroseriei până la echipamentele din interior sau culoarea furnirului de pe planşa de bord. În acest an sunt aşteptate la Bucureşti nu numai limuzine Bentley cu preţuri de peste 200.000 de euro, ci şi limuzine Audi care trec de acest prag.
Bentley România a primit comenzi pentru trei automobile Bentley Continental GT, alături de trei limuzine Flying Spur ce vor fi livrate pe piaţa locală în acest an, în timp ce din gama Lamborghini sunt în aşteptare un Huracan şi un Aventador Roadster. Pentru Bentley, cel mai scump automobil comandat a fost o limuzină Bentley Flying Spur de aproape 250.000 de euro, iar pentru Lamborghini, un Aventador Roadster de peste 300.000 de euro. ”În funcţie de modelul solicitat şi de configuraţie, timpul de aşteptare poate ajunge până la cinci luni pentru Bentley şi uneori chiar până la opt luni pentru an-umite modele de Lamborghini. Au existat însă şi situaţii în care clienţii au cumpărat automobilele direct din showroom„, a spus Mihaela Tudorică, brand manager pentru Bentley şi Lamborghini în cadrul Porsche Inter Auto. Cel mai scump pachet de opţionale comandat pentru un model Bentley a ajuns la 50.000 de euro net, în cazul limuzinei Flying Spur.
În cazul Porsche, cel mai scump model comandat până acum cu livrare în acest an este un Cayenne S Diesel care ajunge la aproape 135.000 de euro. ”În general automobilele comandate de clienţii Porsche sunt foarte bine echipate. Mai mult de două treimi dintre automobilele vândute au preţuri de peste 100.000 de euro„, spune Adrian Pascu, brand manag-er Porsche în cadrul Porsche Inter Auto. Pentru un Porsche, timpul de livrare variază în funcţie de exclusivitatea modelului ales, de nivelul de personalizare a comenzii sau de cererea foarte mare pentru un anumit model. Un client care doreşte să îşi comande maşina conform propriilor specificaţii poate ajunge să aştepte de la două luni la mai mult de un an.
Adrian Pascu spune că cel mai scump pachet de opţionale comandat de un client Porsche a fost pentru un Cayenne Diesel, valoarea acestuia ajungând la circa 52.000 de euro.
Cu toate că este un brand premium, dar nu unul exclusivist precum Bentley sau Lamborghini, Audi poate ajunge din urmă segmentul de lux datorită listei foarte lungi de opţionale şi posibilităţii de configurare a automobilelor sale. Din acest motiv, clienţii români care au dorit să nu atragă atât de mult atenţia au optat pentru aceste automobile, însă le-au accesorizat chiar la un nivel superior limuzinelor Bentley. Între ianuarie 2014 şi ianuarie 2015 au fost comandate 10 auto-mobile Audi de peste 100.000 de euro, trei fiind limuzine de lux, A8, A8L (versiunea cu ampatament alungit), S8, versiunea sport a limuzinei, şi RS6, breakul care poate ajunge la peste 300 km/h. ”În cazul celui mai scump model Audi comandat vorbim de un model de top cu un preţ de 221.000 de euro, cu TVA inclus. Maşina a fost personalizată pe gustul clientului, de la culori corespunzătoare, piele fină, ornamente şi varietăţi din lemn, iar prelucrarea precisă a modelelor Audi Exclusive este realizată prin intermediul diviziei quattro GmbH„, a spus Iulia Dinescu, director de marketing pentru Audi în cadrul Porsche România. Pentru clienţii care doresc un Audi cu ornamente exclusive, în culori individuale şi cu cusături în piele executate manual, timpul de aşteptare poate ajunge şi până la jumătate de an, iar cel mai scump pachet de opţionale comandate în ultimul an a ajuns la aproape 92.000 de euro, cu TVA inclus.
Julia Kristensen a venit din Letonia în urmă cu două decenii şi, inspirată de numărul mare de croitorii găsite în Bucureşti, a pornit o afacere cu stofe de lux. Afacerea ei a ajuns astăzi să reprezinte cinci magazine, un restaurant premium şi un nume important pe harta luxului local.
Un domn îşi pune metrul de croitorie după gât şi îşi notează măsurile unui client în timp ce acesta savurează un pahar cu şampanie şi caviar la bar. Croitorul pleacă, iar clientul părăseşte barul şi se aşază în restaurantul construit în curtea interioară a vilei, în stilul unei sere de sfârşit de secol XIII din metal şi sticlă, unde aşteaptă propunerile de modele ale croitorului în timp ce se hotărăşte asupra meniului. Scena, povestită cu accent leton de Julia Kristensen, proprietara grupului Casa Frumoasă, se petrece constant în magazinul său multibrand din vila aflată pe bulevardul Lascăr Catargiu, unde l-a avut drept client şi pe actorul Mickey Rourke.
Descrierea ei este o exemplificare a „luxului ca modus vivendi“ pe care îşi construieşte afacerea formată în prezent din cinci magazine de lux – trei magazine pentru bărbaţi Casa Frumoasă, două pentru femei – Casa Frumoasă Radisson Ladies şi franciza Marc Cain, recent inaugurată – precum şi restaurantul Veranda Casă Frumoasă. Nu îi place să vorbească despre cifre, dar spune că toate acestea totalizează, cu aproximaţie, venituri de circa 3 milioane de euro. Povesteşte în schimb fără reţineri despre experienţa sa de 18 ani în industria luxului: detaliile conceperii unui costum în stil tradiţional, despre faptul că a observat că în România oamenii râd din ce în ce mai puţin, despre ineficienţa arterei Calea Victoriei sau despre cât de inutile sunt cele trei straturi de feţe de masă de pe mesele din restaurantul ei odată ce au fost pătate cu ceai.
Julia Kristensen a ajuns în România în urmă cu circa două decenii, împreună cu familia. „În România de atunci erau multe magazine cu produse din China şi Turcia, foarte puţine din Europa, era o amestecătură. Un lucru care mi-a sărit în ochi mie, ca nou-venită, a fost că aici erau foarte multe croitorii, nu văzusem niciodată aşa ceva“, descrie antreprenoarea una dintre imaginile care au inspirat-o în crearea afacerii. S-a gândit atunci la Scabal, una dintre cele mai cunoscute mărci de lux pentru bărbaţi, despre care ştia că livrează stofe în toată lumea, iar cea mai mare parte a afacerii era generată de producţia de stofe pentru croitorie.
Avea şi avantajul cunoaşterii „prietenilor unor prieteni“ din Belgia care lucrau în cadrul producătorului de lux Scabal. Nu a stat prea mult pe gânduri, s-a întâlnit cu proprietarul şi a discutat despre aducerea brandului în România în 1996, o perioadă în care piaţa luxului era aproape inexistentă, iar despre made to measure – realizarea costumelor după un model existent şi adaptarea acestora la dimensiunile clientului –, serviciul cu care a început, nu auziseră prea mulţi. „Făceam unul-două costume pe lună, dar, dacă aş fi preluat 100 de comenzi, aş fi greşit 100 de costume“, spune antreprenoarea, care şi-a început afacerea prin măsurarea clienţilor într-un magazin de pe Calea Moşilor. Recunoaşte că nici ea nu era pregătită, dar nici clientul nu ştia ce să ceară. S-a perfecţionat datorită cursurilor în cadrul Scabal, la care se ducea din două în două luni şi unde petrecea două-trei zile studiind tainele sartoriei în Bruxelles, la sediul central al brandului.
Afacerea a început să prindă amploare în anul 2000, când a mutat magazinul iniţial de pe Calea Moşilor pe Strada Polonă şi, ulterior, pe Strada Frumoasă, de unde şi numele brandului cu care s-a impus pe piaţa autohtonă a luxului. În 2001 a deschis un magazin Scabal la Marriott, singurul pol al luxului din acea perioadă. „Aduceam o colecţie, iar aceasta avea anumite termene, existau cantităţi preplătite şi aveam nevoie de trafic, nu era suficient să stăm după colţ şi să creştem baza de date.“ Doi ani mai târziu a preluat franciza Elegance, cu haine de lux destinate femeilor, şi a deschis magazinul în Radisson Blu, iar, la scurt timp a deschis şi magazinul multibrand Casa Frumoasă destinat femeilor, tot în cadrul Radisson Blu.
Piaţa locală a automobilelor de lux şi supersport a atras în ultimii şapte ani toate marile companii din domeniu, pornind de la Ferrari, Maserati şi continuând cu Bentley şi Lamborghini. Clienţii români au prins curaj şi au cumpărat anul trecut peste 20 de astfel de unităţi.
“Am închis anul cu zece vânzări Bentley şi trei Lamborghini, ceea ce înseamnă că ne-am atins targetul şi chiar l-am depăşit la Lamborghini cu o unitate“, spune dintr-o suflare Mihaela Tudorică, brand manager Bentley şi Lamborghini în cadrul Porsche Inter Auto, divizia de retail a Porsche Holding în România.
Cu un an în urmă, doar opt Bentley-uri şi două Lamborghini plecau din showroomul exclusivist din Pipera. Cu toate că cifrele sunt foarte mici, în raport cu piaţa toală, sau chiar şi cu piaţa premium şi de lux pe care anul trecut s-au vândut aproape 7.000 de maşini, cifrele mici de vânzări ascund cifrele mari legate de preţul acestor automobile, pentru care unii clienţi se decid chiar şi după un an de la prima intrare în showroomul unei astfel de mărci.
Cine este clientul care este dispus să cheltuiască chiar şi peste 240.000 de euro pe o limuzină de lux, cum este Bentley Flying Spur? „Clienţii de Bentley sunt antreprenori, avocaţi, proprietari de business. Nu am avut executivi printre clienţi. De asemenea, acelaşi lucru se repetă şi la Lamborghini“, a spus brand managerul celor două mărci. Clientul unui astfel de automobil este, în cele mai multe cazuri, un colecţionar de automobile exclusiviste.
„În cele mai multe cazuri, pe lângă Bentley mai au cel puţin alte două automobile, sau au cel puţin un Bentley şi un SUV mare sau au şi un automobil de weekend. La Lamborghini este mai «delicată» situaţia deoarece în cele mai multe cazuri au şi Bentley, şi Ferrari, sunt colecţionari de astfel de automobile. Un proprietar de Lamborghini are cel puţin trei maşini în garaj şi unul de Bentley minimum două“, subliniază Mihaela Tudorică, care consideră că „în România este greu de vândut un Lamborghini Aventador deoarece are preţul este foarte mare, de peste 300.000 de euro. Un client ca să dea 200.000 de euro găsim mai uşor.
Cei mai mulţi români sunt precauţi deoarece nu ştiu ce le rezervă anul următor. Clienţii de Huracan însă doresc ca următorul lor Lamborghini să fie un Aventador“. Din cele trei Lamborghini vândute anul trecut în România, două au fost Huracan, unul livrat şi unul ce urmează a fi înmatriculat în perioada următoare, iar cel de-al treilea a fost un Aventador Roadster de 330.000 de euro fără TVA, care se va livra în luna martie unui client din Bulgaria.
„În afară de clientul din Bulgaria nu am mai avut alţi clienţi din regiune. Discutăm şi cu cei din Republica Moldova, dar sunt doar discuţii, nu am închis niciun contract. Pentru anul următor, discutăm cu Bulgaria şi pentru Bentley, şi pentru Lamborghini. Cei din Republica Moldova sunt mai apropiaţi de Viena. Aceasta este o piaţă foarte bună pentru astfel de maşini deoarece pentru ei contează foarte mult confortul şi imaginea. Sperăm însă ca în Bulgaria să livrăm cel puţin un Mulsanne. Clienţii mai pot fi convinşi şi prin teste, după ce văd şi merg cu acest automobil“, rezumă planurile din regiune Mihaela Tudorică.
Cel mai scump Bentley vândut anul trecut de Porsche Inter Auto nu este unul sport, ci o limuzină, un Flying Spur V8 de aproape 250.000 de euro cu TVA. „Clienţii au optat anul trecut pentru mai multe opţionale. Spre exemplu am vândut o limuzină Flying Spur V8 al cărei preţ cu opţionale depăşea preţul uneia Flying Spur W12 prin accesorii“, a spus Mihaela Tudorică. Sunt şi clienţi care se limitează doar la opţiunile strict necesare şi nu vor nimic suplimentar, dar şi alţii care au dorit perne pentru locurile din spate sau frigider cu pahare de şampanie, care de obicei sunt disponibile doar pe Mulsanne, iar pentru aceştia Bentley Bucureşti a realizat o solicitare specială. „În cazul clienţilor care au aşteptat mai mult până au depus comanda, aceştia comandă mai multe opţionale şi alocă, din timp, un buget mai mare achiziţiei. Au fost astfel şi clienţi care au aşteptat un an până când au fost depus oficial comanda“, a subliniat directorul de marcă.
În total, Porsche Inter Auto a livrat anul trecut şase maşini, iar restul reprezintă modele comandate de clienţi care încă nu au fost livrate. Pe de altă parte, în înmatriculările de la poliţie apar 11 Bentley-uri înmatriculate, diferenţa de cinci maşini fiind reprezentată de automobile achiziţionate noi de pe alte pieţe.
„Clienţii au preferat să aştepte anul trecut şi nu au optat pentru un model de pe stoc pentru a avea o maşină mai viu colorată. Clienţii nu au mai dorit automobile negre, albe sau gri, ci bronz, oranj Sunburst şi inclusiv la interior s-a optat pentru culori mai exotice, cum ar fi un verde închis“, a spus Mihaela Tudorică. În ceea ce priveşte targetul pe 2015, acesta este simplu – de a egala sau a depăşi cifrele pe anul trecut, lucru greu pe o piaţă a autoturismelor ce abia a depăşit 70.000 de unităţi înmatriculate, chiar şi cu o creştere de 21% faţă de 2013. „O medie bună anuală ar fi o maşină Bentley pe lună pentru ca businessul să fie funcţional. Din septembrie 2012, de când am preluat această funcţie, piaţa acestor automobile s-a îmbunătăţit simţitor. Clienţii au mai multă încredere şi discuţiile cu aceştia se închid printr-o vânzare.“
Jimmy Choo, Victoria Beckham, Issey Miyake sau Bally au deschis în ultimul an magazine la Londra, Ralph Lauren sau Tiffany au inaugurat magazine la Paris, iar Dior sau Valentino la New York, deşi costurile deschiderii şi ale exploatării unor astfel de magazine nu sunt deloc neglijabile.
Unul din principalele motive ale acestui entuziasm investiţional din partea companiilor din industria luxului, este, spun experţii din domeniu, faptul că prin prezenţa în zone frecventate de potenţialii clienţi, pot atrage mai bine cumpărători pe care să-i convingă să revină ca să-şi procure şi alte produse şi astfel le pot da sentimentul că fac parte dintr-un club exclusivist. Impactul unei vizite într-un astfel de magazin poate fi chiar mai mare decât cel al unei campanii publicitare, susţin experţii.
Pe de altă parte, mulţi clienţi nu se încumetă încă să cumpere direct online, ci preferă să vină într-un magazin după ce au căutat pe internet detalii despre articolele dorite. Marile companii din industria luxului, explică alţi specialişti, pun la bătaie resursele de care dispun pentru a se diferenţia de concurenţă, iar magazinele amenajate artistic sunt o metodă foarte bună.
Tot mai mulţi colecţionari au încetat să-şi ţină sticlele de vin departe de ochii lumii, la răcoare într-o pivniţă, alegând în schimb să le expună în casă, acolo unde-şi pot bucura ochii şi unde le pot arăta uşor şi prietenilor, scrie Wall Street Journal. Unii optează, de exemplu, pentru vitrine confecţionate numai din sticlă cu filtru special pentru lumină, pe care le instalează în mijlocul casei.
Asemenea vitrine, a căror construcţie poate costa peste 100.000 de dolari, sunt prevăzute şi cu un sistem de răcire, care să ţină vinul la o temperatură constantă, dat fiind că acesta nu mai beneficiază de răcoarea din pivniţă. Unii clienţi comandă vitrine construite special ca să pună în valoare lumina din încăpere şi modul cum cade ea pe etichetele sticlelor expuse ca nişte opere de artă.
Cei ce-şi comandă depozite de vinuri de modă nouă sunt în general dintre cei născuţi la începutul anilor optzeci, americani cu venituri foarte mari şi care cumpără peste 50% din vinurile scumpe comercializate, arată studii ale asociaţiei care reprezintă companiile din industria vinului din SUA.
Chiar şi când păstrează vinurile la subsol, colecţionarii cer materiale moderne, cum ar fi plexiglasul, din care se fac rafturi cu suporturi pentru sticle, luminate cu leduri, un astfel de sistem de depozitare ajungând să coste şi 500.000 de dolari.
Articolul cel mai remarcabil din această gamă este o poşetă în formă de pungă de chipsuri, creată de către Anya Hindmarch şi care costă nici mai mult, nici mai puţin de 60.000 de lire sterline, fiind realizată din aur masiv de optsprezece carate şi prevăzută cu lănţişor suflat cu aur pe post de curea de umăr.
Poşeta, pentru a cărei confecţionare sunt necesare până la patru luni, poate fi personalizată cu numele viitoarei posesoare sau cu un mesaj şi se poate comanda şi în varianta de aur roz sau alb. Până acum s-au afişat în public cu poşeta respectivă vedete ca Solange Knowles sau Emma Watson, scrie evoke.ie, care precizează că au fost scoase pe piaţă şi replici mai ieftine, în diverse culori metalizate.